AXIOPOLIS CERNAVOD Radu Florescu Vadul de la Cernavoda, coincizand si cu cea mai scurta distanta intre tarmul Marii Negre

e si fluviul Dunarea, pare sa fi jucat de altfel, ca si cel de la Harsova inca din cele mai vechi timpuri, un rol deosebit. Descoperirile preistorice semnaleaza doua aspecte principale: aparitia locuirii omenesti inca din Neolitic (necropola de tip Hamangia, din care provin si Ganditorul si perechea lui) permitand si unele precizari coroborate si pe cale indirecta asupra intinderii si importantei asezarii: cercetarile au identificat mai multe locuiri de tip Hamangia intre dealul Columbia si Coada Zavoiului precum si o asezare de lunga durata pe Dealul Sofia1, dupa cum, fara indoiala, o necropola atat de mare si de bogata in imagini cu caracter ritual (probabil sacru), cum este cea identificata aici; trebuie sa fi corespuns unei asezari importante. O data cu perioada de trecere la Epoca bronzului si cu cresterea importantei aspectului militar-razboinic (si pradalnic) al raporturilor dintre comunitatile omenesti, pe unul dintre dealurile Cernavodei (Dealul Sofia) este construita o cetatuie apartinand populatiei purtatoare a culturii Cernavoda I2, evidentiind astfel importanta strategica a punctului ce domina confluenta Vaii Carasu cu Dunarea. In adevar, daca tinem seama de facilitatea pe care Valea Carasu, pe vremea aceea partial navigabila, o oferea pentru transportul de marfuri intre litoral si Dunare, precum si de faptul ca prin balta, inca din aceste vremuri, trecea un drum de pamant reunind cele doua brate ale fluviului (astazi Borcea si Dunarea) importanta strategica a punctului Cernavoda, pentru oricine stapanea malul drept al Dunarii, reiese de la sine. In aceeasi faza de tranzitie o importanta asezare fortificata apartinand culturii Cernavoda III a fost identificata pe Dealul Sofia. Iar in apropierea fluviului a fost sezisata o asezare de tip Cernavoda II. Descoperirile continua cu o fortificatie atribuita culturii hallstatiene Babadag II si III, tot pe dealul Sofia, precum si cu un grup de morminte de incineratie getice timpurii (Ha. tarziu) la Coada Zavoiului3. Toponimul Axiopolis este mai intai intalnit in autori greci din epoca romana (Ptolemeu) dar este evident ca este vorba de o informatie preluata din vremea anterioara, adica din perioada elenistica. Numele grecesc al localitatii a fost pus in legatura, de cei care au studiat problema, cu stapanirea macedoneana in Dobrogea din vremea lui Lisymahos4. Este adevarat ca sunt cunoscute descoperiri elenistice si romane timpurii provenind de pe Dealul Hinogului5. Daca descoperirea unor piese din epoca elenistica pe Dealul Hinogului par sa coroboreze situarea asezarii, probabil fortificate, getice in acel loc, in schimb atribuirea intemeierii ei de catre Lisymahos, regele macedonean al Traciei, primeste inca un semn de intrebare, daca tinem seama ca numele grecesc pare sa fie de fapt transliterarea greceasca a vechiului nume autohton construit pe radacina iraniana ak cu semnificatia de negru, semnificatie ce se regaseste in alt toponim referitor la zona - Cara-su6. Cele mai vechi sapaturi de altfel, singurele au fost initiate de Grigore Tocilescu si executate de Pamfil Polonic in 1898-1899. Atunci au fost degajate zidurile de incinta a trei cetati, precum si ruinele mai multor edificii interioare, intre care doua biserici una din perioada varstei de aur Justinianee a culturii bizantine, iar cealalta medio-bizantina7.
1 2

EAIVR. s.v. Cernavod Idem, Ibidem. 3 Idem, Ibidem. 4 RADU VULPE. Histoire ancienne de la Dobroudja. Bucureti, 1938, p. 81. 5 V. Anexa. 6 EMIL LZRESCU.n REHSEE, 21,1944, p.231-234. 7 V. EAIVR. s.v. Axiopolis.

Tocilescu, desi are merite de nesters in dezvoltarea arheologiei romanesti, in deosebi prin cercetarea Monumentului Tropaeum Traiani de la Adamclisi, nu era propriu-zis un arheolog: format ca medievist, cunostea bine limbile latina si greaca, dar nu a stapanit nici o data metoda sapaturilor arheologice, pe atunci inca in formare, dar destul de riguros folosita, de pilda, de Drpfeld, la Micene, pe urmele lui Schliemann. Din acest motiv el incredinta executia sapaturilor unor subalterni cu formatie tehnica, precum era Pamfil Polonic. Din nefericire, notitele de teren ale lui Polonic nu ne-au parvenit si tot ce stim despre Axiopolis se bazeaza pe publicatiile lui Tocilescu8, unde acesta, cu exceptia unei descrieri necritice a ruinelor se ocupa cu precadere de inscriptii. Cele trei incinte de zid au pozitii semnificative insa, mai ales daca tinem seama si de corelarea lor cu alte monumente descoperite in interior. Desi segmentului poligonal dinspre NV nu i s-a identificat continuarea, este probabil ca se inchidea cu segmentul arcuit negativ al zidului de incinta care inconjoara intreaga parte de SE, cuprinzand si platoul mai jos dinspre Dunare. Daca tinem seama de prezenta unor constructii cu portice interioare in ambele incinte alipite dintre care unul a fost identificat ipotetic cu un corp de garda, sau mai de graba a fost atribuit aceluiasi tip de constructii ca si asa numitul corp de garda de la Capidava, ar trebui sa consideram ca cele doua incinte reprezinta cetatea romana tarzie si romano-bizantina, comportand doua faze constructive. Dintre acestea cea mai veche faza ar fi reprezentata de cetatea de Est, de pe platoul jos, in directa legatura cu portul. Aici asadar trebuie localizata si asezarea fortificata romana precum si cea geto-elenistica. Descoperiri mai vechi sau mai noi toate cu caracter intamplator si ramase nepublicate - au permis localizarea catre sud de aceste resturi monumentale a necropolei, ale carei morminte par sa fi cunoscut atat forme tumulare cat si plane. De pe Dealul Hinogului, probabil din cimitirul asezarii geto-elenistice provine un cap de Tanagra, cules acum mai bine de cincizeci de ani in urma (anii 1940-1945) de Gloria Ceacalopol. Prezenta unei astfel de reprezentari feminine puternic influentata de idealul de frumusete grecesc intr-un cimitir, probabil de incineratie, getic, atesta un grad inalt de contaminare culturala si de sincretism artistico-religios intre comunitatea getica ce ocupa asezarea si partenerii greci de pe tarmurile Marii Negre. Daca admitem aceasta ar fi a doua probabilitate ca in necropola asezarii getice a existat un mormant sau mai multe grecesc, fenomenul de amestec si contaminare religioase si culturale apar inca mai accentuate. In ceea ce priveste asezarea romana, ruinele de edificii nu ne sunt de prea mare ajutor, nici una ne putand fi atribuita cu certitudine acestei epoci. Aceasta nu constituie insa o ratiune suficienta pentru a localiza Axiopolis romana in alta parte; nici la Capidava resturile romane propriu zise nu sunt prea numeroase si nici prea consistente, dar existenta unei faze romane a fortificatiei de aici este in afara oricarei indoieli. Tot de pe Dealul Hinogului si colectate tot de Gloria Ceacalopol mai provin un lacrimariu si un opait circular decorat in relief presat cu motivul craterului cu torti mici9. Datarea opaitelor de acest tip in sec. II-III d. Chr. in necropola Tomisului10 asigura deci existenta unor inmormantari romane in necropola Axipolisului. Acestea trebuie sa fi corespuns unei asezari romane , din care au ajuns pana la noi mai multe inscriptii. Este mai probabil ca asezarea romana sa fi fost amplasata pe locul viitoarei cetati romane tarzii si romano-bizantine. Daca coroboram aceasta ipoteza cu informatiile din inscriptii, nu este exclus ca fortificatia romana gazduind drept garnizoana coh. I Commagenorum11 sa fi fost
GR. TOCILESCU. n Festschrift O. Hirschfeld. Berlin, 1903, p.345-359; IDEM.RIAF. 9, 1903, p.263-275. Informaia este reluat de R. NETZHAMMER. Die christlichen Altertmer der Dobrudscha. Bukarest, 1918, p.113-128. 9 GLORIA CEACALOPOL mi-a relatat c a cules aceste antichiti n timpul cnd era elev adic pn n anii 1947; mpreun cu piesele publicate aici ea a mai cules i alte opaie ntregi sau fragmentare, pe care dup ce a devenit student (1948) le-ar fi ncredinat profesorului Ion Barnea. 10 C.ICONOMU. Opaie greco-romane. Constana, 1967, p.18-19, fig. 35. 11 V. EAIVR. s.v. Axiopolis.
8

amplasata pe terasa joasa in apropierea portului. Situatia prezinta analogii atat cu Capidava, unde castelul (ocupat de Cohorta I de Germani) surplombeaza Dunarea, avand legatura cu portul militar prin intermediul unei inguste terase extramuros, ceva mai joase, pe care fusesera construite edificii adapostind diverse servicii terme, magazii - uneori comune garnizoanei si portului (termele)12. O situatie similara intalnim la Troesmis, Cetatea de Est, unde fortificatia, situata pe un pinten larg, nu ocupa varful pintenului, unde probabil era portul, acesta fiind format din o terasa extramurana mai joasa, deschisa catre Dunare si ocupata de cladiri adapostind servicii comune. Asa dar, pentru amplasamentul asezarii civile ar ramanea terasa superioara. Aceasta asezare civila trebuie sa fi fost importanta odata ce adapostea un birou vamal (Statio beneficiarii leg. XI Claudiae)13. Tot in aceasta asezare isi avea sediul colegiul desemnat prin locutia nautae universi Danubii, in termenii nostri si cu rezervele de rigoare sindicatul (sau mai corect corporatia) marinarilor de pe intreaga Dunare14. Nu avem informatii mai amanuntite dar putem avansa ipoteza de lucru ca la un moment dat Axiopolis a primit regim de oras, poate la granita dintre sec. II si III d. Chr. daca ne luam dupa cazul mai bine cunoscut de la Noviodunum15. In orice caz, in perioada romana tarzie este cunoscut drept oras si devine in cea romano-bizantina sediu de episcopie. Acestei asezari ii apartine si cariera de piatra de pe malul Dunarii, in amonte de piciorul podului. Ampla excavatie in amfiteatru, cu gradene in care se puteau recunoaste inca faze ale procesului de extractia pietrei, era strajuita, pe un perete vertical rezultat din adancirea exploatarii, de un relief monumental, dar de o factura primitiva, al lui Hercules Saxanus. Este probabil cariera folosita la asigurarea pietrei de constructie pentru castelul si orasul Axiopolis16. Dupa caracteristicile constructive plan, detalii, inscriptii prinse in zidarie, edificii din interiorul fiecarei incinte cele trei incinte descoperite de Grigore Tocilescu apartin toate vremurilor tarzii. Cea de pe platoul superior, cuprinzand un martirion cu cripta laterala, pare sa dateze din perioada romana tarzie si romano-bizantina. Daca tinem seama de raporturile constructive probabile tot din aceasta vreme, chiar putin anterioara este si incinta de pe platoul de jos (S). Cea de a treia incinta care le intersecteaza pe amandoua cele anterioare apartine, potrivit atat bisericii mononavate cu pronaos si naos din interiorul ei cat si inscriptiei slave sec. X-XII. In legatura cu martirionul, sunt cunoscute doua inscriptii: prima mentioneaza trei martiri, intre care sfantul Cyril (ceilalti doi fiind Kindaias si Taseios), cel care avea sa dea numele unei cetati de pe Dunare, intr-o vreme identificata cu Axiopolis17, carora le este recomandat un al patrulea personaj. Este vorba de personaje care, conform Martirologiilor au suferit martiriul la Axiopolis, in vremea imparatului Diocletian, ceea ce pe de o parte confirma datarea cetatii de pe platoul superior la inceputul fazei cronologice romane-tarzii iar pe de alta anuleaza atribuirea micii basilici-martirion din interiorul cetatii ca bazilica coemeteriala, de obicei situate in afara zidurilor, in mijlocul necropolei. Tot in martirion trebuie sa fi fost inmormantata si Anthusa fiica comitelui Gibastes atat epitetul Anthusei de neam mare cat si cel al comitelui magnificentissimus desemenaza personaje foarte

12 13 14

RADU FLORESCU. CAPIDAVA Un fort lointain sur la frontire danubienne de lEmpire romain.sub tipar

V. EAIVR. s.v. Axiopolis. V. EAIVR. s.v. Axiopolis. 15 ALEXANDRU SUCEVEANU, ALEXANDRU BARNEA. La Dobroudja romaine. Bucureti, 1991, p.41-43 16 GR. FLORESCU. n Germania. ncercarea lui Petre Diaconu (EAIVR. s.v. Cernavod) de a atribui cariera perioadei medio-bizantine i a-i da drept utilitate construirea valului de piatr, ignor relieful lui Hercule Saxanus precum i nepotrivirea dintre gabaritul blocurilor scoase din cariera de la Cernavod (peste 1m.) i cel al blocurilor din zidul valului de piatr (circa 90x45 cm). GRIGORE TOCILESCU. Fouilles et rechrches archologiques en Roumanie. Bucureti, 1900, p. 187-189 17 EMILIAN POPESCU. IGL.nr 194.

importante, probabil un guvernator al provinciei18. Trebuie sa admitem ca orasul avea la vremea respectiva o deosebita importanta, daca nu cumva nu devenise capitala noii provincii Scythia19. El este mentionat ca oras in izvoarele vremii20precum si ca sediu de episcopie21. Nici una dintre cele doua biserici descoperite in interiorul celor trei incinte nu are caracteristicile unei basilici episcopale din sec. IV-VI d. Chr. asa cum acestea sunt cunoscute in Dobrogea. Asa cum s-a vazut mai sus una dintre cele doua biserici descoperite la Axiopolis este un martirion nu o basilica coemeterialis, asa cum initial se presupusese. Cea de a doua are un plan clar, comportand doua incaperi pronaos si naos asadar se potriveste mai de graba cu perioada mediobizantina. Ea este situata in centrul incintei poligonale de pe terasa superioara, care pentru ratiuni privind raporturile topografice si constructive a fost atribuita sec. X-XII d.Chr.. Asa cum s-a mai amintit mai sus din aceasta perioada se pastreaza o lista de episcopi ale caror sedii au fost devastate de uzi, intre care si cel de Axiopolis. La sud de cetate incepe valul de piatra, pe care cercetari mai noi il dateaza in sec. X. Asa dar si in aceasta ultima perioada, de contact direct intre tarmurile dunarene si bazinul mediteranean Axiopolis, joaca un rol important, probabil determinat de strategia Imperiului bizantin care, o data pericolul cuman depasit, constituie Nordul Dobrogei intr-un bastion inaintat in coasta Taratului bulgar22. Ca rolul Axiopolei in aceasta vreme era deosebit o demonstreaza si tratamentul diferit al fortificatiilor de zid din piatra cu mortar si prevazut cu turnuri, spre deosebire de alte fortificatii din aceeasi vreme Capidava, Troesmis care sunt intarite cu ziduri simple din piatra cu pamant. O inscriptie slavona, sau poate greceasca, inca nedescifrata23, mentionand numele propriu de Voislav slavon este congruenta cu informatiile pe care le avem despre centrul Dobrogei in aceasta vreme si serveste, prin locul de descoperire zidita in zidul din preajma portii de sud a asa zisei cetati romane (de fapt medievale) la coroborarea observatiilor pe care se bazeaza atribuirea cetatii a treia, de pe platoul superior epocii medievale. Informatiile noastre sunt cu totul sarace in ceea ce priveste bine denumita perioada intunecata sec. VII-IX. De asemenea stim mult mai putin decat am dori despre cea de a doua perioada obscura sec. XII-XIV. Poate ca viitoare sapaturi sa aduca date noi pe baza carora si cunostintele noastre privind aceste gauri negre ale Evului mediu dobrogean sa creasca simtitor. Cert este ca in toate perioadele in care Dunarea a jucat un rol de seama purtand pe apele ei flote atat comerciale cat si militare, Cernavoda a avut un rol strategic dar si economic importante de jucat.

18 19

POPESCU.Op.laud. Idem,Ibid. 20 HIEROCLES.Synecd., 637,9. 21 DE BOOR.Not.Episcop. 532. 22 R.FLORESCU, R.CIOBANU.Problema stpnirii bizantine n Nordul Dobrogei n sec. IX-XI.nPontica V, p. 381-400. 23 POPESCU. Op.laud., nr. 202