Viața în Bizanț era ritmată de slujbe religioase – botez, căsătorie, înmormântare

Ceremonii cu o dimensiune publică

Se rugau lui Dumnezeu în momente majore – războaie, boli

Viziune împ. Biz. – aspirația la universalitate – întinderea teritoriului

Restaurearea imeriului după criza iconoclastă – elaborarea spiritualității bizantine

În sec XI-XII cultura religioasă e mai fermă față de deviațiile latinilor

Copii – laic, cleric, călugăr

Multe fete mergeau la mănăstire

Bazinele baptismale și cristelniță

Copilul era primit la 8 zile după naștere – devenea catehumen

Durata catehumenatului depinde de parinți și de starea de sănătate a copilului

Botezul la maturitate – pentru străinii convertiți

Botezul unui principe – poporul era invitat să-l urmeze

Botezul evreilor, maniheilor, păgânilor – lepădae și condamnare a vechii credințe

Botezul monofiziților și nestorienilor – valabil

Rebotezarea latinilor

Căsătoria – noi legături sociale și transmiterea patrimoniului și numelui viitoarei generații

- Introducerea în familie a valorilor creștine

- La început căsătoria ține de sfera privatului și de dreptul civil. Biserica cauta a creștina căsătoria
prin binecuvântarea clericală
- Idei: monogamia și inisolubilitatea căsătoriei
- Sec VII – era posibilă căsătoria civilă, fără intervenția bisericească
- Influența bisericească – se manif în Ecloga, codul de drept civil din 741, iar în Tomosul patr.
Sisinos din 997 apar interdicții pentru căsătorie
- Logodna – angajament între cei doi în fața lui Dumnezeu, nu ca un simplu contract civil
- Slujba căsătoriei avea loc la sârșitul Sfintei Liturghii – în sec. VII inelele erau puse pe mâna
dreaptă, iar din sec XII – încoronarea mirilor
- Era recomandată unicitatea căsătoriei, o a doua în caz de văduvie nu era recomandată laicilor și
era interzisă clerului. Occidentul nu interzicea nr. De căsătorii pentru văduvi
- În bizanț, a treia căsătorie era admisă după o perioadă de penitență, iar a 4-a era interzisă
- În Evul Mediu pe lista păcatelor era trecut și modalitatea de penitență apropiată – daca erau
călugăr, canonul era mai dur decât la un laic
- Pocăința canonică – era o moștenire din perioada în care această taină purta numele de al
doilea botez, o ultimă șansă de mântuire oferită o singură dată în viață. Se făcea în urma
hotărârii episcopului, putea dura mai mulți ani
- Spre deosebire de excomunicat, penitentul rămânea membru al Bisericii, putea frecventa
biserica, dar era exclus de la Sf. Împărtășanie.

Pregătirea pentru trecerea în lumea de dincolo

- Bizantinii se așteătau ca la sfârșitul vieții să aibă loc judecata particulară, o etapă dificilă
- Cultul îngerilor și arhanghelilor = s-a dezvoltat de la încep. Ev. Mediu, cu precădere în Asia Mică,
îngerul are rolul de însoțitor al sufletului pe care-l avea după despărțirea acestuia de trup
- Ctitorii de mănăstiri insistau asupra rugăciunilor care urmau să li se facă după moarte de către
monahi
- În morminte, pe lângă Cruce protectoare se mai găsesc și monezi, amulete,
- Îngrijirea trupului celui decedat. Închiderea ochilor, gurii, spălare. Așezarea unei icoane, pentru
episcop – pâine euharistică, pentru călugăr – o Psaltire.
- Cel decedat era așezat în sicriu, înconjurat de lumânări și tămâiat
- Procesiunea funerară
- Până la Vasile II, împărații erau îngropați în sarcofagii mari
- Ctitorii erau îngropați în cimitirul ctitoriei lor/ biserica mănăstirii
- 3600 de sf, moaște de la 476 de sfinți
Practici interzise
- Condamnau camăta și profitul
- Acceptau împtrumutul cu dobândă
- Clericii nu aveau voie să aibă profit
- Camăta cu dobândă ecesivă era condamnată
- Magia era interzisă
- Astrologia era interzisă
- Alcătuirea de horoscoape – practică din lumea musulmană
Slujbele
Duminica se participa la Sf. Liturghie
Pentru sf. Împărtășanie era nevoie de o pregătire: post, abstineță trupească
Sf. Liturghie în foecare zi în Sf. Sofia
În sec X – tipicul conținea 20 de sărbători închinate mai ales Maicii Domnului, cu multe
procesiuni
Modelul de sfințenie
Sf. Antonie, Sf. Teodor Studitul, Sf. Simeon Noul Teolog
Tămăduiri
Locuri sfinte
Raportarea la icoană
Dezv iconostasului