DAN GH.

TEODOR

Creștinismul la Est de Carpați de la origini până în secolul al XIV-lea

Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1991, 232pp

Prof. Coordonator, Student,

Asist. dr. Alexandru Prelipcean Onica Florin
grupa a IV-a
 Încreștinarea poporului român și în mod special
studiul aspectelor specifice care au stat la baza încreștinării
fiecărei regiuni istorice a României de astăzi, a reprezentat și
reprezintă în continuare un interes comun, atât pentru spațiul
de cercetare istorică dar și pentru cititorii dornici de a
înțelege rădăcinile și izvoarele care au stat la baza formării și
dăinuirii singurului popor latin de rit cultic bizantin din Sud-
Estul Europei.

În lucrarea de față, autorul prezintă pe de o parte

contextul istoric și evenimentele politice care au influențat
răspândirea creștinismului la Est de Carpați, dar pe de altă
parte oferă și o revizuire detaliată a izvoarelor literale și a cercetărilor și descoperirilor
arheologice care adeveresc și demonstrează procesul prin care s-a realizat încreștinarea propriu-
zisă.

Autorul acestei lucrări, profesorul universitar dr. Dan Gh. Teodor, a fost directorul
Institutului de Arheologie al Academiei Române din Iași, bine cunoscut în țară și peste hotare
pentru activitatea în domeniul arheologiei prefeudale și feudale timpurii. În perioada 1970-1989
a activat în calitate de cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol”
din Iași, devenind șeful Secției de arheologie a acestuia în perioada 1979-1989, efectuând, singur
sau în colaborare, cercetări arheologice. În perioada 1993 și 1994 a fost profesor universitar
asociat la Facultatea de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași şi apoi, din 1995, profesor
universitar titular al acestei facultăți. In calitate de profesor a susținut cursuri cu teme de la
civilizația geto-dacilor până la formarea poporului român inclusiv. De asemenea, în calitate de
cercetător, a publicat în această perioadă următoarele trei cărți: Creștinismul la est de Carpați de
la origini până în secolul al XIV-lea, Edit. Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Iași, 1991;
Meșteșugurile din nordul Dunării de Jos în secolele IV-XI d.Hr., Edit. Helios, Iași, 1996 și
Descoperiri arheologice și numismatice la est de Carpați în secolele V-XI, București, 1997. De
asemenea, a colaborat la volumele Istoria veche a României de la începuturi până în secolul al
VIII-lea, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1995; Istoria României, vol. II, București,

1
2001 și Istoria României, vol. III, București, 2002. În afară de cărțile menționate și de alte 136 de
studii și articole, prof. univ. dr. Dan Gh. Teodor a mai elaborat 45 de note și recenzii, tipărite în
diferite publicații din țară.1

Lucrarea de față, este structurată din patru capitole de bază, la care se adaugă, la
începutul lucrării – Prefața, realizată de IPS Mitropolit Daniel și un capitol adițional de
Introducere, în care autorul prezintă considerentele care au stat la baza realizării acestei lucrări,
iar la sfârșitul lucrării autorul adaugă o arhivă a izvoarelor și descoperirilor arheologice
referențiate și reluarea Capitolului IV - Concluzia finală a autorului, capitol tradus în limbile
franceză, germană, engleză și rusă.

Capitolul I – Societatea de la Est de Carpați în mileniul marilor migrații

În primul capitol, autorul prezintă încadrarea fizico-geo-politică a „Daciei Răsăritene,

sprijinită pe coloana Carpaților, pe cursul inferior al Dunării și o parte din litoralul de nord-vest
al Mării Negre, brăzdată de la nord la sud de trei mari cursuri de apă (Siretul, Prutul și Nistrul)‟2,
în contextul marilor migrații, subliniind de asemenea și impactul asupra populației autohtone:

- Etapa I: romanizarea și răspândirea creștinismului până în secolul al IV-lea, retragerea

Aureliană(271-275); pătrunderea goților în jurul anului 295; invazia hunilor din 375-376
și retragerea goților care vor părăsii pentru totdeauna zonele extracarpatici ocupate până
atunci; stabilirea hunilor în Câmpia Panonică (425-427).
Autorul subliniază, că în urma acestui prim val de migrări și a instabilității create în zonă
de conflictul militar dintre huni și Imperiul Roman, cu toată exploatarea impusă de noii
stăpânitori, populația autohtonă de la est de Carpați, va continua să-și ducă traiul ca și
mai înainte.
- Etapa a II-a: invazia slavilor către sfârșitul secolului al VI-lea, care se vor deplasa în
sudul Dunării după 602, când granița Bizanțului se prăbușește, unde se vor așeza
definitiv; instaurarea unei liniște politice după 700 care permite o creștere demografică a

1
https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwj-
5qmn56n1AhVbgv0HHZvNC6UQFnoECAQQAQ&url=https%3A%2F%2Fjournals.ub.uni-
heidelberg.de%2Findex.php%2Famold%2Farticle%2Fdownload%2F75876%2F69620&usg=AOvVaw3gIpM9IBYd
CrGVujc9IDpr, 1/11/2022
2
DAN GH. TEODOR, Creștinismul la Est de Carpați de la origini până în secolul al XIV-lea, Editura Mitropoliei
Moldovei și Bucovinei, Iași, 1991, p. 17

2
 populației autohtone3 și constituirea în cursul secolelor VIII – XI a unei civilizații
specifice de tip Dridu, care ilustrează de fapt încheierea unui îndelungat și complex
proces de cristalizare „a unei civilizații originale, cu profunde și multiple rădăcini în
antichitatea daco-romană.‟4
- Etapa a III-a: sec. X-XI, infiltrarea pecenegilor; sfârșitul secolului al XI-lea, migrarea
cumanilor(grupuri de nomazi) care va avea ca efect direct scăderea demografică a
populației autohtone; sec. al XII-lea, evidențiat prin evoluția societății românești din
punct de vedere administrativ politic – apare constituirea de nuclee sub formă de cnezate
sau voievodate mai întinse, pe care se va întemeia mai târziu statul feudal independent al
Moldovei.
- Etapa a IV-a: sec. al XII-lea, marcat de tensiunile cauzate de regatul ungar, care urmărea
extinderea excarpatică dar și de eforturile Bizanțului de a restabili un echilibru în zonă,
eforturi susținute de populația autohtonă; sec. al XIII-lea privește dominația tătară și
îndepărtarea cumanilor.

Capitolul II – Creștinismul la est de Carpați în lumina izvoarelor scrise din perioada

secolelor II-XIV

Pentru a evidenția activitatea misionară dar și referințele izvoarelor istorice menționate,

autorul ține să menționeze de la începutul capitolului că termenii geografici ca Sciția sau Goția
reprezintă spații teritoriale mai largi, care „includ nu numai regiunile Dobrogei sau Munteniei ci
și cele ale Moldovei de la Carpații răsăriteni până la Nistru – în felul acesta, multe din știrile
transmise, localizate de unii istorici exclusiv în Muntenia sau Dobrogea, pot fi extinse sau
limitate fără teamă de a greși, și în regiunile de la est de Carpați.‟5

Autorul prezintă izvoarele oferite de scrierile primelor veacuri creștine precum și lucrarea
de încreștinare a poporului român, începând cu Predica Sfinților Apostoli Andrei și Filip și
continuând cu lucrarea de misionarism după Edictul de la Milan din 313.

3
Ibidem, p.35
4
Ibidem, p.39
5
Ibidem, p.50

3
 Capitolul III – Mărturii arheologice privind creștinismul la est de Carpați în secolele III-
XIV

În capitolul al III-lea, autorul realizează o monografie și o inventariere a descoperirilor

arheologice care evidențiază activitatea de misionarism creștin, dar și dezvoltarea și consolidarea
comunității creștin-ortodoxe de rit bizantin la Est de Carpați.

De remarcat în acest capitol este faptul ca autorul prezintă cronologic fiecare descoperire
arheologică și importanța ei în contextul spațiului și încadrării polico-economice a timpului
respectiv.

Capitolul IV – Concluzii

În ultimul capitol, autorul prezintă importanța lucrării ca un cumul al izvoarelor și

studiilor arheologice efectuate dar și necesitatea pentru continuarea clarificărilor izvoarelor
istorice referitoare la creștinarea spațiului românesc în special din primele secole creștine.

Lucrarea de față, prin structura și conținutul ei, reprezintă o bună monografie a procesului
de creștinare a Daciei Răsăritene, autorul reușind să surprindă atât izvoarele scrise relevante, dar
și o inventariere detaliată a descoperirile arheologice efectuate până în prezent. Trebuie de
subliniat că autorul, pentru informațiile furnizate, face referire la foarte multe articole și studii de
specialitate, ceea ce conferă lucrării un înalt grad academic și evidențiază nivelul de cercetare
întreprins de autor pentru redactarea lucrării.

Cu excepția anumitor greșeli de tehnoredactare – greșeli care la o inspecție de rutină a

textului puteau fi corectate (repetarea unui rând în Prefață – p.2, „întrgului‟ în loc de „întregului‟
- p.24, „Dunării de Josa‟ în loc de „Dunării de Jos‟ - p.111, „nivel comparabii‟ în loc de „nivel
comparabil‟ - p.116) și a faptului că autorul repetă în capitolul al II-lea – chiar sub aceiași
formulare și descriere evenimente istorice prezentate în capitolul I (repetiție detaliată care după
părerea mea nu își avea rostul ținând cont că primul capitol oferă deja o buna încadrare a
evenimentelor istorice - necesară ca introducere capitolului al II-lea), lucrarea prezintă o
structura a informației bine organizată si un limbaj ușor, care nu obosește cititorul ci din contră îl
focusează spre conținutul informației și a ideii în sine prezentate de autor.

4
 Consider lucrarea profesorului universitar dr. Dan Gh. Teodor - Creștinismul la Est de
Carpați de la origini până în secolul al XIV-lea, o lucrare necesară în domeniul studiului istoriei
creștinismului în spațiul romanesc care poate fi folosită ca referință de bază pentru a înțelege
procesul de încreștinare la est de Carpați dar poate fi folosită și ca punct de plecare pentru noi
studii și lucrări de specialitate.