Cursul 9.

Tendinţe actuale de internaţionalizare lingvistică în spațiul european: limba engleză

continentală (europeană). Influența limbii engleze (anglo-americane) asupra limbii
romȃne. Romgleza

1. Cele mai noi tendinţe de globalizare lingvistică în spațiul european de manifestă

prin influenţa limbii engleze (anglo-americane) asupra limbilor din spaţiul european.
Limba engleză, ca limbă internaţională, se extinde, de asemenea, în uzul utilizatorilor
europeni, dublând uneori uzul limbii naţionale, în anumite medii sociale şi
profesionale. Condiţiile consolidării poziţiei actuale a limbii engleze sunt reprezentate
de extinderea acestei limbi în şcoală, în media, în instituţii etc. Rezultatul folosirii
frecvente a limbii engleze a dus la apariţia unei variante (limba engleză continentală
sau europeană, care la rândul ei poartă amprenta unor limbi europene).
In acest context, influența limbii engleze (anglo-americane) asupra limbii romȃne se
încadrează în fenomenul general al europenizării anglo-saxone, care priveşte mai multe
aspecte:
- uzul limbii , mai mult sau mai puţin extins, cu unele limite discutabile;
- importul masiv de cuvinte din limba engleză;
- fixarea anglicismelor în vocabularul limbilor-ţintă;
- apariţia unor forme hibride prin juxtapunerea a două limbi: frangleza, romgleza
etc.
2. Imprumutul masiv de termeni anglo-americani reprezintă un fenomen socio-
cultural care s-a manifestat după al doilea război mondial în majoritatea limbilor
europene. Franceza s-a confruntat cu invazia anglicismelor încă din anii '50. Reacţia
lingviştilor s-a concretizat într-o serie de lucrări al căror numitor comun este
atitudinea puristă, culminând cu propuneri legislative menite să protejeze limba
naţională (legea Toubon, decretul Juppé etc). Cea mai cunoscută din această serie
rămâne lucrarea lui R. Etiemble care a impus termenul franglais pentru a desemna
idiomul mixt rezultat din "împestriţarea" francezei cu anumite cuvinte, frazeologisme
şi elemente de compunere anglo-americane. Anglomania este prezentată de Etiemble
ca o epidemie periculoasă, care a contaminat toate sectoarele limbii lui Moliere
(lexicul, procedeele de formare a cuvintelor, morfosintaxa). Autorul acuză
„martirizarea” limbii franceze în presă şi în jargonul publicitar (numai în sloganurile
publicitare ale anului 1961, Etiemble a inventariat 1300 de cuvinte de origine anglo -
americană). Autorul citat propune o serie de măsuri drastice pentru terapia acestei
„maladii reale şi grave a limbii franceze”, realizabile - în opinia sa - prin acţiunea
conjugată a şcolii, a mijloacelor de informare în masă şi a Academiei . In termeni şi
mai severi, anglomania este considerată de Felix de Grand Combe „o rătăcire
deplorabilă şi antipatriotică”, o manifestare din sfera „patologiei mentale”, având
drept principală cauză „veleitarismul intelectual”. Folosirea abuzivă a anglicismelor
generează fenomenul de „inflaţie stilistică”, specific stilului publicistic (preponderent
în rubricile de publicitate şi în cele sportive): „Nu putem şi nu trebuie să pierdem din
vedere că în limbă, ca şi în economie, inflaţia prelungită duce la devalorizare. Este o
dovadă de înţelepciune să păstrăm întotdeauna măsura şi respectul pentru limba
noastră”."
Mulţimea anglicismelor şi americanismelor pătrunse în franceză a impus
publicarea unui dicţionar de termeni „la modă” şi a unei antologii de texte legislative
menite să apere limba de invazia cuvintelor de origine engleză. Ultima lucrare include
lista de termeni recomandaţi oficial spre a înlocui anglicismele considerate
indezirabile în cadrul unor terminologii. De exemplu, se propun termenii francezi
cadreur, industrie du spectacle, palmares, animateur, moyen, postsonorisation ca echivalente
pentru anglicismele cameraman, show-business, hit-parade, disk-jockey, media, play-back).
Chiar dicţionarele de uz general ale limbii franceze (de exemplu, Le petit Larousse,
1995) menţionează în cazul unor anglicisme indezirabile „nerecomandat e”, oferind şi
echivalentul francez. Asemenea precizări se fac în dicţionarul menţionat pentru
anglicisme precum cash, sponsor, Walkman etc.
In Europa de Est, ritmul de pătrundere a anglicismelor s -a accelerat o dată cu
ieşirea ţărilor respective din sfera totalitarismului izolaţionist şi cu abandonarea aşa -
zisei „limbi de lemn”". Intre vocile care au criticat vehement invazia de anglicisme, pot fi
menţionaţi celebrul scriitor rus Alexandr Soljeniţîn, scriitorul şi publicistul Octavian Paler,
poetul Geo Dumitrescu, ziaristul şi filologul George Pruteanu, dar şi simpli cetăţeni care au
adresat protestele lor, de regulă exagerate, unor publicaţii centrale.
Deşi ponderea influenţei engleze în româna actuală este comparabilă cu cea din
franceză, lingviştii români nu au manifestat înverşunarea puristă a autorilor francezi
menţionaţi. Atenţia cercetătorilor români s-a concentrat asupra aspectelor strict lingvistice,
dintr-o perspectivă predominant descriptivă. Printre acestea se numără: etimologia, căile de
pătrundere în română, sferele de circulaţie, adaptarea grafică, fonetică şi morfologică, modul
de înregistrare în dicţionare.
 Invazia de anglicisme care ameninţă limba noastră în ultimele decenii şi al căror
număr continuă să crească într-un ritm accelerat, îndeosebi după 1989. Nu intră în
sfera acestei cercetări împrumuturile englezeşti asimilate de limba română începând
de la sfârşitul secolului trecut. Date fiind vechimea lor şi circulaţia în limbajul unor
categorii sociale variate, termenii respectivi - împrumuturi „prin filieră" franceză,
împrumuturi directe şi „false anglicisme” (pseudoanglicisme) - s-au adaptat sub aspect
fonetic, ortografic şi morfologic, comportându-se asemănător cuvintelor româneşti.
Termenul anglicism desemnează împrumuturile recente din engleza britanică şi
americană, incomplet sau deloc adaptate (ca atare, ele se scriu şi se rostesc în română
într-un mod foarte apropiat sau identic cu cel din limba de origine).
Deşi în bibliografia românească referitoare la problematica in discuţie se
operează, de regulă, cu trei categorii de termeni: împrumuturi propriu-zise; anglicisme şi
americanisme; xenisme, realitatea lingvistică actuală nu permiteo delimitare precisă
între anglicisme/americanisme (cuvinte în curs de asimilare) şi xenisme (cuvinte
neadaptate, numite şi barbarisme sau străinisme" ori, pur şi simplu, cuvinte străine). In
sprijinul acestei afirmaţii, poate fi invocat faptul că încadrarea cuvintelor de origine
engleză în una dintre cele trei categorii stabilite, în Dicţionarul de cuvinte recente (DCR),
este, în numeroase cazuri, discutabilă, dată fiind dinamica generală a lexicului. Astfel, între
împrumuturile considerate neasimilate (xenisme) se înscriu - în mod impropriu -, cuvinte
precum: cashjogging, puzzle, show, staff, summit, talk-show, trend (considerate cuvinte
englezeşti), ca master, racket, supermarket (prezentate drept cuvinte din engleza americană).
Acestea pot fi considerate anglicisme (respectiv americanisme), în virtutea frecvenţei
şi a circulaţiei lor, precum şi a faptului că se află în curs de asimilare morfologică, iar
show, puzzle şi racket au înregistrat şi evoluţii semantice pe teren românesc. Pe de altă
parte, dicţionarul amintit acordă cu prea mare uşurinţă statutul de anglicism unor
împrumuturi neasimilate, cu sferă de circulaţie foarte restrânsă : brunch „ceva între
mic-dejun şi prânz”; free-lancer „colaborator extern la un ziar, post de radio sau TV";
pick-pocket „hoţ de buzunare”; shuttle „navetă spaţială”.
3. Importul masiv al anglicismelor / americanismelor poate duce la exprimarea
hibridă a unui limbaj rezultat din îmbinarea elementelor a două limbi, numit după
modelul franglezei, „romgleză”. Romgleza este deci un stadiu avansat al influenţei
limbii engleze, constatat de altfel în puţine situaţii. Romgleza tinde să înlocuiască
limba română în marile companii / corporaţii, care cultivă excesiv engleza ca mijloc
de individualizare comunicaţională. O conversaţie în romgleză îmbină elemente de
română şi engleză din care rezultă un dialect tehnic, cuvintele englezeşti fiind folosite
în special în medii precum IT, marketing, management. O specialistă în comunicarea
publică, Mihaela Apetrei a explicat într-un articol publicat în Adevărul că "romgleza"
este folosită în corporaţii pe partea de documentare sau în comunicarea cu ceilalţi
colegi. "Atunci când te exprimi sau citeşti în engleză într -un procent de 50% din
întregul proces de comunicare, este firesc să preiei şi în conversaţia curentă anumite
cuvinte care fac parte din terminologia de specialitate sau, pur şi simplu, exprimă mai
precis şi mai rapid anumite nuanţe. Totuşi, aceste „împrumuturi” tr ebuie realizate cu
discernământ, iar limita ar trebui s-o reprezinte denaturarea, ba chiar deteriorarea
anumitor sensuri pe care cuvintele preluate le au deja în română" . Autoarea a dat şi un
exemplu de dialog pe care l-a întâlnit în lumea corporaţiilor: - Crezi că face sens să
forcastăm în continuare pe pipeline-ul deja existent, în care customizăm produsele de
end-user? - Poate dacă sharuim şi cu headquarterul şi ne dau ok -ul pentru adresarea
ultimelor probleme de suportare a clienţilor. - Pe ce anume te focusezi în analiză? Pe
noile aplicaţii la poziţiile de top sau pe damage-ul din exit? Contactat de ziarul
Adevărul, un specialist IT din domeniul comunicaţiilor, care lucrează la o
multinaţională, a explicat exact în ce condiţii utilizează romgleza: "Î n primul rând,
avem colegi străini şi atunci când lucrezi cu echipe mixte, internaţionale, vorbeşti în
engleză. Astfel, expunerea zilnică la limba engleză este mai mare fiindcă tot ceea ce
faci e conectat la engleză. Romgleza a apărut şi fiindcă nu avem în română sensul unor
cuvinte care există în engleză şi care ţin de domeniul tehnic. Poate că există un cuvânt
în română care să traducă ceea ce vrem să spunem, dar nu întocmai, cuvântul din
engleză se potriveşte mai bine ca sens, de aceea preferăm să -l folosim pe acela. În
afara corporaţiei nu utilizez romgleza, decât atunci când vorbesc despre domeniul de
lucru şi automat trebuie să utilizez termeni englezeşti, fiind un limbaj specific tehnic".