Fiecare dintre noi are propria patrie: unii au pajiști

parfumate și albe, în nori verzi ușori de verdeață,

mesteacăn; unele au stepe nesfârșite, fiecare
primăvară acoperită cu un covor de lalele roșii aprinse.
Cineva, gândindu-se la Patria Mamă, își amintește
marea, sunetul valurilor care se apropie și gustul de
sare de pe buze din briza care curge; iar cineva poartă
în adâncul inimii o viscol magic alb, zăpadă crocantă și
o roșie strălucitoare pe obraji de la un îngheț dur.

Patria mea este de asemenea mereu alături de mine,

pentru că pentru mine Patria nu este un concept, Patria
este un sentiment. Aceasta este dragostea, când
lacrimile îți curg din ochi din cauza durerii senzației
nemărginite. Atunci redevii copil și experimentezi
mirosuri, gusturi și senzații de parcă ți s-ar întâmpla
pentru prima dată. Atunci totul este posibil și mii de
drumuri îți fac semn cu promisiunea unor aventuri
uimitoare ...

Dacă încercați să explicați mai detaliat, atunci m-am

născut în Asia Centrală, prin urmare, Patria mea este
un cer albastru și munți într-o ceață argintie în afara
ferestrei.
Acesta este mirosul de prăjituri calde, încă mirosind a
tandoor și presărat cu gălbui, ușor zdrobitor pe dinți,
semințe de susan. Aceasta este o samsa suculentă din
Asia Centrală, în care există atât de puțină carne și o
mulțime de ceapă, dar este aproape imposibil să te rupi
de ea. Aceasta este o pulpă dulce roșu aprins de pepeni
verzi din marmură (sunt numiți „marmură” deoarece
pielea lor nu este dungată, ci verde deschis, cu dungi
mai întunecate) și un parfum subtil de pepeni
Mirzachul.

Aceasta este căldura de vară, din care se topește

asfaltul și amprentele de tocuri ale femeilor rămân pe
ea, iar oamenii încearcă să nu iasă din nou afară în
timpul zilei.

Eseu pe tema „Ce este Patria Mamă?”

Fiecare persoană, care apare în această lume mare și

prea complexă, câștigă viață, mamă și tată, prieteni,
statut social și multe altele. Una dintre cele mai
importante achiziții din viața umană este Patria Mamă.

Există o astfel de expresie: „Fiecare are propria patrie”.

Într-adevăr, fiecare își măsoară patria în felul său.
Pentru cineva, patria este o lume mică pe care părinții
lui o construiesc în jurul său, pentru cineva, patria este
orașul în care trăiește și studiază, pentru cineva, patria
este o țară întreagă și poate chiar întreaga lume ...
Indiferent cum își măsoară patria, toată lumea o are
unică și frumoasă! Livada de cireși din curtea casei
tatălui tău, școala natală, unde petreci mult timp
dobândind cunoștințe și întâlniri cu prietenii și
prietenele, pădurea în care te relaxezi cu familia, țara
ta - toate acestea atrag și atrag spre sine, parcă
invizibile magnet, dând naștere celor mai strălucite
gânduri și sentimente din cap. Își iubesc și își laudă
patria, scriu poezii și cântă cântece despre ea și, fiind
departe de ea, tânjesc după ea și așteaptă o întâlnire
cu ea. Prezența patriei în viața sa este foarte
importantă pentru fiecare persoană, deoarece acesta
este chiar locul în care se simte protejat și necesar, iar
acest lucru joacă un rol important în viața și formarea
unei persoane, dezvoltarea personalității și abilităților
sale intelectuale. Oricât de bună ar fi o persoană într-o
țară străină, se trezește mereu în vis despre casa în
care s-a născut și a crescut, părinți și prieteni. Patria va
fi întotdeauna undeva în apropiere, în inimă. Dacă
există un rai pe pământ, atunci cu siguranță va fi
amplasat acolo unde inima se rupe cu o frământare
incredibilă, unde au trecut cei mai strălucitori și de
neuitat ani - anii copilăriei. Iubirea pentru patrie nu
apare spontan, este un sentiment inexplicabil care este
hrănit în inimile noastre de către părinți și de noi înșine
din cea mai fragedă copilărie.

Toată lumea are propria patrie, iar țara mea natală este
Bashkortostan. Frumusețea Bashkiriei este cântată în
multe melodii, descrise în multe opere ale artiștilor. Și
cât de frumoase sună replicile poemului:

Bashkortostan ești încântarea mea!

Tu ești patria mea, tu ești sursa mea.
Văi largi
Și vârfurile înzăpezite -
Sunt munți în cer!
Și nu mai există margine frumoasă -
Pământul meu drag,
Bashkortostan nativ!
Acordat de soartă
Cerul este albastru pentru mine
Și timpul este de aur
Și o lecție de viață
Că nu există cer mai bun
Și nu există pădure mai groasă
Și nu există o margine mai bogată
Decât bașkortostanul meu!