Nil Dorobanțu – Răspunsuri la tulburările vremurilor

Prof. Coordonator, Student,

Pr. Conf. dr. A. Dinu Onica Florin
grupa a IV-a
Bibliografie

S-a născut la 1 august 1920 în satul Crainici, județul

Mehedinți. A fost sublocotent la Vânătorii de munte în
Regimentul de gardă de la Predeal. A fost licențiat în Teologie,
Filosofie și Litere. A fost doctorand în Teologie la profesorul
Dumitru Stăniloae, absolvent a 4 ani de Drept, absolvent al
Școlii de Stenodactilografie. A intrat în monahism la
mănăstirea Cernica, luând numele de Nechifor.1

În anul 1948 a fost hirotonit ierodiacon la Zaclău

(Tulcea), în 1949 ieromonah, în 1952, la 5 august a fost tuns în
schima mare, la recomandarea părintelui Benedict Ghiuș, la
mănăstirea Sihăstria, luând numele Nil. A fost secretar eparhial,
director de studii la seminarul monahal, stareț și duhovnic la
mănăstirile: Tarnița (Vrancea), Măgura Ocnei și Bogdana (Bacău), Nechit, Tarcău, Văratec
(Neamț).

În 1956, pe 3 ianuarie a fost arestat și ținut 120 de zile în temniță, fără să fi fost judecat,
supus la batjocură și la tortură. În 24 aprilie a fost judecat și achitat, după ce a fost supus
expertizei medicale a 20 de medici și declarat sănătos.

Motivul întemnițării sale a fost “misticismul”, mărturisirea lui Hristos, lucrarea sa

apostolică fiind una de propovăduire a dreptei credințe, străbătând țara și săvârșind zilnic Sfânta
Liturghie, predicând, convertind, spovedind și împărtășind poporul, în acele vremuri de prigoană
comunistă. Sentința nr. 83 a Tribunalului Militar Iași din dosarul 92/1956 menționează:
„Inculpatul Dorobanțu Nicolae, zis Nil, fost stareț la Schitul Nechit, Raionul Buhuși, este
învinuit că a ținut slujbe religioase fără încuviințarea forurilor superioare bisericești, că în
timpul acestor slujbe ar fi făcut agitațiuni, care ar pune în pericol siguranța Statului, a arătat că
din școli au fost scoase icoanele și că politica comunistă nu-i bună, făcând astfel propagandă
socialmente periculoasă”. A trecut prin experiențe care l-au adus în situații limită, a fost bătut și

1
http://nildorobantu.ro/, 12/15/2022

1
umilit, dar a folosit timpul pentru a experimenta mistic iertarea celui care te lovește cu bocancul,
care îți aplică un pumn în ochi încât luni de zile resimți durerea, dar chiar și în aceste condiții
catehizează, dezleagă, iartă, întoarce la ortodoxie, împărtășește.

A fost caterisit în noiembrie 1956.

S-a retras în satul natal (Crainici, jud. Mehedinți) pentru studiu intelectual, unde a trăit
ascuns, în smerenie și în asceză severă.

La 27 martie 1977 s-a mutat în veșnicie.2

Studiile și formarea

A urmat școala în satul Crainici, Com. Bala, Mehedinți, apoi la București (dus de către
unchiul său, Gheorghe Dorobanțu, general al Curții Regale), a continuat colegiul la Craiova, apoi
un an la liceul Militar Craiova. A urmat Școala Militară de Ofițeri de Infanterie, arma Vânători
de Munte și l-a urmat pe unchiul său în armată, devenind ofițer și activând între 1940-1942. A
hotărât că nu vrea să lupte într-un război nedrept, în altă țară, în timp ce Ardealul era ocupat, și-a
dat demisia și a plecat din armată.

A urmat simultan cursurile a trei facultăți în București între 1943 si 1947: facultatea de
Teologie, Facultatea de Filosofie și litere și Facultatea de Drept. A avut printre profesori
personalități cunoscute cum ar fi : Dumitru Stăniloae, Gala Galaction, Nichifor Crainic,
Haralambie Roventa. A absolvit facultățile foarte bine (nota 10, Teologia cu Magna cum Laude).
S-a înscris la doctorat la părintele Dumitru Stăniloae cu lucrarea „Teoria Logosului întrupat în
viața duhovnicească”. A dat colocvii, teze, seminarii (lucrări la care a obținut rezultate foarte
bune – Summa cum Laude) dar nu a mai ajuns să susțină teza de doctorat, fiind arestat. A studiat
intens și a ajuns să cunoască circa 12 limbi străine (printre care ebraica, franceza, germana,
latina, greaca).

2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nil_Doroban%C8%9Bu, 12/15/2022

2
Cugetări și scrieri

Ieroschimonahul Nil Dorobantu - Mistica. Editia a două, revizuită

“Mistica este legea iubirii, scrisa de voia lui Hristos Insuși in inimi, este lepadarea de noi înșine,
jugul ușor dulce, supunerea față de voința divină. Ca să ajungem la înălțimea perfecțiunii, trebuie să
practicăm supravegherea violentă asupra noastră, să ne înfrânăm poftele, sa distrugem plăcerile
dezordonate prin ermetism, anahoretism, ciliciu, post, ruga: <<Facă-se voia Ta! M-am pogorât din Cer nu ca
să fac voia Mea ci voia Tatalui Celui ce M-a trimis. Nu după voia Mea, ci după cum vrei . >>”

"Dacă viața de dincolo este infinită, oare de ce suntem nebuni și nerecunoscători și nu ne pregătim
din timp pentru veșnicie?"

Sfântul Vasile cel Mare, întrebat de Eubul, profesorul său, cel mai mare filozof din Atena
al timpului – Care este cea mai mare filozofie din această lume, îi răspunde, că cea mai mare
filozofie a vieții noastre pământești este cugetarea la moarte, sau cum Părintele Celopa întărește
afirmația – să ai moartea tot timpul lângă tine.

Pare confuz, dar în esență cuprinde toată ideologia noastră creștină – cugetând la moarte
ne descoperim pe de o parte scopul nostru în această lume, iar pe de altă parte menirea spre
care suntem chemați.

Nimeni nu poate să explice moartea – este cea mai mare taină a acestei lumi și totuși
suntem chemați să trăim și să ne bucurăm și să dăm Slavă Bunului Dumnezeu pentru tot ceea ce
primim. Nu putem primi desăvârșirea și arvunirea învierii și a vieții veșnice decât prin trecerea
prin moarte – care reprezintă desprinderea de ceea ce este lumesc și trecător spre ceea ce este
neefemer și veșnic.

Poate una din cele mai dificile întrebări cotidiene la care suntem invitați să răspundem
este @ Cum are trebui noi să ne comportăm și să ne identificăm ca și Creștini în această
societate ? @

Deseori, ne regăsim trăind o viață duală – una constrânsă de principiul materialistico-

egocentrist: prin care fiecare dintre noi încercăm să ne identificăm ca persoane – cetățeni ai
societății în care trăim cu un scop și o imagine bine definite, iar pe de altă parte, ca răspuns al

3
chemării lăuntrice, noi încercăm de asemenea să ne definim relația cu divinitatea – cu
Dumnezeu:

- dar, ciudat, noi preferăm să păstrăm aceste două lumi – separate una de cealaltă din frica
de a nu leza scopul fiecărei dintre ele.

Privind la îndemnurile Părintelui Nil Dorobanțu și ale Sfinților Părinți, concluzionăm că

trebuie să fim în permanentă în legătură cu Dumnezeu, prin practicarea permanentă a
rugăciunii lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine
păcătosul”. Această legătură este una tainică – lăuntrică, iar creștinul este chemat spre meditație.
Creștinul în sine este un anahoret care păstrează cu smerenie dar și conștiinciozitate învățăturile
Mântuitorului Iisus Hristos.

Responsabilitatea asumată de creștin nu este una ușoară, și însuși Mântuitorul Iisus

Hristos ne avertizează că în lume „necazuri veți avea” - dacă lupta este a noastră – biruința finală
este a lui Dumnezeu.

Părintele Nil Dorobanțu este un exemplu al creștinului asumat care depășește condiția
umană efemeră. Aflat sub Pronia Divină înfăptuiește fapte mărețe cu eforturi și jertfe care în
final îl vor costa desprinderea timpurie, din viața aceasta pământească.

Lupta asumată de Părintele Nil Dorobanțu descrie un episod martiric al unui om care deși
fiind deosebit de învățat și cu capacități intelectuale deosebite alege în final să fie un Nebun
pentru Hristos ca mod de manifestare asumat – jertfelnic, într-o societate atee, nebună și lipsită
de orice înălțare și manifestare spirituală.