Dobroiu Ionuț-Gabriel

Anul II, Română-Engleză

Influența limbii engleze asupra limbii române

Subiecul I

Influența limbii engleze asupra limbii române a început într-o epocă mai veche, aceasta
producându-se încă din secolul al XIX-lea, într-o primă instanță indirect, adică prin intermediul
altor limbi, în special prin intermediul limbii franceze [3], şi cu o intensitate redusă în comparație
cu fenomenul prezent. În plus, în istorie, limba română a cunoscut și alte influențe lingvistice,
produse de limbile slavă, (neo)greacă, turcă, franceză etc., fapt pentru care influența limbii
engleze asupra limbii române trebuie analizată dintr-o perspectivă complexă şi mai extinsă,
aceea a unui proces inevitabil şi continuu, rezultat al contactului permanent dintre limbi și
culturi. Influenţa limbii engleze asupra limbii române s-a exercitat, la fel ca în celelalte cazuri de
contacte şi influenţe lingvistice, asupra lexicului limbii în mod special, prin împrumutarea
elementelor lexicale denumite anglicisme. În ceea ce priveşte limba engleză în mod particular, se
poate constata că anglicismele au intrat în limba română într-o primă instanță prin intermediul
limbajelor de specialitate, cum ar fi limbajul sportiv, limbajul presei, limbajul economic,
limbajul informatic etc., şi mai puţin în alte varietăţi ale limbii[4]. Fenomenul influenţei limbii
engleze asupra limbii române se încadrează în tema generală a dinamicii limbii sau a „schimbării
lingvistice”.

Influența limbii engleze. Trebuie menționat că este vorba de un fenomen internațional (nu numai
european, ci si mondial). Împrumutul masiv de termeni anglo-americani s-a manifestat dupa Al
Doilea Razboi Mondial in majoritatea limbilor europene si nu numai. Vorbim de un fenomen
explicabil mai ales prin progresul anumitor domenii ale tehnicii. Trebuie subliniat faptul ca
aceste imprumuturi si influente sunt necesare, chiar pozitive, atata timp cat nu devin exagerate.
Împrumutul de termeni anglo-americani reprezinta un fenomen desfasurat in limba noastra mai
ales in ultimele decenii. E o patrundere masiva, care continua sa creasca intr-un ritm accelerat,
dar care isi gaseste motivatia in necesitatea de a desemna anumite realitati extralingvistice.
Aceste realitati au uneori nevoie de termeni neechivoci(in special termeni tehnici ce necesita
precizie) pentru a fi desemnate.
Un rol foarte important in difuzarea inovatiilor lexicale il are presa, care, pe langa faptul ca este
considerata „a patra putere in stat”, este si un important factor cultural-educativ. Prin larga sa
audienta, prin autoritatea pe care o impune, presa scrisa si audio-vizuala ia parte la „educarea
lingvistica” a publicului, dar si la diversificarea si difuzarea inovatiilor lexicale.
Aspectele influentei engleze in limba romana poate fi abordata din perspectiva normativa: pe de
o parte norma socio-culturala, iar pe de alta parte norma lingvistica.
Norma socio-culturala reglementeaza motivatia si functia imprumutului in raport cu specificul
unui anumit stil sau registru al limbii. Conform celor doua categorii stabilite de Sextil Puscariu,
anglicanismele care apar in presa actuala se pot incadra in: „necesare” sau „de lux”.
1. Împrumuturile necesare sunt acele cuvinte, sintagme sau unitati frazeologice care nu au un
corespondent in limba romana sau care prezinta unele avantaje in raport cu termenul autohton. In
acest sens, anglicismele necesare au avantajul preciziei, al brevilocventei si nu in ultimul rand al
circulatiei internationale. Ele sunt motivate de noutatea referentului. In acelasi timp, luam in
calcul si o motivare denotativa si, chiar una conotativa (stilistica), in anumite situatii, chiar daca
mai putine la numar.
Anglicismele denotative nu au, in general, echivalente in limba romană, intrucat denumesc
realitati aparute recent in diferite domenii ale culturii materiale si spirituale.
2. Anglicismele ,,de lux” sunt imprumuturi inutile, care tin de tendinta de ordin subiectiv a unor
categorii sociale de a se individualiza lingvistic in acest mod. Asemenea termeni nu fac decat sa
dubleze cuvine romanesti, fara a aduce informatii suplimentare.

Îmbogăţirea lexicului prin împrumuturile din limba engleză. Acestea pot intra în limbă în mod
direct, fenomen numit anglicizare, în al doilea rând prin românizare şi, în sfârşit, prin calchiere
(Prelipceanu 2003: 91). Însă, înainte de a trece la analizarea termenilor din grupul de texte
menţionat mai sus, se va încerca o evaluare a locului neologismelor venite din engleză în două
dicţionare apărute foarte recent. Mai întâi, în DTE, anglicismele înregistrate sunt date cu o
singură formă, aceea de singular, fără a li se preciza genul în limba română. Sunt înregistrate atât
substantive simple, cât şi compuse. Marea majoritate sunt termeni pătrunşi foarte recent în limbă
şi aparţinând diferitelor ramuri ale domeniului economic (financiarbancar, marketing,
management etc.), de exemplu: benchmarking, blue chip, cashflow, hot money, hedgind, go-go-
fund, goodwill, ex-right, netting, out-of-line, splitrun, tender, yuppy etc. Mai apar şi o serie de
cuvinte deja prezente şi în alte dicţionare, al căror sens este cvasicunoscut unui public „mediu”:
bonus, broker, brainstorming, cash, cash on delivery, dealer, dumping, duty-free, factoring,
fixing, franchising, holding, hardware, imput, insider, incoterms, lock-out, leasing, management,
merchandising, marketing, output, outright, overdraft, offshore, standby, voucher etc. Se poate
observa imediat că toate aceste cuvinte nu prezintă modificări grafice şi/sau fonetice.

În NDU, situaţia anglicismelor care aparţin limbajului economic este puţin diferită. În primul
rând, termenii furnizaţi nu sunt foarte recenţi, fapt firesc, de altfel, pentru că nu este vorba de un
dicţionar de limbaj specializat. Substantivele sunt date, acolo unde este cazul, cu formă de plural,
deci deja adaptate la sistemul limbii române, spre deosebire de dicţionarul menţionat anterior,
unde se păstrează forma din engleză: broker/brokeri, cater/catere, brand/branduri, broker/brokeri,
discount/ discounturi, folder/foldere, hacker/hackeri, maus/mausuri, marke/marketuri,
marketizare/marketizări, pub/puburi, staf/stafuri, training/traininguri, voucher etc. Sintetizând
starea de lucruri din ultima lucrare, care are în vedere limba comună, ajungem la următoarea
concluzie: faptul că autorii au avut în vedere acest tip de termeni trebuie apreciat, deoarece
folosirea lor foarte frecventă atestă intrarea lor în limba română. Se pot stabili, astfel, două grupe
de substantive, în funcţie de gen, masculine (masterand/masteranzi, broker/brokeri) şi neutre
(discount/discounturi, folder/foldere, tramping/trampinguri), cele mai numeroase, apoi adjective
folosite şi ca substantive (cash, gay).

Limba engleză este cea mai importantă limbă din punctul de vedere al comunicării, întrucât este
cunoscută, cel puţin la un nivel de bază, de aproape o treime din populaţia globului (1,9 miliarde
de oameni). Este o limbă internaţională de bază în comerţ, afaceri, comunicaţii, aviaţie,
divertisment, informatică, diplomaţie şi în internet. În plus, este limba maternă pentru
aproximativ 400 de milioane de oameni din Marea Britanie, Statele Unite, Canada, Republica
Irlanda, Australia, în Noua Zeelandă şi este utilizată ca a doua limbă în multe alte ţări. Este cea
mai predată limbă din lume, cunoaşterea limbii engleze fiind o necesitate în multe sectoare şi
domenii de activitate. Fiecare epocă a avut neologismele sale: slavonisme (cuvinte intrate în
limbă în special prin traducerile de cărţi bisericeşti), grecisme, turcisme (în perioada fanariotă),
ungurisme (mai ales în perioada stăpânirii austro-ungare în Transilvania), franţuzisme (mai ales
în epoca modernă), anglicisme şi americanisme mai recent. Oprindu-ne la influenţa limbii
engleze, primul fapt demn de menţionat este că vorbim de un fenomen internaţional (nu numai
european, ci şi mondial). Împrumutul masiv de termeni anglo-americani s-a manifestat după al
Doilea Război Mondial în majoritatea limbilor europene şi nu numai. Vorbim de un fenomen
explicabil mai ales prin progresul anumitor domenii ale tehnicii. Orice limbă străină este un
instrument de investigare a unei culturi noi. Elevii îşi pot îmbogăţi cunoştinţele despre istoria,
geografia, arta, religia, guvernarea ţării respective, pot chiar coresponda cu copii din acea ţară şi
îşi pot dezvolta deprinderile de comunicare, abordând la ora de engleză chestiuni de drepturile
omului.

În procesul de adaptare a anglicismelor, se manifestă tendinţa de a păstra (pe cât posibil) aspectul
fonetic al cuvintelor din engleză, astfel, DOOM² (p. XII) recomandă: baseball [beĭsbol], bluff
[blaf], bowling [baŭling], dancing [densing], mistress [misiz], slow [slăŭ].În general nu se
păstrează particularităţile necunoscute limbii române (engl. cool [ku:l] pron. rom. [kul]). Astfel,
de pildă, sistemul vocalic englez este mai complex: comparativ cu limba română, în engleză
numărul vocalelor este aproape dublu datorită prezenţei unei trăsături suplimentare – durata.
Deosebirea de cantitate este inoperantă în sistemul vocalic românesc şi, ca atare, pronunţarea nu
sesizează diferenţa între vocalele lungi şi scurte, încordate şi neîncordate, cele două foneme
vocalice fiind redate în română printr-o unică vocală. În consonantism, cea mai importantă
particularitate a limbii engleze în raport cu româna este aspiraţia, care caracterizează ocluzivele
în poziţie iniţială şi în silabe accentuate: [p, t, k] sunt puternic aspirate în opoziţie cu perechile
sonore [b, d, g]. În pronunţarea românească a cuvintelor de origine engleză, aspiraţia ocluzivelor
surde se pierde. Altă particularitate a limbii engleze o constituie „consoanele latente”, consoane
care nu au realitate fonică în condiţii speciale de vecinătate [b, c, g, k, l, p, r, s, t], de exemplu:
doubt [daut], reign [rein], knee [ni:], calm [ka:m], pneumatic [ŋju:’mætik] part [pa:t], island
[‘ailənd], listen [lisən]; în română literele corespunzând acestor consoane sunt în general
pronunţate în toate poziţiile. Consoanele fricative [θ] şi [ð], inexistente în română, sunt realizate
în pronunţarea românească prin analogie cu [s] sau [t] şi respectiv [z], cum ar fi: thriller
([‘θrilər]) pronunţat [srilăr], think-tank ([θink’tænk]) pron. rom. [tink’tenk], the ([ðə]) pron. rom.
[ză] – off the record se pronunţă [offzărecord]). Lungimea consoanelor, fără a avea valoare
distinctivă, este în engleză influenţată de cantitatea vocalei precedente: consoanele sunt mai
scurte după vocalele lungi şi se pronunţă mai lung după vocalele scurte. În pronunţarea
românească este neglijată această diferenţă. Renunţarea la anumite particularităţi specifice
englezei se constată şi în normarea (oficială) a scrierii şi pronunţării. Astfel, DOOM² recomandă
păstrarea anglicismelor neasimilate grafic şi fonetic la sistemul limbii române. Importantele
deosebiri fonice şi ortografice dintre cele două limbi explică variantele multiple de acomodare a
anglicismelor la sistemul fonetic şi (orto) grafic al limbii române. În diversele publicaţii utilizate
ca surse de material, sunt numeroase situaţiile în care uzul dezvoltă modalităţi dintre cele mai
variate de notare şi pronunţare a anglicismelor, care nu concordă totdeauna cu normele. În presa
scrisă, în general, dar şi în revistele de strictă specialitate, paralel cu păstrarea grafiei originare a
termenului englezesc, recomandată de DOOM², se întâlnesc şi anglicisme notate în variate
moduri: cu grafia adaptată scrierii româneşti(năuhau, senviş/sanviş, şou/shou, treidăr), se renunţă
uneori la consoanele duble (modeling, reseler, scaner), sau alteori se dublează nejustificat
anumite litere (developperpentru engl. developer, dinning pentru engl. dining, spammer pentru
engl. spamer) sau cu o formă hipercorectă (night-loser pentru engl. night-looser, haker pentru
engl. hacker, handycraft pentru engl. handicraft). Pătrunderea şi răspândirea pe cale orală şi
scrisă a neologismelor din engleză favorizează apariţia dubletelor (orto) grafice (brand/brend,
discount/discont, feribot/ferry-boat). Circulaţia largă a termenilor economici care au pătruns în
vocabularul uzual sau în alte limbaje speciale contribuie la extinderea uneia din grafii, precum şi
înregis-trarea ei în dicţionare. În comunicarea orală, împrumuturile din engleză apar frecvent cu
mai multe modalităţi de pronunţare: adeseori se redă cât mai fidel aspectul fonetic originar
([ăsemblăr] pentru engl. assembler [ə’sæmblər], [breikbit] pentru engl. break-beat[breik’bi:t],
[on-eăr] pentru engl. on-air [‫כ‬n ‘æər]), dar sunt situaţii în care, din ironie sau ignoranţă,
pronunţarea modifică transpunerea în termenii valorilor sistemului grafic românesc a formei
scrise a cuvântului englezesc împrumutat; în unele cazuri asemenea adaptări pot genera coliziuni
semantice (engl. casual [’kæjuəl] pronunţat în română [kazual], engl. track [‘træk] redat prin
[trac], engl. trap [‘træp], prin [trap]). Variaţii se constată şi la nivelul recomandărilor normative.
Astfel, pentru o largă categorie de anglicisme înregistrate în DOOM¹ cu o formă adaptată
ortografic sistemului de scriere românesc, de exemplu: forehand, groom, knockdown,
looping,pentru forhend, grom, cnocdaun, luping (DOOM¹), DOOM² recomandă forma grafică
englezească; în cazul altora, DOOM² acceptă ambele variante, fiind preferată cea comună
(pocher/poker, rosbif/roast beef, smeş/smash) sau cea etimologică (clearing/cliring,
cocktail/cocteil, derby/derbi, peking/peching)
BIBLIOGRAFIE:

Athu, Cristina, "Influenta limbii engleze asupra limbii romane actuale. In limbajul economic si
de afaceri", Editura Universitara, 2011

Avram, Mioara, "Anglicismele in limba romana", Editura Academiei, Bucuresti, 1997

http://www.philippide.ro/distorsionari_2008/305-309%20SANDULOVICIU%20Ana.pdf

http://www.gup.ugal.ro/ugaljournals/index.php/lcls/article/download/1700/1435/

http://mire-referate.blogspot.com/2008/01/influenta-limbii-engleze-in-limba.html

http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A20063/pdf

SUBIECTUL II

Explicaţi evoluţia următoarelor cuvinte:

LACTUCA > rom. lăptucă ( grupul consonantic latin intervocalic -ct- se transformă în limba
română, fără excepție, în -pt-, indiferent dacă este precedat sau dacă este urmat de o vocală
accentuată ) ;

BLANDUS > rom. blând ( ”î” provine din ”a” nazal accentuat, ”u” final a dispărut odată cu
dispariția consoanei finale ) ;

LANA > rom. lână (vocalele noi din limba romană,” ă” şi ”î”, au derivat din: ”a” nazal
accentuat, ”n” inițtial și medial s-au păstrat) ;

FÓLLIS > rom. foale ( ”l” din româna de astăzi, a fost tratat ca atare când se afla în poziţie
palatală, adică, urmat de ”e”,” ī”, s-a palatalizat şi apoi a devenit ”i”, geminata ”ll” s-a păstrat
ca”l” dacă era urmată de ”ĭ” scurt ) ;

SEBUM > rom. sebu/seu ( ”b” intervocalic din cuvintele de origine latină a dispărut, sau s-a
transformat in ”g” încă din epoca latină, în latina clasică vocalele ”e” și ”i” se confundau, ”i” se
confunda cu ”e” ) ;

PRANDIUM > rom. prânz ( africata sonoră ”dz”, devenită mai târziu ”z” provine din ”d” +” io”,
”iu” neaccentuaţi, dacă vocala din silaba următoare era reprezentată de un ”e”, ”î” a mai alăturat
un ”i” semivocalic ) ;

AURICULA > rom. ureche (diftongul ”au” s-a păstrat, dar în unele cazuri s-a contras, cum este
cazul de aici în ”o” iar ”l” s-a muiat, a devenit ”i” şi apoi a dispărut lăsând ca urmă palatalizarea
oclusivei ) ;
PUGNUM > rom. pumn ( în grupurile de consoane sunetele își schimbă locul și gradul de
articulare, se vocalizează, ”u” final, după dispariţia consoanei finale, a dispărut, ”g” este asimilat
de un ”u” imediat următor ) ;

PÉLLEM > rom. piele ( în poziţie tonică ”e” (s-a diftongat) în ”ie” iar ”ll” s-a păsrat ) ;

RASINA> rom. rășină ( aici este vorba de aşa-numitul fenomen al rotacismului şi de asimilarea
vocalică regresivă totală, vocala ”a” devine ”ă” şi când e precedată de ”r” forte, ”a”>”ă” şi după
o consoană, in afară de cazurile când urmează după c, g, l, dacă e urmat de o nazală sau de o
vocală anterioară in silaba următoare ) .