Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs I
Introducere în Patrologie
Evagrie Ponticul împarte viața spirituală în două părți distincte: 1. Viața activă
și viața contemplativă (gnostică). Viața activă nu este altceva decât pregătirea
pentru viața gnostică. Strădania omului trebuie să conveargă spre
cunoaștere-gnoză; iar corolarul acestei nu este decât contemplarea Sfintei
Treimi. Asceza are rolul de a înlătura toate piedicile ce stau în calea
cunoașterii, adică curățirea sufletului de patimi.
În viziunea lui Evagrie treptele vieții active sunt virtuțile, pe care le vede în
următoarea ordine:
-Prima treaptă a vieții active e credința, care naște teama de Dumnezeu, iar
aceasta naște păzirea poruncilor: înfrânarea, cumințenia, răbdarea și nădejdea.
Toate acestea conduc omul la nepătimire (apathia), care naște dragostea, iar
dragostea, spune părintele Stăniloae, ne introduce în viața contemplativă
(Filocalia I, p. 37).
1. Prima treaptă a vieții contemplative este gnoza naturală (phisike).
2. Următoarea treaptă este „teologia”, gnoza mai înaltă;
3. Cea dea treia, este contemplarea Preasfintei treimi, numită și treapta
„rugăciunii curate” (v. Isaac Sirianul, Sabino Chiala);
1)Pe de o parte cunoașterea despre Dumnezeu poate fi dobândită din cărți, din
studiul naturii sau prin revelație;
2)pe de altă parte, cunoașterea deplină a lui Dumnezeu nu poate fi dobândită
în afara experienței trăite cu Dumnezeu, adică în afara unei relații vii și
personale cu El.
În rai, Adam și Eva trăiau în această relație personală cu Dumnezeu. Graba lor
de a cunoaște binele și răul, înainte de vreme, fiind încă nedesăvârșiți, pentru a
ajunge, mai apoi, la pomul vieții, i-a făcut să experimenteze căderea și
moartea, fiindu-le închis drumul spre pomul vieții, adică spre nemurire.
- Întrucât Dumnezeu este Treime de persoane, El trebuie cunoscut;
- Întrucât Dumnezeu este Duh, trebuie contemplat în rugăciune;
- Întrucât Dumnezeu este iubire, trebuie experiat în relație vie și
personală.
- TEOLOG ESTE CEL CE SE ROAGĂ; sau CEL CE SE ROAGĂ E
TEOLOG
Sfinții părinți ne-au arătat că desăvârșirea este o lucrare lăuntrică de unire a
omului cu Dumnezeu în Iisus Hristos prin Duhul Sfânt, iar teologia a fost
definită de ei ca știința călăuzirii sufletelor dinpre lume spre adâncul de taină
al inimii, ca indicator spre viața veșnică.
Întrebarea care ar trebui să frământe pe teologi ar fi: Cum să-i trezeşti lumii de
astăzi, marcate de secularism și ateism, dragostea de Dumnezeu?
Un răspuns la această întrebare nu e şi nici nu poate fi simplu. Totuşi sfinții
părinți pot oferi soluții întrebării noastre, pentru că ei au ştiut, în acele timpuri,
să dea un răspuns problemelor ce frământau acea societate, care în multe
privinţe seamănă cu a noastră.
„Când citesc celelalte interpretări – spune Sf. Grigorie despre scrierile Sf.
Vasile cel Mare – pe care le scrie în trei sensuri, mă conving că nu trebuie să
mă opresc la literă, nici să privesc lucrurile numai superficial, ci să pătrund
mai departe, să cobor din adânc în adânc – că adâncul, spune Scriptura, adânc
cheamă – să trec din lumină în lumină, până ce voi ajunge la punctul
culminant“(Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântarea 43, PG 36).
Sfântul Ioan Gură de Aur s-a ocupat în mod special de puterea cuvântului
scripturii ca misiune şi evaghelizare, ca interpretare şi aprofundare, de puterea
lui de a transmite mesaje, de a convinge, de a crea, de a zidi şi comunica,
pentru că un mesaj, ca să prindă rădăcină, trebuie înveşmântat în haina
cuvântului. Ar fi trebuit să n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi -
afirmă Sf Ioan Gură de Aur, ci să avem o viață atât de curată încât harul
Duhului să fi ținut locul Scripturilor în sufletele noastre.
„Și după cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot așa ar fi trebuit ca
și inimile noastre să fi fost scrise cu Duhul cel Sfânt. Dar pentru că am
îndepărtat harul acesta, haide să pornim pe o nouă cale, ca să-l dobândim
iarăși. Prima cale era negreșit mai bună; și Dumnezeu a arătat aceasta și prin
spusele Sale, și prin faptele Sale. Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu
Avraam și cu urmașii lui, cu Iov și cu Moise, ci a vorbit cu ei față către față,
pentru că a găsit curat sufletul lor” (Sf. I.G. Aur, Omilia I la Matei, PSB 23, p.
187)
Cunoaştem câtă nevoie avem de modele şi cât de mult ne marchează ele viaţa.
Viaţa e un şuvoi, un tumult, și în mijlocul atâtor dezorientări şi pericole avem
nevoie acută de îndrumători şi modele, cum au fost și rămân sfinți părinți.
Într-o lume în care verbul „a fi“ tinde a fi înlociut cu verbul „a avea“, în care
existenţa nu mai conduce către Dumnezeu, ci către dominaţie şi putere. Intr-o
lume marcată de mişcare şi dezechilibre, echilibrul spiritual este o necesitate
existenţială:
„Dobândeşte pacea lăuntrică – spunea un părinte duhovnicesc - şi oamenii vor
găsi mântuirea în jurul tău. Aruncă-te pe tine însuţi spre Dumnezeu, şi atunci
vei putea să-i aduci pe toţi la El. Omul trebuie să înveţe să fie singur, trebuie
să asculte în liniştea inimii lui cuvântul negrăit al Duhului Sfânt.” (Irénée
Hausherr).
Sfântul Simeon Noul Teolog leagă cunoașterea autentică de lumina, de
rugăciune și contemplare:
1. Începând cu veacul trecut au apărut primele semne ale unei așa numite
sinteze neo-patristice / Părinți precum George Florovski / Dumitru
Stăniloae / Congresul de teologie de la Atena (1936)- trimiteau înapoi
la sfinții părinți pentru evitarea scolasticismului inflitrat în școlile de
teologie ortodoxă odată cu epoca modernă (mulți teologii au studiat în
Apus în secolele XVIII-XX).
2. Există și teologi care consideră că teologia patristică a avut o valoare
semnificativă pentru epoca ei, iar mai târziu, teologia scolastică
apuseană i-a devenit superioară, în vreme ce teologia expusă de teologii
contemporani o întrece şi pe cea patristică şi pe cea scolastică.
Patrologia este știința care studiază viața, opera și învățătura Sfinților Părinți
și scriitorilor bisericești.
Denumirea disciplinei
Patristică / Teologia patristica –
-termen prin care dogmatiștii sec. XVII desemnau învățătura sfinților părinți
pt. a o diferenția de theologia biblica / scholastica, symbolica, speculativa
etc.
Biserica trăiește prin Sfinții Părinți (Părinți /didascăli = pateres kai didaskloi)
Părinți și Învățători ai Bisericii: păstor îndrumă duhovnicește pe credincioși/
învățător are harismă specială, responsabilitatea specială să învețe să explice.
IZVOARE:
Eusebiu de Cezareea (340), Istoria Bisericească.
Fericitul Ieronim, De viris illustribus - (392/393), cuprinde 135 de capitole.
Ghenadie de Marsilia De viris illustribus (480) continuă pe Ieronim.
Isidor de Sevilla, De viris illustribus (+636).
Ildefons de Toledo, De viris illustribus (+667)
Patriarhul Fotie (+891) Myriobiblion conține 280 de opere creștine și
păgâne.
Lexiconul lui Suidas sec. X, cuprinde însemnări referitoare la Sfinții Părinții.
Sigebert de Gembloux (+1112) De viris illustribus / continuă pe Ieronim și
Ghenadie; la fel Anonymus Mellicensis / de scriptoribus ecclsiasticis (1135).
001 002 003 004 005 006 007 008 009 010 011 012 013 014 015 016 017 018 019 020 021 022 023
024 025 026 027 028 029 030 031 032 033 034 035 036 037 038 039 040 041 042 043 044 045 046
047 048 049 050 051 052 053 054 055 056 057 058 059 060 061 062 063 064 065 066 067 068 069
070 071 072 073 074 075 076 077 078 079 080 081 082 083 084 085 086 087 088 089 090 091 092
093 094 095 096 097 098 099 100 101 102 103 104 105 106 107 108 109 110 111 112 113 114 115
116 117 118 119 120 121 122 123 124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138
139 140 141 142 143 144 145 146 147 148 149 150 151 152 153 154 155 156 157 158 159 160 161
Existenţa unui al treilea filon, cel al «Răsăritului siriac», este cu totul lăsată
în afara oricărei consideraţii” . Acest aspect a condus atât la apariţia unor
manuale de Patrologie şi de literatură specializate pe spaţiul siriac , cât şi a
unor colecţii patristice, care să cuprindă doar textele de sorginte orientală,
redactate în diferite limbi (siriacă, armeană, arabă, coptă, georgiană, slavonă
şi geeză).
Colecţia îşi are începutul în anul 1904, fiind o continuare a unei alte colecţii,
intitulată sugestiv Patrologia Syriaca , unde au fost publicate doar două
volume. În 1897, la Congresul de Orientalistică susţinut la Paris a fost
anunţată intenţia de a publica un număr important de opere din diferite limbi
orientale (arabă, coptă, etiopiană, greacă şi siriacă) într-o singură colecţie
sub numele de Patrologia Orientalis.
Taduceri :
În engleză:
În franceză:
Sources Chrétiennes -colecție bilingvă editată in Lyon in 1942 de
iezuiții : Jean Daniélou, Claude Mondésert, and Henri de Lubac.
Actualmente apare la Paris la Edition du Cerf
1. Pr. Prof. Dr. Ioan G. COMAN, Patrologie, vol. I-III, Ed. IBMBOR,
Bucureşti, 1988.
2. Prof. Dr. Remus RUS, Dicţionar enciclopedic de literatură creştină din
primul mileniu, Ed. Lidia, Bucureşti, 2003.
3. Prof. Dr. Stylianos G. PAPADOPOULOS, Patrologie, vol. I, II,1 și II,2
Editura Bizantină, trad. de Lect. Dr. Adrian Marinescu, Bucureşti,
2006-2009.
4. Claudio MORESCHINI, Istoria filosofiei patristice, trad. de Alexandra
Cheşcu, Mihai-Silviu Chirilă şi Doina Cernica, Ed. Polirom, 2009.
5. Claudio MORESCHINI, Enrico NORELLI, Istoria Literaturii creştine
vechi greceşti şi latine, vol. I, II,1 și II,2, Ed. Polirom, Iaşi, 2001-2004.
6. Arhid. Prof. Dr. Constantin VOICU, Patrologie, vol. I-III, Ed. Basilica,
Bucureşti, 2009;
7. Berthold Altaner, Alfred Stüiber, Patrologie. Leben, Schriften und
Lehre der Kirchenväter, Editura Herder, Freiburg-Basel-Wien, 1966.
8. Johannes QUASTEN, Patrology, vol. I-IV, Ed. Spectrum, Utrecht,
Bruxelles, 1950-1960.
9. Jaroslav PELIKAN, Tradiţia creştină, o istorie a dezvoltării doctrinei,
I-V, trad. Silvia Palade, Polirom, Iaşi, 2004...
10.Anthony Meredith, Capadocienii, traducere pr. Constantin Jinga,
Editura Sophia, București 2008.
11.Goergios Patronos, Îndumnezeirea Omului, traducere Pr. Sabin Preda,
Editura Bizantină, București, 2012.
12.Norman Russell, Învățătura despre îndumnezeirea omului în tradiția
patristică greacă, tr. Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași, 2004.