MULÅ¢UMESC… MAMĂ‚

Mulțumesc pentru zâmbet, mamă,

Întotdeauna spune mult, încălzește, cheamă,
Trimite valuri de liniște, de siguranță
Și ești pentru mine prima mea importanță;
Simt cum împreună cu glasul tău clădesc
Adăpostul meu sufletesc…
Pentru zâmbet, mamă, mulțumesc.

Mulțumesc pentru mâinile tale

Ce mă cuprind pentru sărutare…
Pe ele am crescut de-am ajuns mare,
Le-am cunoscut la primii pași de încercare
Și-acum mai simt cum fruntea netezesc
Și cum obrajii reci mi-i încălzesc…
Pentru mâinile tale, mamă, mulțumesc.

Mulțumesc pentru ochii tăi ca două lumini de stea:

Ce grijă și lacrimi se poate admira…
Mă însoțesc peste tot și în toate
Deschizând orizontului meu seninătate,
Mă așteaptă, mă cheamă, mă doresc
Și nu pot să-i uit căci îi iubesc…
Pentru ochii tăi, mamă, mulțumesc.

Mulțumesc pentru inima ta bună și mare

În adâncul căreia am găsit întotdeauna iertare
Mereu câte un dar ai scos din ea,
Prezentă totdeauna dragostea,
Nu obosești să dai, nu preget să primesc
Și prin această dragoste eu cresc…
Pentru inima ta bună, mulțumesc.

Caut un dar pentru tine mamă

De care să-ți amintești mereu, mereu…
Poate un desen cu chipul tău
Pe care îl voi pune-n ramă
Poate o poveste, sau o poezie,
Poate o faptă sau o bucurie,
Poate un cântec, sau o scrisoare,
Poate o binecuvântare,
Ca mulțumire, pentru iubirea ta cea mare.

Mulțumesc pentru mama mea, Doamne

Pentru chemarea ei de înger păzitor…
Ai desfăcut mâinile Tale pline de daruri
Și harul s-a făcut în inima ei dor
Și dorul ei în mine îl găsesc
De-a fi primit de Tatăl Meu ceresc,
Pentru mama mea, Doamne,
Mulțumesc.

George Uba, Străinul din Galilea, pag. 207

În graba lumii tot mai spre ruină,

În alergarea omenirii înapoi
Doar mama e luptând să nu devină
Banalitate și noroi.

Departe de-a fi sfânt sau eroină,

Străină de tratate și război
Se luptă singură, să redevină
Minunea liniștii din noi.

E mult prea complicat de dat un nume

Acelor ce trăiesc frumos, murind mereu
Ca niște constelații peste lume,
Tăcute, orișicât de greu.

E mult prea simplu să n-o iei în seamă

Și-i poți rosti adesea numele grăbit
De parcă nu-i nimic, e doar o mamă
Cu plânsul tot mai pustiit.
Doar ea cu inima de zână bună
Se-mparte tuturor, în mod egal
Ea nu va deveni nicicând mașină,
Cu dragoste de mercenar.

Din totdeauna mama este mamă;

Un mod frumos de-a-L învăța pe Dumnezeu.
Ea niciodată n-are să se teamă,
Ea va iubi la fel mereu.

Daniel Chirileanu, Corienți la… a doua venire, pag. 328

Mamă dragă, ce-aș putea
Să-ți ofer de ziua ta?
Sunt cuprind de fericire
În fața acestei sărbători
Și cu multă bucurie
Îți ofer aceste flori.

Dar odată cu acestea

Azi solemn făgăduiesc
C-am să fiu copil cuminte
Să-te-ascult, să te iubesc.

Aşa e mama şi a fost bunica,

Aşa suntem, femei lângă femei,
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte „ele" ce slujesc pe „ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme,

Ei încurcând ce ele limpezesc,
Ei numai tălpi şi ele numai palme,
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?

Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă

Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede,

Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica

Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă

În fiecare lanţ făcut din doi,
Ce greu cu noi femeile în viaţă,
Dar e şi imposibil fără noi...

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,

În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă

Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace

Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii

La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,

De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu

Mama - Nina Cassian
 Adăugat de: Gerra Orivera
M-a crescut mama în poală
Din leagăn şi pân' la şcoală
Zile-ntregi şi nopţi de-a rândul
Mi-a vegheat somnul şi gândul.

M-a învăţat să gânguresc

Să spun mamă, să zâmbesc,
M-a învăţat apoi prin casă
Primii paşi până la masă.

M-a învăţat ca să nu mint

M-a învăţat să nu m-alint
Să nu ştiu ce este frica
Toate m-a învăţat mămica!

Mamă bună, mamă dragă

Te-oi iubi o viaţă-ntreagă
Pentru tot ce ai făcut
Pentru că tu m-ai crescut.

luni, 02 aprilie 2018

Sărăcuța mama mea

“Sărăcuța mama mea”

Era fraza preferată
Când mama-mi povestea
Despre mama ei, plecată.

Timpul s-a topit amnezic,

Mama, a plecat și ea,
Și a venit vremea să zic,
“Sărăcuța mama mea”

Scriu doar fraze fără lege,

Și chiar multe aș avea...
Dar mă tem că n-ar ajunge
La săraca mama mea.

Ți-ai iubit sărmana mamă,

Cum și eu mult te iubesc,
Veșniciei îi dăm seamă
În hazard de dor lumesc.

Vin trăiri să mă răsfețe,

Dintre toate eu aș vrea,
Un minut s-o țin în brațe
Pe săraca mama mea.

Am în minte vorbe multe,

Le-aș spune, dar nu acum,
Cine oare să asculte?
Pozele sunt în album.

Mă limitez la un pas mic,

Eu păstrez iubirea ta,
Și îmi rămâne doar să zic
“Sărăcuța mama mea”.

Autor: Gabriel Stănciulescu

Eu nu sunt destul de mare

Ca să pot să-nvăț măcar
De pe carte o urare.
Și nu sunt destul de mare
Ca să-ți dau un dar.

Dar îți dau o sărutare,

Ici, pe obrăjor
Și pe mâna asta care
Mă-ngrijește-n fiecare zi
Cu atâta dor!

Zile lungi și voie bună

Îți doresc eu mult,
Și mă rog de flori să-ți spună
Să mă ierți, mămică bună,
Că nu știu mai mult!

Elena farrago

Foicică dulce poamă,

Toată lumea are mamă:
Mielul, iedul, ursulică,
Puiul cel de rândunică.

Fuge noaptea și dispare,

La tot puiul bine-i pare,
Că din nou e dimineață
Și-și vede maica la față.

Sus, pe cer, sunt multe stele.

Pe pământ sunt floricele,
Dar niciuna dintre ele
Nu-i ca ochii mamei mele.
Fiecare pui
Are mama lui
Și eu tot așa
Am mămica mea!

Mama mea-i o mamă bună,

Inima-i e cuib de lună,
Tot ca tata e şi ea,
E ca orice mamă, stea.

De la ea ştiu tot ce ştiu,

Ea m-nvaţă cum să fiu
Cum să merg, cum să vorbesc,
Şi cât de frumos să cresc

Sărut’ mâna mamă bună,

Viaţa ta îmi e cunună
Îţi promit pentru mai bine,
Că voi fi şi eu ca tine.

Iubita mea mămică, sunt trup din trupul tău,

Şi tu mereu mă aperi de tot ce este rău.
Eşti zâna mea cea bună care în vis apare
Ce mă fereşte de tot ceea ce doare.
Iubirea ce mi-o porţi este atât de mare,
Iar eu ţi-o răsplătesc dăruindu-ţi o floare.
Eu sunt cam mititică şi atât îţi pot da,
O minunată floare şi inimioara mea!

Mama-i cântec, mama-i soare,

Mama-i dulce alinare,
Mama-i toate câte sunt!
E iubirea pe Pământ!

Una-i luna, numai una,

Una-i şi măicuţa, buna,
Ce-o iubesc nespus de mult
Şi îmi place s-o ascult,
Iar pe frunte-i spun uşor
Un sărut de mărţişor.
Sub fereastra casei noastre
Vin și trec atâția pași,
Dar eu știu când trece mama,
Mersul ei e mai gingaș.
Când îi sună glasul dulce,
E un sunet de clopot,
Când mă strânge mama-n brațe,
Eu mă fac micuț de tot.
Cerul e senin, de parcă-i
Floare de nu-mă-uita,
Primăvara-i mai frumoasă
Când zâmbește mama mea.