Sunteți pe pagina 1din 12

J. ' . l ~ 0 {)! 0 Cur" J..w, t~'- ~/v ~..


I I fl.l{ -- r- vi
~"~
f

Prof. Dr. Emilian POPESCU

- t~J.l,·;IW.: lll.'tt'~. . .:. ~ ~ ~'<><'.u.·


,

w~

CRE~TINISMULTIMPUBIU
PE TERITORIUL ROMANIEI
I. Originile apostoliee. 2. Bizanjul sau Roma?

Extras din:
A A

PRIVEGHIND ~I LUCRAND PENTRU MANTUIRE


Volum editat la aniversarea a 10 ani de arhipastorire a
inalt Prea Sfintitului Mitropolit DANIEL al Moldovei ~i Bucovinei


TRINITAS
TRINITAS-2001
MITROPOLIA MOLDOVEI SI BUCOVINEI
JASI - ROMANIA
·. . .. CRE$TINISMUL TIMPURIU PE TERITORIUL ROMANIEI
1. Originile apostolice. 2. Bizantul sau Roma?

Prof. Dr. Emilian POPESCU

Stadiul cercetarilor. Daca astazi ar fi sa schitam originile cre$tinismului pe teritoriul


Romaniei $i apoi evolutia acestei religii in secolele urmatoare $i ar trebui sa ne informam din
lucrari generale de istorie bisericeasca universala sau regionala, aparute cu precadere in
Occident .dupa primul riizboi mondial $i pana acum, am putea constata ca nu se gasesc decat
prezentari sumare, referiri tangentiale, bazate in principal pe ceea ce scrisese in 1918 Jacques
Zeiller in lucrarea sa devenita clasica: Les origines chretiennes dans les provinces
danubiennes de l' Empire romain, Paris, 1918. M-a$ limita sa-mi explic afirmatia citand doar
doua lucrari destul de recente de istorie bisericeasca: Handbuch der Kirchengeschichte, hrsg.
von Hubert Jedin, Herder, Freiburg in Breisgau - Basel - Wien, vol. I, 1962, vol. II/1, 1973,
vol. II/2, 1975 $i Histoire du christianisme, des origines a nos jours, sous la direction de Jean-
Marie Mayeur, Charles (+) et Luce Pietri, Andre Vauchez, Marc Venard, vol. 2: Naissance
d' une chretiente (250-430), Desclee, 1995; vol. III: Les eglises d' Orient et d' Occident,
Desclee, 1998.
Cu rare exceptii - intre acestea se numara Reinhardt Harreither (din Viena)1 $i Renate
Pillinge:r2 -, aceea$i distanta de cre$tinismul romanesc se remarca la cercetatorii occidentali $i
in studiile lor de mai mica amploare.
Cre$tinismul romanesc se afla in aceea$i zona gri, in care Romania este Hisata de mai
multe decenii din punct de vedere politic, economic $i cultural-$tiintific.
Cu toate acestea, eforturile cercetatorilor romani in elucidarea problemelor dificile ale
originilor cre$tinismului $i apoi ale evolutiei lui in primele $ase secole sunt numeroase $i cu
rezultate, de cele mai multe ori, fructuoase. In aceasta privinta remarc amploarea cercetarilor
$i descoperirilor arheologice de pe intreg teritoriul tarii3, precum $i editarea in colectia Fontes
histor!ae Dac~.:Rc;manae (v?L I-IV) ~ nu~eroa~e izv?J~e lit~rare. grece$~i $i .latine. J\ce~s~
munca enorma a mceput ma1 cu seama dupa eel de-al do1lea razbo1 mondial $1 ea contmua $1
astazi. Cine rasfoie$te revistele de specialitate (BOR, ST, MO, MB, MMS, TV, MT, SCIVA,
Dacia N.S., Pontica, Peuce, Acta Musei Napocensis, Apulum) $i alte periodice (Materiale $i
cercetari arheologice, Arheologia Moldovei etc.) poate constata multimea $i diversitatea
descoperirilo:t arheologice cre$tine. Uneori aceste descoperiri au fost adunate $i valorificate in
lucrari mai ample. Citez in aceasta privinta: Ion Bamea, Les monuments paleochretiens de
Roumanie, Citta del Vaticano, Roma, 1977, 274 p.; idem, Arta cre$tina fn Romania, vol. I,
Bucure$ti, 1979, 273 p.; vol. II, Bucure$ti, 1981, 238 p.; Nicolae Gudea, loan Ghiurco, Din
istoria cre$tinismului la romani. Marturii arheologice, Oradea, 1988, 274 p. + 16 figuri $i 39
plan$e; Dan Gh. Teodor, Cre$tinismul la est de Carpati de la origini pana fn secolul al XIV-lea,
Ia$i, 1991, 230 p. $i propriile noastre volume: Inscriptiile grece$ti $i latine din secolele IV-XIII

1
Ma refer la articolul Die Bischofe von Tomi (C~mstanta) bis zum Konzil von Nikaia, publicat In Miscellanea
Bulgarica, 6, Wien, 1987, p. 197-211; o teza de doctorat a aceluia~i a.utor, inca inedita, trateaza despre martirii
din Dobrogea.
2
Renate Pillinger, Das Martyrium des heiligen Dassius. (Text, Ubersetzung und Kommentar, Wien, 1983);
idem, Ein fruhchristliches Grab mit Psalmzitaten in Mangalia (Calatis), In vol. Die Schwarzmeerkuste in der
SpiHantike und imfruhen Mittelalter, Wien, 1979, p. 97-102.
3
V. studiul nostru: Retrospectiva asupra arheologiei si epigrafiei crestine in secolul al XX-lea, sub tipar.
194
descoperite fn Romania, Bucure$ti, 1.976, 438 p. + 48 plan$e; Christianitas Daco-Romana. primar ii trebuie, deci, un dar specific, duh vazator, duh al intelegerii, care sa-1 ajute sa
Florilegium studiorum, Bucure$ti, 1994, 477 p. + 24 pla~e. Unele volume sau studii din mteleaga $i sa scrie despre aceste lucruri.
reviste sunt publicate in limbi straine de mare circulatie sau au un rezumat in aceste limbi. Cu
toate acestea, ele au riimas necunoscute $i nefolosite de cercetiitorii striiini. Origi.nile apostolice ale crestinismului romanesc
Toate aceste eforturi romanesti. au ca rezultat o mai buna cunoastere . a crestinismului
.
timpuriu din Romania. . Aceastii problema a fost abordatii de numero$i cercetatori in secolul nostru dar $i mai
inainte. Ea presupune prezenta $i activitatea misionarii pe teritoriul Romaniei a unor apostoli
Criterii de fnfelegere a riispandirii crestinismului pe teritoriul Romaniei ai Mantuitorului Hristos, mai exact a sfintilor Apostoli Andrei $i Filip. Misiunea lor ar fi avut
loc cu precadere in cetatile greco-romane din Dobrogea (Scythia Minor). .
Terna ~a cum este intitulata presupune insa, pentru a o putea intelege mai bine, cateva Raspuns pozitiv la aceastii intrebare au dat numero$i oameni ai Bisericii in frunte cu
premize indispensabile: Mitropolitul Moldovei Dosoftei (t 1693)4, dar $i istorici ai Bisericii: Nicodim Aghioritul5,
1) Mai intai trebuie tinut seama de zona geografica in care se afla Romania, criteriu Gheorghe $incai 6 , I. D. Petrescu7 , Episcopul Filaret Scriban8 , Constantin Erbiceanu9 , G. M.
important in riispandirea cre$tinismului timpuriu. In aceastii privinta se pot deosebi doua mari lonescu 10 , R. Netzhammer11, I. Popescu-Spineni 12, Anton D. Velcu13 , I. I. Nistor14, Ion
teritorii: a) Cel de riisarit, aflat la Marea Neagrii $i orientat economic, comercial $i cultural din Ramureanu15 , N. $erbanescu16 , Mircea Pacurariu17 , Sabin Verzan18 $i noi in$ine19 • Alti istorici
timpuri striivechi, prin ~ezarile greco-romane de pe tarmul vestic al Marii Negre spre Grecia, au manifestat insa rezerve, indoieli sau chiar au respins aceastii posibilitate: Carol Auner2°,
Asia Mica, Marea Mediterana $i Orientul apropiat. b) Teritoriul central $i vestic al Romaniei, Vasile Parvan21 •
legat de vest (Peninsula Balcanica, Illyricum $i Italia), mai cu seama dupa ce Dacia a intrat in
componenta imperiului roman, la inceputul secolului al II-lea. 4
N. $erbanescu, Patrunderea $i dezvoltarea cre$tinismului fn Scythia Minor, in vol. De la Dunare la Mare,
2) Atat teritoriul de riisarit, cat $i o buna parte a celui de apus au fost parti componente Galati, 1979, p. 24.
ale imperiului roman in momentul in care a aparut cre$tinismul. Aceasta insemneaza ca 5Nicodim Aghioritul, 2vva(ap(ar:17r; r:wv &J&Kct µ17vwv, t. IV, Constantinopol, 1842, p . 196.
6
circulatia oamenilor pe pamantul Romaniei era U$uratii de apartenenta la acel~i stat $i de 7
Gh. $incai, Hronica Romani/or $i a mai mu/tor neamuri, I, Buda, 1844, p. 76-77.
folosirea acelora$i limbi (greaca $i latina). I. D. Petrescu, Martirii crucii din ambele Dacii, Bucure$ti, 1856, p. 20-21 .
8
Filaret Scriban, Istoria bisericeasca a Romani/or pe scurt, Ia$i, 1871 , p. 1-3.
3) Inceputurile cre$tinismului in cele doua teritorii au fost profund influentate de 9
Constantin Erbiceanu, Ulfila. Viata $i doctrina sa, BOR, 22, 1898-1899, p. 291-295 ; idem, Raspuns Dlui C.
~ezarea geografica,. de durata in care au riimas sau nu in componenta imperiului roman Auner la erorile cuprinse fn conferinta sa privitoare la romani, BOR, 25, 1901-1902, p. 946.
(bizantin), de apropierea sau departarea de un centru politic $i in acel~i timp religios 10
G. M. Ionescu, Istoria Bisericii Romani/or din Dacia Traiana, 44-678 p. Hr. I, Bucure~ti, 1905, p. 95.
important (Constantinopol, Sirmium etc.). LI R. Netzhammer, Das altchristliche Tomis. Eine kirchengeschichtliche Studie, Salzburg, 1903, p. 3-6; idem,

Cre$tinatatea fn vechea Tomis, Baia Mare, 1904, p. 3-4; idem, Die christlichen AltertUmer der Dobrudscha,
4) Propagarea cre$tinismului in primele veacuri s-a :fa.cut mult mai rapid decat ea se Bukarest, 1918, p. 6-7.
reflectii in documentele scrise sau arheologice. In general, reflectarea vietii cre$tine in 12
I. Popescu-Spineni, Vechimea cre$tinismului la roman{ Bucure$ti, 1934, p. 12.
13
documentarea scrisa ori arheologica este mai tarzie $i saraca. Dovezile arheologice lipsesc Anton D. Velcu, Contributii la studiul cre$tinismului daco-roman fn secolele I-IV d. Hr., Bucure$ti, 1936,
pentru anumite perioade $i nu sunt totdeauna sigur datate, incat daca le-am avea numai pe ele, p. 22-27.
14
ar exista mari lacune in timp ori n-am $ti nimic despre anumite popoare, de pilda gotii. Ion I. Nistor, Legaturile cu Ohrida $i Exarhatul Plaiurilor, Bucure$ti, 1945 (Extr. din Anal. Acad. Rom. Sect.
ist. III, t. XXVIII, 1945).
5) In schitarea istoriei cre$tinismului in perioada de inceput nu opereaza totdeauna 15
I. Ramureanu, Noi consideratii privind patrunderea cre$linismului la traco-geto-daci, in Ortodoxia 26, 1974,
principiul: pas de documents, pas d'histoire. Prioritate in aceastii privinta au Cuvantul 1, p. 168-171; idem, Sfinti $i martiri la Tomis-Constanfa, BOR 92, 1974, 7-8, p. 797-799 ~i in alte numeroase
Evangheliei $i credinta putemica in Adevarul revelat. Adolf von Harnack a subliniat cu ·studii exprima o pozitie asemaW.toare.
16
entuziasm $i uimire la sf'af$itul volumului II din opera sa clasica: Die Ausbreitung des N . $erbanescu, 1600 de ani de la prima marturie documentara despre existenta Episcopiei Tomisului, BOR 86,
1969, 9-10, p. 978-982; idem, Patrunderea cre.$tinismului fn Scythia Minor, in vol. citat la nota 4, p. 24-25.
Christentums iri den ersten drei Jahrhunderten, ed. IV-a, Leipzig, 1924, p. 957-958, rapiditatea 17
Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, I, Bucure$ti, p. 63-64; idem, fnceputurile vietii cre$tine
raspandirii cre$tinismului in perioada amintita $i o explica prin faptul ca: ,,aceastii religie a pe teritoriul Ro;naniei, BOR 108, 1990, 3-4, p. 63-89; idem, Sfantul Apostol Andrei propovaduitorul Evangheliei
propovaduit pe Dumnezeul Cel viu, pentru care a $i fost creat omul, $i i-a patruns ill. adancul fn Scythia Minor (Dobrogea), in studiul sau: Sfinti daco-romani $i romani, I~i, 1994, p. 23.
co~tiintei; ea a adus viata $i cuno~terea, unitatea $i pluralitatea, necunoscutul $i cunoscutul... Ea 18
Sabin Verzan, Propovaduirea Evangheliei fn Scitia Mica (Dobrogea). Argumente $i temeiuri noutestamentare,
s-a nascut din Duh, dar repede a invatat sa sfinteasca pamantescul. Celor simpli, le-a fost simpla, St. teal. 47, 1995, 4-6, p. 79-118; idem, Sfantul Apostol Andrei, carte tiparitA cu binecuvantarea 1.P.S. Lucian,
arhiepiscopul Tomisului, Bucure$ti, 1998.
celor ale$i, sublima. A fost religie universala in dublu sens, prin aceea ca a oferit tuturor ceea ce 19
Em. Popescu, Izvoarele apostolice ale cre$tinismului romanesc: Sfantul Apostol Andrei $i Tomisul, St. teal. 46,
le era necesar, dar a adus $i ceea ce fiecare dorea mult... caci peste orice omenesc, Ve$nic ori 1994, 1, p. 80-88 = Sources concernant la mission du Saint apotre Andre sur le territoire de la Roumanie,
trecator, a pus crucea Sa $i prin aceasta L-a aplecat spre lumea de dincolo" (diese Religion Etudes byz. et postbyz., III, 1997, p. 9-18; v. $i vol. Christianitas Daco-Romana, Bucure$ti, 1994, p. 74-91: Le
verkundigte den lebendingen Gott, zu dem der Mensch geschaffen ist und griffin die Tiefe des christianisme en Roumaniejusqu' au VII" siecle a la lumiere des nouvelles recherches.
Gewisseiis; sie brachte das Leben und die Erkenntnis, das Eine und das Viele, das Unbeka.nnte °
2
C. Auner, Cateva momente din fnceputurile Bisericii Romane, Blaj, 1902, p. 10. In studiul sau: Predicat-a un
apostol fn Romania?, in Rev. catolica (Blaj), 1912, 1, p. 40-58 el afirma: ,,Este posibil ca Sfiintul Andrei sa fi
und das Beka.nnte. .. sie war aus dem Geist geboren, aber bald lernte sie es, das Irdisc he zu predicat $i in interiorul Scitiei Mici sau al Dobrogei de astazi; aceasta vrea sa spuna ca el a predicat numai
weihen. Den Einfachen war sie einfach und den Sublimen sublim. Sie war Weltreligion in dem locuitorilor din cetAti $i populatiei grece$ti sau grecizate"; idem, Dobroudja, in Dictionnaire d' archeologie
doppelten Sinne, dass sie das darbot, was alien notwendig war, aber auch das brachte, war ein chretienne et de liturgie, IV, 1, Paris, 1920, col. 1236 el admite posibilitatea ca Sfiintul Andrei sa fi venit in
jeder besonders begehrte... denn auf alles Menschliche, das ewige und das vergii.ngliche, hat sie ora$ele de pe litoralul Marii Negre, mai·cu seama la Tomis, dar ca nu exista nici o dovadA istorica, care ar putea-o
ihr Kreutz gesetzt und es damit unter das Jenseits gebeugt). confirma: ,,Par consequant, on peut admettre que l' apotre ait visite les villes du littoral, notamment Tomi. Mais,
en definitive, on ne constate positivement des chretiens en Dobroudja qu' a la fin du III° siecle".
Eu ~ adauga la toate acestea divinitatea invataturii Mantuitorului Hristos $i investirea 21
V. Parvan, Contributii epigrafice la istoria cre$tinismului daco-roman, Bucure$ti, 1911, p. 4, 75, 85; v. $i I.
apostolilor $i a ucenicilor cu puteri harismatice (semne $i minuni). Istoricului cre$tinismului Bamea, V. Parvan $i problema cre$tinismului fn Dacia Traiana, St. teol. 10, 1958, 1-2, p. 93-105.
195 196
J. Zeiller22 considera ca informatiile privind activitatea Apostolului Andrei la romani Pana la Sinodul de la Jerusalim (49-50) activitatea misionara s-a desfli$urat cu precadere
sunt ambigui ~i ca deci, patrunderea cre$tinismului la Gurile Dunarii in secolul I nu ramane ill mediul iudaic din Palestina $i Siria. Dupa acest Sinod misiunea s-a extins ~i la neamuri,
decat o simpla supozitie, iar D. M. Pippidi23 scrie ca ,,informatiile nu rezista criticii, fiind putin care, potrivit hotararilor luate, nu mai erau obligate sa respecte circumciziunea. Atunci trebuie
solid~ ~i izolate". Cel mai categoric in chip negativ a fost Constantin Daicoviciu , pentru care
24 sa fi avut loc $i nnpartirea regiunilor de evanghelizare intre apostoli, care s-a racut prin
vechrme~ _al?ostolica ~ cr~tinismului pe teritoriul Romaniei ar fi ,,absurda ~i deci, imposibila", tragere . la sorti27 • Tot · atunci i-a fost stabilita Sfiintului Andrei zona in care avea s3.-$i
e~ i;iespnJimndu-se dm punct de vedere documentar pe nimic. $i pentru unii istorici de astazi desf'a$oare activitatea misionara, anume Scythia.
~tmle sunt ,,contradictorii $i illca illdoielnice"
25
ori ,,legendare", frizeaza legenda sau
fabulatiile26 • Origen si Eusebiu fn viziunea unor istorici

Argumente noutestamentare Ecoul hotararilor Sinodului de la Ierusalim 11 gasim in Traditia Bisericii, consemnata de
fn favoarea prezenfei Sfintilor Apostoli pe teritoriul Romiiniei Origen ill Cartea a III-a a Comentariilor sale la Cartea Facerii $i transmisa noua pana astazi
de Eusebiu de Cezareea28 : ,,Cand Sfintii Apostoli $i .ucenici ai Mantuitorului nostru s-au
. In cele tr::i Evanghelii sinoptice ~i ill Faptele Apostolilor ni se spune ca Mantuitorul Iisus raspandit peste illtreg pamantul, lui Toma, dupa spusele Traditiei (7tcxp&ooaic;;) i-a cazut la
Hristos, dupa Invierea Sa din morti ~i illainte de Inaltarea la Cer, le-a poruncit Apostolilor Sai sorti tara partilor, lui Andrei Scythia". Textul continua cu informatii privind apostolii loan,
sa vesteasca Evanghelia la ,,toate neamurile" (mincx -ca e8vri) (Mt. 28, 18-20; 24, 9), in Petru $i Pavel. De remarcat, ca in textul lui Origen se intalne$te precizarea ca apostolii s-au
toata lumea spre marturie la toate neamurile (ev OATI 'ttl oiKouµevn de; µcxp-cupiov 7t<XOtV raspandit peste tot pamiintul, folosindu-se expresia oikumene, ca in Evanghelia dupa Matei 24,
-co~c; e8veatv) (Mt. 24, 14) ~i la: ,,toata raptura" (de; -cov }\oaµov cX1t<XV't<X ... mian 'ttl
14. In al doilea rand, aflam ca repartizarea ariei misionare a fiecarui apostol s-a racut prin
K'ttaEt) ~ (M~. 16, 15),_«pana lamarginil~pamantului» (de; eaxchou -cf)c; yfJc;) (Fap. Ap. 1, 8). tragere la sorti (dA.rixev). Rezultatul tragerii a fost ca lui Andrei i-a cazut Scythia, prin care
Mantmtorul Hnstos a avut, dec1, in vedere o vestire universala aceasta fiind inteleasa trebuie sa illtelegem 0 zona Vasta, atat din vestul cat $i din nordul Marii Negre, . adica
etnic, adica nici un popor sa nu fie exclus de la ea $i geografic, adica ;retutindeni (7tcxv~cxxou)
Dobrogea de azi, sudul Rusiei $i al Ucrainei. Zona aceasta n-a putut lipsi din obiectivul
misionar al apostolilor, iar Sfiintul Andrei a fost prezent in amandoua. A nu-i atribui Sfiintului
(~.~c. 16, 20). In acela$i timp treb~ie sa subliniem ca sarcina aceasta era o porunca (Mt. 28, 18-20),
Andrei o arie misionara ar insemna sa admitem o discriminare intre apostoli, lucru la care nu
ultima porunca data inainte de Inaltarea la cer $i pe care apostolii nu puteau sa n-o duca la
trebuie sa ne gandim. Pe de alta parte, ar trebui sa ne illtrebam, daca popoare atat de
illdeplinire. Porunca data a ~i fost indeplinita, pentru ca citim la Sfiintul Marcu 16, 20: ,,Iar ei
importante ca scitii ~i tracii au putut fi lasate ill afara propovaduirii? Daca tinem seama ca
plecand au propovaduit pretutindeni (7tcxncxxou), Domnul lucrand impreuna cu ei ~i illtarind traseul misiunii Sf. Andrei trecea prin Asia Mica, apoi prin Bizant $i Tracia spre nord, atunci
cuvan~l prin semnele ce _le urmau. Amin";,.. Sfiintul Apostol Pavel spune ill Epistola catre
el a p~it obligatoriu ~i in Dobrogea, continuandu-~i drumul mai departe.
Romam 15, 18-19:: ,,Nu V?l cuteza sa_ spun ceva din cele ce n-a savaf$it Hristos prin mine, spre Textul lui Origen ne-a fost transmis de catre Eusebiu fntocmai, lucru care rezulta din
ascultarea neamunlor, pnn cuvant ~I fapta, prin puterea semnelor ~i minunilor prin puterea expresia ka.ta lexin, folosita la sfiir$itul citatului. Lucrul acesta anuleaza consideratiile racute
Sfantului Duh"; ~i tot el ill Ep. I Corinteni 9, 16: ,,Daca vestesc. Evanghelia nu-~i este lauda, de Adolf v. Harnack29 $i de cei care I-au urmat3°, potrivit carora textul n-ar fi fost unitar $i deci
pentru ca sta asupra mea datoria, ca vai mie daca nu voi binevesti" (cf. Colos. 1, 23). omogen, partea illtaia, in care se vorbe$te despre Sfintii Andrei $i Toma, ar fi mai noua $i ar
· Dar nnplinirea propovaduirii ·evanghelice de catre apostoli $i ucenici a fost profetita de data doar din vremea lui Eusebiu, deci rara valoarea Vychimii $i ill consecinta a istoricitatii.
Ins~i Mantuitorul Hri~tos ~i de aceea, lucrul acesta nu putea sa nu fie realizat. Mt. 24, 14: ,,Si Ideea aceasta a fost lansata la mijlocul secolului al XVII-lea de catre Valesius (Valois) in
a:ceasta Evanghelie a Imparatiei va fi propovaduita ill toata lumea... spre marturie la toate editia sa la Istoria bisericeasca a lui Eusebiu (PG 20, col. 45 $i urm. ). Valesius comenta in
neamurile" (cf. Fap. Ap. 1, 8). nota 37 (col. 216 din PG) ultima parte a textului lui Eusebiu, care incepe cu cuvintele
~ dori sa relev ca exprimarea Sfiintului Apostol Pavel din Ep. catre Romani 15, 18-19
Tcxu-ccx 'Opt ye vet din Hist. eccl., III, 1 $i presupunea urmatoarele: ,,Cand Eusebiu zice acest
,,prin cuva~t ~i fapta" in~ic~ pe de .o parte, vestirea propriu-zisa a cuvantului Domnului, pe de lucru, asumandu-$i cele spuse mai sus din Cartea a III-a a Comentariilor lui Origen la Geneza,
alta, orgamzarea comumtatilor illfimtate, adica botezul, hirotonirea episcopilor $i preotilor, ill te poti pe drept illtreba de uncle incep cuvintele lui Origen: oare de la vorbele acelea
fond, asigurarea structurilor harice $i administrative ale Bisericii. Apostolii au primit de la
Mantuitorul nu numai misiunea propovaduirii, ci $i puterea de a illsoti cuvantul cu semne si 27
. ''' (Mc. 16, 17-18; Fap. Ap. 2, 42-43; 4, 30-31; 5, 12; 8, 6-7; Rom.
mmun1 ~
15, 19). '' '
Sabin Verzan, Propovaduirea Evangheliei fn Scitia Mica .. ., p. 80-81, 117c118; idem, Preotia ierarhica si
sacramentala fn epoca apostolica, Bucure$ti, 1992, p. 37.
28 Eusebius, Hist. eccl. III, 1, 1-3, ed. G. Bardy, Paris, 1952, p . 96-97 (in col. Sources chretiennes): Ta µev o~
22
Jacques ~ei_ller, Les origines chretiennes dans /es provinces danubiennes de/' Empire romain, Paris, 1918, p. KCX'ta 'louocxfoui; ev 'tOU'toti; ~v· 'tWV oe it:pwv 'tOU :Ewi;~poi; t'jµwv cbtoO'tOAWV n: KCXl µcx8Tj'tWV ecp'
28-30. Mai Clfcumspect se aratA Zeiller in studiul sau: L' expansion du christianisme dans la Peninsule des U1tCXOCXV KCX'tCX01tCXpevwv 't~V oiKouµeVT]V, 9wµ&i; µev, wi; t'j 1tCXpcXOOOti; m:ptexet, i'~V Ilcxp8fov eiAT]XE:V,
Balkans du r au. V" siecles, in Revue intern. des etudes balkaniques (Belgrade), 1, 1934-1935, tome II, p. •Avopfoi; oe 't~V :EKu8fov, 'lwavvT]i; 't~V' Aofov I 1tpoi; oui; KCXl Otcx'tp(tjrcxi; ev •Ecpeo~ 'tE:ACXU'tlf. Ile'tpoi;
414-_415 (7 6-7!) ~l in J. ~bret?n-J. Zeiller~ LI eglise pri_mitive (Histoire de l' Eglise depuis les origines jusqu' a 0. ev IloV't~ KCXl rcxA.CX'tllf KCXl Bt8UVl!f Kcx1t1tCXOOKllf 'te KCXl •Aa(Cf Kf:KT]puxevcxt 'toti; [eK] OtCX01tOpcXi;
nos_Jo~s.pubhe,e ~o~s la d1rectt_on de A. Fhche-V. Martm), I, Paris, 1934, p. 283 (chap. VII: La pr~pagation du •louocxfoti; EotKev· oi; KCXl E1tl i;eA.et ev •Pwµn yev6µevoi;, aveoKOA01tlo8Tj KCX'tU KecpcxA.tji;, oui:wi; mi'toi;
f3
hristiamsr:ze,_ r~d1gee par J. Ze1ller); v. pentru toate acestea N. $erbanescu, 1600 de ani .. ., p. 979-980.
a~iwacxi; ncx8eiv· 'tl oei: 1tep\ IIcxuA.ou Uyetv a1tO . lepouocxA ~µ µexpt 'tOU 'IHuptKOU 1tE:nAT]pWKO'tOi; 'tO
I
D. ~- P1pp1d1, lntorno allefonti letterarie de! cristianesimo daco-romano, in RHSEE, 20, 1943, p. 169-175;
EucxyyeAiov 'tOU Xpta'tOU KCXl Ua'tepov ev 'tU . Pwµn E1tl Nepwvoi; µeµcxp'tUpT]KO'tOi;; 'tCXU'tCX . Qpiyevet
Idem, 111 vol. Contributii la istoria veche a Romfiniei2, Bucure~ti, 1967, p. 483-490.
24
Const. Daicoviciu, Jn jurul crestinismului in Dacia, in Studii. RevistA de stiint11 filozofie si arte I 1948, ~CX'tU A~~tV EV 'tpl't~ 'tOµ~ 'tWV di; 't~V reveotv E~TJYT]'ttKWV eipT]'tCXt.
p. 122. . ,..., ' . ' ' Op. czt., vol. I, p. 109-110.
30 D. M. Pippidi, op. cit., 486-488. Nelu Zugravu, op. cit., p. 146: ,,AdolfHamak ~i Dionisie M. Pippidi, in pagini
Ion B~mea! .f!.in istoria Dobrogei, vol. II, Bucure$ti, 1968, p. 378-379; idem, Les monuments pateochretiens de
25
de analiza filologica de-a dreptul remarcabile, au demonstrat film echivoc lipsa oricarei dependente a pasagiului
Roumanze, C1tta del Vaticano, 1977, p. 9-10.
26
. N ~lu Zugravu, Geneza crestinismu/ui popular al romfinilor, Bucure$ti, 1997 (Inst. Roman de Tracologie.
eusebian privitor la Andrei de Comentariul teologului alexandrin. Cu alte cuvinte Origen n-a colportat nici o
B1bbotheca Thracologica, XVIII), p. 144, 160. traditie asupra misiunii Protocletului in Scythia".
197 198
E>wµ&~ .µev, w~ Ti 7tap&oo_at~ ...
etc. sau mai bine de la acestea IIe-rpo~ OE EV II6ncp ... in literatura istorica romaneasca majoritatea cercetatorilor au nnpartfi$it din 1943 incoace
etc .. ~~c1 Eus~bm ~u not~aza destul de clar, care este inceputul cuvintelor lui Origen. In opiniile profesorului Pippidi, emise de acesta in studiile citate mai sus la nota 23. Prestigiul
cod1cn Mazannus $1 Med1ceus am descoperit pe o laturii., la marginea aceste_ia, insemnarea $tiintific al marelui magistru, din invatatura caruia noi in$ine ne-am impartfi$it lunga vreme, ca
ucenic apropiat, a racut sa paleasca initiativele cercetatorilor de mai tarziu, de a pune la
adau~ata~ <I>. Des~re ac~:ista insemnare am spus deja multe la inceputul cartii I-a. Dar ce
indoiala unele din concluziile sale. Pot sa marturisesc ca in ultimii ani de viata, profesorul,
s~n:imfica aceasta m reahtate, este greu de spus. Caci nu este nici potrivita $i nu i se poate gasi
luand cuno$tinta de noile documente $i interpretari, s-a aratat deschis, ca un adevarat savant, sa
mc1 o frumusete sau eleganta in acest loc (Neque enim wpafov denotat, cum nulla venustas accepte posibilitati de propagare apostolica a cre$tinismului in Romania. Prin aceasta,
et elegantia in hoc ·loco possit reperiri). Poate aceasta insemnare sa fie cea pe care Isidorus 0 prestigiul sau $tiintific $i uman nu numai ca nu este diminuat, ci dimpotriva cre~te.
n~e$t,: <p $i p, prin care suntem s:fatuiti sa luam seama cu grija, de uncle incep vorbele lui Interpretarea noastra de pana acum privitoare la textul lui Origen nu vine in contradictie
Ongen. cu o alta afirmatie a acestuia din Comentariile la Evanghelia dupa Matei 24, 9, in care el
'!
Intre?~r~a sau m~i degrab.a indoiala. l~i alesi~s n~ p.oate fi privita neaparat ca 0 negare limiteaza aria de misiune cre$tina pana in secolul al III-lea, excluzand din ea pe scifi, adica
a omo?emtatn textulm, .e~ .~efimd d?ved1ta s1gur pnn mm1c; modul sau de exprimare arata 0 tocmai populatia de pe teritoriul Romaniei, repartizata spre evanghelizare Sflintului Andrei •
36

rezerva asupra omo!?emtatn textulu~, dar nu o afirmatie categorica, iar in ceea ce ne spune Nu exista contradictie, deoarece nu este vorba de o excludere a tuturor scitilor de la
despre P.etru, Eusebm n-avea nevo1e sa recurga la Origen, caci inceputul primei Epistole a cunoru?terea Evangheliei, ci doar a unora dintre ei, o parte beneficiind de acest lucru.
Sflintulm Petru I, 1 da informatiile necesare privind activitatea misionara in sensul ca Aceea$i armonie poate fi gasita $i intre afirmatiile lui Origen $i cele ale lui Tertulian,
~postol~~ scrie, cum fac $i alti apostoli, comunitatilor pe care le-a inte~eiat31 • Aceste ultimul sustinand intr-un stil apologetic ca dacii $i scifii cunoscusera deja Evanghelia
mformatn sunt completate de Acta Petri :XXXVII32 •
Mantuitorului Hristos37 • Un temei putemic in favoarea acceptarii misiunii Sflintului Andrei la
. De al~fel, filologi $i istorici de renume ca Richard Adalbert Lipsius considera textul lui 38
sciti il reprezinta informatia lui Ipolit Romanul (t 235) , potrivit careia Apostolul
Ongen. umtar. ,,S~ poate manifesta indoiala daca citatul pastrat numai de Eusebiu ca 39
Mantuitorului Hristos: ,,a vestit Evanghelia scitilor $i tracilor" • Ipo lit are meritul de a
provenm~ de la Ongen se refera la toa~e $tirile date aici cu privire la repartizarea apostolilor
sau num~1 la. cele s~~se. despre Petru $1 Pavel. Tofu$i prima ipoteza este mai probabila, caci confirma activitatea Sflintului Andrei in Scythia Minor, fiindca vorbe$te de sciti $i de traci
pentru a JUstifica $tm bmecunoscute despre ultimii doi apostoli Eusebiu n-ar fi avut nevoie 36In Matth. comment, series 9 (ad Matth. 24, 9): Origenes Matthaeus Erkliirung II. Die lateinische Ubersetzung
decat cu greu sa mearga inapoi pana la un pasagiu din Origen"33 • der Commentariorum series, hrsg ... unter Mitwirkung von E. Benz und Erich Klostermann, Leipzig, 1933, p. 76
. .Liniei r~prezentata de Lipsius i se adauga Eduard Schwartz, mare filolog $i istoric (apud D. M . Pippidi, op. cit., p. 481): ,,Non enim fertur praedicatum esse apud omnes Aethiopas, maxime apud
b1sencesc, editor, intre altele, al Actelor Sinoadelor Ecumenice de la Efes si Chalcedon care eos qui sunt ultra flumen; sed nee apud Seras, nee apud Orientem audierunt Christianitatis sermonem... Quid
sustine $i el aceea$i unitate a textului34 • · ' autem dicamus de Britannis aut Germanis, qui sunt circa Oceanum, vel apud barbaros Dacos et Sarmatas et
Scythas, quorum plurimi nondum audierunt Evangelii verbum, audituri sunt autem in ipso saeculi
. P~ozitia p~ car~ s-a ~la~at A_· v. _H.a~ack ramane .$u~reda $i singulara. Eanni pare nesigurii. consummatione"? Anton Velcu, op. cit., p. 20 interpreteaza textul in felul urmator: ,,cei mai multi dintre daci,
chrnr m convmgenle lm InSU$1, cac1 m alte locun dm monumentala sa lucrare dedicata sarmati $i sciti n-au auzit inca cuviintul Evangheliei, dar cu timpul 11 vor auzi"; astfel cuvintele quorum plurimi
rasl?andirii cre$tin~smului in primele trei veacuri, se exprima, in ce prive$te pe Sflint~l Andrei nondum audierunt Evangelii verbum, trebuie intelese In felul urmator: ,,o parte a auzit cuviintul Evangheliei, iar
~a1 nua1:1tat. ~e p1lda, el .admit~ .Posibilitatea ca primul chemat al Mantuitorului sa fi predicat restul 11 va auzi". Chiar daca A. Iordanescu, Observatii asupra originilor crestinismului daco-roman, Rev.
m Scyt~1~: ;,Ca Eva~ghehstul F1hp, Apostolul Andrei, poate $i Apostolul loan au mers in Asia clasica, 11-12, 1939-1940, p. 199-200 $i D. M. Pippidi, op. cit., p. 482-483 nu sunt de acord cu iny:rpretarea lui
A. Velcu, noi o consideram justa, caci ea se inscrie intr-o serie de informatii din ce in ce mai numeroase asupra
(Andrei $1 m Scythia), Toma in Parthia, respectiv India, Marcu in Alexandria este in parte
raspiindirii timpurii a cre$tinismului pe pamantul Romiiniei. 1n plus, plurimi (nominativ plural masculin) se
sigur, in parte probabil"35 • '
acorda direct cu barbaros Dacos et Sarmatas et Scythas (de asemenea de genul masculin), in timp ce pentru a
. .L_u~nd in considerare cele de mai sus socot ca increderea totala a profesorului D. M. traduce gens sau natio (cum a procedat lordanescu) in romana, neamuri, ar fi trebuit sa gasim in textul latin
P1pp1d1 $1 ~ altora ~;ipa el i~ unele exprimari ale lui Harnack, privitoare la prezenta indoielnica gentes (nationes) $i in continuare quarum plurimae, nu quorum plurimi.
37 Adv. jud. 7: ,, ... in quern enim alium universae gentes crediderunt, nisi in Christum qui iam venit? [Cui etenim
a Sflintulm Andrei m Scythia, a fost exagerata. De fapt, eu o pun pe seama prestigiului de care
s-a ht_icurat Harnack ~ ~umea $tiintifica, dar in cazul Sflintului Andrei, cum am incercat sa arat, alii crediderunt gentes? Parthi et Medii ... ] ... et Galliarum diversae nationes et Britannorum inaccessa Romanis
loca, Christo vero subdita, et Sarmatarum et Dacorum et Germanorum et Scytharum et abditarum multarum
entuzrnsmul pentru poz1trn invatatului german trebuie serios temperat. gentium et provinciarum et insularum multarum nobis ignotarum et quae enumerare minus possumus? In quibus
omnibus locis Christi nomen, qui iam venit [adoratur] et regnat" =" caci In cine altul au crezut toate neamurile
31
I Petru. 1, 1: '.,Pe.tru. apos~ol ~l lui Iisus Hristos ciltre cei ale$i, care traiesc ca straini in diaspora, in Pont, Galatia, decat in Hristos, care a $i venit? Caci in cine altul s-au increzut neamurile? Partii $i mezii ... diferitele neamuri din
Capadoci~, Asia $i Bit~yma ... .· .R~marcai:i, deci, ca sunt mentionate regiunile in care Sfiintul Petru a propovaduit provinciile Galliei $i regiunile britanilor, inaccesibile pentru romani, dar supuse lui Hristos; $i cele ale sarmatilor,
~"...ang~e~ia c~ acelea$1 denumm $1 acela$i numar ca in textul transcris de Eusebiu, doar ordinea lor difera putin. dacilor, germanilor, scitilor $i ale multor neamuri $i provincii indepartate $i ale multor insule necunoscute noua $i
33
In ed1tia lm L. Vouaux, p. 95-96, p. 442-443. pe care abia putem sa le enumeram? 1n toate aceste locuri (este cinstit) numele lui Hristos, care a venit $i
. R. A . Lipsius, Die apokryphen Apostelgeschichten und Apostellegenden. Ein Beitrag zur altchristlichen stapane$te". Pentru valabilitatea acestor afirmatii, v. $i mai departe nota 82. V. Piirvan, op. cit., p. 74-75 $i D. M.
L~teraturgeschichte, I, Braunschweig, 1883, p. 14: ,,Man kann zweifeln, ob das nur durch Eusebius erhaltene Pippidi, op. cit., p. 481-482 $i altii care i-au urmat contesta valoarea probatorie pentru cre$tinarea dacilor $i
C1tat aus Ori genes sich auf sii~tliche hi er ge~ebe~e N achrichten uber die Aposteltheilung, oder nur auf das uber · scitilor a acestui text, pe motiv ca $tirile date de Origen le-ar anula.
Petru.s und Paulus Gesagte bez1eht. Doch ble1bt die erstere Annahme wahrscheinlicher. Denn um weiter nichts 1
38 Despre viata $i activitatea lui Ipolit, v. F. Cayre A. A., Patrologie et / histoire de theologie, t. 1, livres I et 11,
als die .allbekannten Mittheilungen uber die beiden letztgenannten Apostel zu legitimiern, hitte Eusebius doch 3• ed. Paris, Toumai, Rome, 1938, p. 211-219; Johannes Quasten, Patrology, vol. II. The ante-Nicene Literature
~aum s1ch veranlasst gesehen, auf eine Stelle bei Origenes zuriickzugehen ... ". after Irenaeus, Spectrum Publishers, Utrecht-Antwe1p, The Newman Press Westminster, Maryland, 1962,
V. la Harnack, Die AU.:br~itung des C!hristentums in den ersten drei Jahrhunderten, Leipzig4 , 1924, I, p. 109; p . 163-207; V. Saxer, Hippolyte (Saint) 'inDict. d' hist. et de geographie eccl. fasc. 139-140 (Herzog-Hoffmann),
Eduard Schwartz, Eusebzus, m Pauly Wissowa, Realencyclopiidie der klss. Altertumswissenschaft VI 1907 col 1990, col. 627-635. Persoana $i opera lui Ipolit sunt inca obiecte de studiu; concluziile exprimate piina acum sunt
1395-1407. ' , ' .
adesea contradictorii; v. in aceasta privinj:a mai ales prezentarea lui V. Saxer $i nota 40 din studiul nostru:
35
Harnack, op. ci~., p. 108: ,,Dass der Evangelist Philippus, der Apostel Andreas, villeicht auch der Apostel Izvoarele apostolice ale crestinismului romanesc, citat la nota 19.
Johannes nach .Asien (Andreas auch nach Skythien), class Thomas nach Parthien, bzw. «lndien» und Marcus 39 'IrmoAU'tOU, Ifap\ "CWV IB' aTCOO"COAWV, rcou eKaG"CO~ mhwv eKtjpu;ev Kat rcou e'teAtw811,P.G.,X,
nach ~lexandnen ~ekommen ist, ist teils gewiss, teils wahrscheinlich". Predica in Asia a S!antului Apostol 951: Avopea~, 1:Ku8at~, epaKat~ Kllpu;a~, fo'taupw811 ev Ila'tpat~ 'tTl~ 'Axaia~ ere\ Heda~, Kat
Andrei, ~testata de izvoare, care alaturi de Asia pun $i Scythia $i Peninsula Balcanica, este admisa de Harnack $i
lap. 88 $1 554. 8tXTC'te'ta\ EKet.
199 200
unii Ianga altii. Mentionarea una Ianga alta a celor doua provincii, Scythia $i Tracia, intare$te dupa anul 419 $i totodata socotesc ca redactarea nu trebuie departata de comunitatile lui
credibilitatea in izvoare (Ipolit, Synaxarium ·Ecclesiae Constantinopolitanae $i altele), care fac Ulfila47 . '
acela$i lucru $i totodata atesta faptul ca Scythia Minor, de Ianga Tracia, a fost loc de misiune Opiniile exprimate de Achelis $i de ceilalti cercetatori in legatura cu Calendarul gotic,
pentru Sfiintul Andrei. a$a cum le-am sintetizat pana aici, ofera intr-adevar solutii de intelegere a acestui document
La izvoarele de pana acum se adauga cele agiografice: Synaxarium Ecclesiae ag~iografic, atat de vechi $i important, dar ele nu sunt singurele posibile. Se poate, de pilda,
Constantinopolitanae (sec. X), in care se vorbe$te la ziua de 30. XI., ca s-a tras la sorti lui admite ca acest calendar, in forma in care ne-a fost transmisa, are caracter predominant arian,
Andrei cazandu-i o zona mai mare: Pontul, Bithynia, Tracia, Scythia, regiuni de la Dunare $i lucru indicat nu numai de mentionarea episcopului Dorothei, adept al acestei erezii, ci $i de
di~ j~l Ma~ii ~e_gre ; o .1!"aditie apocriia, consemn~ta de Epifanie Monahul .(~ec. IX)41 ,
4
40
cinstirea imparatului Constantius al II-lea (337-361), fiul lui Constantin eel Mare,
N1ch1for Calhst $1 alte $bn. lzvoarele acestea trebme sa fi avut la baza trad1tn sau alte binecunoscut arian $i pomenit la 3 noiembrie, adica exact in ziua mortii sale48 • Un alt
izvoare astazi pierdute. conducator got arian, pare sa fie Fritigern, inscris cu numele de Frithareikis la 23 octombrie,
impreuna cu ,,multi martiri ai poporului got". Fritigern a imbrati$at arianismul la cererea
Calendarul gotic $i Martirologiile istorice occidentale imparatului Valens (364-378), ca o conditie de a fi primit, impreuna cu o parte din goti, in
imperiul bizantin. Dar in acest calendar par sa nu fi fost inscrise numai nume de arieni, ci $i de
Propovaduirea sfiintului Andrei in Dobrogea (Scythia) $i-a gasit ecou $i la gotii din ortodoc$i lucru sugerat de ,,pomenirea martirilor... care au fost af$i pentru poporul got al
nordul Dunarii, caci in eel mai vechi calendar al lor se face mentiune de acest lucru. La 29 Bisericii Ortodoxe", inscrisa la 29 octombrie49 • Noi $tim ca nu toti gotii au fost atieni; chiar la
noiembrie citim: ,,Se face pomenirea Sfiintului Apostol Andrei"43 • Calendarul a fost alcatuit, Constantinopol in timpul Sfiintului loan Hrisostom ortodoc$ii aveau o biserica $i chiar un fel
dup~ Achel~s, I.a sfiir$itul secolului al IV-lea $i anume ,,in Tracia nu departe de ora$ele Beroe, de seminar pentru pregatirea preotilor. Trecerea la arianism a avut loc mai ales dupa refugiul
Adnanopohs $I Heraclea... intr-un mediu in care existau $i greci, a caror sarbatori au fost lor in Peninsula Balcanica in frunte cu Ulfila $i la cererea imparatului Constantius $i mai apoi
inscrise uneori in el", de exemplu, Sfiintul Apostol Filip la 15, XI, nu la 14 ca la greci, $i a lui Valens. Ulfila a fost inainte de trecerea in sudul Dunarii ortodox $i i-a urmat in scaunul
Sfiintul Andrei, la 29, nu la 30 noiembrie, $i altele (v. p. 317). Achelis face precizari in episcopiei Gotiei lui Theofil, participant la Sinodul I Ecumenic de la Niceea $i semnatar al
legatu:ra cu data alcatuirii calendarului zicand: ,,pe vremea cand vizigotii se aflau in Tracia, actelor lui. Ortodoxia din tara Gothiei (sudul Moldovei $i nord-estul Munteniei, cu centrul in
cand domnea imparatul Teodosie I (379-395). Mai devreme era greu acest lucru, caci regiunea Buzaului) a avut numero$i reprezentanti $i martiri, iar printre ei eel mai cunoscut este
Teo~osie abia a a$ezat pe gotii din Tracia, $i nici mai tarziu, caci dupa moartea sa gotii sub Sfiintul Sava ,,Gotul"50 • Aceasta biserica din tara Gothiei, cu episcopi in frunte, cu preoti $i
Alanch intreprind expeditii in Grecia $i apoi in Italia (ibidem, p. 333)". Achelis explica citeti, cu misionari, care $i-au dat viata pentru Hristos, s-a putut ea lipsi de un calendar
introducerea sarbatorilor grecilor (bizantinilor), prin aceea ca ace$tia erau mai numero$i in propriu, in care sa fie inscrise datele sarbatorilor de seama, $i a a$teptat doar momentul trecerii I
Tracia $i in acela$i timp arieni, deci de o credinta cu gotii. Aceasta comuniune de credinta in in sudul Dunarii, catre sfiiT$itul secolului al IV-lea? N-a simtit aceasta Biserica nevoia Bibliei,
cadrul convietuirii a U$UTat inscrierea sarbatorilor lor (p. 317), iar Sfiintul Andrei conta, dupa pe care Ulfila a inceput s-o traduca inca de atunci cand se afla in Gothia nord-dunareana? Mie
traditia bisericeasca locala, ca Apostol al Traciei $i Scythiei (p. 333)44 • mi se par aceste posibilitati verosimile $i ele ar explica de ce in ,,Calendarul lui.Achelis" sunt
Daca originea rasariteana (tracica) a Calendarului, propusa de Achelis, a fost acceptata de inscri$i $i ortodoc$i. Cred ca alcatuirea Calendarului a inceput in perioada cand gotii se aflau
cercetatori in cursul timpului, totU$i nu toti sunt de acord cu momentul redactarii lui. inca in nordul Dunarii $i ca el a fost completat dupa plecarea in sud $i a$ezarea lor in Tracia. 0
45
Delehaye .. socoate ca episcopul Dorothei (Daurithaius aipiskaupaus), inscris in calendar la data cu vietuirea lor in aceasta regiune $i cu accentuarea caracterului arian al credintei s-au
ziua de 6 noiembrie, nu poate fi identificat cu omonimul sau, care a detinut tronul Tyrului inscris $i sarbatori specific ariene. De aceea, mentionarea la 6 noiembrie a lui Dorothei sau a
(v. Achelis, p. 331 ), ci cu un alt Dorothei, cunoscut ca mare arian; acesta a fost episcop al altar nume, care au determinat pe cercetatori sa duca datarea pana in 419 nu reprezinta decat
Heracleei, apoi al Antiohiei $i, in sfiiT$it, al Constantinopolului. El a trait 119 ani $i a murit in interpolari ulterioare la un nucleu mai vechi. In acest caz inscrierea Sfintilor Apostoli Andrei
anul 407. Ar insemna ca abia dupa aceasta data, care e cea mai tarzie, a avut loc redactarea $i Filip s-ar fi putut face mai devreme de sfiir$itul secolului al IV-lea $i ea sa nu fi fost ecoul
Calendarului $i nu in timpul domniei lui Teodosie I, care moare in anul 395. J. Zeiller admite46 influentei populatiei din Tracia, ci a celei din Scythia, cu care gotii nord-dunareni erau in
consideratiile lui Delehaye, dar cercetarile mai noi imping data Calendarului g~tic mai tarziu, stranse raporturi religioase $i economice, iar cei doi Apostoli au predicat aici. Achelis
recunoa$te ca acest Calendar a pastrat amintirea martirilor cazuti in deceniile anterioare ca
40
Synaxarium Ecclesiae Constantinopo/itanae, opera et studio H. Delehaye, in Propylaeum ad Acta Sanctorum urmare a persecutiilor5 1• intrebarea este daca amintirea aceasta cuprinde majoritatea numelor
Novembris, Bruxelles, 1902, col. 265-266. din calendar, la care s-au :facut doar adaosuri in Tracia, sau nucleul de baza s-a alcatuit aici $i
41
Epifanie Monahul, Viafa, faptele si sfdrsitul sfdntului laudat fntre apostoli, Ce/ dintdi chemat, P. G. 120, col. in el sunt doar putine reminiscente din trecut. Fragmentul din Calendarul pastrat este prea mic,
229 B: ,,Luandu-~i ucenicii, Andrei a mers in Phyrgia Pacatiana ~i de aici a plecat in Mysia (Moesia) la meat raspunsul la intrebare este greu de dat.
Odysopolis de astazi $i dupa ciiteva zile a hirotonit aici ca episcop pe Apion".
Martirologiile istorice sunt acele calendare care, in afara de numele, data mortii
42
Nikephoros Kallistos Xantopoulos, Hist. eccl. II, 39, :in P. G. 145, col. 860: ,,A plecat 1n tara care se cheama a
ant!opofagilor sau pustiul Scitilor, la Pontul Euxin, de am be le parti, atiit :in regiunile de no rd, cat $i de sud".
43
r. (respectiv a inmormantarii), locul inmormantarii martirilor, iar prin extensiune al sfintilor, in
In gotica: Andriins apaustaulus, la H. Achelis, Der iilteste deutsche Ka/ender, :in Zeitschrift fiir die
47
n~utestamentliche Wissenschaft und die Kunde des Urchristentums, hrsg. von Dr. Erwin Preuschen, I, 1900, Wilhelm Streitberg, Die gotische Bibel, 6. unveranderte Auflage, 1, 1971, p. 472-474; Elfriede Stutz, Gotische
G1essen, p. 309 = H. Delehaye, Saints de Thrace et de Mesie, Annal. Boll. XXXI, 1912, p. 276. Calendarul gotic Literaturdenkmiiler, 1966, p. 69-72; cf. Herwig Wolfram, Geschichte der Goten von den Anfiingen bis zur Mitte
a fost ata$at la sfiif$itul Bibliei lui Ulfila $i servea pentru orientare in cinstirea sarbatorilor. Manuscrisul Bibliei a des sechstenJahrhunderts. Entwurf einer historischen Ethnographie, Miinchen, 1979, p. 73.
48
fost re~lizat in Italia 1n timpul stapiinirii ei de catre goti, intre anii 493-553. Un manuscris al Bibliei a ajuns la E. A Thompson, The Visigoths in the Time of Ulfila, Oxford, 1966, p. 100.
49
Manashrea Columbas din Irlanda $i deoarece acolo nu se cuno$tea limba gotica, scrisul a fost $ters $i peste el s-au V. la Delehaye, op. cit., p. 274-291, capitolul: Martyrs de/' eglise de Gothie.
50
scris. in secolul al VIII-lea omiliile Papei Grigorie eel Mare la Profetul Ezechiel ($i anume chiar peste partea care V. Studiile noastre: Le christianisme dans le diocese de Buzau; Theophilus Gothiae, Bischof in der Krim oder
contme_a.Epistolele Srantului Apostol Pavel) (Achelis, p. 310, 313). an der unteren Donau?; Die Mission des heiligen Johannes Chrysostomus auf der Krim und an der unteren
Trad1t1a aceasta ar fi demonstrata, dupa Achelis, ~i de lw:;rarea lui R. A Lipsius, citata mai sus la nota 33. Ne
44
Donau, toate In vol. Christianitas Daco-Romana, p. 157-187.
vom ocupa In alt loc de aceasta problema. 51
Achelis, op. cit., p. 333: ,,Die kleine Compilation bewahrte das Gedachtnis an die Martyrer der
45
Op. cit., p. 277. Christenvervolgungen, die in den vorhergehenden Jahrzehnten das Volk erschiittert hatten, notierte aber nicht
46
Op. cit., p. 513. minder die ortsiiblichen Heiligen Thraciens".
201 202
~I

general, $i sarbatorilor lor, includ rezumate sau extrase din patimirile $i viata lor; precum $i Mentionarea Scythiei ca arie de propovaduire a Sflintului Apostol Andrei in trei din cele .X
documente ori traditii, care le privesc52 • Acest gen de martirologii sunt mai numeroase in mai valoroase martirologii occidentale, reprezinta un temei puternic in argumentarea
Occident $i au fast alcatuite in numar mare in secolul al IX-lea. Intre cele mai cunoscute $i prezentata mai sus in favoarea aceleia$i teze. Trebuie spus ca aceste martirologii au constituit
valoroase pentru regiunile care ne intereseaza sunt: al lui Reda Venerabilul ( compune la baza Martirologiului roman, definitivat in anul 1584, deci a unui document eclesiastic oficial
inceputul secolului al VIII-lea $i moare la 735), Rabanus Maurus (traie$te intre 780-856 . $i al Bisericii Romano-Catolice. Daca pentru apusul cre$tin aceste martirologii reprezinta
compune in perioada 840-854), Florus de Lyon (a trait in prima jumatate a secolului al IX-lea documente care stau la baza reconstituirii vietii sale biserice$ti pana in secolul al IX-lea, de ce
$i a campus intre 830-852), Adon de Vienne (alcatuie$te martirologiul intre 850-860 $i moare n-ar constitui $i pentru noi izvoare credibile asupra propovaduirii S!antului Andrei in Scythia
la cca 865) $i Usuard (nascut la inceputul secolului al IX-lea $i mart in 877; incepe redactarea (Dobrogea), mai ales ca ele se conexeaza cu alte $tiri din Rasaritul Ortodox?
intre 845-850 $i o termina in 865). Autorii acestor martirologii se inspira din multe izvoare $i ~i mai interesant mi se pare faptul ca in Calendarul gotic $i in alte izvoare Sf'antul Andrei
datele respective au valoarea surselor de inspiratie. Foarte mult, pentru partile rasaritene ale nu este singurul Apostol sarbatorit aici, ci $i Sfantul Filip. Ziua de 15 noiembrie era dedicata
imperiului este utilizat Martyrologium Hieronymianum, alcatuit in prima sa farma la mijlocul pomenirii Sflintului Apostol Filip, care a murit la Hierapolis (Frigia): Filippaus apaustaulus
secolului al IV-lea $i care la randul sau se inspira din izvoare mai vechi, mai cu seama din in Jairupulai 57 • Cinstirea impreuna a celor doi Apostoli ai Mantuitorului mi se pare fireasca,
lucrarile lui Eusebiu de Cesareea, inclusiv din cele pierdute53 • Un alt izvor falosit de deoarece ei erau lega~i de o veche prietenie, care razbate $i in cateva imprejurari relatate de
martirologiile istorice este Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, dar nu lipsesc nici Sfintele Evanghelii. De pilda, una din ele prive$te chiar chemarea la apostolat a lui Filip de
istoricii biserice$ti (Eusebiu, Rufin, Ieronim etc.) din secolele IV-VI. catre Mantuitorul Hristos, imediat dupa Petru (In. 1, 43-44) (fiind deci al treilea intre toti
Martirologiile occidentale, mentionate mai sus, se inspira, cu rare exceptii, din altele mai apostolii) $i in aceasta Andrei a avut desigur un rol (cf In. 12, 20-21). Dar cinstirea celor doi
vechi, .dar au $i parti originale. in ceea ce prive$te pe Sflintul Andrei in toate se mentioneaza in Calendarul gotic se mai explica prin aceea ca ea a fast preluata de la populatia bizantina din
z~ua_ de _29 noiem?rie'. ~a priveghere (vigilia san~ti Andreae Apostoli~, iar cea de 30~pentru Tracia, unde ei. erau considerati propovaduitori ai Evangheliei in acele tinuturi. Reflectarea
sarbatonrea propnu-z1sa. In unele se face refenre expresa la Scythia (Dobrogea), m care acestei realitati se gase$te atat in Faptele Apostolilor apocrife, cat $i in unele martirologii. De
Apostolul a propovaduit Evanghelia $i apoi la moartea sa in ora$ul Patras din Pelopones. pilda Martirologiul lui Usuard indica pentru data de 1 mai urmatoarele: ,,De asemenea se face
Primul.in ordine cronologica la care ma refer este Florus, a carui perioada de activitate se cinstirea fericitilor Apostoli Filip $i Jacob, dintre care Filip, dupa ce a convertit la credinta
plaseaza intre anii 830-852, iar in opera sa a falosit mult martirologiul lui Beda, alcatuit la aproape intrega Scitie a avut un frumos sflif$it in cetatea Ierapole din Asia. Jacob insa, care e
fnceputul secolului al VIII-lea. La ziua de 30 noiembrie citim: ,,Pomenirea Sflintului Andrei. numit $i fratele Domnului, a fost inmormantat langa templul din Ierusalim, uncle el fusese
In cetatea Patras din provincia Achaia se sarbatore$te trecerea la cele ve$nice a Sflintului
aruncat"58 •
Apostol Andrei, care a predicat in Scythia. Sfintele sale moa$te au fast mutate la in aceeasi vreme cu Usuard a trait Adon, care a alcatuit intre 850-860 un martirologiu
Constantinopol mal douazecilea an de domnie al imparatului Constantius ( = 357)"54 • pretios pentru. activitatea Sflintului Apostol Filip, caci aceasta cuprindea $i Scythia. Adon ne
In Martirologiul lui Rabanus Maurus, campus, cum am aratat, in perioada 840-854, la
spune textual la ziua de 1 mai: ,,Pomenirea Sfintilor Apostoli Filip $i Jacob, dintre care Filip,
aceea$i zi de 30 noiembrie, se mentioneaza activitatea de propovaduire a Sflintului Andrei in
dupa ce a convertit la credinta in Hristos aproape (intreaga) Scitie... a c~tigat-o; $i care a
Scythia: ,,Trecerea la cele ve$nice a Sflintului Apostol Andrei, care se talcuie$te «barbatul»
adormit (in Domnul) in cetatea Hierapolis din Asia, fiind inmormantat cu parintii (rudele,
sau «frumosul», fratele lui Petru. Acesta a propovaduit in Scythia $i Achaia, iar acolo in 59
cetatea Patras a murit rastignit pe cruce"55 • stramo$ii) sai dupa un sflir$it frumos" •
· in sflif$it, Martirologiul lui Usuard, campus la mijlocul secolului al IX-lea, in afara de V Am convinger~~ ca Filip 1-a aj ut~t in propova~uirea Evang_h~liei pe Sflintul Andrei~ ~upa )(
mentionarea Scythiei ca arie de misiune a Sflintului Andrei, da amanunte in legatura cu v "'- cares-a intors in Fng1a, care, se pare, i-a fast repart1zata spre rmsmne. Colaborarea la mis1une
patimirea sa, indicandu-se numele proconsulului Egeas, care 1-a prins, arestat $i rastignit: ,,in a doi sau mai multi apostoli a fast un procedeu la care au recurs $i alti apostoli $i in aceasta
cetatea Patras din provincia Achaia se pomene$te trecerea la cele ve$nice a Sf'antului Andrei, privinta ma refer la Sfintii Petru $i Andrei in Bythinia, Pont, Galatia, Capadocia $i Asia,
care a propovaduit $i in Scythia. Preafericitul acesta a fast prins de proconsulul Egeas, care provincii care apar ca arii de misiune a celor doi frati. inscrierea Sflintului Filip in Calendarul
mai intai 1-a tinut inchis la carcera $i apoi 1-a batut grav, iar la sflir$it 1-a rastignit pe cruce, gotic putea sa aiba loc chiar inainte de refugiul gotilor in sudul Dunarii, in ultimul sfert al
supravietuind acolo doua zile"56 • secolului al IV-lea. Legaturile stranse dintre cre$tinatatea Scitiei Mici $i cea din mediul gotic

52 57
Dom Henri Quentin, Les martyrologes historiques d.u Moyen Age. Etude sur la formation du Martyrologe Achelis, op. cit., p. 309; Delehaye, op. cit., p . 276. .. . . . ..
romain, Paris, 1908, p. 1-2; H. Leclercq, Martyrologe, in Diet. d' arch. chret. et de liturgie, X, 2, Paris, 1932, col. 58 Usuard, op. cit., p. 221-222: ,,Item natalis beatorum apostolorum Ph1hpp1 et Jacobi ex qmbus Ph1hJ?Pl1:s,
2599-2616. postquam paene Scythiam ad fidem Christi convertisset... apud Ierapolim Asiae civitatem glonoso fine qmev1t.
53
Quentin, op. cit., p. 56. lacobus vero, qui et frater Domini legitur... juxta templum Jerosolimorum, ubi et praecipitaus fuerat, sep~tus est...".
54 59 1. Mai. ,, <Natale beatorum apostolorum Philippi et Jacobi: ex quibus Philippus> cum pene Scyt.hiam a? fidem
,,Natale sancti Andreae apostoli. In civitate Patras, provinciae Achaiae, natale beati Andreae apostoli, qui
etiam apud Scythiam praedicavit. Cujus sacra ossa vigessimo Constantii imperatoris anno Constantinopolim Christi convertisset... lucratus est. Quique <apud Hierapolim Asiae civitatem> d~rmiv~t, cum patr~?us sms b~at?
translata sunt"; in Edition pratique des martyrologes de Bede, de L' anonyme Lyonais et de Florus, par Dom fine sepultus"; v. Bibliotheca hagiographica latina antiquae et mediae aetatis, ed1derunt s~cn ~ollan~1.am,
Jacques Dubois et Genevieve Renaud, CNRS, Paris, 197 6, p. 21 7. Bruxelles 1898-1901 68 14 · cf. Boninus Mombritius Sanctuarium seu Vitae Sanctorum ex d1vers1s cod1c1bus
55
,,Natali sancti Andteae apostoli, qui interpretatur «Virilis» vel «decorus», frater Petri. Hie praedicavit Scythiam collectae 'Milano cat;e 1480 vol. II 211-21lv; H. Qu'entin, op. cit., p. 698. Rezervele exprimate de N. Danila in
et Achaiam, ibique in civitate Patras cruci suspensus occubuit''; v. Rabani Mauri, Martyrologium, edidit John mai multe randurl asupra propovaduirii Evangheliei de catre Sfantul .Apostol Filip in Scyt}lia, ~i ~e. p~r
Mc. Culloch, Turnholt, 1979, p. 122-123 (= Corpus Christianorum XLN). exagerate. Acel~i lucru este valabil $i pentru N elu Zugravu, cu s~dn~l siil1: Ap~stolatul S[anti:-.~w Filip m
56
,,In civitate Patras provinciae Achaiae, natalis sancti Andreae apostoli, qui etiam apud Scythiam praedicavit. ,,Scythia", 1n vol. Jn honorem Ligiae Barzu. Timpul istori~i. I. Memone ~1 p~tnmomu, volum m~nJl~ de M1~on
Hie beatissimus ab Egea proconsule comprehensus primo in carcere est clausus, ac deinde gravissime caesus, ad Ciho Vlad Nistor si Daniela Zaharia Facultatea de !stone, Centrul de istone comparata a soc1etat1lor anbce,
ultimum vero in cruce appensus, biduo inibi supervixit"; V. Le martyrologe d' Usuard. Texte et commentaire par Buc~re$ti, p. 192-202; in studiul lui N. Zugravu se afla $i trimiterile la artico~ele lui N. J?ani~a: Observ. cii, in
Jacques Dubois, Bruxelles, 1965, p. 351. Mentionarea proc_onsulului Egea este deosebit de importanta pentru discutarea apostolatului Sf:intului Filip in Scitia nu trebuie sii punem pe acel~1 plan valonc $tmle apocnfe (de
vechimea in~ormatiei privitoare la Sf. Andrei. Ea dep~e$te in vechime pe Origen, deoarece familia lui Egea pildii Abdias), cu cele care au valoare istoricii (Usuard, Adon etc.), dar despre aceasta vom traill: pe larg alta?ata.
(recte a Eggulor) este cunoscuta prin reprezentantii ei ca activii in administratia imperiului in secolul I. Problema Despre Abdias, a se vedea $i Wolfgang Speyer, Die literarische Fiilschung im Altertum. Em Versuch 1hrer
este importanfil ~i ovom trata amanuntit alfildafil. Este posibil ca Usuard sii se fi informat din documente foarte vechi. Deutung, Miinchen, 1971, p . 71, 77, 214, 226, 235.
203 204
nord $i sud-dunarean au putut determina cinstirea Sfintilor Apostoli Filip $i Andrei 1n zona de Diocletian, Galeriu $i Licinius65 • Printre ei par sa fi fost $i episcopi. ComUn.itatile cele mai
aceasta mai larga de la Dunarea de Jos, mai ales cand exista mtre cre$tinii de aici $i o unitate putemice, care au dat $i martiri, sunt cele de la Tomis, Axiopolis, Noviodunum, Halmyris,
doctrinara. Aspectul arian al Calendarului gotic, dat de cateva mscrieri 1n el, nu trebuie sa ne Dinogetia $i Durostorum.
duca la concluzia ca toate sarbatorile comemorau eretici arieni, ci $i martiri ortodoc$i, mai ales Dupa pacea Bisericii, viata cre$tina in Scythia a luat amploare $i ea s-a aflat sub
cand era vorba de apostoli, care reprezentau un bun comun al cre$tinatatii. conducerea episcopilor, care au fost prezenti $i au semnat actele primelor . patru Sinoade
Socotim, deci, ca astazi avem suficiente dovezi pentru a admite evanghelizarea unei parti ecumenice. Unii dintre ei s-au distins ca mari teologi $i misionari, cum au fost Bretanion,
din teritoriul Romaniei de catre Sfiintul Apostol Andrei $i alaturi de el de Sfiintul Filip. Am Terentius (Gerontius) $i Teotim I, contemporani $i prieteni cu Sfintii Vasile eel Mare $i loan
convingerea ca acei care mai sunt inca sceptici vor intampina mult mai multe dificultati in a Hrisostom. Structurile inferioare ale Bisericii (preoti, diaconi, hypodiaconi $i lectores-citeti) $i
altele le cuno~tem din inscriptii $i alte izvoare scrise •
66
nega propovaduirea celor doi apostoli, pe pamantul Romaniei, decat de a o afirma. Izvoarele
au valoare inegala, dar cred ca in fiecare este un sambure de adevar. Nu vad cine ar fi avut Si monahismul, ale carui mceputuri cunoscute le pune calugarul Audius, venit aici din
interes in antichitate ori 1n evul mediu sa creeze traditia dupa care cei doi apostoli au predicat Mesopotamia, are reprezentanti de seama ca: Sfiintul loan Casian, Dionysie Exiguus $i
1n Scythia Minor. Nici un autor al acestor traditii mi este cunoscut ca ar proveni din regiunile calugarii sciti, intre care mai msemnat este loan Maxentius, abbas al unei manastiri $i teolog.
de la Dunarea de Jos $i, prin urmare, interesat, din cauza patriotismului local, sa inventeze Calugarii sciti s-au implicat in problemele dogmatice ale timpului $i au lansat o formu~a
lucruri, care nu s-au petrecut60 • proprie, pentru a scoate din impas discutiile cu monofizitii $i 1n apararea Sinodului Ecumemc
67
Socotim, deci, ca cei doi Apostoli, Andrei $i Filip, .au Ia.cut misiune aici, prin cuviint $i de la Calcedon (Unus de Trinitate passus est carne) •
fapta (dupa expresia Sfiintului Pavel, Rom. 15, 18-19), ceea ce mseamna ca au mfiintat Importanta Bisericii din Scythia $i a ierarhilor ei cu seditil la Tomis a atras dupa sine
comunitati $i le-au dat conducatori. La Odessos (Varna), dupa cum ne spune Epifanie ridicarea in rang, devenind 1n secolul al V-lea arhiepiscopie autocefala, deci dependenta direct
Monahul (sec. IX), Sfiintul Andrei a pus episcop pe Apion. de Patriarhia de Constantinopol, iar la sfiir$itul acelui~i secol $i in cursul celui urmator, fiind
Comunitatile mtemeiate 1n primul rand in or~ele greco-romane de pe litoralul vestic al chiar Mitropolie. Mitropolia de Tomis avea in subordine 14 episcopii sufragane din provincia
Marii Negre ($i printre acestea Tomisul, capitala provinciei, sta 1n fiunte), au dainuit $i au fost Scythia, fiec~re stabilindu-$i sediul in or~ele importante al caror nume i~ . c.tmo~tem.
mtarite de alti misionari, in ~a fel meat, catre sfiir$itul secolului al treilea erau conduse de Dezvoltarea multipla a Bisericii din Scythia este indicata $i de cele cca 35 de bas1hc1, unele de
episcopul Evangelicus 61 • Misionarii la care ma refer proveneau, ca de obicei, dintre militarii mari proporti~ $i ridicate pe mo~tele unor martiri •
68
• •
romani, negustori, oameni de cultura etc. Catre sfiir$itul secolului al III-lea cuno~tem 1n Din punct de vedere canonic, Biserica din Scythia depindea de Patnarhia de
nordul Dobrogei numele unui subofiter din armata Scythiei, care era cre$tin (Aurelius Gaius), Constantinopol 69 • Legaturi intense $i multiple intre Constantinopol $i Biserica din Scythia se
originar din Frigia62 • in apropiere, 1n cetatea Troesmis, imparatul Traian a adus Legio V constata 1n cursul intregii epoci paleocre$tine. De fapt, prin ~ezarea geografica, Scythia era
Macedonica, 1n care trebuie sa fi fost $i cre$tini, deoarece legiunea trecuse prin regiuni destinata de la mceput sa fie in stranse legaturi cu Constantinopolul $i cu lumea rasariteana, in
incre$tinate din Orient - Armenia, Palestina, Alexandria63 • Dovada cea mai clara despre acela$i timp sa primeasca religia acesteia chiar de la mceput, direct de la a~ost.oli. (Fig. 1) i~
progresele cre$tinismului 1n Dobrogea o reprezinta martirii numero$i. Cei mai vechi par sa-$i cetatile vest-pontice $i o zona limitrora cultul se Ia.cea in limba greaca; 1n tentonul ~al msa. $~
fi dat viata in timpul persecutiei lui Decius (249-251) $i au fost mmormantati mtr-o cripta la 1n asezarile de pe limes-ul dunarean (scitic), el era in limba latina, deoarece populatia era a1c1
basilica din Niculitel, aproape de Noviodunum (Isaccea) 64 • Marea majoritate (cca 180) a predominant latinofona. Descoperirile epigrafice indica o predominanta a inscriptiilor grece$ti,
martirilor a patimit la mceputul secolului al IV-lea (303-304) 1n timpul persecutiei declan$ate fata de cele latine70 1n Moldova si estul Munteniei.
' '
60
Lipsius, op. cit., (citat mai sus la nota 33), p. 1: ,,Deja In secolul al II-lea existau In circulatie (im Umlauf)
numeroase relatari (Sagen) asupra destinului apostolilor, partial, lntr-un chip aventuros. fn intunericul care plutea -Moldova $i estulMunteniei
asupra activitatii $i cursul vietii eel or mai multi apostoli a aparut de timpuriu fantezia pioasa, sa umple lacunele,
pe care le-a lasat memoria istorica a Bisericii. Unele din aceste povestiri i~i datoreaza originea numai in stradania Cre$tinismul predicat de Sfintii Apostoli Andrei $i Filip in Scythia n-a ramas circun;isc?s
de a multumi dorinta de cunoa$tere ~i dorul dupa minuni al credincio$ilor .. Altele servesc interesului local al doar la aceasta provincie; el a iradiat $i in teritoriile invecinate, la nord $i la vest. Reg1un1le
diferitelor regiuni $i or~e, caci vroiau sa aiba un cre$tinism legat de activitatea nemijlocita a apostolilor sau ca
episcopatele lor sa-~i gaseasca originea nemijlocita intr-o intemeiere apostolica" . Adolf von Harnack, op. cit., p. 65 Em. Popescu, Martiri ,yi sfinti fr: Dobrog~a, St. teal. 41,. 1989, 3, p. 39-68; 4,Ap. 64-77. Cea mai recen~
108 exprima un punct de vedere asemanator: ,,Aparitia legendelor despre misiune a fast sprijinita la trecerea cercetare o reprezinta aceea a lm N. Damla, Martyrologium Daco-Romanum, m Verbum, VI-VII, nr. '
dintre secolul al II-lea spre eel de-al. III-lea, mai intai de orgoliul crescand al regiunilor (tarilor), ca ar fi fast adus 1995-1996, p. 181-269. . , I ·
cre~tinismul, pe cat posibil, de timpuriu de catre lll$i~i apostolii, In al doilea rand, prin orgoliul special al 66 Em. Popescu, La hierarchie ecclesiastique sur le territoire de la Roumame. Sa structure et son evo utwn
episcopilor, de a poseda un scaun intemeiat de un apostol sau eel putin de un ucenic al lui. Dar primele jusqu' au VII" siecle, ill Christianitas, p. 200-216. ,
inceputuri ale acestei straduinte s-au tacut numai in secolul al III-lea". 67 Idem, Frilhes Monchtum in Rumanien, ibidem, p. 217-234; Florea Duta, Les. theo.l~giens scythes de 440 a ~53.
61
Mentionat ill Actul martiric al Sfintilor Epictet ~i Astion, datat la sfa~itul secolului al ID-lea; H. Delehaye, Les La formule theoanthropopaschite (theosarkopaschite). Tese de doctorat, Uruvers1te de Strasbourg, Faculte de
martyrs Epictete et Astion, Academie Roumaine, Bull. de la Sect. hist., tome XIV, Bucure$ti, 1928, p. 1-5; Em. theologie catholique, 1998. . . . .
Popescu, Christianitas Daco-Romana, p. 92-99. 68 Idem Die ki.rchliche Organisation der Provinz Scythia Minor vom vzerten bzs ms sechste Jahrhundert, ~ 1 The
62
Em. Popescu, Un militar cre,ytin in armata Scythiei Minor la sfar,yitul secolului al III-lea, in Teologie ,Yi Viafa, City a/To mis as an autocephalous Archbishopric of SCythia Minor (Dobroudj~)'. ~em~rks o~ the ~hro~ology of
IX (75), 1999, 1-6, p. 29-42. Thomas Drew-Bear, Le voyage d' Aurelius Gaius soldat de Diocletien, ill La Epiphanies' Notitia, ibidem, p. 124-158; idem, Retrospectiva asupra arheologi.ei ,Yi epzgrafiez cre,Ytme m secolul
a
geographie administrative et politique d' Alexandre Mahomet. Actes du Colloque de Strasbourg 14-16 juin, XX in Romania, sub tipar. . . . . · · p · h'1 1· d
1979 [Universite des sciences humaines de Strasbourg. Travaux du centre de recherches sur le Proche-Orient et 69 Canonul al 28-lea al Sinodului IV ecumenic de la Chalcedon prec1zeaza ana Junsdict10 na1a a . atnar . e e
la Grece antiques,], p. 93-141. ·
Constantmopol ·
care cuprmdea · · · · · S th' M'mor era Parte integranta a acesteia.
~1 D1oceza Trac1e1, iar cy ia . F Vez1
. 1 Acta
IX
Andrei Aricescu, Armata fn Dobrogea romana, Bucure~ti, 1977, p. 32-37. ' · ed. Eduar d schwart z, Ber}'m, II ' 1' 3'~· 88. -89·' P · P · loannou, Fantzg asc1co o G,
63
conciliorum oecumemcorum, . _826 . H
Canoanele sinoadelor ecumenice I, 1, p. 90-93; Hefele-Leclercq, Histozre des conczles, II, 2, P· 15
64
Em. Popescu, IGLR, nr. 267; idem, La plus importante decouverte archeo/ogique concemant le christianisme . ' · ·
primitif en Roumanie: /es martyrs de Nicu/ife/, ill Christianitas Daco-Romana, Bucure~ti, 1994, p. 100-106; V. Beck, Kirche und theo/ogische Literatur im byzantinischen Reich, Mi.inchen, ~958, P· 30, n. 4; ~ilbert Dagron,
H. Bauman, The first christian Basilicas in the Area of the Mouth of the Danube, in vol. Fruhes Christen/um
zwischen Rom. und Konstantinopel, Weltkongress fiir christliche Archiiologie, Wien, 19-26 Sept. 1969,
a
Naissance d' une capitale. Constantinople et ses institutions de 330 451, Pans, 1974, P· 477-48 ·
70
Resi.imees, Inshtut fiir klassische Archiiologie, Universitiit-Wien. V. volumul nostru IGLR.
205 206
acestea, care corespund azi provinciilor Moldova $i Muntenia, n-au cunoscut in, perioada populatiei autohtone $i reprezinta, eel mai adesea, cruciulite, alte simboluri cr~tine (chrisma,
paleocre$tina nici pe departe intensitatea vietii cr~tine din Scitia, deoarece ele ri-au fost pe$tele, figuri de sfinti, prescurieri de $tampilat painea rituala, lingurite liturgice). Interesant
integrate stabil in granitele imperiului roman, conditie de baza pentru accesul la valorile noii este ca au fost descoperite $i tipare (matrite) pentru confectionat cruci, ceea ce sugereaza ca
religii. Ambele regiuni au fiicut parte doar din zona supravegheata de imperiu, dincolo de cererea era mare. Cele mai multe obiecte cu simboluri cre$tine au fost confectionate pe loc,
granitele lui stabile, $i anume ale provinciei Moesia Inferior. Sunt cunoscute to~i $i m acest doar o mica parte provine din imperiu79 •
teritoriu unele cetati $i castre, pe malul stang al Dunarii sau mai departate de el, incepute a fi Teritoriul nord-dunarean al Romaniei a cuprins pe o buna parte a lui provincia romana
zidite m perioada domniei imparatului Traian. In sudul Moldovei, 0 regiune destul de intinsa Dacia (cu subdiviziunile ei), astazi Oltenia, Banatul $i Transilvania. Intrarea sub dominatia
spre nord $i limitata la apus de raul Siret, iar la rasarit de Nistru, era sub influenta imperiului romana a avut loc la inceputul secolului al II-lea in urma razboaielor dintre Traian $i Decebal
prin cas!!"ele $i cetatile de pe limes sau cele de dincolo de el (Barbo$i, Aliobrix, Cetatea Alba- (101-102; 105-106). Evenimentul acesta a deschis cal ea unor transformari profunde - politice,
Tyras). In Muntenia, doar cateva castre din timpul imparatului Traian - Targ$or, Malai~ti, economice, lingvistice $i religioase in viata populatiei locale. Dacia fusese un teritoriu rebel $i
Drajna de Sus, Voine$ti $i Rucar - au reprezentat imperiul chiar in inima populatiei locale. amenintator la frontiera nordica a imperiului, de aceea a trebuit sa fie adusa rapid la ordine $i
Mai tarziu, in secolele III $i IV, au fost adaugate alte castre $i cetati - Turris, Constantiniana integrata in structurile civile $i militare ale Romei. Intre masurile luate a fost $i aducerea ex
(Dafoe), Pietroasele. Vecinatatea imperiului, ca $i castrele $i cetatile de care am vorbit au toto orbe Romano a unui numar de coloni$ti $i forte militare. Armata provenea din multe parti
putut exercita 0 influenta m cadrul populatiei locale, prin institutiile militare $i admin1strative, ale lumii romane, inclusiv din Orient, zona in care credinta cre$tina fiicuse de timpuriu mari
prin limba $i o data cu ele chiar contacte cu cre$tinii, militari sau civili, prezenti in zona. Ne progrese. Multi coloni$ti au venit $i din Peninsula Balcanica uncle, de asemenea, cre$tinismul
aflam, de fapt m teritoriul dintre granita vizibila $i cea invizibila a imperiului71 • era avansat. Putem spune, deci, ca o data cu transformarea Daciei in provincie romana
Nuse cunosc m perioada secolelor II-III misiuni organizate, constante $i tenace, ci avem frontiera nordica de la Dunarea de jos s-a deschis oricarui locuitor al imperiului, inclusiv
de a face cu actiuni spontane pornite din zelul propriu al cre$tinilor $i din aceasta cauza $i cre$tinilor. Este verosimil sa credem ca inc~pand cu secolul al II-lea, printre noii veniti in
rezultatele au fost modeste. Intr-o masura apreciabila au contat captivii de razboi romani, Dacia, militari ori civili, au fost $i cre$tini, ace$tia putand face aici cunoscuta noua religie80 •
printre care $i cre$tini, adll$i de catre triburile dacice ale costobocilor $i mai ales ale carpilor, Dovezi arheologice despre prezenta lor pentru aceasta faza de inceput sunt putine. Totll$i
a$ezate in partea de mijloc $i de nord a Moldovei, dar $i ale gotilor. Printre ace$ti captivi arheologii sunt de acord ca mcepand cu secolul al II-lea $i in cursul celui urmator exista
trebuie sa mentionam pe cei luati de ,,gotii de la Istru" in anul 258 din Capadocia (ora$ul vestigii cre$tine, nu prea numeroase, dar sigure81 • De fapt, ele nu sunt mai putine decat in alte
Parnasus $i satul Sadagoltina), printre cares-au aflat multi cre$tini $i clerici ( chiar stramo$ii lui provincii romane de la frontiera. Aceasta ne face sa credem ca mentionarea de catre Tertulian
72
Ulfila) • Ei au format prima comunitate cre$tina cunoscuta $i care s-a mtarit prin convertirea (Adv. jud. 7) a dacilor printre populatiile de la marginile lumii romane, care cunoscusera pe
autohtonilor $i gotilor. La Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325) ea a fost reprezentata de Hristos, nu este chiar atat de hazardata $i ca are un sambure de adevar82 •
73
episcopul Theophilus • Lui i-a urmat Ulfila $i dupa acesta alti cativa episcopi, 'care au Dupa pacea adusa Bisericii de Constantin eel Mare progresele cre$tinismului in Dacia au
organizat Biserica din Tara Gotiei, in stransa legatura cu cea din Imperiul de Rasarit, dupa fost insemnate. Abandonarea ei la sflif$itul secolului al III-lea n-a avut numai consecinte
normele ei canonice. Taria cre$tinismului in Moldova de sud $i Muntenia de nord-est, la goti $i nefavorabile pentru viata provinciei, ci $i bune pentru cre$tini, caci nemaifiind in limitele
fa. autohtoni, ne este aratata de numeroase izvoare scrise. Religia cre$tina a cucerit inimile
regilor goti, ale oamenilor de rand, a dat numero$i martiri, a creat J11anastiri~ Incepand cu 79
V. Spinei, Moldova fn secolele XI-XIV, Bucure$ti, 1982, p. 104-112, 233-240; idem, Realitati etnice $i politice
secolul al IV-lea in misiunea aceasta s-a implicat oficial Biserica din Scythia $i Statul bizantin fn Moldova meridionala in secolele X-XIII. Romani $i Turanici, la$i, 1985, p. 142-145; Ilie Catrinoiu, Influenfa
prin ierarhii ei (Bretanion, Gerontie (Terentius), Teotim I), conducatorii militari (Junius bizantina asupra teritoriului Moldovei fn secolele VIII-XIII fn lumina izvoarelor literare, arheologice $i
Soranus) $i Parinti ca Sflintul Vasile eel Mare $i loan Hrisostom, in calitate de Patriarh al numismatice, BOR, 103, 1985, 1-2, p. 118-130; N. Danila, Materiale arheologice paleocre$tine din Moldova, in
74
Constantinopolului • Doi mari misionari $i-au dedicat viata propovaduirii m aceste locuri, Mitrop. Mold. ~i Sue., 63, 1987, p. 63-81; Dan Gh. Teodor, Cre$finismul la est de Carpati de la origini panii fn
secolul XIV-lea, la~i, 1991; idem, Me$te$ugurile la nordul Dunarii dejos fn secolele IV-XI d. Hr., la$i, 1996.
unul dintre ei Eutihie (mijlocul secolului III, dupa Zeiller75 $i Wolf Dieter Hausschield76) sau 80
V. mai sus nota 62.
mainte de mijlocul sec. IV (dupa E. A. Thompson77 $i E. Wolfram78), iar al doilea, Sflintul 81
Gudea-Ghiurco, Din istoria cre$tinismului la romani, p. 19: ,,Nu se poate preciza debutul exact al
Sava ,,Gotul" (t372), ambii laudati de Sflintul Vasile eel Mare in ep. 164 $i 165. cre$tinismului daco-roman, dar considerll.m ca perioada dintre sfli~itul secolului al II-lea $i mijlocul celui de-al
Daca pentru viata cre$tina din Gothia Romana exista numeroase izvoare scrise, in III-lead. Hr. poate fi acceptata ca inceput"; p . 22: ,,Cre~tinismul a patruns pe teritoriul Daciei inca din secolele
schimb, pentru restul teritoriului Moldovei intre Carpati $i Nistru $i pentru eel al Munteniei, · I-II d. Hr. prin orientali, care au adus credinta cu ei, dar ei erau inca izolati, nu constituiti in comunitAti". N.
ele sunt rare sau lipsesc cu totul. Lacuna este insa suplinita de sapaturile arheologice, care au Gudea, Die Anfiinge des Christentums bei den Dako-Romern, in vol. Frithes Christen/um zwischen Rom und
scos la iveala obiecte de cult, de uz casnic, de imbracaminte, de podoaba, m general modeste, Konstantinopel, Weltkongress f. christl. Archiiologie Universitiit Wien, 19-26 sept. 1999, Resiimees, Institut f.
klass. Archiiologie, Univ. Wien: ,,die verschidenartigen kreuzroigen Zeichen, die auf Alltagsgegenstiinden in den
fiira valoare artistica, dar care se in$iruie pe o perioada mdelungata, mcepand cu secolul al III-lea Provinzen im allgemeinen (und insbesonders in den dakischen) gefunden wurden und in das 2.-3. Jh. n. Chr.
pana m secolul al VI-lea. Ele au fost descoperite in a$ezari $i necropole, apartinand, m general, datiert werden konnen, die Anwesenheit einiger Christen bestiitigen". C. C. Giurescu, /storia Romani/or,
71
Bucure~ti, 1935, p. 193: ,,este sigur ca au existat cre$tini in Dacia inainte de parll.sirea ei"; M. Lupa$-Vlasiu,
Em. Popescu, Do?rog7a $i teritoriile ro_mane$ti nord-dunarene in secolele IV-VI, in Symposia Thracologica, 7, Aspecte din istoria Transilvaniei, Sibiu, 1945, p. 39-42 (Cre$tinismul in Dacia); p. 31: ,,Cre$tinismul va fi
1989, p. 189-198 ~1 cArj:1le recente ale Im C. C. Petolescu, Scurta istorie a Daciei Romane, Bucuresti 1995 si patruns in Dacia o data cu coloni$tii romani veniti din rasarit; piina la Constantin eel Mare au fost cripto-cre$tini".
Dacia $i lmperiul roman. De la Burebista pana la sfar$itul Antichitt'J,/ii, Bucure.$ti, 2000. , ' , M. Gramatopol, Dacia antiqua, Bucure$ti, 1980, p. 226: ,,Cr~tinismul premisionar a inceput sa se rll.spiindeasca
Filostorgius, Hist. eccl., II, 5; Em. Popescu, Le christianisme dans le dioc~se de Buzaujusqu' au Vile siecle, in
72
in Dacia inca din prima jumatate a secolului III d. Hr., daca nu chiar mai devreme" . B. Grimm, Untersuchungen
Christianitas, p. 157-177.
73 zur sozialen Ste/lung der frithen Christen in der romischen Gesellschaft, Bamberg, 1975, p. 50-66: ,,Poate ca in
Idem, Theophilus Gothiae ... ibidem, p. 178-186.
74 secolele II-III d. Hr. crestinismul nu a fost in Dacia un fenomen amplu. Dar nici in celelalte provincii ale
Em. Popescu, ibidem ; idem, Die Mission des heiligen Johannes Chrysostomous... ibidem, p. 187-199.
75
J. Zeitler, Les origines chretiennes ... , p. 409, 418. Imperiului din Europa nu.a fos.t un astfel de fenomen social. Nu avem inca dovezi numeroase in Dacia; dar nici
Wolf Dieter Hausschield, Basilius von Kaisareia, Briefe, Zweiter Teil. Eingeleite~ ubersetzt und erliiutert
76
in celelalte provincii nu sunt mai numeroase" (apud Gudea-Ghiurco, op. cit., p. 29-30); V. Piirvan, Contributii
~Bibliothek der griechischen Literatur, Bd. 3), Stuttgart, 1973, p. 170, n. 183. epigrafice, p. 74: ,,existenta cre$tinilor in Dacia romana inainte de 270 este o necesitate logico-istorica".
7
E. A Thompson, The Visigoths in the Time of Ulfila, Oxford, 1966, p. 82.
82
Klaus Wessel, in Reallexikon zur byzantinischen Kunst, I, Stuttg~ col. I 085, admite valabilitatea pentru
78
H. Wolfram, op. cit., p. 87-88. . Dacia a afirmatiilor din textele lui Origen $i Tertulian; v. mai sus notele 36-37.
207 208
imperiului n-au cunoscut suferintele $i martiriul din timpul persecutiilor lui Diocletian $i Aceasta nu insemneaza ca n-au existat initiative ale ierarhilor din zona sau ale
Galeriu. Lucrul acesta explica, probabil, de ce nu sunt cunoscuti martiri in Dacia. misionarilor de rand $i c~ ele n-au avut nici un ecou in Dacia. Legaturile traditionale
Situatia cre$tinilor s-a imbunatatit simtitor in vremea lui Constantin eel Mare, nu numai economice $i comerciale ale Daciei erau indreptate spre vestul Peninsulei Balcanice, bazinul
pentru ca acesta a adus pacea Bisericii, ci $i pentru faptul ca a rec~tigat pentru imperiu zone Marii Adriatice $i Italia (mai ales cea de nord). Unele vestigii arheologice (opaite, candelabre,
mari din teritoriul nord-dunarean al fostei Dacii, in Oltenia $i Muntenia pana in regiunea inscriptii) par sa arate ca au fost importate din aceasta zona86 • Din punct de vedere religios,
subcarpatica (Brazda lui Novae de Nord), precum $i Banatul. Legaturile dintre nord $i sud sunt Roma, aflata intr-o situatie politica grea, n-a putut influenta direct cre$tinismul din Dacia.
acum U$urate de noul pod, zidit de. imparat intre cetatile Oescus (Gigen, in Bulgaria) $i Poate Aquileia s-o fi concurat in aceasta privinµi, dar dovezi nu exista87 • Importul unor obiecte
Sucidava (Celei-Corabia). Tot Constantin a reU$it sa impuna o pace gotilor $i altor neamuri cre$tine din aceasta zona nu implica neaparat $i o dependenµi canonica. Pot sa adaug ca multe
barbare, care va dura pana catre sfa.T$itul secolului al IV-lea, $i a permis Bisericii $i Statului vestigii cre$tine din Dacia sunt de provenienµi orientala $i nu se cunoa$te nici o dependenµi
bizantin o misiune libera $i fructuoasa, in a$a fel, incat credinta cre$tina s-a generalizat in canonica de vreun centru din aceasta parte. Patriarhul de Constantinopol avea in chip oficial in
randurile populatiei autohtone, cuprinzand $i multi goti $i alti migratori. Se cunosc loca$uri de dependenta sa Dioceza Traciei, din care :facea parte $i Scythia Minor. Dar tot acestui
cult in Transilvania, Oltenia $i Banat $i obiecte necesare ritualului liturgic, precum $i alte Patriarhat ii revenea sarcina (dupa Sinodul Ecumenic de la Calcedon) sa se ocupe de cre$tinii
vestigii cre$tine. Progresele inregistrate de religia cre$tina se reflecta $i in vocabularul religios, aflati in afara granitelor imperiului (in partibus infidelium )88.
de origine latina, adica in limba vorbita de autohtoni, vocabular pastrat pana astazi in limba Se admite ca a$ezarea hunilor in Pannonia $i a altor neamuri in Illyricum au intrerupt
romana. Este posibil ca in unele cetati $i castre zidite ori re:facute de Constantin $i succesorii legaturile teritoriilor fostei Dacii cu vestul, atat cele economice $i comerciale, cat $i cele
sai sa-$i fi avut sediul episcopii 83 • religioase. Ele se vor indrepta incepand cu secolul al V-lea spre rasarit, noul centru de putere ·
Dupa criza pe care teritoriile romane$ti au cunoscut-o pe o buna parte a secolului al V-lea, (bizantin). Daca luam in considerare descoperirile arheologice de la Sucidava, Drobeta $i alte
dominat de puterea hunilor, situatia se imbunatate$te catre s~itul acestui secol $i dureaza mult in centre de pe Dunare, constatam ca ele sunt predominant rasaritene (bizantine), iar domnia lui
eel urmator. In timpul lui Iustinian I (527-565), care instituie Arhiepiscopia Iustiniana Prima, Iustinian este eel mai bine reprezentata.
doua Episcopii de pe teritoriul Banatului - Literati $i Recidiva -, deci, in nordul Dunarii, sunt
inscrise ca depinzand de acest scaun, ceea ce arata reinviorarea vietii biserice$ti 84 • Roma $i Constantinopol. Dupa Sinodul Ecumenic de la Calcedon (451) vicariatul i$i pierde din insemnatate, iar
Din punct de vedere canonic, comunitatile cre$tine din Dacia au fost in stranse legaturi in timpul schismei ,,acachiene" (482-518) a incetat sa mai existe. Reactivat in timpul lui Justin I (518-527) el
cu scaunele episcopale de pe malul drept al Dunarii. Nu cunoa$tem modul in care aceste prime$te o noua lovitura sub Justinian I (527-565), care egalizeaza structurile administrativ-politice cu cele
religioase, iar prin Novella XI din 14 aprilie 535 infiinteaza Arhiepiscopia lustiniana Prima, in detrimentul
legaturi se concretizau, dar in viata cre$tinilor din Dacia comunitatile $i episcopiile din teritorial $i religios al vicariatului; papa $i vicarul sau nu mai au nici o influenta notabila. Imposibilitatea
Peninsula Balcanica $i mai cu seama cele apropiate de Dunare, au avut un rol important, de la vicariatului de Thessalonic de a influenta teritoriul romanesc este datorata faptului ca in secolul al V-lea, cand
infiintare, pana la dezvoltarea lor in forme superioare. Nu sunt dovezi ca Vicariatul de aceasta forma administrativa apare pe deplin constituita, cre$tinismul la noi fusese propagat $i organizat prin
Illyricum (Thessalonic) s-a implicat direct sau indirect in activitatea misionara de pe teritoriul misiunea venita din rasarit (Palestina, Siria, Asia Mica $i Constantinopol). V ezi: P. Streichmann, Die Anfange des
Vikariats van Thessalonica, Zeitsschrift fiir Rechtsgeschichte, Kanonische Abteilung, 12, 1922, p. 330-384; S. L.
vestic al Romaniei. Acest vicariat s-a organizat tarziu, abia catre sfa.T$itul secolului IV sau Greenslade, The Illyrian Churches and the Vicariat of Thessalonica, Journal of Theological Studies, 46, 1945, p.
inceputul celui urmator, iar activitatea lui a fost in mod constant concurata de Patriarhul de 17-29; V. Grumel, Les origines du Vicariat apostolique de Thessalonique d' apres !es premiers documents
Constantinopol. Arhiepiscopia Iustiniana Prima poate fi privita ca un obstacol in activitatea pontificaux, Actes du XI1° Congres intern. d' Etudes byzantines, II, Belgrade, 1964,
acestui vicariat85 • p. 451-461; Karl Baus und Eugen Ewig, Die Reichskirche nach Konstantin dem Grossen, Erster Halbband: Die
Kirche van Nikaia bis Chalkedon (in Handbuch der Kirchengeschichte von Hubert Jedin, Band II), p. 246, 264-
83 267, 271, 273, 275; Ch. Pietri, Roma Christiana, Roma, 1976 (reediata 1993), p. 776-789, 1069-1147; Ion
Despre toate aceste probleme, v. Gudea-Ghiurco, op. cit., $i lucrarea mea Christianitas Daco-Romana, passim,
Coman, Gregoire le Grand er !es eglises illyro-thraco-daco-romaines, in Colloques internationaux du CNRS,
precum $i carj:ile lui C. C. Petolescu, citate mai sus la nota 71.
84 Gregoire le Grand, Editions du CNRS, Paris, 1986, p. 95-105; Pierre Marava~ in Histoire du Christianisme des
Gh. $tefan, /ustiniana Prima $i sttipanirea bizantinti la Duntirea de jos in secolul al VI-lea, in vol. Drobeta I,
origines a nos }ours, tome II. Naissance d' une chretiente (250-430) sous la responsabilite de Charles et Luce
1974, p. 65-70; Emanoil Bab~, Iustiniana Prima in lumina noilor cerceti.iri, St. teol., 39, 1987, 1, p. 84-92; Hans
Pietri, Desclee, 1995 p. 927-929; Radomir Popovici, op. cit., p. 189-192; Josef Rist, Das apostolische Vikariat
Dieter Dopmann, Zur Problematik van Justiniana Prima, in Miscellanea Bulgarica 5, Wien, 1987, p. 221-232;
van Thessaloniki im 4. und 5. Jh. Ein Beispiel far Konflikt und Kooperation zwischen Rom und Konstantinopel,
Radomir Popovici, Le christianisme sur le sol de l' Illyricum Orientaljusqu' al' arrivee des slaves, Thessaloniki,
in vol. Frillies Christentum zwischen Rom und Konstantinopel, Resfunees, 19-26 Sept. 1999, Institut f. klasische
1996 (Institut for Balkan Studies, 265), p. 216-218.
85 Archaologie, Universitiit Wien.
Vicariatul de Thessalonic i$i are originea in dependenta administrativ-politica a Diocezelor Dacia $i 86
M. Macrea, Apropos de quelques decouvertes chretiennes en Dacie, Dacia x1~xII, 1945-1947, p. 285, 288; I.
Macedonia, catre sfli~itul secolului al IV-lea, de prefectura centrala cu sediul la Mediolanum. Acest lucru i-a
I. Russu, Materiale paleocre$line din Transilvania, St. teol. 10, 1958, 5-6, p. 311-340; Gudea-Ghiurco, op. cit.,
pennis Sflintului Ambrozie, arhiepiscop al capitalei prefecturii, sa intervina in treburile religioase ale Diocezei
p. 23, 61, 122, 127. •
Dacia, atunci cand au aparut erezii. A$a de pile.la, in anul 381, eljudeca la Aquileia doi episcopi din Dacia, iar la 87
Harnack, op. cit., I, p. 487-488: ,,Die Frage erhebt sich, ob diese Kirche (a Romei) nicht auch fiir die Mission,
Capua (391-392) $i Mediolanum (392) pe Bonosus, episcop de Naissus, care nega pururea-fecioria Maicii
sei es von Anfang an, sei es in bestimmten Epochen des vorconstantinischen Zeitalters absichtilch und direkt
Domnului. Papa Siricius (384-399), dupa Sinoadele de la Capua $i Mediolanum, imputernice$te pe episcopul
Anysius (384-407) de Thessalonic sa reexamineze doctrina lui Bonossus $i totodata ii recunoa$te dreptul de a tatig gewesen ist. Die Antwort muB nach unserer Kenntnis der Dinge negativ lauten. Alles was hier behauptet
confirma alegerile episcopale $i de a hirotoni in Illyricum. In anul 395 diocezele Dacia $i Macedonia tree worden ist, gehort offenkundig der Tendenzlegende, und zwar einer spaten Tendenzlegende an. Alle die Berichte
definitiv in subordinea imparatului de la Constantinopol, care infiinteaza prefectura Illyricului cu sediul la iiber Kirchengriindungen des Petrus (als Bischof von Rom) in West - und Nordeuropa (durch abdelegierte
Thessalonic. Urmarea acestei reforme administrativ-militare este ca rolul ora$ului Thessalonic cre$te $i pe plan Schiiler) sind Fabeln, die im besten Falle bis ins 6. Jahrhundert hinaufgefiihrt werden konnen. Ebenso fabelhaft
religios. Actul de na$tere al Vicariatului de Thessalonic il reprezinta Epistola din 17 iunie 412 a Papei Inocentiu I ist, was von den altesten romischen Bischofen in dieser Hinsicht erzahlt worden ist, z. B. die Kirchengriindungen
(402-417), care acorda episcopului Rufus (407-434), succesorul lui Anysius, dreptul de ,,Vicar apostolic'', adica in Britannien durch Eleutherus (s. dariiber Bd. 2.) ..... Den Vorwurf einer Pflichtversaumnis darf man der
autoritate asupra tuturor episcopilor din Illyricum in locul sau (nostra vice). In anul 421, prin Edictul din 14 iulie romischen Kirche deshalb nicht machen: bewuBte, planvolle Missionsunternehmungen seitens einzelner Kirchen
(Cod. Th. 16, 2, 45), imparatul Theodosie al II-lea (408-450), impreuna cu patriarhul de Constantinopol Atticus sind in den ersten Jehrhunderten iiberhaupt nicht nachweisbar und lagen nicht in ihrem Horizonte. Wohl aber
(406-425), incearca sa ia vicarului de Thessalonic dreptul de a se amesteca in treburile religioase ale Illyricului, war es eine wichtige Pflicht, ,,die Briider zu stiirken'', und das hat Rom in reichem MaBe getan". V. $i Ph.
deoarece el reprezenta o inovatie, iar spatiul geografic depindea d.p.d.v. administrativ-politic de Bizant. La Rouillard, Rome, in Dictionnaire encyclopedique du christianisme ancien, sous la direction de Angelo Di
interventia imparatului de apus Honorius s-a renuntat la aceasta masura, dar in cursul timpului au mai fost Bernardino, adaptation frarn;aise sous la direction de Franc;ois Vial, Vol. II, Cerf, col. 2182-2196.
88
tensiuni intre Roma $i Constantinopol. Dupa Sinodul Ecumenic de la Calcedon (451) vicariatul i$i pierde din V. nota 69.
209 210
LE CHRISTIANISME PRIMITIF SUR LE TERRITOIRE DE LA
ROUMANIE
1. Les origines apostoliques. 2. Byzance ou Rome?

Risumi

Depuis l'apparition du livre. de Jacques Zeiller, Les orzgmes chretiennes dans les
provinces danubiennes de !'Empire romain, Paris, 1918, l'espace roumain n'a pas ete compris
clans les travaux generaux concemant l'histoire du christianisme ancien parus a l'etranger, sauf
=> de tres rares exceptions qui touchent des etudes restreintes. En echange, les recherches en
1- Roumanie, surtout apres la deuxieme guerre mondiale, sont nombreuses et importantes et
z elles ont contribue essentiellement a la connaissance du christianisme ancien: d'une part, la
0
a.. publication des sources grecques et latines, litteraires (Fontes historiae Daco-Romanae, vol.
I-IV) et epigraphiq~es (Em. Popescu, Inscripfiile grece.yti .yi latine din secolele IV-XIII
descoperite fn Romania, Bucure~ti, 1976) et d'autre part, les resultats des fouilles
archeologiques (I. Bamea, Les monuments paleochretiens de Roumanie, Roma, 1977;
Christian Art in Romania, Bucharest, vol. I, II, 1979, 1981; N. Gudea-I. Ghiurco, Din istoria
cre.ytinismului la Romani. Marturii arheologice, Oradea, 1988; Dan Gh. Teodor, Cre.ytinismul
la est de Carpafi de la origini pana fn secolul al XIV-lea, I~i, 1991; Em. Popescu,
Christianitas Daco-Romana, Florilegium studiorum, Bucur~ti, 1994).
En vue d'une meilleure comprehension de la propagation du christianisme en Roumanie
meme du Icr siecle, il faut prendre en consideration quelques criteres: 1. la position
geographique du territoire roumain qui appartient a deux zones: une orientale (Dobroudja et
Moldavie) orientee depuis le Vle siecle av. Jesus Christ vers l'espace mediterraneen, l'Asie
Mineure et Proche Orient, l'autre occidentale, influencee par la Peninsule Balkanique,
Illyricum, et l'Italie du nord; 2. l'appartenance a l'Empire romain d'une bonne partie du
territoire de la Roumanie actuelle a favorise la diffusion du christianisme; 3. l'approchement
OU 1'6loignement d'un centre important politique et en meme temps religieux comme
Constantinople, Sirmium, Rome a joue aussi un role non moins negligeable; 4. la propagation
de la foi chretienne n'est pas refletee clans les sources litteraires, epigraphiques ou
.! archeologiques du temps Conforme a ses progres reels, de sort qu'il y a de grandes lacunes .
0 Par consequent, clans l'histoire primitive du christianisme n'est pas applicable le pricipe: pas
Q.

~ de documents, pas d'histoire, et il faut pr6f6rer a croire ala Parole revelee de l'Evangile.
!
=Ill
•...
u
...
:::E Les origines apostoliques du christianisme roumain sont liees par la presence en Scythie
Mineure (Dobroudja) des saints ap6tres Andre et Philippe. Les historiens ont accepte cette
these, l'ont consideree douteuse (incertaine) ou, enfin, l'ont niee. A l'appui de la premiere
position on peut aujourd'hui ajouter des arguments du Nouveau Testament et d'autres sources.
E
c t 0 En tenant compte du fait que la propagation de l'Evangile etait un commandement donne
:::s u
E Ill
Q.
par Jesus aux ap6tres avant l'Ascension, ceux-ci devaient precher l'Evangile partout
(mxnaxou) (Mc. 16, 20),jusqu'il la.fin de la terre (eit; E:axchou -rflt; yflt;) (Ac. 1, 8), a
0
0 LU

taus les peuples (TicXV'tCX 'ta E:8vri) (Mt. 24, 9; 28, 18-20), dans le monde entier en
• ol()
temoignage a taus les peuples (EV OA n 'ttl oiKouµevn eit; µap-ruptov mxatv 'tOtt; e8veat v)
(Mt. 24, 14), dans le monde entier a toutes les creatures (eit; 'tOV Koaµov UTICXV'tCX ... 7t&an
-r'fl K'ttaEt) (Mc. 16, 15).
Done, le Seigneur envisageait une predication universelle, sans excepter une nation ou
un espace geographique. Lui-meme a predit que l'Evangile sera preche clans le monde entier
(Mt. 24, 14; Ac. 1, 8) et les ap6tres temoignent eux-memes qu'ils ont rempli le
commandement du Seigneur (Mc. 16, 20; Rm. 15, 18-19; I Cor. 9, 16; cf. CoL 1, 23).
212
La repartition des apotres aux diverses nations a eu lieu probablement au Concile calendrier gothique (Achelis, p. 309 = Delehaye, p. 276, le Martyrologe d'Usuard, p. 221-
apostolique de Jerusalem (49-50) par firer au sort. Alors saint Andre a re9u la Scythie~ L'echo 222, ainsi que d'autres sources Bibl. hag. latina antiquae et maediae aetatis, Bruxelles, 1898-
de cet evenement s'est conserve clans la tradition (mxp&ooatc;) de l'Eglise, inscrite par 1,901~ 6814; Qu~ntin, Les ~artyr?~oges historiq~e~ du Mayen Age, Paris, 1908, p. 698)
Origene clans le III° livre des Commentaires a la Genese et transmise jusqu'a nous par Eusebe, temo1gnent la presence de samt Ph1hppe clans la reg10n au Bas-Danube. Nous considerons la
Hist. Eccl. III, 1, 1-3. Le texte d'Origene-Eusebe precise que la Scythie a ete repartie a Andre participatio~ de Philippe a la mission danubienne avec Andre comme plausible, vu les
par firer au sort et que les autres ap6tres se sont repandus sur la terre entiere (tcp chtcxaav ... rapports am1caux entre les deux apotres depuis leur enfance (les deux etaient de Bethsaide). ·
tfiv oiKouµevriv) en utilisant la meme expression que l'Evangile (Mt. 24, 14). Par la Scythie ~'egli~e fondee par Andre et Philippe a fait des progres au cours du temps surtout en
nous comprenons w:ie zone vaste qui s'allonge a l'ouest de la Mer Noire - la Scythie Mineure Scythie Mmeure, de sorte qu'a la fjn du Ille siecle nous connaissons le premier eveque
(Dobroudja) - et aussi au nord de cette mer- le sud d'Ukrai'ne et de la Russie. On ne peut pas (Evangelicus) et ensuite aux IVe-VI° siecles plusieurs eveques et meme des metropolites, avec
partager l'opinion d'Adolf von Harnack, Die Ausbreitung des Christentums in den ersten drei toute la structure ecclesiale caracteristique a cette epoque.
Jahrhunderten, Leipzig4 , 1924, p. 109-110 et de ceux qui l'ont suivi (en Roumanie, D. M. Le christianisme preche par les saints Andre et Philippe a rayonne dans les territoires
Pippidi, Intorno alle fonti letterarie del cristianesimo daco-romano, RHSEE, 20, 1943, p. voisinants, c'est a dire en Moldavie et clans l'est de la Muntenie. Toutefois, l'intensite de la foi
169-175; idem, Contribufii la istoria veche a Romaniei2, Bucure$ti, 1967, p. 483-490, et chr~tienne a ete ici beaucoup plus faible, parce que ces regions n'ont ete incorporees
autres) d'apres laquelle le texte d'Origene ne serait pas homo gene et que la partie concemant plemement clans l'Empire romain. Les prisonniers de guerre ont eu un role dans la diffusion de
l'Apotre Andre serait plus recente et par consequent sans valeur documentaire pour la Scythie. ~a. ~o,i parmi les in~igenes et Goths. o.n connait aussi une mission organisee parmi les Goths
La maniere de s'exprimer de Valesius (Valois) clans P.G. 20, col. 216, note 37, a laquelle m1tiee par le patnarcat de Co~stantmople et par l'empereur, dont les resultats sont des
Harnack renvoie a son appui est en realite plus nuancee et elle ne permet pas justifier communautes chretiennes conduites par .des eveques (Theophilus, Ulfila, Goddas, Uranios,
categoriquement son opinion. Elle est aussi contredite par de grands specialistes comme R. A. Silvanus etc.). Les nombreux martyrs et les decouvertes archeologiques sont des preuves sur
Lipsius, Die apokryphen Apostelgeschichten und . Apostellegenden. Ein Beitrag zur la force du christianisme dans ces parages.
altchristlichen Literaturgeschichte, I, Braunschweig, 1883, p. 14 et par Ed. Schwartz, Le reste du territoire nord-danubien de la Roumanie situe dans l'ouest du pays a ete
Eusebius, clans PW. Realencyklopadie der klass. Altertumswiss. VI, 1907, 1395-1407. Un incorpore clans la province romaine de Dacie a partir du debut du rre siecle. L'appartenance a
argument que nous le considerons tres fort est !'expression utilisee par Eusebe et inscrite a la l'Empire a facilite la diffusion de la foi chretienne par l'armee, des colons apportes ex toto
fin du passage cite d'apres Origene, qui veut dire que le texte est reproduit mot a mot orbe romano, des commer9ants et par des missionnairs. L'influence du christianisme des
(Km:a A.e~tv). D'ailleurs Harnack lui-meme (op. cit., p. 88, 108, 554) admet comme teils provinces sud-danubiennes a ete importante et aussi celle de l'archeveche Justiniana Prima au
gewiss, teils wahrscheinlich la predication de l'apotre Andre en Scythie et Asie. temps de Justinien rr (527-565).
De cette maniere il me parait exageree et non fondee la confiance totale de D. M. Pippidi Une longue periode du Ive siecle et aussi au temps de l'empereur Justinien une bonne
et de ceux qui l'ont suivi, clans la position negative de Harnack. L'interpretation adoptee par partie, de la ancienne Dacie du sud (les provinces actuelles Banat, Oltenie, l'ouest de la
Muntenie) sont revenus sous l'autorite administrative byzantine, ce qui a facilite la mission
nous ne contredit pas l'autre affirmation d'Origene (In Matth. comment. series 9 - ad Matth.
chr~ti~n~e et l'or~anisation de l'Eglise. Les decouvertes archeologiques montrent que le
24, 9: Origenes Matthaeus Erklarung II... v. note 36), d'apres laquelle les scythes auraient ete
chnstiamsme a fa1t des progres surtout clans le territoire qui avait appartenu a la Dacie
excepte a la mission chretienne; il s'agit seulement d'une partie d'entre eux qui ont re9u la romaine et byzantine. lei on connait jusqu'a present plusieurs basiliques du IVe siecle
Parole de l'Evangile, les autres l'ecouteront plus tard (quorum plurimi nondum audierunt (Gostavatu-Slaveni, Morisena, Porolissum-Moigrad) et une autre du VI° siecle a Sucidava
Evangelii verbum). La meme harmonie doit etre admise avec !'affirmation de Tertullien, Adv. (Corabia d'aujourd'hui). Le christianisme a penetre en Dacie meme du W siecle et il touche
Jud., 7, concemant le progres de la mission chretienne parmi les scythes, daces, sarmates etc. son intensite au rve siecle. Un livre assez recent presente les decouvertes archeologiques de la.
Un argument important pour la mission de l'apotre Andre parmi les Scythes de Dacie et appartient a N. Gudea-1. Ghiurco (cite deja au debut duce resume). Le Vicariat de
Dobroudja represente les dires de Hippolyte de Rome, Ilep'i twv IB' cbroatoA.wv, P.G. X, Thessalonique organise par Rome seulement au commencement du ye siecle n'a pas pu diriger
951, d'apres lesquelles les scythes voisins des thraces ont re9u la Parole de Jesus. A l'appui de et soutenir directement une mission chretienne au nord du Danube. Au moment ou il a ete
cette mission d'Andre vienne~t d'autres sources: Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, constitue officiellement (412) la foi chretienne avait deja fait des grands progres et elle avait
Epiphanios le Moine, Nicephoros Kallistos etc. compris la majorite de la population. Le vocabulaire chretien d'origine latine, conserve clans la
Une importance speciale presente le plus ancien Calendrier des Goths (Achelis, Z. fiir langue roumaine montre qu'il s'est forme au IVe siecle. L'eglise roumaine appartenait par
neutestamentl. Wiss., I, 1900, p. 309 = Delehaye, Saints de Thrace et de Mesie, 1912, p. 276) tradition et a la suite des decisions du IVe Concile oecumenique de Chalcedon (451) au
qui reflete la mission de l'apotre Andre en Scythie Mineure et Thrace. Cette mission est Patriarcat de Constantinople.
affirme clairement par les Martyrologes historiques, redigees en occident par Bede (t 735),
Rabanus Maurus (t 856), Floros de Lyon (premiere moitie du IXe siecle), Adon de Vienne (t
865) et Usuard (t 877). Ces martyrologes ont utilise des sources plus anciennes: Eusebe,
Rufine, Jerome, Martyrologium Hieronymianum, Synx. Eccl. Const. etc. Voir: Edition
pratique des martyrologes de Bede, de l'Anonyme Lyonais et de Florus, par Dom Jacques
Dubois et Genevieve Renaud, Paris, 1976, p. 217; Rabani Mauri, Martyrologium, ed. John
Mc. Culloch, Tumholt, 1979, p. 122-123; Le martyrologe d'Usuard. Texte et commentaire par
Jacques Dubois, Bruxelles, 1965, p. 351.
Nouvelle et importante pour l'histoire du christianisme roumain est la collaboration de
l'apotre Philippe avec saint Andre clans la mission en Scythie Mineure et Thrace. Le
213 214