Norman Manea și conceptul ,,huligan”.

Norman Manea, scriitor și om de cultură evreiască, se naște pe data de 19 iulie 1936 în

Burdujeni, județul Suceava, tatăl lui fiind contabil, iar mama casnică, doi oameni simpli ai
societății românești. În anul 1941,scriitorul cunoaște pentru prima data la varsta frageda de 5
ani experiența exilului, populația evreiască din Bucovina fiind deportată în lagărele de
concentrarea din Transnistria. După 4 ani, se întoarce în țară alături de o parte din membrii
familiei supraviețuitori ai Holocaustului.

În anul 1954 intră la Institutul de Construcții din București, obținându-și diploma de

inginer hidrotehnician 5 ani mai târziu, în 1959. Debutul său în literatură are loc în anul 1966
publicându-și prima proză scurtă, intitulată ,,Fierul de călcat dragostea” , în revista Ramuri, iar
în anul 1969 scoate în fața cititorilor primul volum de povestiri ,,Noaptea pe latura lungă”. În
urma apariției din anul 1981 al culegerii de povestiri ,,Octombrie, ora opt, dar și a unui interviu
în revista Familia, își atrage reacții din partea revistelor cu înclinație comunistă, printre acestea
înnumarându-se: Flacăra și Luceafărul. Din anul 1988 pleacă și se stabilește în SUA, din
regimul comunist ce era la puterea conducerii statului roman.

,,Întoarcerea huliganului” este un roman autobiografic, o carte de memorii, un eseu

moral, politic, dar si critic care implică revizitarea unui trecut traumatizant. Norman Manea
este văzut ca un erou, părtaș la evenimentele crude ale omenirii, acesta fiind un supraviețuitor
al lagărului de concentrare din Transnistria, al Holocaustului, al procesului de stalinizare din
Romania, al perioadei de guvernare ceaușiste, a schimbarilor de tări, de locuri și de limbi,
mai exact un supraviețuitor al exilului.

Despre roman scriitorul declară într-un interviu: ,,raportul dintre ficțiune și realitate e
unul ambiguu, tipic literaturii și artei. Sunt elemente biografice, dar niciodată nu este biografie.
Eroul respectiv sunt și nu sunt eu, adică îi împrumut situații prin care nu a trecut niciodată și
care îmi sunt cerute de fluxul scrisului. Îmi cere anumite situații care nu țin de biografia mea,
pe care pur și simplu le inventez. Una peste alta, în structura personajului se păstrează probabil
o anumită coerență de sensibilitate și percepție, deși faptic nu este o pictură după model. Adică
nu este un mimesis perfect, este cu devieri, cu artificii, cu trucuri de scris, de expresie.
Realitatea se transformă prin însuși procesul scrisului”.
 Titlul este compus din doi termeni, primul este explicat de Dan Cristea Enache în
articolul său Intrusul: ,,A te întoarce e mai mult decît o simplă acţiune. Este o procesualitate
implicînd un risc iniţial, al plecării în necunoscut, o anterioară aventurare existenţială, şi apoi
regăsirea vechiului cadru, schimbat şi îmbătrînit”. 1 Al doilea termenul regăsit în titlul
romanului, și anume: ,,huligan întruchipează o persoana rebelă, anarhică, violentă, cineva
care stârnește scandal. După constituirea mișcării legionare din 1927, cuvântul a început să
fie utilizat pentru a-i desemna pe membrii Gărzii de Fier, și ulterior, pe adepții fascismului. În
timp a dezvoltat conotații ambigue, chiar pozitive. A început să fie utilizat pentru a
caracteriza tânăra generație sau pe reprezentanții ei cei mai activi atrași de o mistică a
revoluției și a morții”. Conceptul huligan este preluat și în scrieri semnificative ale literaturii
române, și anume în romanul lui Mircea Eliade, ,,Huliganii și în lucrarea lui Mihail Sebastian
,,Cum am devenit huligan. Huliganul la care face referire Norman Manea este înzestrat ,,cu
sensibilitate, conştiinţă şi memorie afectivă, care s-a hotărît pînă la urmă să-şi reviziteze ţara
şi să-şi răscolească propriul trecut.”2, o ființă umană dezradăcinată, nedefinită și nealiniată.

De-a lungul parcurgerii textului, observăm că acțiunea este centrată în jurul a trei teme
esențiale, și anume: experiența Holocaustului trăită în copilărie, în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial, condiția de scriitor în interiorul unui sistem totalitar și exilul. În definitiv,
cartea sa ,,Întoarcerea huliganului”, este o carte de memorii, o autobiografie cu intervenții
fictive, astfel o adevărată împletire a realului cu imaginarul.

Romanul nu respecta ordinea cronologica a confesiunilor, acțiunea întâmplărilor

penduland adesea între prezent și trecut. ,,Sînt mai multe romane în Întoarcerea huliganului
de Norman Manea, şi în aproape toate regăsim mărcile distincte ale scriitorului. Textul său,
indiferent că e ficţional, non-ficţional sau o combinare variabilă între cele două dimensiuni,
se organizează şi se expune concentric şi circular. Avansează în pagină pentru a se întoarce în
timp; şi porneşte de la diferitele vîrste ale subiectului pentru a explora, din interiorul
memoriei şi al conştiinţei, o Istorie terifiantă” 3, afirma Daniel-Cristea Enache.

Relatarea incepe in timpul prezent si debutează cu scena în care personajul-narator,

aflându-se la înălțimea a zece etaje, analizează agitația lumii de sub fereastra apartamentului
său. Prozatorul vorbește despre sine cu detașare utilizând frecvent persoana a treia singular.
Capitolul intitulat ,,Arena lui August” readuce în actualitate dezbaterile asupra conceptului de

1 Daniel-Cristea, Enache, Intrusul, în Norman Manea: departe și aproape, Editura Arhipelag XXI,
Târgul Mureș, 2014, p. 38.
2 Idem
3 Idem, p. 35.
huligan, făcand trimiteri la lucrarea lui Mihail Sebastian ,,Cum am devenit huligan” și la
romanul interbelic al lui Mircea Eliade ,,Huliganii” din anul 1935.

Capitolul ,,Noul calendar”, expune un moment important din biografia sa. Pe data de
20 ianuarie 1988, Norman Manea se prezintă în fața unei comisii care îi decide soarta. In
1997 dupa 11 ani de exil, are ocazia să se întoarcă în locurile din care a fost alungat, si se
pregatește pentru aceasta călătorie, deși nu isi doreste cu adevarat acest lucru. Dupa Revoluția
din 89 refuză constant invitațiile de a se întoarce în România. La intoarcerea sa in Romania
sunt dezvaluite scene cu o incarcatura emotionala puternica, de exemplu momentul în care
își ia adio de la părinți. Un alt moment impresionant este cel din anul 1986, aflandu-se la
Suceava se simte vinovat deoarece nu i-a putut îndeplini mamei ultima dorință, și anume
aceea de a fi prezent la înmormântarea ei.

,,Complet identificat şi suprapus cu protagonistul său din Întoarcerea huliganului (el

însuşi), Norman Manea se adînceşte în propria traumă, construind cu atenţie mărită şi
hipersenzitivitate un întreg complex de cauze, determinări şi circumstanţe exterioare. Chiar
scrisul său este traumatic, atins violent, la nivele de adîncime şi de expresie, de vechi
agresiuni şi rupturi, excomunicări şi presiuni. De la titlul cărţii la cele ale unor capitole
(Gheara, I şi II, Anamneză, Jormania, Cernobîl, 1986, Periprava, 1958, Limba pribeagă) şi de
la acestea la nivelul fiecărui fragment consistent, autorul-protagonist şi scriitorul analist ce se
ţine sub o continuă observaţie retrăieşte, cu maximă intensitate, drama unor excluderi
simbolice, succesive şi repetitive, derivate dintr-o deportare reală.”4

,,Romanul lui Norman Manea, Întoarcerea huliganului, este o neliniştitoare

mărturisire de sine a unui erou (a scriitorului) ce caută a-şi defini condiţia umană dincolo de
condiţia etnică, într-o lume înstăpânită de prejudecăţi (el însuşi perseverând în prejudecata
unei Românii xenofobe: „România, cea mai antisemită ţară din Europa” ?!); romanul unei
neliniştitoare condiţii a „fiului care caligrafiază, pe cerul nocturn, raportul către posteritate” al
seminţiei sale, resemnat în propriul destin, căci zice el, „nu am ieşit învingător din această
neîncetată confruntare, am supravieţuit Doar” 5 conchide criticul Constantin Cubleșean.

4 Daniel-Cristea, Enache, Intrusul, în Norman Manea: departe și aproape, Editura Arhipelag XXI,
Târgul Mureș, 2014, p. 36.
5 Constantin, Cubleșean, Recitind Întoarcerea huliganului, în Norman Manea: departe și aproape,

Editura Arhipelag XXI, Târgul Mureș, 2014, p. 173.