CANTEC DIN BUCOVINA Si-ti vedea, ct i de darnic

Graiul tarii noastre draga.

Canta cucul bata-l vina,
De rasuna Bucovina,
Canta cucu-ntr-un bradut
De rasuna-n Cernauti.
Bucovina, rai cu flori,
Unde sunt ai tai feciori?
Au fost dusi in alta tara,
Dar se-ntorc la primavara.
Si-napoi cand or vini,
Tot pe tine te-or iubi.
Bucovina, plai cu soare,
Te-au calcat rusii-n picioare.
Bucovina, plai cu flori,
Unde sunt ai tai feciori?
Muntilor cu creasta rara,
Nu lasati Straja sa piara,
Daca piere straja voastra,
A pierit si tara noastra...
LIMBA NOASTRA
de Alexe Mateevici
Limba noastra-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Si citindu-le 'nsirate, -
Te-nfiori adnc si tremuri.
Limba noastra i aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spiue-n hram si-acasa
Vesnicele adevaruri.
Limba noastra-i limba sfnta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plng si care o cnta
Pe la vatra lor taranii.
Inviati-va dar graiul,
Ruginit de multa vreme,
Stergeti slinul, mucegaiul
Al uitarii 'n care geme.
Strngeti piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Si-ti avea n revarsare
Un potop nou de cuvinte.
Rasari-va o comoara
In adncuri nfundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.

Limba noastra-i o comoara

In adncuri nfundata
Un sirag de piatra rapa
Pe mosie revarsata.
Limba noastra-i foc ce arde
Intr-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastra-i numai cntec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre.

Limba noastra-i graiul pinii,

Cnd de vnt se misca vara;
In rostirea ei batrnii
Cu sudori sfintit-au ara.
Limba noastra-i frunza verde,
Zbuciumul din codrii vesnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfesnici.
Nu veti plnge-atunci amarnic,
Ca vi-i limba prea saraca,
NATIONALIST ANTHEM - (imn scris de
un nationalist din Serbia)
Stand fast for what you believe in
Stand firm for whatever is true
Stand tall so you can be counted
Because we are counting on you
Face now the dreams of our future
A nation so pure and so proud
Shout forth that we will succeed here
Say it strong, say it sure, say it loud
And when soon the banner is lifted
And the soldiers are at our command
We will march ever on into freedom
And regain every piece of our land
No longer to have things decide
By some faceless and blind bureaucrat
But a nation no longer divided
We can all see such beauty in that
And our children will sing a new anthem
And a new flag will soon fly above
For our culture, our race and our nation
Our country and all that we love.
DECEBAL CATRE POPOR
de George Cosbuc
Viata asta-i bun pierdut
Cnd n-o triesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug n gitul tau:
E ru destul ca ne-am nscut,
Mai vrem si-al doilea ru?
Din zei de-am fi scoboritori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingirbovit;
Dar nu-i totuna leu s mori
Ori cine-nlantuit.
Cei ce se lupta murmurind,
De s-ar lupta si-n primul rnd,
Ei tot att de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orsicind,
E plinset n zadar!
Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
S rida! Bunii rid si cad!
S rdem, dar, viteaz rasad,
S fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pn-n iad!
De-ar curge singele piriu,
Nebiruit e bratul tau
Cnd mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti par
Cnd rizi de ce se tem mai ru
Dusmanii tai cei tari.
Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfnt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pmnt,
Cci ei au cerul lor!
Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E ru destul ca ne-am nscut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vinzator vindut
S iasa dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurind le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va ginditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lng noi!
NOI
de Octavian Goga
La noi sunt codri verzi de brad
Si campuri de matasa,
La noi atatia fluturi sunt
Si-atata jale-n casa.
Privighetori din alte tari
Vin doina s ne-asculte,
La noi sunt cantece si flori
Si lacrimi multe, multe...
Pe bolta, sus, e mai aprins
La noi, batranul soare,
De cand pe plaiurile noastre
Nu pentru noi rasare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desisuri
Si jale duce Muresul,
Si duc tustrele Crisuri.
La noi nevestele plangand
Sporesc pe fus fuiorul,
Si-mbratisandu-si jalea
Plang si tata, si feciorul.
Sub cerul nostru-nduiosat
E mai domoala hora,
Caci cantecele noastre plang
In ochii tuturora.
Si fluturii sunt mai sfiosi
Cand zboara-n zari albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfratiti cu noi
Isi infioara sanul
Spun ca din lacrimi e-mpletit
Si Oltul, biet, batranul...
Avem un vis neimplinit,
Copil al suferintii,
De jalea lui ne-au raposat
Si mosii, si parintii...
Din vremi uitate, de demult,
Gemand de grele patimi,
Desertaciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi...
STRAMOSII
de Octavian Goga
Nu mor stramosii niciodata
Razboiul lor in noi si-l poarta,
Caci li-e tarana spulberata,
Dar nu li-e dusmanie moarta.
Straveche, ura lor se-mparte
Din mos in mos, din tata-n tata,
Si azi, de dicolo de moarte,
Ei ne mai cer o judecata.
Cum ne privim acum in fata,
Potrivnici insetati de lupta,
Neiscusinta noastra-nvata
Din ura lor neantrerupta.
Noi suntem flacara pribeaga
Din neamblanzita lor vapaie,
Cu mostenirea noastra-ntreaga
Venim pe campul de bataie.
Cu mine vin, roiesc intr-una
Cei fara neam si fara numar,
Ce-au sprijinit intotdeauna
Eternitatea pe-al lor umar.
Vin cei de-o lege cu pamantul,
Copii soarelui de-o vara,
Eu, solul lor, le port cuvantul,
Si-n suflet, sfanta lor povara.
Vin randuri, cete se-nfiripa
Din vechea veacurilor lava,
Din ceas in ceas, din clipa-n clipa,
Tot creste oastea mea grozava.
Le vad in orice parte roiul,
Isi cer dreptatea lor tarzie,
Si fiecare-s vrea ciocoiul
In judecata sa si-l tie.
Ei tot mai multi rasar din groapa,
Rasar, si-n mintea mea s-alunga,
Vin bieti tarani munciti de sapa,
Si vin haiduci cu flinta lunga.
Sosesc cu dorurile toate,
Sarmanii nu mai pot s-adaste:
Venit-am, mare, stranepoate,
Sa ne primesti la tine-n oaste!
Le zic supus:Veniti de-acuma,
Strabuni din lunga vremii cale,
Si dati-mi cantecul si gluma
Si nesfarsita voastra jale.
Veniti caci glasul vostru-nvie
Un nou zorit de dimineata,
Voi ce-ati murit o vesnicie
Sunteti flamanzi azi de viata!
Ei vin cu suflete-nnoptate,
De-aceea sfarama lanturi grele,
De-aceea urla si se zbate
Durerea-n cantecele mele.
Doar din al veacurilor caier
Mi-am impletit eu biciul urii,
Nestinsul vremurilor vaier
Mi-a scris blestemu-n cerul gurii!...
De lupta-s gata deci...Prin mine
Un iad intreg cere rasplata
Mi-e sete-acum... Te-astept, vecine,
Si ochii mei pagani te cata!
Iti vreau sclipirea de otele,
Si vreau ostirea ta maiastra,
Intregul cer cu ochi de stele
Sa lumineze lupta noastra.
Te-astept... Te-astept... Dar n-aud bucium,
Nici zumzet ascutit de jale.
Ma-ndoaie patima, ma zbucium:
Arata-mi randurile tale!...
Si cum te chem, s-un colt de tarana
Mi te-au catat zadarnic solii,
Te-apropii tu de subsuoara
C-un slab egumen ros de molii...
Va vad... Mi-e mila peste fire
De bietul grec cu haina rupta:
Ai spart o cripta-n manastire
Ca sa-ti castigi un sot de lupta...
Va vad, si oastea mea pe-acasa
Mi-o-ndrept incet sa se strecoare:
Vai-toata ura mea ma lasa,
Caci saracia ta ma doare...
LA CURTILE DORULUI
de Lucian Blaga
Prin vegherile noastre -- site de in --
vremea se cerne, si-o pulbere alba
pe tample s-asaza. Aurorele inca
se mai aprind, si-asteptam. Asteptam
o singura ora sa ne-mpartasim
din verde imperiu, din raiul sorin.
Cu linguri de lemn zabovim langa blide
lungi zile pierduti si straini.
Oaspeti suntem n tinda noii lumini
la curtile dorului. Cu cerul vecini.
cu toate ca mult mai putin o sa para.
Asteptam sa vedem prin columne de aur
Evul de foc cu steaguri pasind,
si fiicele noastre iesind
sa puna pe fruntile portilor laur.
Din cand n cand cate-o lacrim-apare
si fara durere se-ngroasa pe geana.
Hranim cu ea
Nu stim ce firava stea.
TINDA, BISERICEI DIN JUPNESTI
de Ion Barbu
(lui Radu Gyr)
Munte-al Muscelului: cetini
Pe spartele pietre craieiesti,
Domnescul ru s-l ncetini
La locul numit Jupnesti.
Anii mei tineri, ostateci
Acelor nisipuri si pruni
Feciori se ntorc si slbateci,
Cu scurte nume de huni.
Calul din nou peste cremeni
Spre ru copitele trage-si
S-nnec trgovetul, asemeni
Ei, Clarei, letinei din Arges.
Asa cum apele Doamnei
Prin Ponturi se-adun cu Padul
Ii mn acesti ani: anii toamnei
La Stancu Ion, camaradul.
Ca el, deslegat in cantare
Prin plumbul sutasului beat
Ridic spre avare cntare
Un suflet golas de biat.
Picioare de capra Satana
Apas'n platan spre a m pierde.
Grea ns, ca zaua si stana,
Va trage cmasa mea verde.
CORABIA VERDE
de Aron Cotrus Pe ziduri de cetati
M-am indarjit sa lupt,
Corabia se frmnt si se rsuceste Pandar de bunatati
n lupta cu valurile ce-o izbesc tlhreste Din care nu ma-nfrupt.
si apele cresc ca din hu nsdrvane,
cpitane! cpitane! cpitane!* Si, frunte de voinici,
M-am razboit cu zmei
Invins pe-o clip, sub valuri se pierde Sa ocrotesc pitici
parc de-a pururi, corabia verde Batjocorit de ei.
nprasnic muscat de uragane,
cpitane! cpitane! cpitane! Iar dragostea de neam
M-a-nflacarat sa-i cantec
Prin potopul ce zlud o rstoarn, Mosia unde n-am
s'aud prin vzduh ca o goarn, Doi pasi pentru mormant
peste-ale mrii nesfrsite noiane,
poruncile tale de proroc, cpitane! Si pentru-aceasta fac
Osanda cea mai grea.
Si iat, de odat se'nalt semeat... Nici zdreanta-n care zac
iarsi, Crias peste timp, peste ceat, Nu e macar a mea.
peste-ale apelor titanice toane,
corabia ta verde, o, cpitane! Daca-am avut fartati
De lupta si de dor,
Znatec alearg prpdul pe ape, Se bucura-ncantati
tot mai aproape si mai aproape, Ca mor in locul lor.
dar duhul mai tare-i ca-ale mrii prigoane,
cpitane! cpitane! cpitane! Si daca-am fost poet
Si luptator pe rand,
Gata cu totii s murim n picioare, Sunt astazi un scelet
pe marea aceasta ce crncen ne doare, Ce spanzura de-un gand
spargem talazuri, nfrngem bulboane,
cu gndul la tine, o, cpitane! Ma-nvart, pe cat mai stiu,
Ca piatra morii-n lac
Lupta e cntecul si biblia noastr, Si macin un pustiu
holde vor creste de samulastr Sub vantul Nenoroc.
din cremenea oarb, din pietroase mormane
si din sngele nostru, o, cpitane! La geam, grilajul des
Ranjeste guri de fier
Moartea nssi de-ar slta pe punte, In semn ca pot sa ies
srire-ar fulgeris cine s'o'nfrunte, Cu sufletul spre cer.
printre mii si mii de uragane,
cpitane! cpitane! cpitane! C-am fost facut sa n-am
Pe-acest pamant nimic,
Ca pasarea pa ram
Cobor si ma ridic.
CANTEC DE DUPA GRATII
de Nichifor Crainic

Am fost facut sa n-am

Pe acest pamant nimic,
Ca pasarea pe ram
Cobor si ma ridic.
UNDE SUNT CEI CARE NU MAI SUNT?
de Nichifor Crainic
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pmnt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Boleste omenirea ca o junc
Si nimeni nu-i ca s-i sloboad snge;
S-a-mpotmolit istoria si plnge
Ca prora-nfipt ntr-un colt de stnc.
Nu se mai nasc nebuni care s-o mne
Cu bta de la spate ca pe-o vit,
Acestui veac s-i pun dinamit
Si evu-ntelepciunii s-l drme.

Zis-a vantul: Aripile lor O! Doamne, unde-s Don Quijotii?

M doboara nevazute-n zbor.
Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.
Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
E lumea plin de-alde Sancho Panza
Ce nu-ndrznesc s mnuiasc lancea,
Ci scutieri cuminti se vor cu totii.
Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii
S trag spada si s taie nodul?
Tnjeste dup glorie norodul
Si nu-s Cezari s-l treac Rubiconii
Sloboade, Doamne-n lume nebunia,
S-o rvseasc si s o rstoarne,
Ca un berbec s ia pmntu-n coarne
Si-acestui veac s-i surpe temelia!

Zis-a bufnita: Cnd va cadea

Marele-ntuneric, vei vedea.

UNDE-S NEBUNII?
de Demostene Andronescu

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?

E, Doamne, lumea plin de cuminti,
E plin pmntul de martiri si sfinti
Atinsi de filoxera-ntelepciunii.

Tcut-i gloata de-ntelepti ca sfinxul

n fata lumii si-a nemrginirii
Si-asculttor de rnduiala firii,
Cu un plvan n jug trudeste insul.

Scncesc cumintii-n chingile durerii

Si, sngernd din rni adnci blndete,
Lng neveste mor de btrnete,
Necuteznd s trag spada vrerii.
SINGURA NOASTRA PATRIE Zbarcita de-ai fi si un ochi de-ai avea,
de Adrian Paunescu C-o harta mai stramta ca gura de flaut,
Eu tot te-as iubi, ca esti patria mea.

Ca dintre toate ce ne cercetara La targ nu te duc sa te vand, ca-mi esti

Si cate-or fi sa ne mai cerceteze,
Furtuni sau lupte sus la metereze
Ca si porniri de iarna-n primavara,
Ca din ce e facut sa ne si doara
Si prin durere sa ne lumineze,
Tu, dincolo de orice ipoteze,
A noastra esti, singura noastra tara.
Ca nu te-am da pe bani sau pasapoarte,
Ca nu te afli unde ne-ar fi bine,
Ca esti aici si noi suntem in tine,
Ca zborul tau uneste si desparte
Tragice veacuri, clipe mai senine.
A noastra patrie fara de moarte.
mama,
La baruri cu strip-tease eu nu te
dezbrac,
De tine mi-e drag si rusine, nu teama,
Amor incurabil, destin fara leac.
Si ce e nobletea? O haina de gala.
Prefer o camasa de in ingeresc,
Cand norii se-aduna si cerul ne-nsala,
Sa simti ca - aici si cinstit - te iubesc.
A mea, ce-o simt, nu-i noblete, ci viata
Oricat voi trai voi ramane la ea,
Cand lacrimi pe ochii planetei ingheata,
Eu sunt tot cu tine, tu, patria mea.

FIUL INGENUNCHEAT
de Adrian Paunescu

Aceasta, a mea, nici macar nu-i noblete,

Aceasta, ce-o simt cum ma mana
mereu
Si-o limba straina nu vrea sa invete,
Aceasta-i credinta poporului meu.

Poporului meu rabdator cat rabdarea,

Poporului meu care cere putin
Dar eu, daca muntii, dar eu, daca marea
mi-ar cere sa fug, tot aici am sa vin.

Am minte destula sa dau cu chirie

Si multi m-au ravnit ori pe unde am
fost,
Dar fiu credincios ti-am ramas,
Romanie,
Dar ca un destept, nu ca bleg si ca prost.

Aceasta, a mea, poreclita iubire

Nici n-are noblete, e-un pumn de
pamant,
Un fel de fixare, un fel de delir e,
Fetis absolut intr-un fagure sfant.

Nu-ti caut acum calitati sa te laud,