DOAMNEI DOCTOR, CU DRAGOSTE…

În clipele,
Prinzând o viaţă,
Căderii...
Nu te-au cunoscut
Puţini.Cei mulţi...sfinţit-au albul
Halatului,
C-au renăscut !

Să îţi asumi destine crude,

Să lupţi cu soarta...! E un har...!
Să înţelegi înverşunarea
Nedreaptă,
Omului,
E dar...!

Când unii cred, că, fericirea

Înseamnă loc în paradis...
Tu ştii că, sensul vieţii tale
Ţi-l dau, 
Doi ochi...ce i-ai deschis...!

În labirintul suferinţei,
Aprinzi lumini în noaptea grea...
Şi mă socot un om ferice,
Să fiu şi eu, colega ta...
ALB

M-am îmbrăcăt în alb, pentru că albul 

E soarta pentru care-am fost menit !
Este culoarea vieții: vulnerabil, 
Imaculat, distins și împlinit…
M-am îmbrăcat în alb când viața râde!
Să-mbrațișez o inimă de prunc!
M-am îmbrăcat imaculat, când moartea,
Așterne liniștea…zăpezi ningând…

M-am îmbracat în alb! Doar pentru tine!

Și pentru sacrul, sfântul legământ…!
În rochie de mireasă, doar o dată,
Să fiu pe veci un dar sublim, arzând…

M-am îmbracat în alb pentru o viață…

Sau pentru toate viețile ce plâng…!
Neauzit…
Dar Dumnezeu, El știe
S-așeze suferința-n locul sfânt…