PROIECT DIDACTIC

DATA:29. 05. 2018

UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: ŞCOALA PRIMARĂ NR. 4
CLASA PREGĂTITOARE
ÎNVĂŢĂTOARE: POPESCU ( DINCĂ) MANUELA IONELA
ARIA CURRICULARĂ : Limbă și comunicare
DISCIPLINA : Comunicare în limba română
UNITATEA TEMATICĂ: „E ziua noastră!”

SUBIECTUL: Petrișor și bănuții de aur

SCOPUL : Dezvoltarea competențelor de comunicare corectă în diferite contexte
TIPUL LECŢIEI: comunicare de noi cunoștințe
DOMENII INTEGRATE: Arte vizuale și abilități practice
DURATA : 35 de minute şi 10 minute activităţi libere
COMPETENŢE SPECIFICE:
Comunicare în limba română

1.1. Identificarea semnificaţiei unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar şi rar
1.2. Identificarea unor informaţii variate dintr-un mesaj scurt, rostit clar şi rar
1.3. Identificarea sunetului iniţial şi/ sau final dintr-un cuvânt, a silabelor şi a cuvintelor din propoziţii rostite clar şi rar
1.4. Exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte de comunicare cunoscute
 2.4. Exprimarea propriilor idei în contexte cunoscute, manifestând interes pentru comunicare
3.1. Recunoaşterea unor cuvinte uzuale, din universul apropiat, scrise cu litere mari şi mici de tipar

4.1. Trasarea elementelor grafice şi a contururilor literelor, folosind resurse variate

Arte vizuale și abilități practice
2.3. Realizarea de aplicaţii/compoziţii/obiecte/ construcţii simple, pe baza interesului direct

OBIECTIVE OPERAŢIONALE: Pe parcursul şi până la sfârşitul lecţiei elevii trebuie să fie capabili :
O1 Să ordoneze litere pentru a forma un cuvânt. Se consideră obiectivul atins dacă ordonează două din cele trei situații. 
O2 Să reprezinte grafic o propoziție. Se consideră obiectivul atins dacă realizează reprezentarea grafică a cel puțin două din cele
trei cuvinte ale propoziției.
O3 Să identifice cuvinte cu sens opus. Se consideră obiectivul atins dacă identifică cel puțin două din cele patru perechi de
cuvinte.
O4 Să citească cuvinte ordonate în propoziții. Se consideră obiectivul atins dacă citește, pe silabe, toate cuvintele propoziției.
STRATEGII DIDACTICE
METODE ŞI PROCEDEE :
 conversaţia
 citirea explicativă
 explicaţia
 expunerea
 metoda fonetică analitico-sintetică
MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMANT:
FORME DE ORGANIZARE - frontal
- individual
FORME ȘI TEHNICI DE EVALUARE: observare sistematică a elevilor, aprecieri verbale.
BIBLIOGRAFIE:
 M.E.C. - Programa şcolară pt. Clasele Pregătitoare, nr.3418/19.03.2013”, Bucuresti.
 ***,,Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea competenţelor cheie la şcolarii mici”- suport de curs
 ***Ghidul cadrului didactic- clasa pregatitoare, Grup Editorial Art, 2013;
 Nuţă, Silvia-„Metodica predării limbii române”, Editura Aramis, Bucureşti,2009.
 SCENARIUL
DIDACTIC

Strategia didactică
Ob. Secvenţele Demersul didactic
op. lecţiei Forme de Metode Mijloace Evaluare
organizare

Momentul
Se asigură climatul favorabil desfășurării orei.
organizatoric
frontal Conversația
2 min

Imagini cu Petrișor și bănuții de aur (anexa 1)

Captarea atenţiei Frontal
Ghicitori despre meserii și bani (anexa 1)

5 min
Individual
Explicația
Observare
sistematică
Conversația
Anunţarea Se anunță, pe înțelesul copiilor, obiectivele lecției.
subiectului
lecţiei şi a
obiectivelor
2min

Voi citi copiilor povestea Petrișor și bănuții de aur,de Irene

Dirijarea
Postolache.(anexa 2)
frontal
invăţării Se discută pe marginea poveștii. Se ajunge la concluzia ca banii nu Aprecieri
povestirea
 pot cumpăra totul. verbale
Despre cine este vorba in poveste ?
15 min Cum il chema pe baiatul pescarului ? planșă
Pe cine a visat baiatul ?
Ce i-a dat zana ?
Ce voia sa facă zâna cu Petrișor ?
Pe cine au salvat pescarul și băiatul lui ? expunerea
Ce lecție a primit Zâna ? flipchart
fișe de lucru
O1 După ce au facut pace cu Petrișor și tatăl lui, Zâna și Delfin au
O2 hotarât să organizeze o petrecere în cinstea lui Petrișor. Hai să
O3 descoperim împreună ce deserturi au pregătit ei. (anexa 3) individual
Alintam cuvintele copil, coadă, pui, cal.
Eu zic una tu zici multe : prieten, cadou, tort, coif.
Unește perechile de înghețate din cuvinte opuse.(anexa 4)

flipchart
Conversația
O4 Obtinerea Coifuri de înghețată cu bețișoare pe care sunt scrise cuvinte și frontal Explicația
performantei propoziții.(anexa 5) lectura
6 min Reprezentați grafic propoziția ”PETRIȘOR SALVEAZĂ
DELFINUL”.

Evaluare Voi face aprecieri cu privire la participarea elevilor la lecţie. Aprecieri

Activităţi libere Elevii vor realiza un desen pe ”gaura cheii”, exprimând ce au înțeles Fișe de verbale
10 min ei din poveste. individual lucru
ANEXA 1

Cin’ te asculta si-ti prescrie

Cum sa iei o doctorie?
(Medicul)
Cine coase cu mult spor
Stofa, pânza si mătase
In folosul tuturor?
(Croitorul)
Cine isi câştiga banul
Mânuind atent volanul?
(Şoferul)
In clasa pe orişicine,
Il invata ce e bine.
(Invatatorul)
Nu e fioros, nu muşcă
E un leu bine venit.
Dacă ai mai mulţi – nu strică,
Doar să îi câştigi cinstit.
 Anexa 2

A fost odată ca niciodată un pescar sărac ce avea nevastă și cinci copii mititei. Locuiau într-un sătuc  sărăcăcios, aflat aproape de malul mării,
acolo unde se unea cerul cu apa.. În fiecare dimineață, omul pleca devreme de acasă, până nu răsărea soarele. Scotea barca pe mare, se urca în ea,
plutea unde era apa mai adâncă și arunca firul undițelor în valuri, ca să prindă pește.
La vremea prânzului, pescarul strângea peștele prins și mergea la piață să-l vândă. Cumpăra la schimb făină, fasole și cartofi cu care să-i
hrănească pe cei de acasă. Toată familia trăia din pescuit, așa că atunci când prindea mult pește, în casă era sărbătoare.
De dimineață, pescarul era supărat. Ieri prinsese doar doi pești și nu i-a mai vândut, i-a dus acasă la copii să-i mănânce, fiindcă erau cam
flămânzi.

-Tătucă, ia-mă și pe mine la pescuit, s-a auzit glăsciorul subțirel al celui mai mititel dintre copii, un băiat bălai cu ochi zâmbitori. Am să fiu tare
cuminte, vreau să te ajut!
Pescarul a privit cu drag la Petrișor, căci așa-l chema pe micuțul care nu avea somn. Pe urmă s-a gândit: „de ce să nu-l iau cu mine, vorbesc cu el
și așa trece timpul mai iute…”
-Bine. Hai și tu, copile, azi nu stau mult la pescuit. Nevastă, dă-i ceva de îmbrăcat.Trebuie să plecăm repede, în curând răsare soarele.
În timp ce restul copiilor nici nu se treziseră, Petrișor a plecat voinicește în urma tatălui. Când au ajuns la malul mării, Petrișor s-a urcat cuminte
în barcă, așteptând ca tatăl său să vâslească spre locul bun de pescuit. Copilul privea cu încântare cum se scaldă în mare minunatele raze ale
soarelui, care răsărea în toată splendoarea lui.
După câteva ore de pescuit nu prinseseră încă nici un pește. Așezat în spatele bărcii, tatăl aștepta răbdător, cu ochii la firul undițelor. Ghinion!
Nu scotea din apă nici măcar un pește mic și amărât. Petrișor a privit cum se joacă valurile până când a obosit și… a adormit. Atunci, a început
să viseze.

Se făcea că apa mării se mișca ușor în jurul bărcii și aducea peștii tot mai aproape și mai aproape. Din apă a ieșit zâna mării. Avea ochii mari,
părul roșcat, lung și ondulat, atât de frumoasă era, cum băiatul nu mai văzuse pe nimeni vreodată.
Ea a venit lânga barcă și a scos din apă o mâna albă ca laptele. În mână avea un bănuț de aur pe care l-a pus în palma lui Petrișor. Apoi, fără să
spună ceva, a dispărut, alunecând fără zgomot în apă, în timp ce-i zâmbea băiatului.
-Petrișor, hai, ce faci, ai adormit, copile? Petrișor! Hai să mă ajuți! îl striga tata.
-Imediat, tată! a sărit Petrișor și cum a deschis ochii, a văzut că în mână avea banul de aur de la zână. ,, Ia te uită! Nu a fost vis!” s-a gândit el și a
băgat banul în buzunar, grăbindu-se să-și ajute tatăl.
Avea și de ce să se grăbească. O mulțime de pești se apropiau și săreau singuri din apă în barcă, așa că pescarul îi adună repede într-un sac.
-Ha, ha! Uite ce mult pește! Petrișor, copil norocos ce ești! s-a bucurat din inimă pescarul. Vom avea de mâncare!
Au adunat toți peștii din barcă și sacul s-a umplut. Au mulțumit lui Dumnezeu pentru acest dar, apoi pescarul fericit a strâns undițele și a vâslit
spre mal. Cu sacul cu pește în spate, s-au dus direct în piață. Negustorii s-au mirat când au văzut așa marfă frumoasă și au plătit bani mulți pe
pești.

-Hai Petrișor, să mergem să cumpărăm ce ne trebuie pentru acasă! a spus tatăl, bucuros să vadă atâția bani.
-Haidem, tătucă!
Au cumpărat cartofi, ulei, făină, zahăr, brânză, nuci, mere și hăinuțe pentru copii… S-au grăbit să meargă spre casă, abia ducând sacii încărcați.
Văzându-i venind, frații mai mari le-au ieșit înainte ca să-i ajute.
-Tiii, ce de bunătăți ați adus! V-a mers bine la pescuit, tătucă! se bucurau copilașii.
Ajutată de fetița cea mare, mama a sărit să gatească de mâncare și în casă a început să miroasă frumos. Au mâncat cu toții până s-au săturat,
apoi, veseli și cu ochii strălucind la lumina focului, s-au așezat la vorbă. Pescarul a povestit nevestei ce se întâmplase în acea zi și ce mare noroc
a dat peste ei.
-Să știi tu, nevestică dragă, că nu am văzut în viața mea să sară peștii din apă așa… singuri, de capul lor!
– Mare minune bărbate, a răspuns uimită nevasta. Oare o fi de bine?
-Ia nu mai cobi, femeie! Sigur că-i de bine…
Petrișor norocosul, se uita încurcat la ei.
-Ia spune copile, ce ai, de ce te frămânți așa? îl întrebă tatăl.
Petrișor a scos din buzunar banul de aur de la zână și l-a pus pe masă. Banul strălucea de-ți lua ochii.
– Hiii! Ia uite, altă poznă! De unde ai banul acesta, copile? a spus tatăl după ce și-a revenit din uimire.
– Apoi să știi că mi l-a dat zâna, tătucă! a zis Petrișor hotărât.
– Care zână, măi copile? Doar cu mine ai fost toată ziua. Eu n-am văzut nicio zână!
– Ba a venit la mine când erai cu spatele, tătucă. Zâna a chemat peștii în jurul bărcii și tot ea mi-a pus banul ăsta în mână. Și era frumoasă tare,
tătucă… și așa frumos râdea…a zâmbit Petrișor.Pescarul și nevasta lui s-au uitat și iar s-au uitat la banul de aur, minunându-se. Nu știau ce să
facă cu el, căci așa bogăție nu mai văzuseră în viața lor. Au hotărât să-l păstreze pentru zile mai grele. Au dus la culcare copiii, dar de ei nu se
lipea somnul, tot cu gândul la acea zi grozavă.
– Să știi că a venit norocul și la noi în casă, nevastă. De acuma ne-o fi și nouă bine.
– Așa e! Chibzuiți cum suntem, putem trăi liniștiți un an de zile din banul ăsta, a spus nevasta. Cred că Petrișor e norocul nostru, bărbate. Bine ar
fi să-l iei și mâine la pescuit, să vedem ce s-o mai întâmpla.
Zis și făcut. Petrișor a mers și a doua zi cu tatăl lui … și a treia zi… De fiecare dată venea zâna și-i aducea câte un bănuț și uite așa s-au adunat
trei galbeni în punga norocosului Petrișor. Dar a patra zi, pe cand erau iarași în barcă, zâna i se arătă ca de obicei și îi spuse :
-De când te-am văzut prima dată, eu te-am îndrăgit, Petrișor. Pentru că nu am copii, vreau să te duc în împărăția mea, unde am să te țin ca pe un
prinț. Spune lui tată-tău, mâine, să ia de acasă o căldare mare și să o aducă aici. Eu am să o umplu cu bani de aur în schimbul tău. Așa să-i spui!
Petrișor s-a trezit speriat de ce auzise. Nici urmă nu mai era de zână, nici de pește.
-Tată, zâna vrea să mă ducă în împărăția apelor, să fiu copilul ei. Și mi-a spus să aduci o căldare mare pe care să ți-o umple cu bani de aur în
schimbul meu.
-Vai de mine, ce spui tu acolo, copile? Cred că ai visat urât… a spus tatăl speriat.

A lăsat totul baltă și a plecat repede acasă. A povestit nevestei visul lui Petrișor.
-Vai de noi! Doar lăcomia noastră, nevastă, ne-a adus aici. Nu trebuia să mă las înduplecat să iau băiatul la pescuit. Zâna aceea nu ne vedea
copilul, dacă stătea acasă. Poate o fi crezut că noi suntem hapsâni după bani, încât să ne vindem băiatul?
– Vai ce necaz! Noi nu avem copii de vânzare! plângea mama cu lacrimi amare.
– Uite ce zic eu, nevastă. Mâine mă duc singur la zână, fără căldare și fără Petrișor. Am să-i spun că nu avem copii de vândut. Iar Petrișor, va
rămâne acasă, nu o să mai meargă cu mine pe mare.
– Așa să faci, bărbate! Uite, ia și cei trei bani de aur, să-i duci înapoi zânei. Nu vrem nici un ban de la ea! Mai bine săraci și fericiți…
Dimineață în zori, pescarul a plecat cu barca pe mare, la locul obișnuit și a început a striga:
-Zână, zânuță, te rog arată-te! Zână, zânuță, ți-am adus banii înapoi!
Din valuri a ieșit frumoasa zână, care s-a uitat încruntată la pescar.
-De ce strigi și îmi tulburi apele? Ai adus căldarea pentru bani?
– Nu te supăra, mărită zână. Căldarea n-am adus-o! Petrișor nu-i de vânzare nici pe o mie de căldări cu aur! a spus pescarul.
– Cutezi să mi te împotrivești? s-a mâniat zâna. Ai uitat că din apele mele trăiești? Dacă nu mai prinzi pește, muriți cu toții de foame!
– Știu asta, mărită zâna. Dar mai bine murim decât să rămânem fără copil.
– Atunci, așa să fie! De astăzi, nici un pește din apele mele nu se va prinde în undița ta. Dispari, să nu te mai văd în ochi! a zis zâna, pierind fără
urmă.

Pescarul a plecat necăjit către casă. Povestind nevestei și copiilor tot ce spusese zâna, se întristară cu toții, dar… când văzură că le rămăseseră cei
trei bani de aur pe care zâna nu-i luase înapoi, le mai veni inima la loc.
Eeeee, zilele treceau una câte una… Pescarul se trezea ca de obicei de dimineață și mergea la pescuit în locurile știute, dar nici un pește nu se
mai prindea în undițele lui. Acasă, proviziile erau pe terminate, așa că se gândea să vândă primul bănuț de aur.
Într-o noapte, a început furtună mare. Vântul de la apus a suflat amarnic, răscolind marea. Valurile înalte spumegau și se loveau de mal cu
putere, iar pescărușii zburau în cerc deasupra lor, țipând. Pescarul nu mai putea ieși cu barca în larg pe asemenea vreme.
– Marea e tare agitată azi, nevastă, a spus el. Nu pot să prind pește, merg să văd dacă a scos furtuna ceva la mal.
– Merg și eu, tată! Ia-mă și pe mine, ia-mă! l-a rugat Petrișor. Tare mi-e dor de mare… e muuuult de când nu am mai văzut-o…
Și atât l-a rugat, până când pescarul s-a înduplecat.
– Bine, copile. Dar să nu cumva să pășești în apă, să nu te simtă zâna!
Pescarul a pus pe umăr un coș de nuiele. Au mers la malul mării ca să culeagă ce aruncaseră valurile pe țărm în timpul furtunii. Pe nisipul ud
erau o mulțime de crabi, scoici și peștișori, numai buni de dus acasă și de mâncat. În timp ce îi adunau, Petrișor a auzit un zgomot ca un plâns
ușor. Curios, a căutat în jur. Ce să vezi, în spatele unei stânci, a găsit un delfin, ce rămăsese blocat pe nisip, departe de apă.
-Ia te uită, ce ai pățit delfinule? s-a mirat el.
– Copile, scapă-mă… te rog! Trebuie să ajung înapoi în mare… de unde m-a scos furtuna. Nu mai trăiesc mult fără apă… doar cinci răsuflări
mai am…
– Imediat te ajut, Delfin dragă. Dar singur nu pot! Stai să-l aduc și pe tata, că e mai puternic.
Zis și făcut. Petrișor a mers după tată-său.
– Hai, tată, hai, vino repede! Uite, delfinul a fost aruncat de valuri pe plajă și acum moare.
-Aoleu, așa-i! La treabă copile! Hai să săpăm! a sărit tata în ajutor.
Suflecând mânecile au pornit amândoi să sape gropi în nisip, unul de o parte și celălalt de cealaltă parte a lui Delfin, să facă loc ca să poată veni
apa să-l ia. Petrișor săpa cât putea de repede. Unghiile de la mâini i s-au rupt și degetele sângerau, dar muncea înainte fără să bage de seamă.
Încet- încet, groapa se mări, apa pătrunse în jurul delfinului și acesta reuși să alunece înapoi în mare.
– Am reușit, am salvat pe Delfin, tată! a strigat Petrișor cu lacrimi de bucurie în ochi.
– Vă mulțumesc! a spus Delfin. Dacă nu erați voi, până aici îmi erau zilele…
Tocmai atunci, venea ca o vijelie zâna apelor, care s-a repezit plângând să îmbrățișeze pe Delfin.
– Delfin, frățioare, am aflat că în mare primejdie ai fost!
– Ba eram mort de mult, surioară, de nu erau oamenii aceștia să mă scape! a oftat delfinul.
Auzind aceasta, zâna a plecat capul rușinată. Apoi a spus:
– Voi l-ați salvat, dragii mei, vă mulțumesc… Să știți că Delfin este fratele meu și nu poate trece o zi fără să-l văd, altfel mă sting de dorul lui.
– Și noi am păți tot așa, dacă nu l-am avea pe Petrișor, a spus trist pescarul.
-Of, tare v-am supărat când am vrut să-l cumpăr pe Petrișor, a zis zâna. Locul lui este acasă. Acum înțeleg cât am greșit, iertați-mă!

Drept răsplată pentru că l-au salvat pe Delfin, zâna le-a dăruit o grămadă de aur și pietre prețioase.
– Pescarule, de astăzi înainte, tu și norocoșii tăi copii veți pescui liniștiți în apele mele. Bărcile voastre vor fi întotdeauna pline cu pește și nu veți
mai avea nicio supărare cât timp veți trăi.
Așa a fost, Petrișor și ai lui au trăit fericiți și în bună pace până la adânci bătrâneți. Dacă mergeți în vizită, îi veți găsi și azi împreună cu Delfin și
cu Zâna!