Mini-scenetă primăvară

Cântec – Ghiocelul
A ieșit un ghiocel sus pe deal cât un pitic
Mic, sfios și subțirel ca un fir de borangic.
Scuturându-și dalba haină se privește bucuros
Mult am stat eu sub zăpadă, astăzi sunt iarși voios.
Așteptând ca primăvara să sosească cu alai
Se așează pe o frunză verde ca un mândru fiu de crai.

Spre sfârşit de iarnă grea,

De sub pătura de nea,
S-a ivit un ghiocel
Firav, gingaș clopoţel.
El a dat de veste afară
Că dorita primăvară
A venit din nou în ţară
Cu căldură şi cu soare,
Pentru fiecare floare.

Din zăpadă, în poiană,

Cu tichia pe-o sprânceană,
A ieşit un ghiocel
Scuturând din clopoţel,
Să-mi vestească primăvara
C-a sosit în toată ţara.

Vestitorii primăverii
Au sosit! De sub zăpadă,
S-au săltat dând la o parte
Neaua, căutând să vadă.
În pădure-i plin pământul
Este alb de ghiocei,
Stau sfioşi, miraţi cu floarea
Parcă-s nişte clopoţei.

Stați că prezint acum!

Sunt deschizător de drum.
Sunt sfios și drăgălaș
Nu sunt floare de oraș!
Haine albe și verzii
Trup subțire, mlădios
Mă consider... chiar frumos!
Prima floare-n primăvară
Am scos capul din zăpadă
Clopoțelul meu se vede
Prin crânguri și prin poiene.
Cling, cling, cling,
Cling, cling, cling,
Gerul iernii eu îl sting.

Cling, cling, cling,

Cling, cling, cling,
Gerul iernii eu il sting.
Cling, cling, cling,
Cling, cling, cling,
Gerul iernii eu il sting.

Apar babele iernii în jurul ghioceilor

Suntem ale iernii babe

Ce purtăm broboade.
Nu vrem iarna ca să plece,
Că ne place vremea rece!
Vremea rece, viscoloasă,
Să nu poți ieși din casă
Vrem iarna să mai rămână,
Peste natură stăpână.

De când te pândim
Ca să te oprim,
Să-nflorești, să vestești,
Primăvara la ferești!
Abracadabra, să cadă zăpada,
Pământul să-l învelească,
Ghioceii s-amorțească!

Ghioceii se așează. Babele își recită vrăjile, mergând în jurul

ghioceilor, cu gesturi ca ale vrăjitoarelor.

Înghețat și ferecat
În pereți de gheață,
Să nu mai ai viață!
Clopoțelul s-amuțească
Verdeața să-ți gălbenească
Pe câmpii să nu-nflorești
Oamenii să-i veselești.
Un tăciune și-un cărbune
Spune, surioară, spune!
Cântece, descântece
Primăvara s-o gonim
Iarna s-o împărățim.

Până norilor de sus

Scrumul gerului cel dus,
Lacrimă de stea, curată,
Dintr-un țurțur picurată
Adali și adala, uite iarna e colea,
Iarna-ici, vara-i departe,
Vino iarnă, hai surată
Primavara e legată!

Fugi, primavară fugi,

Desculță, fără papuci,
Departe, în lume,
Să nu-ți auzim de nume!

Babele pleacă. Intra soarele.

Soarele:
Sunt trimis de Dumnezeu
Aici, chiar pe pământ
Să te chem la viaţă
Ghiocel firav, plăpând.
Ţi-e teamă de iarnă?
Sigur o să plece
Să-ţi ia ţie viaţa
N-o să mai încerce.
Stai plăpândă floare,
Să chem ajutoare.

Îl aduce pe Dragobete.

Eu sunt Dragobete
Cel iubit de fete.
Iarna se termină
Când eu aduc lumină.
Primăvara e verdeață
Este dragoste de viață,
Cupidon mă mai numesc
Primăvara o vestesc.
Aduc dragoste, iubire
Și în suflet fericire.
Merg in lume s-ompânzesc
Cu multă bucurie,
Și multă veselie,
Hai să mergem dragă soare
Să căutăm vestitele mărțișoare!

Mărțișoare! Mărțișoare!

Ne-ai strigat? Am și sosit!

Îi căutăm pe ghiocei
Că suntem rude cu ei.
Să stăm de vorbă nițel
Că trebuie să-nflorească
Primăvara s-o vestească.

Ved ghioceii așezați.

Ia te uită! Ce-i aici? Sunt amorțiți? Aaaa, sunt înghețați!

Vai, nu e adevărat,
Sunt ghioceii, mititeii!
Ce s-o fi întâmplat?
Cred că babele iernii i-au fermecat.

Dacă ghioceii se vor trezi,

Cu siguranță primăvara va veni.

Ghiocei, mititei, alb şi frumuşei

Scoateți capul din zăpadă
Primăvara să vă vadă.
Soarele să vă-ncălzească
Zăpada să se topească.

Ghiocei, mititei,
Scoateți capul din zăpadă
Primăvara să vă vadă!

Ghioceii se trezesc și se bucură.

 Cântec – Primăvara

Primăvara a sosit, hai copii, haideți la joc

Și câmpia a –nverzit, hai copii la joc!

Hai cu mare bucurie, hai la joc,

Să jucăm hora-n câmpie, hai la joc!

Păsărelele în zbor, hai copii, haideți la joc

Ciripesc cu glasul lor, jhai copii la joc.

Să cântăm și noi cu ele, hai copii, haideți la joc

Ale noastre cântecele, hai copii la joc.