Sfântul Ioan Gură de Aur – îndemnuri și răspunsuri pentru problematicile

cotidiene ale vieții de familie

Sfântul Ioan Gură de Aur (n. cca. 354 d. Hr. – d. 14 septembrie 407d. Hr.) părinte
emblematic al Bisericii Creștine de Răsărit, propune spre meditație și spre cugetare launtrică
modelul de creștin care tinde spre desăvârșire.
Poate cea mai dificilă tematică a zilelor noastre se rezumă în întrebarea: Cum trebuie
să se comporte creștinul zilelor noastre, ce anume ne identifică pe noi creștinii și cum
înțelegem noi să aplicăm mesajul evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos în viața de zi cu zi ?
Răspunsul acestei problematici ne este prezentat de către Sfântul Ioan Gură de Aur atât
prin scrierile și tratatele sale – având conținut explicit exemplificării modelului de creștin al
vieții de familie dar și al modelului de creștin cu viață de castitate, dar și prin modelul vieții
sale – modest și lipsit de moravurile și tentațiile lumii cotidiene, dar viu și autentic în trăirea si
asumarea învățăturilor Mântuitorului Iisus Hristos.
Dintre scrierile sale cu referire la viața monastică și de căsătorie, enumerăm: Către
Teodor cel căzut, Despre feciorie, Către o văduvă tânără, Către cei care au feciorie
subintroduse, Ca femeile religioase (diaconițele) să nu trăiască la un loc cu bărbații, Despre
gloria deșartă și despre educația copiilor.
Provocările lansate de evoluția politico-social-economică ale civilizațiilor care s-au
impus de-a lungul istoriei și până astăzi au fost de cele mai multe ori în antiteză cu viața și
învățătura autentică a creștinismului.
Ne regăsim de multe ori trăind o viață duală: una prinsă în zbuciumul materialisco-
egocentrist: în care fiecare încearcă să se identifice ca persoană a societății cu un scop și o
imagine, bine definite, și pe de altă parte, ca răspuns al chemării lăuntice, încercăm să ne
definim și relația cu Dumnezeu – dar ciudat, preferăm să păstrăm aceste două lumi, separate
una de cealaltă, din frica de a nu leza scopul fiecărei dintre ele.
Această problematică își găsește rezolvarea prin reîntoarcearea la origini, la izvorul
înțelepciunii și modelul absolut prin excelență care este Mântuitorul Iisus Hristos. Fiecare
dintre noi trebuie să reflecte asupra scopului și menirii noastre ca ființe create de Dumnezeu
chemate spre viață veșnișnică – și nu spre o viață efemeră supusă limitării.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne prezintă o serie de valori care într-un final descriu modelul
de creștin: creștinul chemat spre viața de familie și creșterea și educarea copiilor, creștinul
chemat pentru viața monahală – de castitate, dar și creștinul chemat spre o slujire mai înaltă:
preoția.
Desprindem din scrierile sale că aceste valori, dintre care mentionăm în mod special –
iubirea, sunt valori neefemere care nu au grad sau nivel maxim și nu sunt măsurabile. Deci
răspunsul la intrebarea initială ar fi – să ne învingem frica de a manifesta liber dragostea față
de Dumnezeu și de aproapele în tot timpul vieții noastre – avand ca reper final Învierea
Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
 Prin lucrarea de față propuem cititorului o reflectare asupra asumării vieții de creștin în
contextul provocărilor zilelor noastre, avand ca reper modelul descris și exemplificat de Sfântul
Ioan Gură de Aur atat prin scrierile sale dar și prin viața sa.