Plugușorul In frunte țintatei.

Mânați flăcăi: hăi, hăi!

Aho, aho, copii si frați

Stați puțin si nu-mânați, Ziua toată a lucrat,

Lângă boi v-alăturați Brazdă neagră răsturnat

Si cuvântul mi-ascultați: Si prin brazde-a semănat

Grâu mărunt si grâu de vară,

S-a sculat mai an Sa dea Domnul să răsară.

Bădica Traian Si când lucrul a sfârșit

Și-a încălecat Iată, mare, s-a stârnit,

Pe-un cal învățat, Un vânt mare pe pământ

Cu numele de Graur, Si ploi multe după vânt,

Cu șeaua de aur, Pământul de-a răcorit

Cu frâu de mătasă, Si sămânța a-încolțit

Cat vița de groasă. La luna, la săptămână

Și în scări s-a ridicat, Își umplu cu aur mâna.

Ca s-aleagă-un loc curat Si se duse ca sa vadă

De arat si semănat. De i-a dat Dumnezeu roada

Si-n curând s-a apucat, Si de-i grâul răsărit

Câmpul neted de arat, Si de-i spicul aurit.

In lungiș Mânați flăcăi: hai, hai!

Si-n curmeziș
S-a apucat într-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:
Boi bourei
In coadă cu dalbei,

INTERNAL
Traian iute s-a întors... Alții în urma lor legau
Și din grajd pe loc a scos Si clăi mândre ridicau,
Un alt cal mai năzdravan, Apoi carele-ncărcau
Cum ii place lui Traian: Și pe toate le cărau
Negru ca corbul In capul pământului,
Iute ca focul, In bătaia vântului.
De nu-l prindea locul; Arie pe loc făceau
Cu potcoave de argint Si grâul îl treierau;
Ce sunt spornici la fugit. Harabale încărcau
El voios a-ncălecat, Și la moară le porneau.
La Tighina a plecat Si turnau deasupra-n cos
Si otel a cumpărat Grâu mărunțel de cel roș,
Ca sa facă seceri mari De sub piatră în covată
Pentru secerători tari. Curgea faină curată.
Si sa facă seceri mici Traian mult se bucura,
Pentru copilași voinici. Zeciuiala morii da
Si-a strâns fine și vecine Și voios se înturna.
Si vreo trei babe bătrâne, Iară mândra jupâneasa
Care știu rândul la pâine; Auzea tocmai din casa
Si pe câmp i-a dus Chiotul flăcăilor
Si pe toți i-a pus, Scârțâitul carelor.
La lucrul pământului în răcoarea vântului. Mânați mai: hai, hai!
Ei cu stânga apucau
Si cu dreapta secerau
Si prin lan înaintau
De părea ca înotau.
Mânați mai: hai, hai!

INTERNAL
În cămara ea mergea
Și din cui își alegea
Sită mare și cam deasă
Tot ca pânza de mătasă
Și cernea, mare, cernea,
Ninsoare se așternea;
Apoi pâine plămădea
Și-o lasă pana dospea;
Colăcei că învârtea
Pe lopată mi-i culca
Și-n cuptor mi-arunca;
Apoi iară cu lopata,
Rumeni ii scotea si... gata!
Atunci ea-mpărțea vreo cinci,
La flăcăii cei voinici
Și-mpărțea trei colăcei
La copiii mititei.
Mânați mai: hai, hai!
Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Astfel să dea și la voi
Ca s-avem parte și noi.
Să vă fie casa, casă;
Să vă fie masa, masă;
Tot cu mesele întinse
Și făcliile aprinse.
Si la anul să trăiți,
Să vă găsim înfloriți,
Ca merii,
Ca perii,
In mijlocul verii,
Ca toamna cea bogata
De toate-ndestulată.
Mânați mai: hai, hai!
De urat am mai ura
Dar ni-i că vom însera
Pe la curtea dumneavoastră
Departe de casa noastră
Dumneavoastră aveţi parte
De case-nalte, luminate
Văruite, şidrilite
Cu ferestre strălucite
Ia mai mânati, măi flăcăi,
Şi sunaţi din zurgălăi
Mânati, măi,
Hăi! Hăi!
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!
INTERNAL