PLUGUȘORUL

Aho, aho, copii și frați,   

Stați puțin și nu mânați,  Și din grajd alt cal a scos. 
Lângă boi v-alăturați Un alt cal mai năzdrăvan, 
Și cuvântul mi-ascultați.  Cum îi place lui Traian, 
 Mâine anul se înoiește  Negru ca corbul, 
Plugușorul se pornește Iute ca focul, 
Și începe a ura  De nu-l prinde locul. 
Pe la case a colindă Cu potcoave de argint, 
Ce dă sporul la fugit. 
  Traian iute-a-ncălecat, 
Iarnă-i grea, omătu-i mare La Tinchin a apucat
Semne bune anul are Și oțel a cumpărat, 
Semne bune de belșug  Că să facă seceri mari, 
Pentru brazdă de sub plug Pentru seceratorii țări. 
  Și-altele mai mititele, 
Plugușor cu patru boi Pentru fete ochesele
Ia mai mânați, mai flăcăi! Și neveste tinerele.
Hai, hai...   
S-a sculat mai an De urat, am mai ura, 
Bădică Traian Dar mă tem că va-nsera, 
Și-a-ncalecat  Pe-aici, pe la dumneavoastră, 
Pe-un cal învățat Departe de casa noastră. 
Cu șaua de aur,  Și ne-asteapte și-alte case, 
Cu nume de Graur,  Cu bucate mai gustoase, 
Cu frâu de matasă,  Cu pâine caldă pufoasă, 
Împletit în șase,  Cu vinul de vită-aleasă, 
Cât vită de groasă.  Cu Cotnar de Drăgășani, 
El în scări s-a ridicat,  La anul și la mulți ani!
Peste câmpuri s-a uitat, 
Să aleagă-un loc curat
De arăt și semănat.
Și-a pornit într-o joi
Cu un plug cu doispreceze boi
Boi boureni, 
În coadă codalbeni, 
În frunte țintatei. 
 
Ia mai mânați, mai, flăcăi! 
Hai, hai... 
 
Cu luna, cu săptămâna,  
Își umplu cu aur mâna
Și el vru să vadă
De-i dete Dumnezeu roadă. 
Era-n spic cât vrabia, 
Era-n bob cât trestia. 
 
Ia mai mânați, mai flăcăi! 
Hai, hai...
 
Traian iute s-a întors