FIŞA TEHNOLOGICĂ

Fişa tehnologică stabileşte desfăşurarea procesului tehnologic pentru prelucrarea pieselor de

complexitate mică, fără detalierea operaţiilor. Elementul de bază la întocmirea fişei tehnologice este
operaţia, iar ca desen se foloseşte desenul de execuţie al piesei.
Fişa tehnologică cuprinde:
- date cu privire la piesa de prelucrat (denumirea produsului, denumirea piesei, numărul desenului,
poziţia, numărul de bucăţi pe produs, mărimea seriei);
- date cu privire la semifabricat (material, calitate, secţiune, necesarul de material, valoarea
materialului pentru un kilogram şi pentru o bucată);
- denumirea şi succesiunea operaţiilor, cu indicarea atelierului în care se vor executa operaţiile şi a
maşinii sau a locului de muncă;
- indicarea sculelor, a dispozitivelor şi a verificatoarelor necesare pentru fiecare operaţie;
- indicaţii tehnologice, care cuprind date asupra regimului de aşchiere indicat, în conformitate cu
posibilităţile maşinii. Aceste date referitoare la avans, turaţie şi viteză sunt cele folosite şi pentru
normarea timpului de maşină la operaţia respectivă;
- normele de timp (categoria lucrării, timpul normat pentru pregătire, timpul unitar, valoarea
manoperei etc).
Pentru producţia individuală şi de serie mică, documentaţia tehnologică este compusă doar
din fişa tehnologică. Pentru producţia de serie mare şi de masă, documentaţia tehnologică este
alcătuită din fişa tehnologică şi planul de operaţii.
Planul de operaţii se întocmeşte pentru piesele de complexitate mare şi în cazul prelucrării de serie
mare s: de masă a unor piese. Acesta se întocmeşte pe o bază ştiinţifică, după ce se analizează mai
multe variante, din punctul de vedere al realizării calităţii şi al productivităţii produsului.
Dacă la întocmirea unei fişe tehnologice elementul de bază este operaţia, iar ca desen se
foloseşte desenul piesei, întocmirea unui plan de operaţii se realizează mult mai în amănunt.
Operaţia devine obiect de studiu şi se defalcă în faze şi în treceri, iar pentru uşurarea
prelucrării se întocmeşte schiţa operaţiei, care cuprinde: cotele principale, indicarea suprafeţelor de
aşezare şi de strângere şi, eventual, cotele intermediare cu toleranţele lor, cum ar fi, de exemplu,
cotele pentru fazele de degroşare.
Planul de operaţii detaliază operaţiile pe faze, fiind specific producţiei de serie şi masă.
Planul de operaţii cuprinde:
- date cu privire la identificarea piesei (produs, simbol, denumirea piesei);
- date cu privire la operaţia respectivă (denumirea operaţiei, numărul operaţiei şi al filei din planul
de operaţie etc);
- date cu privire la utilajul şi la dispozitivul folosit;
- date cu privire la normarea operaţiei (timp de pregătire, de bază, auxiliar şi unitar);
- schiţa operaţiei, cu detaliile ce au fost precizate;
- denumirea şi succesiunea fazelor, cu precizarea sculelor şi a verificatoarelor folosite pentru fiecare
fază;
- date cu privire la regimul de aşchiere la nivel de faze, cu indicarea avansului, a vitezei, a turaţiei, a
cursei, a numărului de treceri etc;
- date cu privire la normarea timpului unitar pe fază, respectiv a timpului de bază şi a timpului
auxiliar.
 Pentru piese complexe, planul de operaţii cuprinde mai multe file. în fiecare filă este
cuprinsă prelucrarea unei operaţii.
Numărul de file este corespunzător numărului de operaţii necesar executării piesei, de la
starea de semifabricat la starea finită.
Planul de operaţii stabileşte detaliat procesul tehnologic, cu indicarea tuturor datelor necesare
modului de executare a operaţiilor.
Fila pe operaţie conţine: denumirea şi caracteristicile obiectului; schiţa obiectului, cu
indicarea suprafeţei prelucrate în operaţia respectivă; utilajul cu caracteristicile lui; desfăşurarea
fazelor operaţiei respective; datele amănunţite ale executării fiecărei faze (sculele, verificatoarele,
dispozitivele, regimul de prelucrare, norma de timp etc).