Testament

de Grigore Vieru

Dragi feciori, pe-acest pământ,

Nici eu veşnic nu mai sânt,

Nu sânt veşnic, voi pleca,

Unde voi mă veţi uita,

Şi de unde nimenea

Nu s-a mai întors cândva.

V-am crescut, v-am ridicat,

Mă pot duce,

Mă pot duce împăcat.

M-au pândit jivinele,

M-a iubit şi binele.

Eu mă duc, copii cuminţi,

N-am averi să le-mpărţiţi.

Vă las numai visul meu

Care a trudit din greu.

V-am crescut, v-am ridicat,

Mă pot duce,

Mă pot duce împăcat.

Între voi, pe-a vieţii scări,

Să nu fie supărări,

Ca zilele pe pământ

Aşa de puţine sânt.

Şi nu-i alt noroc mai drag

Decât fratele din prag.

V-am crescut, v-am ridicat,

Mă pot duce,

Mă pot duce împăcat.

Lângă doină şi izvor

Nu-i uşor să-ţi fie dor,

Nu-i uşor să fii curat

Pe pământ înstrăinat.

Vă las dorul cel durut

Şi nădejdea de la Prut.

V-am crescut, v-am ridicat,

Mă pot duce,

Mă pot duce împăcat.