A-nceput de ieri să cadă El degrabă-n jur chiteşte
Câte-un fulg, acum a stat, Vrun ocol, căci e pierdut, Norii s-au mai răzbunat Dar copiii l-au văzut! Spre apus, dar stau grămadă Toată ceata năvăleşte Peste sat. Pe-ntrecut.
Nu e soare, dar e bine, Uite-i, mă, căciula, frate,
Şi pe râu e numai fum. Mare cât o zi de post Vântu-i liniştit acum, Aoleu, ce urs mi-a fost! Dar năvalnic vuiet vine Au sub dânsa şapte sate De pe drum. Adăpost!
Sunt copii. Cu multe sănii, Unii-l iau grăbit la vale,
De pe coastă vin ţipând Alţii-n glumă parte-i ţin Şi se-mping şi sar râzând; Uite-i, fără pic de vin Prin zăpadă fac mătănii; S-au jurat să îmbete-n cale Vrând-nevrând. Pe creştin!
Gură fac ca roata morii; Vine-o babă-ncet pe stradă
Şi de-a valma se pornesc, În cojocul rupt al ei Cum prin gard se gâlcevesc Şi încins cu sfori de tei. Vrăbii gureşe, când norii Stă pe loc acum să vadă Ploi vestesc. Şi ea ce-i.
Cei mai mari acum, din sfadă, S-oţărăşte rău bătrâna
Stau pe-ncăierate puşi; Pentru micul Barba-cot. Cei mai mici, de foame-aduşi, Aţi înnebunit de tot Se scâncesc şi plâng grămadă Puiul mamii, dă-mi tu mâna Pe la uşi. Să te scot!
Colo-n colţ acum răsare Cică vrei să stingi cu paie
Un copil, al nu ştiu cui, Focul când e-n clăi cu fân, Largi de-un cot sunt paşii lui, Şi-apoi zici că eşti român! Iar el mic, căci pe cărare Biata babă a-ntrat în laie Parcă nu-i. La stăpân.
Haina-i măturând pământul Ca pe-o bufniţă o-nconjoară
Şi-o târăşte-abia, abia: Şi-o petrec cu chiu cu vai, Cinci ca el încap în ea, Şi se ţin de dânsa scai, Să mai bată, soro, vântul Plină-i strâmta ulicioară Dac-o vrea! De alai.
El e sol precum se vede,
Mama l-a trimis în sat, Nu e chip să-i faci cu buna Vezi de aceea-i încruntat, Să-şi păzească drumul lor! Şi s-avântă, şi se crede Râd şi sar într-un picior, Că-i bărbat; Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna Mai cu zor. Cade-n brânci şi se ridică Dând pe ceafă puţintel Ce-i pe drum atâta gură? Toată lâna unui miel: Nu-i nimic. Copii ştrengari. O căciulă mai voinică Ei, auzi! Vedea i-aş mari, Decât el. Parcă trece-adunătură De tătari! Şi tot vine, tot înoată, Dar deodată cu ochi vii, Stă pe loc să mi te ţii! Colo, zgomotoasa gloată, De copii!