Adrian Păunescu
Cântec femeiesc
Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...
Toţi copiii: Nu-i copil în lumea-ntreagă
Care astăzi să nu spună:
„Mama mea e cea mai dragă,
Mama mea e cea mai bună!”
Cântec: „Mama - de dragul tău”
Un copil: Nici în lume, nici sub soare,
Mama n-are-asemănare
Viaţa şi-ar da pentru mine,
Doar să vadă că mi-e bine.
Un copil: Spun şi eu măicuţei mele
Şi voi spune totdeauna:
„Mamă, tu eşti numai una,
Cum e luna între stele”
Un copil:
Glasul ei răsună dulce,
Eu un cântec îl socot,
Când mă strânge mama-n braţe,
Eu mă fac micuţ de tot.
Sunt mic, măicuţă dragă,
Dar tare te iubesc
Încât întreg pământul
Aş vrea să-ţi dăruiesc.
Un copil: Dar din întreg pământul
Cât ochii îl cuprind
O floare am cules
Cu drag eu ţi-o întind.
Un copil: Învaţă-mă ce-i bine
Fereşte-mă de rău
Iar eu voi creşte mare
Şi bun, de dragul tău.
Un copil: E ziua ta, mămico
Te-aştept cu flori pe masă
Şi-un dar micuţ te-aşteaptă
Când ai să vii acasă.
Cântec: „Lângă tine mama mea”
Un copil: Am să-ţi sărut obrajii
La piept când mă vei ţine
Şi mâinile ce nu au
Odihnă pentru mine.
Un copil: Zile lungi şi voie bună
Îţi doresc eu mult
Şi mă rog de flori să-ţi spună
Să mă ierţi, măicuţă bună
Că nu ştiu mai mult.
Un copil: O zână bună eşti tu, mamă,
Sunt mic şi multe nu-nţeleg,
Dar cu răbdare dragă mamă,
M-ajuţi cuvinte să dezleg.
Un copil: Cerul e senin de parcă-i
Floare de „nu mă uita”,
Primăvara-i mai frumoasă
Când zâmbeşte mama mea.
Cântec: „Cântec pentru mama”
Un copil:
Dac-am crescut şi azi învăţ
Despre pământ şi stele,
Măicuţei dragi îi mulţumesc
Şi bunicuței mele.
Dacă ştiu astăzi să mă port
Şi ştiu la vorbă seama,
E pentru că m-au sfătuit
Şi mama şi bunica.
Un copil: De-aceea azi, când câmpul tot
Îmbracă haină nouă,
Le-mbrăţişez şi le sărut
Cu drag, pe amândouă.
Un copil: „La mulţi ani!” şi numai bine
Eu aşa promit să cresc,
Ca să vă mândriţi cu mine,
N-am să vă dezamăgesc!
Toţi copiii: E ziua femeii, e ziua ta, mamă!
E ziua chipului ce-l port în ramă.
Scoateţi afară toate florile din glastre
Că-i ziua femeii, e ziua mamelor noastre.
n copil: E ziua ta, mămico,
Şi vreau să-ţi dăruiesc
O mică sărutare,
Să-ţi spun că te iubesc!
Ştiu că greşesc adesea,
Te rog, deci, să mă ierţi!
Dar îţi promit, mămico,
Să fiu cum te aştepţi!
Mulţi ani, mereu cu soare,
Astăzi îţi mai doresc!
Şi îţi mai spun o dată:
Mămico, te iubesc!
Un copil: O, ce blândă şi frumoasă
E mămica mea!
Ciocârlia aş vrea să-i cânte
Azi, în geam la ea.
Iar eu voi veni c-o floare
Să i-o dau în dar,
Să-i spun c-ale ei poveţe
Nu sunt în zadar.
Hărnicuţă şi cuminte
Mă silesc să fiu.
Demnă de a ei fetiţă
Vreau mereu, s-o ştiu.
Un copil: Ochii ţi-au rămas
Limpezi şi vioi.
Uiţi de-orice necaz
Când ne vezi pe noi.
Şi la ceas de seară
Tu ne spui poveşti -
Pentru-a câta oară
Tu ne veseleşti?
Bunicuţa mea,
Anii au trecut;
Părul ţi-e de nea
Şi noi am crescut.
Tu ne-ai legănat
Cu glasu-ţi duios,
Şi ne-ai alintat –
Mulţumim frumos!
Un copil: Mamă dragă, eşti frumoasă
Şi eşti harnică în casă.
Eu sunt băieţelul tău
Şi te voi iubi mereu.
Uite, azi e ziua ta!
Eu îţi dăruiesc o stea.
Inima îmi bate tare
Căci emoţia e mare.
Şi-ţi sărut ochii şi mâna
Care roboteşte-ntruna,
Îngrijindu-mă pe mine
Ca să-mi fie totul bine.
Eu sunt mic dar îmi dau seama
Cât de mult înseamnă mama.
Am să cresc voinic, deştept,
S-o ajut, abia aştept!
Un copil: Sunt o fată frumuşică
Şi-o iubesc pe-a mea mămică,
Pentru grija ce mi-o poartă
Şi greşelile îmi iartă.
Câteodată-s bolnăvioară
Iar mama, a câta oară
Stă cu sufletul la gură,
Tot într-o alergătură-
E săraca, să nu sufăr.
De am febră, nu mă supăr,
Cu-n sirop şi cu un ceai
Şi cu dragostea ce-o ai
Pentru mine, fata ta,
Fuge boala, vrea, nu vrea!
Îţi promit, mămica mea,
Că mereu te-oi asculta;
Şi îţi mulţumesc frumos
Pentru grija ce îmi porţi.
Cântec: Mama de dragul tău
Un copil: Cine-n zori
Când încă ziua
N-a deschis ferestrele,
Şi-n văzduhuri
Triluri încă
N-au zburat măiestrele,
Paşii-şi duce şi-şi aduce
Ca-n şoptiri, poveştile,
Şi pe pâine untul pune,
Ceaiul umple ceştile?
Cine-n palmă de pe frunte
Strânge alintările,
Puiul să nu rătăcească
Vrerile, cărările?
Cine? Cine oare are
Atâta dor, răbdare,
Şi căldură-n gest şi-n grai?
Tu măicuţă ai!
Un copil: Astăzi este sărbătoare,
Zi de aur şi de soare.
Mamei vreau să-i fac un dar
Ceva..... extraordinar!
De i-aş da o floare mică,
Un cadou cât o furnică,
Un gând dac-aş desena,
Mama mea s-ar bucura.
Bine de tot m-am gândit
La ceva deosebit:
Stele, lună, univers,
Ar fi greu s-adun în vers.
Nu-i aşa? N-aş reuşi
Să fac totul într-o zi.
Primăvara-i mai uşor
S-o opresc din caldu-i zbor;
Mamei să i-o dăruiesc,
Să-i arăt cât o iubesc!
Un copil: Mama mea, cu drag,
Mă ajută să îmi fac
Cu răbdare şi migală,
Lecţiile pentru şcoală.
Port în suflet cu ardoare
Vorba ei alintătoare;
Chipu-i dulce, minunat,
De cald zâmbet luminat.
Mamă, eu de tine-ascult
Şi te-ador nespus de mult!
Şi cu adânc, statornic dor,
Te sărut de mii de ori!
Un copil: Mama pentru-al ei copil
Are scumpe dezmierdări.
Are inimă cu ochi,
Are ochi cu sărutări.
Plânsul lui e plânsul ei,
Orice-l doare, pe ea doare.
Ea trăieşte pentru el,
Când el moare şi ea moare.
Un copil: Flori sunt multe pe câmpie
Şi-nfloresc întruna;
Cât de multe flori să fie...
Mama e doar una!
Stele sunt pe cer o mie,
Printre ele... luna.
Cât de multe stele fie...
Mama e doar una!
Cântec: Lângă tine mama mea
Un copil: Sub fereastra casei mele
Vin şi trec atâţia paşi;
Dar eu ştiu când trece mama,
Mersul ei e mai gingaş.
Când îi sună glasul dulce
Eu un cântec îl socot.
Când mă strânge-n braţe, mama,
Eu mă fac micuţ de tot.
Cerul e senin de parcă-i
Floare de nu-mă-uita;
Primăvara-i mai frumoasă
Când zâmbeşte mama mea.
Un copil: Mamă, m-ai crescut de mic
De-am ajuns fecior voinic.
Cu ochii mă privegheai,
Cu dragostea mă-nveleai.
Mamă, să ai zile bune!
Bătrâneţele să-ţi fie
Crâng cu flori de iasomie
Şi izvor de bucurie.
C-ai făcut cum ai putut
Şi-ai ştiut, de m-ai crescut,
Om cinstit şi sănătos,
Ca bradul în munţi fălos.
Un copil: Bunico, în ochii tăi senini,
De unde ard adânci lumini?
Şi părul tău, de ce-i aşa
Curat, ca fulgii albi de nea?
De ce când umbli te apleci?
Să vezi cum calci, pe unde treci?
Bunico dragă, cât aş vrea
Să fii tu nepoţica mea:
Poveşti să-ţi spun, să-ţi dau mâncare,
Să simţi cât te iubesc de tare!
Un copil: Îl scriu pe m, îl scriu pe a
Şi încă-o dată tot aşa.
Apoi silabisesc ce-am scris:
Nu mi se pare? Nu e vis?
Eu am scris mama. Mama mea.
Citesc – şi parcă tu şopteşti.
M-ajuţi,când spun, să nu greşesc,
Aşa cum tu mă-ndrepţi ades
Ceva când eu n-am înţeles.
O, mama mea! Tu draga mea!
Dac-ai ştii ce mult aş vrea
Să-nvăţ mai bine şi mai mult,
Să te iubesc şi să te-ascult.
Un copil: Tu m-ai născut. Îţi sunt dator cu viaţa,
Cu tot ce am, cu inima, cu gândul.
De-aceea te iubesc fără-ncetare
Şi îţi respect, la orice pas, cuvântul.
Tu m-ai născut. În lumea asta mare,
Privirea ta cu drag mă ocroteşte.
Şi soarele mi-l nalţă dimineaţa
Şi pentr-un bun destin mă pregăteşte.
Tu m-ai născut. Îţi sunt dator cu viaţa,
Cu tot ce sunt, cu inima, cu gândul.
De-aceea te iubesc fără-ncetare
Şi îţi respect, în tot ce fac, cuvântul.
Un copil: Ce bucurie urcă-n flori
Când soarele răsare!
Când după ploaie, după nori,
Lumina creşte-n zare.
Ce bucurie voi simţi
Şi eu, în prag de seară!
Când, după-absenţa ta de-o zi,
Vii, mamă-acasă, iară.
Când eşti acasă, totul e
În ordine pe lume.
Tu-aduci în preajmă binele,
Cu râs şi joc şi glume.
De-aceea te iubesc nespus
Şi-ascult cu drag de tine,
Şi mă rog Domnului de sus
Mereu să fii cu mine.
Un copil: Mamă, tu m-ai născut,
Mi-ai adus tot ce am,
Viaţa mi-ai dăruit,
Tu eşti trunchi, eu sunt ram.
Mama mea, te iubesc,
Şi în inimă am
Chipul tău luminos,
La durere – balsam.
Mama mea, n-am să uit
Sfatul tău, vorba ta!
Orişiunde prin timp
Tu rămâi mama mea.
Un copil: Îţi mulţumesc, iubita mea, frumoasă mamă,
Şi-ţi dăruiesc un bucheţel de ghiocei,
Ca floarea-aceasta eu am fost, de bună seamă
Şi-ţi aud glasul ce-mi cânta până mai ieri.
Tu m-ai ţinut, la primii paşi, până la masă,
În lumea dragă-a basmelor tu m-ai purtat.
Spre tine ochii am deschis, tu eşti frumoasă,
Şi vreau să ştii că niciodată n-am uitat.
Şi-ţi mulţumesc de ziua ta, iubită mamă,
Pentru căldura şi iubirea ce mi-ai dat.
Privesc la chipul ce-mi zâmbeşte dintr-o ramă
Şi-mi aminteşte de copilul de-altădat’
Ce-l învăţai să ocrotească orice floare,
Să fie bun, s-aibă prieteni neîncetat.
Îţi mulţumesc pentru că tu m-ai făcut mare,
Te-ai chinuit zile şi nopţi, eu n-am uitat.
