1

CONSTANTIN VIRGIL GHEORGHIU ( 1916-1992)

Diplomat interbelic și jurnalist, romancier, poet și preot român din exilul românesc postbelic.

Bunicul și tatăl său au fost preoți în localitatea Războieni, Piatra- Neamţ.

Între anii 1928 și 1936 a studiat la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău.
După ce a terminat liceul, a renunțat la cariera militară și a venit în București unde a
absolvit Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București.
În 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei românești din Croația. Atunci a început lungul
drum al pribegiei sale, trecând prin Austria în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca
în 1948 să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume.
În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg, astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la
biserica ortodoxă română „Sfinții Arhangheli” din Paris. Primește rangul de iconom stavrofor în
1971, activând sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constatinopol.
Opera

 Viața de toate zilele a poetului , poezie,  1937

 Caligrafie pe zăpadă, poezie, 1940
 Ard malurile Nistrului: mare reportaj de război din teritoriile desrobite , 1941, cu o
prezentare de Tudor Arghezi — reportaje de pe front din timpul războiului de eliberare a
Basarabiei și Bucovinei – cu accente antisemite
 Cu submarinul la asediul Sevastopolului, 1942
 Am luptat în Crimeea , reportaj de război cu un portret de Lucia Demetriade Bălăcescu,
1942
 Ceasul de rugăciune , poezie, 1942
 Ultima oră , 1943
 La vingt-cinquième heure , tradus din rom. de Monique Saint-Côme( pseudonim al
Monicãi Lovinescu), cu o prefaţã de Gabriel Marcel, Plon, Paris, 1949. Este primul best-
seller international al exilului românesc: peste 500.000 exemplare vândute în Franţa pânã în
1964, peste 10 milioane pânã în 1989, tradus în peste 30 limbi. Roman ecranizat în 1966
(regia: Henri Verneuil), rolul principal fiind jucat de Anthony Quinn.
 De la vingt-cinquième heure à l'heure éternelle
 Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer (1965, Paris și 2003, Sibiu)
 La Seconde Chance, 1952, Paris, tradus din română de Livia Lamoure
 Les Sacrifiés du Danube, 1957
 La Maison de Petrodava, 1961
 Les Immortels d'Agapia, 1964
 Dieu à Paris, 1964
 L’oeil américain , 1972
 Memorii (1990), tradus în limba română de Sanda Mihăescu-Cârsteanu.
 2

Romanul “Ora 25” vorbeşte despre discrepanţa dintre identitatea artificialã, datã de autoritãţi, si
identitatea personalã realã, despre tragedia omului care ajunge treptat la o înstrãinare totalã de tot
ceea ce îl defineste pe el ca om.

Actiunea se petrece în timpul celui de-al Doilea rãzboi mondial. Personajul principal este un
ţãran român cãruia Istoria îi pune în seamã identitãti fictive, care il fac sã parã mereu altcineva.
Totul începe de la un fals în acte. El este înregistrat ca evreu si astfel este trimis în lagãr
împreunã cu alti evrei si, din Johann Moritz, devine Iacob Moritz.

In lagãr, pe de o parte este supus chinurilor de cãtre autoritãtile care nu vor sã îsi asume cã au
fãcut o eroare si vor sã îl convingã cã este evreu, iar , pe de altã parte, are de suferit din cauza
deţinuţilor evrei care îl scuipã în faţã si îl ponegresc pentru cã nu vrea sã îsi recunoascã
apartenenţa etnicã si deci si-a negat neamul. Este hãrţuit pentru cã nu vorbeste evreieste, apoi
este hulit cã nu a învãtat limba, asa cã Johann începe treptat sã se conformeze si sã învete idiş
pentru a putea comunica cu ceilalti deţinuţi evrei.

Acesta este numai începutul a ceea ce urmeazã sã fie viaţa lui Moritz, el va trece prin mâna mai
multor autoritãţi si va face mulţi ani de lagãr. Ajuns la Budapesta, va fi prins de politie şi acuzat
ca e spion român, ca apoi sã fie vândut în Germania sub numele de Janos Moritz, acolo va avea
parte de o altã “surprizã”, ca apoi sã fie preluat de americani si târât prin alte lagãre. Toate
acestea fãrã niciun motiv, pentru cã Moritz nu e vinovat de ceva. Trãind din lagãr în lagãr, el nu
poate conştientiza nici mãcar cursul evenimentelor din afarã, ajunge sã nu mai stie ce scrie în
actele lui sau al cui duşman declarat este.

C.V. Gheorghiu: “In 1938, am fost în lagãrul de evrei din România. In 1940, în lagãrul de
români din Ungaria. In 1941, în Germania, într-un lagãr de unguri…In 1945, în lagãrul
american. Alaltãieri, am fost eliberat de la Dachau. Treisprezece ani de lagãr…”

Povestea lui Moritz se afla în spatele acestor mutãri dintr-un lagãr în altul, în întâmplãrile pe care
le-a trãit, în înlãnţuirea de fapte si personajele de care a dat şi mai ales în faptul cã toate
acuzatiile care i se aduc se schimbã în functie de ceea ce se întâmplã în exterior. El nu este decât
o rotiţã într-un mecanism urias pe care nu îl cunoaste, nu poate sã si-l imagineze si sã înţeleagã
modul în care functioneazã.

Desi acţiunea este tulburãtoare, toate evenimentele, toate încercãrile la care personajele sunt
supuse sunt redate cu umorul inocent al unui fiu de ţãran care ajunge sã cunoascã lumea într-un
mod aparte, în treisprezece ani de lagãr.

In paralel, pe parcursul cãrtii se dezvoltã povestea lui Traian Korugã si a soţiei sale (povestea
realã a lui Virgil Gheorghiu). Traian presarã actiunea cãrtii cu propriile sale reflecţii ce privesc
lumea în care trãieste, lumea care e conturatã de diverse evenimente si mentalitãti menite sã dea
o nouã înfãţişare istoriei omenirii.

“Ora 25”: “Robotul nu se poate schimba dupã om. Tu trebuie sã te schimbi si sã-ţi coordonezi
miscãrile dupã el. Asa e firesc- a zis functionarul-, fiindcã el este un lucrãtor perfect, iar tu- nu !
Niciun om nu e un lucrãtor perfect. Numai masinile sunt. La ele trebuie sã privim, ca sã învãţãm
 3

cum sã muncim! Ai înteles? Invatã de la masini disciplina si ordinea. Dar tu nu ai sã ajungi

niciodatã un lucrãtor de clasa-ntâi! Dar tu esti ungur si ungurii, în fabricã, se uita la femei, Ôn
loc sã se uite la masini!”

Traian Korugã se gândeste cã o nouã societate tehnicã poate crea confort dar nu si spirit. Si fãrã
spirit nu existã geniu, existã numai mase si numere, oameni înmatriculati precum masinile. Iar o
societate lipsitã de oameni de geniu dispare.

Virgil Gheorghiu a scris un roman simplu si complicat în acelasi timp, pe cât de frust si dur ca
epicã, pe atât de rafinat ca organizare interioarã. Este o carte de analizã a mentalitãtilor si
natiunilor, dar mai ales a omului ca fiinţã individualã într-o perioadã istoricã nu foarte
îndepãrtatã.

“Ora 25” este o carte extrem de actualã pentru cã trecutul de atunci nu e decât începutul
prezentului de azi. Autorul nu numai cã a înteles si a analizat extrem de bine oamenii, istoria,
contextul politic si social; perioada în care a trãit, dar a putut sã extragã din toate acestea esenţa.

Nu este o carte care acuzã, discrimineazã sau învinovãţeste nelegitim. Romanul spune o poveste
bazându-se pe un context istoric, pe propria experienţã de viaţã a autorului, pe experientele de
viaţã a mii de oameni, pe evenimentele cauzate de rãzboi.

Umorul din acest roman e dictat de context, de atitudinea, comportamentul si replicile

personajelor, de nonsensuri, în contrast cu mintea analiticã a lui Traian Korugã si de inocenţa lui
Moritz. Umorul lor nu e menit sã batjocoreascã, sã incrimineze sau sã caricaturizeze, este o
ironie neagrã care îmbinã râsul cu plânsul, este tipul de umor românesc de a face haz de necaz.

Cf. criticului Florin Manolescu:

“Ora 25 e un hibrid reusit. Pe de o parte, e vizibilã structura arhitectonicã a întregului, proprie

romanelor cu ambiţii înalte, pe de alta parte structura de succesiune, proprie romanului popular.
Hibridã ( adicã dublu orientatã) e tema kafkianã dar si huxleyanã a cãrtii- punerea lumii în slujba
birocratiei generalizate si a unui masinism insensibil la suferintele oamenilor. Iar purtãtorul de
cuvânt al acestei teme e personajul-prozator Traian Korugã, care scrie romanul “Ora 25”. Elitiste
sunt trimiterile livreşti sau citatele la care trimite “romancierul” Traian Korugã.

La întâlnirea nivelului elitist cu cel popular al romanului se plaseazã o a doua temã importantã,
cea socialã, resuscitatã violent în Europa sec. XX, tema antisemitismului si a legilor antirasiale.
Traian Korugã e însurat cu o evreicã, Eleonora West ( ca si Virgil Gheorghiu…). Pentru a evita
trimiterea în lagãr, soşia lui Korugã, bogatã si influentã, reuseste sã obtinã pentru soţul ei
numirea în functia de director al Inst. Cultural din Croaţia, asa încât cei doi se vor instala pe
coasta Dalmaţiei, în timp ce 4000 evrei din Bucuresti sunt trimisi într-un lagãr din Transnistria.
Dar în vârtejul distrugãtor al antisemitismului e prins si Johann Moritz, considerat evreu si
arestat de un jandarm care râvnea la soţia lui. Acesta va face ca Moritz sã fie deportat.

Trãsãturi ale romanului popular: preferinţa pentru frazele sau propozitiile scurte, aproape
telegrafice, bazate pe verb si pe dialog, decupajul capitolelor, si ele foarte scurte, dar încãrcate de
 4

evenimente senzationale, de actiune. Apoi, principalul mecanism care regleazã acţiunea este
coincidenţa, un accident iesit din comun, extras din fişele de programare secretã pe care le are
destinul sau divinitatea.

Desi romanul debuteazã în satul Fântana din Ardeal, el ajunge pânã în zona de ocupatie
americanã din Germania, iar scriitorul reuseste sã facã în asa fel încât personajele sale sã se
întâlneascã ca prin minune în cele mai neasteptate momente. In final, eliberat din lagãr din
Germania, Moritz se va întâlni cu soţia sa, dupã o despãrtire de treisprezece ani, cu Suzana, deci,
fugitã împreunã cu copiii din România, Suzana care a fost între timp violatã de rusi dar a reusit
sã ajungã în Germania-dupã soţul sãu. Este un happy-end fals pentru cã urmeazã o nouã internare
în lagãr a întregii familii, alãturi de toti refugiaţii din Estul Europei, care ar urma sã fie trimisi în
ţãrile din care provin. Astfel , singura soluţie pentru bãrbati ca sã evite deportarea e sã se lase
recrutaţi de americani, pentru a fi trimisi sã lupte împotriva comunistilor”.