MODULUL 11: PROGRAMAREA MAŞINILOR UNELTE CU COMANDĂ NUMERICĂ

I. LOCUL MODULULUI ÎN CADRUL PLANULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Modulul „Programarea maşinilor unelte cu comandă numerică” se studiază în şcoala

postliceală, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificarea „Tehnician operator pe
maşini unelte cu comandă numerică”
Modulul are alocate un număr de 124 de ore / an, din care:
 teorie – 31 ore;
 laborator tehnologic – 93 ore.

II. LISTA UNITĂŢILOR DE COMPETENŢĂ RELEVANTE PENTRU MODUL

Programarea maşinilor unelte cu comandă numerică

III. TABELUL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR

Unităţi de Competenţe
Conţinuturi
competenţă individuale
 Echipamente componente. :
echipamente de comandă numerică,
Intocmeşte scheme echipamente electrice, maşina unealtă,
logice traductoare
 Modul de transmitere a
fluxului de informaţii: prin circuite
deschise si inchise

Aplică noţiunile de  Program principal: secvenţe de

bază ale instrucţiuni, funcţii
programării pregătitoare, funcţii auxiliare, care
descriu operaţiile necesare pentru
prelucrarea unei piese
Programarea  Subprograme: secvenţe specifice unei
maşinilor unelte operaţii care se repetă in programul
cu comandă principal
numerică  Frazele: succesiuni de adrese
 Adrese: funcţii, coordonate urmate de
valori numerice
 Unităţi de Competenţe
Conţinuturi
competenţă individuale

Citeşte programe  Funcţii din program: funcţii

ale maşinii unelte pregătitoare, funcţii de avans, funcţii
cu comandă auxiliare
numerică  Linii din program: succesiunea
adreselor necesare pentru realizarea unei
operaţii

 Structura programului principal

Interpretează organizarea blocurilor de date după un
programe ale anumit şablonşi a subprogramelor
maşinii unelte cu  Bloc de date linie a programului
comandă numerică ce conţine adrese plasate intr-o anumită
ordine

 Funcţii pregătitoare: funcţia G

Programarea urmată de un grup de cifre, care
maşinilor unelte reprezintă moduri de prelucrare, de
cu comandă programare in anumite coordonate, de
Intervine in sintaxa
numerică avans, de revenire.
programului
 Funcţii auxiliare: funcţia M
urmată de un grup de cifre, care
reprezintă moduri de acţionare a
sistemului piesă-maşină unealtă
 Stabilirea programului principal:
alegerea sculei, turaţiei, funcţiilor
pregătitoare şi auxiliare, a vitezei de
Creează programe avans şi a corecţiei de sculă
simple  Corespondenţa: legătura dintre
tehnologia de prelucrare şi adresele din
programul de lucru

IV. SUGESTII METODOLOGICE

Modulul « Programarea maşinilor unelte cu comandă numerică » oferă elevilor

oportunitatea de a-şi forma competenţe tehnice în legătură cu programele utilizate pe MUCN:
întocmirea, caracteristicile şi utilizarea acestora.
Programa modulului trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a
corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu
conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă
respective.
Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a
acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.
Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a
dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu
caracter preponderent aplicativ.
Tabelul de corelare între competenţe şi conţinuturi, prezentat la punctul III, specifică din ce
unităţi de competenţă provin competenţele care se agregă şi care sunt conţinuturile ce permit
profesorului să formeze, elevului să demonstreze şi evaluatorului să evalueze performanţa vizată de
respectivele competenţe. Se va ţine cont de faptul că profesorul are libertatea de a alege ordinea
conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea
proprie.
Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a
adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe
nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizării
învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, diferenţierii sarcinilor şi timpului alocat
ş.a. În context, lucrul în grup, simularea, aplicaţiile practice din laborator, discuţiile de grup,
prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate etc. contribuie la
învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor