Dominic Stanca - Pomenire ie, tefan cel Mare

Zaci sub aceast lespede rece Dar tu eti pretutindeni. n fiece bru de pmnt; n bobul de gru, de mei, de tmie n sabia frunzei, n piatra din ru Peste tot nfloreti, primvar etern n inimi, n slcii, n spic, n cicoare. A cui e dumbrava? A lui tefan cel Mare ! A cui e fntna? A lui tefan cel Mare ! Cine-a dat pomilor umbra-n crare? tefan cel Mare ! Turnul, acum povrnit n spre ap, Numele tu l pstreaz pe zid, Rul cnd sap sub albii Dezgroap bourul tu pe fiece blid. A cui e cetatea? A lui tefan cel Mare ! Polobocul din zid, mucezit sub firid, Ulcica de lut... A lui tefan cel Mare ! Toate snt ale tale.. Ale tale snt colinele, Movile cu cerul pe umeri i stnele. Te-ngn n spume de armi Durul Te leagn-n frunze via de vie Cotnarii-s ai ti si Hrlul ! Stejarii btrni poart numele tu, Codrii din muni i codrii din vi Poarta numele tu. Duzii cei drepi ca lumnarea de su Strjeri lng drum, poart numele tu! Pe-aici a trecut tefan cel Mare, Aici a rmas n popas tefan cel Mare, Aici a vnat cprioare, Aici hoarde ttare, Aici a zvrlit o sgeat mai departe de Soare,

Aici a but din smlate pocale Vinuri dulcii i pelinuri amare. Pe-aici a trecut tefan cel Mare, Aici a spat o fntn i colo pe brn apte Izvoare. Tot ce-i n ar, i om te ngn. Tu, tu eti sngele bun al cmpiei Tu eti piatra, tu eti izvorul, Tu eti ochiul din munte, Tu eti piatra i vatra, Tu.. tu eti inima Moldovei btrn!

Piatra, ceara, fierul, mormintele i poart spate n palme cuvintele De-aceea astzi cnd trecem un vad, Cnd batem un drum, cnd urcm o crare tim fiecare c pe-aici, ntr-o zi a trecut si tefan cel Mare.