Vulpea si racul

Odata o vulpe alearga pe un camp. Ajunse la un rau si se opri surprinsa. Vazuse un rac. Racul iesise din apa,statea pe o stanca si isi ascutea clestii. - Buna ziua,racule,spuse vulpea. Vad ca iti ascuti clestii, te pregatesti sa tai iarba? Racul ii raspunse vulpii la salut si spune: - Eu imi folosesc clestii cum iti folosesti tu dintii. De aceea trebuie sa ii ascut mereu. - Acum stiu de ce rade lumea de tinesi spune ca esti incet. Ca iti ia 7 ani sa aduci o cana cu apa si cand ajungi acasa o versi peste prag. Cum poti merge cand in loc de picioare ai dinti? Este adevarat ce se spune? - S-ar putea sa fi fost adevarat candva, dar acum nu mai este si, ca sa ti-o dovedesc, te provoc la o intrecere. Haide sa vedem cine alearga mai repede. Iti dau chiar avans un pas. Haide sa alergam pana la capatul padurii,la artarul acela. - S-o pornim! Spuse vulpea. Se intoarse cu fata la capatul celalalt al padurii,facu un pas inaintea raculuisi astepta semnalul de pornire. Racul se prinsecu clestii de coada vulpii, isi stranse toate cele 8 picioruse si striga start. Vulpea porni ca o sageata. Ajunse la artar in mara graba si intoarce capul sa vada unde este racul. Spre marea ei uimire, racul spuse: -Ai fost cam inceata. Eu m-am urcat in copac ca sa te vad cand o sa vii. -Cine ar fi crezut! Spuse uimita vulpea. Si de atunci nu si-a mai batut joc de rac.