Versuri George Coșbuc - Iarna pe uliţă

A-nceput de ieri să cadă Haina-i măturând pământul

Câte-un fulg, acum a stat,  Şi-o târăşte-abia, abia:
Norii s-au mai răzbunat Cinci ca el încap în ea, 
Spre apus, dar stau grămadă Să mai bată, soro, vântul
Peste sat.  Dac-o vrea! 

Nu e soare, dar e bine,  El e sol precum se vede, 

Şi pe râu e numai fum.  Mă-sa l-a trimis în sat, 
Vântu-i liniştit acum,  Vezi de-aceea-i încruntat, 
Dar năvalnic vuiet vine Şi s-avântă, şi se crede
De pe drum.  Că-i bărbat;

Sunt copii. Cu multe sănii,  Cade-n brânci şi se ridică

De pe coastă vin ţipând Dând pe ceafă puţintel
Şi se-mping şi sar râzând; Toată lâna unui miel:
Prin zăpadă fac mătănii; O căciulă mai voinică
Vrând-nevrând.  Decât el. 

Gură fac ca roata morii; Şi tot vine, tot înoată, 

Şi de-a valma se pornesc,  Dar deodată cu ochi vii, 
Cum prin gard se gâlcevesc Stă pe loc - să mi te ţii! 
Vrăbii gureşe, când norii Colo, zgomotoasa gloată, 
Ploi vestesc.  De copii! 

Cei mai mari acum, din sfadă,  El degrabă-n jur chiteşte

Stau pe-ncăierate puşi; Vrun ocol, căci e pierdut, 
Cei mai mici, de foame-aduşi,  Dar copiii l-au văzut! 
Se scâncesc şi plâng grămadă Toată ceata năvăleşte
Pe la uşi.  Pe-ntrecut. 

Colo-n colţ acum răsare - "Uite-i, mă, căciula, frate, 

Un copil, al nu ştiu cui,  Mare cât o zi de post -
Largi de-un cot sunt paşii lui,  http://Versuri.ro/w/gfkmmg 
Iar el mic, căci pe cărare Aoleu, ce urs mi-a fost! 
Parcă nu-i.  Au sub dânsa şapte sate
Adăpost! 
Unii-l iau grăbit la vale,  Şi cu băţul se-nvârteşte
Alţii-n glumă parte-i ţin - Ca să-şi facă-n jur ocol;
Uite-i, fără pic de vin Dar abia e locul gol, 
S-au jurat să-mbete-n cale Şi mulţimea năvăleşte
Pe creştin!  Iarăşi stol. 

Vine-o babă-ncet pe stradă Astfel tabăra se duce

În cojocul rupt al ei Lălăind în chip avan:
Şi încins cu sfori de tei.  Baba-n mijloc, căpitan, 
Stă pe loc acum să vadă Scuipă-n sân şi face cruce
Şi ea ce-i.  De Satan. 

S-oţărăşte rău bătrâna Ba se răscolesc şi câinii

Pentru micul Barba-cot.  De prin curţi, şi sar la ei. 
- "Aţi înnebunit de tot - Pe la garduri ies femei, 
Puiul mamii, dă-mi tu mâna Se urnesc miraţi bătrânii
Să te scot!  Din bordei. 

Cică vrei să stingi cu paie - "Ce-i pe drum atâta gură? 

Focul când e-n clăi cu fân,  - "Nu-i nimic. Copii ştrengari. 
Şi-apoi zici că eşti român!  - "Ei, auzi! Vedea-i-aş mari, 
Biata bab-a-ntrat în laie Parcă trece-adunătură
La stăpân.  De tătari!

Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai, 
Şi se ţin de dânsa scai, 
Plină-i strâmta ulicioară
De alai. 

Nu e chip să-i faci cu buna

Să-şi păzească drumul lor! 
Râd şi sar într-un picior, 
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor. 

Baba şi-a uitat învăţul:

Bate, -njură, dă din mâini:
- "Dracilor, sunteţi păgâni? 
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!