Timpul trece, parcă zboară,

Iată, am ieşit din iarnă,

Se-ntorc rândunelele,

Vin în stoluri berzele,

Cucu-şi strigă numele

Prin toate pădurile,

Iar privighetoarea cântă,

Toată lumea să audă

Că s-a dus iarna cea grea

Şi-a venit primăvara.

Natura haină nouă-şi coase

Cu fire colorate de mătase,

Îşi prinde viorele, ghiocei,

Gingaşi toporaşi şi brebenei.

Printre norii luptători

Ce-n iarnă-au fost biruitori,

Soarele timid se-arată,

Luminând planeta toată.

Razele blânde coboară,

Încălzind pământul iar,

Se trezesc din nou la viaţă

O furnică şi-un bondar.

Copacii crengile-şi îmbracă

În verde crud de primăvară,

Cu cerul vor să se întreacă,

Colorând pământul iară.

Cântec:

Pajiştile-s înflorite,

După zile mohorâte

Livezile râd sub soare,

Natura e-n sărbătoare.

Sub razele de soare

Toţi mugurii plesnesc

Şi în lumina blândă

Florile ne zâmbesc.

Natura cântă, este sărbătoare,

Şi vântu-i lasă-n plete-o boare

De parfum fin, suav, de floare,

Înveselind întreaga zare.

Cântec:

Se-ntâmplă să întreb adesea:

– Cum se petrec toate acestea?

Cum de răsar atâtea flori,

În zeci şi sute de culori?

Natura-ntreagă cum de-nvie?

Şi firul slab de păpădie,

Cum de răsare şi-nfloreşte?

Cum cerul este fără nori?

Cum de pământul de sub cer

Tresaltă sub un cald fior?

Şi totul sună a-mpăcare,

De parcă-i veşnic sărbătoare!

Nu te mai tot frământa,

Chiar eu te pot ajuta:

Natura se găteşte,

Femeia o slăveşte,

Femeia mamă şi bunică,

Femeia soră şi chiar fiică,

Femeia caldă, iubitoare,

Femeia cânt şi strop de soare.

Cântec:

Aşa e, dragă primăvară,

Ne aduce-n inimi, iară,

Ghiocei şi viorele, un gând frumos

Şi-un cer senin, cu stele.

Iau soarele de mână

Şi mergem împreună,

Prin pădurea plină

De fluturi şi lumină.

Şi-atâtea flori se-arată,

Mireasma lor te-mbată,

Pe toate le-aş aduna

Şi mamei cu drag i le-aş da.

În buchete să le strâng,

Să le învelesc cu soare,

Şi prin ele să-mi exprim

Iubirea mea cea mare.

Cântec:

Munceşte toată ziua.

Aleargă-nfăptuieşte,

De toate reuşeşte

Şi nu oboseşte.

E iute ca o rândunică,

Măicuţa mea,

E harnică, e curajoasă

Şi e atâta de frumoasă,

Eu tare mult aş vrea

Să aibă parte-n lume

De-o viaţă luminoasă,

Să-i fie drumul lin,

C-o merită din plin.

Ai cel mai dulce glas din lume,

O spun chiar eu, nu orişicine,

Chiar şi atunci când mă mai cerţi

Cu-acelaşi glas, tot tu mă ierţi.

Mămica mea,

Aş vrea să-ţi mulţumesc,

Şi azi, în zi de sărbătoare,

Un gând curat îţi dăruiesc,

Pornit din suflet, cu candoare!

Priveşte-n palma mea,

E-un strop de soare,

Am pus în el, să ştii,

Iubirea mea cea mare.

Cântec:

La şcoală am lucrat

Un şnur din două fire,

Prin el aş vrea să dau,

Lumii întregi, de ştire

Cât o iubesc pe mama,

Ce mult o preţuiesc,

Şi pentru tot ce face,

Mereu am s-o cinstesc.

Unul e roşu şi altu-i alb, curat,

Şi cu sfială-am încercat

Să pun în el iubire,

Respectul meu cel mare,

Pentru mămica mea,

Ce-n lume, nu are-asemănare.

Veniţi cocori, din zarea-albastră,

Veniţi la sărbătoarea noastră,

Veniţi ca să slăvim femeia,

În viaţa noastă ea-i scânteia.

Scânteia ce luminează drumul,

Scânteia ce risipeşte fumul,

Scânteia ce aprinde focul,

Scânteia ce sfinţeşte locul.

Cântec:

Tu îmi alungi tristeţea de pe frunte,

De câte ori o umbră poposeşte,

Şi tot de-atâtea ori, când e fierbinte,

Tot mâna ta gingaşă-o răcoreşte.

Eşti mereu alături de noi,

La bine, şi la greu, şi la nevoi;

Cu tine, mamă, totul e uşor

Şi doar cu tine mă avânt în zbor.

Eşti farul luminos al vieţii mele,

Eşti sprijin, eşti nădejde-n toate cele,

Şi eu îl rog mereu pe Dumnezeu,

Să te păzească, să te apere de rău.

Mamă, când sunt cu tine,

Îmi este-atât de bine,

Tristeţea se topeşte

Şi grijile dispar,

Zâmbetul se iveşte,

Şi-n jur, frumoase toate-mi par!

Glasul meu acum te cheamă,

Mama mea, iubită mamă,

Cu respect şi cu mândrie,

Sărut mâna ce mângâie!

Cum aş putea să-şi demonstrez cât te iubesc

Şi cum să îţi arăt ce mult te preţuiesc?

Te rog, priveşte-adânc în ochii mei,

Respect ai să citeşti în ei.

Dac-aş putea s-ajung la cer,

Să strâng şirag de stele,

Eu ţie ţi le-aş da în dar,

Cu gândurile mele,

Să-ţi spună ce mult te iubesc

Şi cât de mult te preţuiesc.

Toţi: Mamă, tu o icoană eşti,

Mulţi ani, mulţi ani să ne trăieşti!

„Mulţi ani trăiască!”

Acum, când am crescut mare,

Mă întreb adeseori:

Cum de poţi tu, mamă, oare,

Să mă ierţi de-atâtea ori?

Să mă ierţi când nu-s cuminte,

Să mă ierţi când nu prea-nvăţ,

Să-mi aduci mereu aminte,

Încercând să nu mă cerţi?

Ştii tu, azi e ziua mamei,

Şi te-aş ruga, dacă vrei,

Să-i transmiţi din partea noastră

Un gând bun de ziua ei!

A sosit, în clasa noastră, primăvara!

Ca să facem, împreună,

Pentru mame o urare,

Azi, în zi de sărbătoare.

Toţi: La mulţi ani, iubite mame,

La mulţi ani cu sănătate

Şi să fiţi mereu iubite,

Să fiţi foarte fericite!

Fiindcă, eu vreau să vă spun,

Meritaţi tot ce-i mai bun!

Al primăverii glas voios

Se-aude-n orice pom.

E vremea să-nălţăm şi noi

Cântare pentru om.

Să-i fie viaţa rod şi cânt,

De vreri şi gând curat.

Un imn al mamei pe pământ

Răsune ne-ncetat.

Dragii mei, să-mi spuneţi mie

cine muntele-l întrece-n înălţime, iară marea

o întrece în mărime prin atâta bunătate?

Ce fiinţă este-n lume cea mai scumpă dintre toate,

Care mângâie când doare, care cântă când mângâie

Stând de strajă suferinţei pruncilor la căpătâie…

Cine este-acea fiinţă fără de care nu se poate

Cea mai dragă, cea mai mare şi mai bună decât toate?

TOŢI:

Este mama!

Cântec:

Cine vă iubeşte, cine vă-ndrăgeşte

Zi de zi munceşte , pentru a vă creşte?

Vă daţi seama, este mama, mama, mama.

Basme minunate, cine povesteşte,

Jucării frumoase, cine dăruieşte?

Vă daţi seama, este mama, mama, mama.

E ziua mamelor din lumea-ntreagă,

E ziua ta, măicuţă dragă.

E veselie, cântec şi e soare

Ca să cinstim această sărbătoare.

De ziua ta, măicuţa mea cea bună,

Dac-aş putea ţi-aş prinde în cunună

Toţi trandafirii zărilor uşori

Şi cântecele ca pe nişte flori.

Şi razele de soare şi de lună

Pe toate ţi le-aş prinde în cunună.

Dar până cresc nu pot , oricât aş vrea

Decât să te sărut, măicuţa mea.

S-au scris despre tine duioase poveşti,

s-au scris poezii ce-au rămas neuitate

căci tu, cea mai dragă fiinţă-ntre toate,

al vieţii triumf pe pământ împlineşti.

Tu eşti bunătatea ce raze împarte,

Eşti pomul cu muguri şi creanga cu flori,

Eşti gândul ce-alină şi dorul ce arde

Şi-a nopţii lumină veghind până-n zori.

Cuvintele mele ar vrea, bunăoară,

În zori să se schimbe în albi ghiocei

Şi-n urmele paşilor tăi să răsară

Căci, mama, tu eşti dulcea mea primăvară,

Mereu însoţind drumul anilor mei.

Cântec:

Astăzi este ziua mamei, zi frumoasă cum e ea

Toate florile din lume ţi le-aş da, măicuţa mea.

Dar nu sunt atât de mare, ca să pot să-ţi dau un dar,

Dar îţi dau o sărutare, să nu fie supărare.

La la la …

8 Martie, e ziua ta,

O floare-ţi dau măicuţa mea

Şi vreau să ştii că-n acest dar

E dragoste fără hotar.

Sunt visele ce port în gând,

Că voi fi bun şi drept oricând

Şi-ascultător voi fi mereu

Mămico-acesta-i darul meu.

Mamă dragă, ştiu că azi

Tare rău te-am supărat,

Lacrimile de pe-obraz

În ascuns tu le-ai uscat.

Astăzi este ziua ta.

Ce să fac ca să mă ierţi?

Stai cu ochii în pământ

Şi nu vrei nici să mă cerţi…

Florile ce ţi le dau

Rând pe rând le-am sărutat,

Dar pe tine nu-ndrăznesc,

Nu ştiu dacă m-ai iertat.

Sunt mic, măicuţă dragă,

Dar tare te iubesc

Încât întreg pământul

Aş vrea să-ţi dăruiesc.

Dar vezi, măicuţă dragă,

Eu sunt aşa de mic…

Pământul este mare

Şi nu pot să-l ridic.

Dar din întreg pământul

Cât ochii îl cuprind

O floare am cules-o

Cu dor şi ţi-o întind.

Cântec:
Am vrut să-ţi culeg o floare

Un mic ghiocel frumos

Dar până la urmă moare

Şi nu e de folos.

E ziua ta, mămico,

În dar ţi-am adus inima

Şi crede-mă, mămico,

Un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut să-ţi culeg din soare

O rază să-ţi prind în păr,

Dar tu străluceşti mai tare

De dragoste şi dor.

Am vrut să-ţi culeg din stele

Să-ti fac un frumos colier

Dar cine nu ştie oare

Că-n zori steluţele pier.

De ziua ta, mămico,

Nu-ţi dau comori, nici bani

Dar îţi urez din suflet

Un sincer: LA MULŢI ANI!

M-ai învăţat ca să urăsc minciuna.

Să nu mă tem de niciun greu,

Să lupt ca să înfrunt furtuna

Şi să mă-ncred în bunul Dumnezeu.

Anii şi zilele-au trecut

Şi fire albe ai în păr,

Dar ochii tăi senini ca altădat’

Sunt tot la fel ca şi albastrul cer.

Azi parcă eşti mai mititică

Şi riduri ai pe-a ta mânuţă.

Cu toate astea te iubesc

Parcă mai mult, dragă măicuţă.

M-ai ajutat întotdeauna

să scriu, să-nvăţ şi să citesc

şi pentru toate aste-acuma

măicuţa mea, îţi mulţumesc.

M-ai legănat, copil în scutec

Şi cântec dulce mi-ai cântat

Şi nu o dată, scumpă mamă,

Cu drag la piept m-ai dezmierdat,

În anii fragezi când alintul

Atât de mult ne e pe plac.

Cu graiul mi-ai deprins tu limba

Şi primii paşi m-ai pus să-i fac.

Cântec:

E aşa senină slava şi-i atâta pace-n aer.

Stau culcat şi ţes întruna dintr-al gândurilor caier.

Parc-o văd acas’ pe mama, chip de sfântă-ntr-un pervaz,

Slabă, slabă, sărăcuţa şi cu lacrimi pe obraz.

Stă la geam şi toarce tristă, alb fuior din vechea-i furcă

Stă la geam, dar gândul dânsei trece văi şi dealuri urcă.

Şi gândind aşa la mine uită furcă şi fuior

Şi c-un colţ de la maramă şterge ochii binişor.

Eu nu sunt atât de mare

Ca să pot să-nvăţ măcar

De pe carte o urare.

Şi nu sunt destul de mare

Ca să-ţi dau un dar.

Dar îţi dau o sărutare

Ici, pe obrăjor

Şi pe mâna asta care

Mă-ngrijeşte-n fiecare

Zi, cu-atâta dor.

Tu, întâia mea învăţătoare,

Cu poveţe drepte calea-mi semeni

Şi mă-ndemni spre dragoste de oameni.

Ştiu că mă fereşti de orice rău

Şi-ţi mângâi cu mâna mea cea mică

Bluza, mirosind a levănţică,

Mamă, când mă strângi la pieptul tău.

Din zăpadă fata scoate

Gingaşi ghiocei.

Florile le rupe toate

Pentru mama ei.

Gingaşi ghiocei, pentru mama ei.

A sosit ziua măicuţei

Primăvară-i iar.

Fata duce ghioceii

Mamei sale-n dar.

Gingaşi ghiocei, pentru mama ei.

O, mamă, tu m-ai învăţat să cânt.

Cum aş putea să nu mă bucur oare?

Tu, cel dintâi prieten pe pământ

mi-ai arătat al dimineţii soare.

Şi firul ierbii proaspăt răsărit

Şi floarea cea dintâi de primăvară

Şi-al greierilor tainic ţârâit

Şi luna şi luceafărul de seară.

Mamă dragă, ce-aş putea

Să-ţi urez de ziua ta?

Bucurie, sănătate, mult noroc şi spor la toate

Pace şi zile senine,

Să mă poţi creşte pe mine.

S-au aprins în noapte stele

ce aproape sunt de ele!

- Mamă, vrei, de ziua ta,

Să-ţi aduc în palmă-o stea?

Erau trei sărmani:

Doi copii şi-o mamă.

Şi pâine-un singur codru-ntr-o maramă.

Mama-l franse-n două

Şi dădu pe rând

La fiecare câte-o părticea.

- Mamă! Zisera copiii plângând,

Ţie ce-ţi rămâne?

- Voi, răspunse ea.

Mama mea m-a iubit şi cu drag m-a-ngrijit

Ca să nu mi se-ntâmple vreun rău.

Şi-mi dădea tot ce-avea, iar în suflet purta

Dor adânc pentru binele meu.

Voi iubi mama mea neîncetat

Căci prin ea viaţă eu am luat

Şi aş vrea să fie-aşa tot mereu

Mai târziu să-i port de grijă şi eu.

Cât e de drag cuvântul sacru: MAMA,

Un gângurit când pruncul vrea s-o cheme,

E lângă noi în clipele supreme,

Din leagăn pân’ la cea din urmă vamă.

Din veşnicii ca focul unei steme,

Îsi flutură a dragostei maramă.

Păstrează-i chipu-n aurită ramă

Şi de nimic, nicicând, nu te mai teme.

Iubita noastra mamă

Cu-al lacrimei şirag,

Privim cu duioşie

La chipul tău cel drag.

Din ochi, din glas, din suflet

Dorim să-ţi arătăm,

În toată viaţa noastră

Ce mult îţi datorăm.

Din ceruri coborâtu-te-ai, o, mamă,

Şi-un nume-atât de scump ţi-e dat să porţi.

Mireasmă eşti pe fiecare buză

Şi rază dulce-n fiecare colţ.

Purtatu-m-ai pe braţele plăpânde

Şi-n cântece ca-n basme m-ai crescut.

Durerea mi-o alini c-o sărutare

Şi plânsul mi-l opreşti cu un sărut.

Cântec:

Soarele de dimineaţă

Să răsară-n calea ta.

Îţi urez măicuţă dragă:

LA MULŢI ANI! De ziua ta.

Lângă tine nu-i tristeţe,

Nu e nor, doar cer senin,

Lângă tine-a mea durere mi-o alin.

Lângă tine, mama mea,

Stau mereu alăturea,

Lângă tine fericirea

mi-o găsesc.

Am visat, măicuţă dragă,

Cum în braţe mă strângeai.

Şi cu ochii plini de lacrimi

Pe obraji mă sărutai.

Copilaşi din toată lumea,

Ştiţi voi cum se roagă mama

La icoană-n orice seară?

Nu ştiţi? - sigur, n-aţi luat seama

Când cu ochii plini de lacrimi

Inaintea Maicii Sânte,

Îşi rosteşte-n blânde şoapte

Rugăciunea ei fierbinte;

Uite-aşa se roagă mama:

“Maică Sfântă, Preacurată,

Vezi-i ce frumos dorm dânşii

Şi imi sunt averea toată,

Pentru ei din greu mă zbucium,

Pentru ei trăiesc pe lume

Şi îndur atât noianul

de dureri fără de nume.

i-am culcat şi-acum spre tine

vin încet, să nu mă vază

şi te rog, Măicuţă Sfântă,

să cobori o rază blândă,

raza bunătăţii tale.

Şi mi-i fă în zorii zilei,

Când o fi ca să se scoale,

Să-i văd blânzi, cuminţi şi veseli

Îndreptând spre mine paşii

Cum-i îndreaptă către tine

Colo-n cer sus, îngeraşii.”

Am cules cu bucurie ghiocei şi iasomie,

Stânjenei şi albăstrele să le dau măicuţei mele.

Dragă-mi eşti, mămico, drag îţi sunt şi eu

Şi-ţi închin mereu, orice gând al meu

Draga mea mămică, să cresc mare-aş vrea

Întru fericirea ta.

Într-un timp, o rândunică avea-n cuibu-i şase pui

Şi privea la ei sărmana ca la chipul soarelui.

De cu zori pornea sageată, căutând pe deal, pe văi,

Hrană pentru puii săi.

Şi-n iubire nu o dată s-a culcat ea nemâncată,

Dar destul de fericită că nu s-a-ntâmplat nicicând

Dintre pui s-adoarmă vreunul ars de sete sau flămând.

Nici n-a fost mai mândră mama decât ea-ntre rândunici,

Când văzu-ntr-o zi că puii se făcuseră voinici

Şi n-a mai avut odihnă, nici cât ai clipi sub soare,

Până când pe fiecare pui, nu l-a-nvăţat să zboare…

Dar când toţi puteau să plece, încotro voiau sub slavă,

Rândunica istovită a căzut în cuib bolnavă-

Şi cu ochii plini de lacrimi,

Ţintă-n ochii fiecui,

Zise celor şase pui:

“Dragii mamei, eu de-aseară simt în inimă un cui!...

Aripile rău mă dor

Şi nici vorbă să mai zbor.

Până azi avui putere oricât am avut nevoi

Să găsesc intruna hrană pentru voi…

Astăzi, fiindcă sunt bolnavă, dragii mamei se cuvine,

Mari cum v-aţi făcut, măicuţă, să-ngrijiţi şi voi de mine.

Şi ca nimeni dintre puii-mi să nu simtă că mi-e rob

Fiecare să-mi aduceţi zilnic, numai câte-un bob.

Ale voastre şase boabe milostive, mă vor ţine

Până când o să vrea cerul să mă facă iaraşi bine…”

Ascultând cuvântul mamei, au zburat cei şase pui

Şi-au adus vreo şase zile, fiecare bobul lui…

Mai departe însă puii, beţi de-al slăvilor înalt,

Fiecare-având nădejdea că-i va duce celalalt,

N-a mai dus niciunul bobul, şi, uitată mucenica

A murit atunci de foame, cea mai sfântă rândunică!

Şi-a rămas de-atunci povestea tristă, neluată-n seamă,

Orişicui ai sta s-o spui:

Că o mamă îşi hrăneşte şapte, opt sau zece pui,

Însă zece pui, adesea, nu pot toţi hrăni o mamă.

Cântec:

Ochii tai mă urmăresc din noapte…

Mamă dragă, unde eşti acum.?

Stele cad ca rodiile coapte

Risipite-n negură şi fum.

Blânde, strălucite, scumpe stele,

E şi mama oare printre ele?

Ochii tăi mă urmăresc din soare…

Mamă dragă, tu acolo eşti?

A luminii dulce legănare

Parcă-mi spune vechile poveşti.

Dragi poveşti din gura ei ştiute,

Toarse lin, sfârşite mult prea iute.

Poate eşti în soare, poate-n ceaţă…

Glasul tău l-aud şi totuşi nu-i.

Mamă dragă, tu mă creşti în viaţă

Ca pe-un tânăr pom ţărâna lui-

Rădăcină adâncă, pază bună,

Când mă-ncearcă vânturi şi furtună!

Cea mai frumoasă vorbă-n lume,

Cel mai iubit, mai dulce nume

E MAMA.
Sub soare nu-i niciun cuvânt

Atât de drag şi-atât de sfânt

Ca MAMA.

Eu, drept vă spun:

Cu chipul mamei blând,

Am adormit şi ieri şi azi în gând.

Şi tare-aş vrea un dar să-i fac, dar care îi va fi pe plac?

Să-i dăruiesc o floare parfumată,

cu ea alături dragostea mea toată?

Să-i cant? Să-i spun o poezie?

Să-i desenez portretul pe hârtie?

Să-nvăţ mai bine o urare

Şi-apoi cu ea o caldă-mbrăţisare.

SĂ TRĂIEŞTI, MĂICUŢĂ, ANI MULŢI SĂ NE TRĂIEŞTI,

SĂ FII MEREU IUBITĂ, AŞA CUM ASTAZI EŞTI!

Mamă bună, mamă iubitoare

Gingăşia ta n-are-asemănare.

Ochii vieţii i-am deschis spre tine

Când mă legănai gângurind cu mine.

Câtă grijă mi-ai purtat tu oare,

Să mă creşti frumos, să mă creşti mai mare?

Mamă bună, mamă iubitoare,

Azi, de ziua ta, ţi-am adus o floare.

Cântec: “LA MULŢI ANI!”

(scenetă pentru 8 Martie)

Vânzătorul: - Inimiare, inimioare! Hai la inimioare de vânzare! Cine mai cumpără inimioare de turtă
dulce!

Băieţelul: - Bună-ziua, nene!

Vânzătorul: Bună ziua, măi băiete, ce doreşti?

Băieţelul: Daţi-mi, vă rog, o inimioară de turtă dulce!

Vânzătorul: Pentru ce-ţi trebuie, ce să faci cu ea?

Băieţelul: Vreau s-o duc mamei mele care s-a îmbolnăvit de inimă rea. Vreau
s-o pun pe aceasta în locul celei rele. Cât îmi ceri pe ea?

Vânzătorul: 5 000 de lei.

Băieţelul: Nene, n-am decât 2000 de lei. (căutându-se îndelung prin buzunar);

Vânzătorul: Dar e grav bolnavă mama ta?

Băieţelul: Da, nene, stă la pat. Nu se poate mişca.

Vânzătorul: Bine, atunci ia-o şi nu-mi dai nici un ban!

(alergând spre mama):

Băieţelul: Mămico, mămico, ţi-am adus ceva, ţi-am adus altă inimă! Arunc-o pe cea rea şi pune-o pe
asta, mamă, să te faci sănătoasă!

Mama: Să trăieşti, dragul mamei. Eşti un băieţel bun. (îl sărută) Dar de ce s-o

arunc pe aceasta?

Băieţelul: Fiindcă toţi din casă spun că te-ai îmbolnăvit de inimă rea. Am văzut

inima asta de turtă dulce şi m-am gândit s-o cumpăr pentru tine. Nu-i aşa, mamă, c-am făcut bine,?

Mama: Foarte bine, băiatul meu drag (îl mângâie), dar să ştii că inimile oamenilor nu se pot schimba. Eu
însă am să mă fac bine doar dacă tu mănânci în locul meu inimioara de turtă dulce.

Băieţelul: Nu, măicuţă, este pentru tine. Te rog s-o mănânci tu! Vreau să am o mamă tânără, sănătoasă.
Ce mă fac eu fără mamă?!?

Mama: ( rupe inimioara) Hai s-o mâncăm împreună!

Povestitorul: Şi parcă din ziua aceea începu să-i meargă mai bine. Peste câteva zile, medicii îi dau voie să
plece acasă.

Mama:Băiatul meu, ştii la ce m-am gândit?

Ce-ar fi să mergem să-i mulţumim vânzătorului de turtă dulce, c-a fost aşa de bun ...

Băieţelul: Da, mamă, să mergem!

Băieţelul:Bună ziua, nene!

Vânzătorul: Bună ziua, măi băiete, ce doreşti?

Băieţelul: Nimic, uite ţi-am adus-o pe mama!

Mama: Îţi mulţumesc c-ai fost atât de bun cu băiatul meu!

Vânzătorul: Dar nu ştiu despre ce este vorba.

Mama: Eu am fost bolnavă! Copilul meu a venit la dumneata să cumpere o inimă de turtă dulce cu care
s-o înlocuiască pe a mea.

Vânzătorul: Da, da, mi-aduc aminte! Şi?!?

Mama: Şi-am venit să-ţi mulţumesc! E drept că am un băiat care mă iubeşte, dar şi dumneata eşti un om
de ispravă.

Vânzătorul: Mă bucur că v-am fost de folos! Să vă trăiască acest copil minunat!

Băieţelul şi mama: Vă mulţumim, sănătate!

Mama şi băiatul pleacă la plimbare în parc. Băiatul sare într-un picior, o sărută pe mama.

Băiatul: Sunt fericit, mamă, sunt fericit că am o mamă tânără, frumoasă şi sănătoasă!

Mama: Şi cum oare să nu te faci sănătoasă când ai un copil cu o inimă atât de bună!

Cântec:

Când intră mama în odaie

În ochii ei sunt numai eu,

Îi simt a inimii bătaie

Ce bate cald în pieptul ei.

Când iese mama din odaie

Se face- jur urât şi frig,

Mi-e dor de-a inimii văpaie

Şi-o strig să vină, iar o strig!

Cântec :Risipind mărgăritare

Peste-a şcolii-ntreaga zare

Glasul lin, cunoscut

 Sună a chemare.

Cling, cling s-a iscat

Subţiratic, legănat

Spiriduş mărunţel

Glas de clopoţel.

El e cel dintâi la treabă

Şi mirat în zori se-ntreabă

Ce mai staţi? Hai, intraţi,

Vremea trece-n grabă.

- Luna iunie!

- Flori

- Luna iunie !

- Vacanţa mare!

- Luna iunie!

- Tabere, jocuri, plimbări, cântece, glume, poezii!

- Luna iunie 2012.

- Rămas bun, doamnă învăţătoare!

- Luna iunie - cea dintâi a verii

Soare cu mireasma mierii!

Se apleacă sub zefire

Vârful ierbilor, subţire,

Flori de rouă ameţite

Şi răchite despletite.

-E vară, pretutindeni e vară

Şi patria te cheamă să colinzi,

Să bei dintr-a fântânilor oglinzi

Când arşiţa se tolăneşte-afară.

- Cine poate să ştie

De unde vine vara

Şi încotro se duce,

Cântând,

Caravana ei verde şi aurie?

- Unii zic că vine

Din pământ,

Că-şi trage povara

Fierbinte şi dulce

Din bostănărie,

Că se naşte în pepenii verzi,

În miezul lor strălucitor

Ca un palat

Luminat

De rubine,

Cu pereţi

De porfir şi nestemate

Şi cu pardoseala purpurie!

- Tot ce se poate,

Dar mie

Mi-a spus o fetiţă cuminte

Că-şi aduce aminte,

Cum vara vine din copilărie

Şi cum,

În miros de lapte, fân şi de fum

Alunecă de aici,

Trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici

Înspre bunici,

- Nu-i anotimp să nu-l avem prieten!

Atâtea taine ascunde fiecare

Că nu mai ştii pe care să-l mai cânţi

Şi care-ai vrea să fie mult mai mare!

Toate ne plac fiindcă ne place totul,

Ne place şcoala, munca, sportul, jocul,

Ne plac muntele şi marea şi zăpada,

Ne place totul!

- Cu firea ei cutezătoare

Sosit-a vara înapoi,

Toţi pomii sunt în sărbătoare,

În tei stă floare lângă floare,

E dulce vara pe la noi.

Cântec:În poiana verde

Cântă cucul, cântă

Şi băieţi şi fete

Veselie multă

Ne răpeşte glasul
Pe aripă vântul

Ştie cucul, ştie

Ce rosteşte cântul.

- Pornim la drum, dragi copii,

Pornim cântând spre taberele noastre

De lângă marea cu năframe-albastre,

De lângă munţi cu creştetele-n cer.

În serile cu lună, în jurul focului de tabără, vom cânta, ne vom juca, vom spune glume, poezii.

Cântec: Cu rucsacul în spinare,

Noi acum la drum pornim,

Nu ne pasă de-orice drumuri

Când prin lume hoinărim

Ale noastre mici stomacuri

Veşnic nesătule-au fost,

Iară timpul pân la masă

Era cât o zi de post.

Fumul focului cărbune

Şi cenuşa din cuptor

Ne-aţâţau întruna pofta

De un rumen cartofior,

Să trăieşti cartof de aur,

Noi pe tine te iubim

Nu ne pasă de-orice drumuri

Când cu tine ne hrănim!

Glume, glume, glume!

În catalog ai un I. De ce nu-l îndrepţi?

Nu pot. Catalogul e la doamna învăţătoare.

Te-am prins. Ce cauţi în pom?

Nene, a căzut un măr şi vreau să-l pun la loc.

- Câinele nostru este grozav! Cum se apropie cineva de casă ne anunţă.

- Cum, latră?

- O, nu! Se ascunde imediat sub pat.

Recunoşti că părinţii ţi-au făcut tema la matematică?

Recunosc, doamna învăţătoare, dar să ştiţi că i-am ajutat şi eu!

- E grozav de cald!

- Asta nu-i nimic. La noi acasă găinilor li se dă îngheţată.

- De ce ?

- Ca să nu facă ouă fierte!

De ce eşti aşa de vesel?

Vin de la dentist.

Şi?

Dentistul e plecat în concediu!

Cântec (pe o melodie):

Ce mai întâmplare,

Ce surpriză mare

O să vă mai prezentăm!

- Noi suntem trupa „Orar”

Şi avem în repertoriu

Materii-ce noi…forţat

Le-am avut de învăţat.

- Iată-n ora de citire

Lizuca ne dă de ştire

Că Patrocle se arată

În Dumbrava minunată.

- Iar la ora de desen

Desenăm, copii, un tren

Şi visându-ne-n vacanţă

Alergăm pe câmp cu Zdreanţă.

- La ora de geografie

Învăţăm despre-o câmpie,

Despre munţi şi despre ape

Până le simţim sub pleoape.

- Dar la matematici scheme,

Exerciţii şi probleme

Rezolvăm pe tablă-n clasă

Şi cu părinţii-acasă.
- Când avem gimnastică

Mintea-i mai elastică

Şi scăpaţi parcă din chingi

Sărim toţi ca nişte mingi.

- În ora de istorie

Sub un cer de glorie

Chipuri de strămoşi reînvie

La Rovine în câmpie.

- Iar la Ştiinţele naturii

Chiar şi-n inima pădurii

Ştim că nordu-o să ne-arate

Muşchiul dinspre miazănoapte.

- Dar acum trupa „Orar”

Ce nu şade în zadar

Vă va spune răspicat:

Vrem orar modificat!

(Pe o melodie)

Familia noastră inventivă

Ar face un orar frumos

În care doar sportul să fie

Şi muzica, că-s de folos!

Căci:

Româna nu ne place

La Ştiinţe nu-nvăţăm
La mate nu-nţelegem

În reguli ne-ncurcăm

Şi zău, la Geografie

Harta e o prostie

Istoria-i tărăboi

Niciuna nu-i de noi.

De ce atâtea să-nvăţăm

Când putem să ne jucăm

Să cântăm, să alergăm

Şi să ne distrăm?

Familia noastră muzicală

Întrebă cu un glas sfios

De ce să nu fie în şcoală

Totul întors cu susu-n jos?

Căci:

De ar fi ora pauză

Ce bucuroşi am fi

Nu ne-ar mai durea capul

De-atâtea materii

Şi dacă catalogul

Pe mâna noastră - ar sta

Am fi prezenţi la ore

Şi note bune-am lua

Fiindcă-atunci zău, aşa

Nici unul n-ar mai gafa

Fericiţi părinţii-ar fi

Dascăli şi copii.

- Visăm, prieteni, ştim prea bine,

Orarul tot aşa rămâne.

Nimic nu vom putea schimba

Şi veşnic se va repeta

Povestea ce vă vom cânta

Cântec:

1. Într-o clasă ciudată

O elevă plângea

Şi tocea disperată

La româna cea grea

Vai, vai, vai, ce durere

Răspunsul va fi iarăşi tăcere

Poezia nu vrea

În minte să îi stea.

2. Mai apoi matematici

Operaţii, figuri

Cine poate alege

Plus sau minus de pui

Vai, vai, cin-să-nţeleagă

Cu termeni specifici când operează

Doamna-i pe limba sa

Noi nu pricepem ce vrea

3.Azi avem geografie

Dealuri, podişuri, câmpie

Toate pe hartă le-am pus

Dar nordu-i jos, sudu-i sus

Vai, vai, vai, geografie

De ce oare-mi trebuieşti mie

De relief n-am habar

Chiar. Te învăţ în zadar.

4. Mircea, Ştefan şi Iancu

De cu turcii-au luptat

Ce mai au azi cu mine

De m-au pus la-nvăţat?

Vai, vai, vai otomane

Cine-n calea lor te-a adus

Să mă chinui pe mine

Tu, cel de mult timp răpus?

5. Am şi eu o problemă
Cu experienţe noi

Ştiinţa e o dilemă

Nici asta nu e de noi

Vai, vai şi la germană

Limba ne-o rupem, dar de pomană

Noi nici română nu ştim

Cum alte limbi să vorbim?

6. Astăzi cer îndurare

Tatălui sfânt ceresc

S-aibă milă de mine

Când nu învăţ, când chiulesc

Vai, vai, nimeni nu crede

Timp de studiu nu am avut

N-am găsit nici ghiozdanul

Şi capul rău m-a durut.

-Şi atunci nu-i mai bună propunerea mea?

Orarul acesta de-l vom schimba

N-am mai cânta toţi ca ea

Cea care la test n-a putut copia.

Cântec:

Colego, tu ai suflet de viperă,

Colego, nu m-ai lăsat să copiez

Da, da, tu, tu

Mi-ai înşelat simţămintele

Da, da, tu, tu

Ai pus cotul să nu văd.

Colego, dar va veni şi rândul tău

Colego, să te uiţi în caietul meu

Da, da, atunci

Nici eu nu-ţi voi arăta,

Da, da, atunci

Să rezolvi lucrarea ta.

Cântec:Ce mai întâmplare,

Ce surpriză mare

O să vă mai prezentăm!

-O elevă-n clasa noastră

De o săptămână

Se îndreaptă înspre şcoală

C-o busolă-n mână

Fiindcă într-o după masă

Când n-a ştiut lecţia,

Îndreptându-se spre casă

A greşit direcţia.

Şi acum, când nimereşte

O scuză mereu găseşte:

Toţi: Luni
Cântec:

Vă rog să mă scuzaţi

Pentru azi n-am învăţat

Că mi-am scos asear-un dinte

Şi nimic nu mai ţin minte.

Toţi: Marţi

Cântec:

Vă rog să mă scuzaţi

La citire nu am tema

Am uitat să-mi fac problema

Asta este deci …dilema

Toţi: Miercuri

Cântec:

Vă rog să mă scuzaţi

Mi-am uitat caietu-acasă

Cartea era tot în plasă

Şi stiloul e pe masă

Toţi: Joi

Cântec:

Vă rog să mă scuzaţi
Pentru azi n-am învăţat

Ieri cu joaca m-am luat

Şi de lecţii am uitat

Toţi: Vineri

Cântec:

Vă rog să mă scuzaţi

Pentru azi n-am învăţat

Vinerea e cu belele

Ziua cu trei ceasuri rele.

- Gata! Stop cu văicăreala

Că se-ncurcă socoteala

Şi din cât mi-amintesc eu

Nu ne-mpotmolim la greu

Drumul să-l ţii drept în viaţă

Chiar de urci, chiar de cobori

Şi nu uitaţi a doamnei povaţă:

“Râdeţi când pe cer sunt nori!”

CÂNTEC:Aşa e viaţa!

1.Dacă ai plecat la drum

Să nu te-ntorci nicidecum
Spune când ai de-nfruntat

Aşa e viaţa!

Dacă-n dragoste vreodat

Tu ai pierdut sau câştigat

Să-ţi repeţi neapărat

Aşa e viaţa!

Refren:

Aşa e viaţa, aşa e viaţa!

Are şi uşor şi greu

Aşa e viaţa!

2.Tu să dai şi să nu ceri,

Să iubeşti şi-apoi să speri

Şi zâmbind să te convingi

C-aşa e viaţa1

Drumu-i e întortocheat

Când cobori, ai de urcat

Dacă vrei, poţi să învingi!

Aşa e viaţa!

3.După ce va trece timp

Şi-ai primit totul în schimb

Vei şopti prea înţelept

Aşa e viaţa!

Şi vei spune tuturor

Drumul vieţii nu-i uşor

Dacă nu ţii drumul drept

Aşa e viaţa!

- Cântecul ne-a amintit

De ce aici am venit.

Doream ca această zi mare

S-o facem mândră sărbătoare.

- De ziua asta m-am apropiat încetişor,

Căci e mai caldă decât ieri, mai luminoasă

Şi-mpodobită e întreaga clasă

Să-ntâmpine acest eveniment.

- Nu demult eram la grădiniţă,

Ne jucam cu jucării şi cu păpuşi

Astăzi sunt şcolar…ce bine-mi pare!

Trec în clasa-a V-a chiar acuşi.

- Mi-amintesc de prima zi de şcoală

Când în jur vedeam numai copii

Toţi aveam ghiozdane şi caiete

Şi în suflet numai bucurii.

Cântec:

Ora-i de plecat la şcoală

Veseli am pornit şi noi

Pe străduţa şcolii noastre

Ne-ndreptăm cu paşi vioi.

Suntem mari, suntem mari,

Noi acum suntem şcolari.

Uită-te ce bine-mi şade

Cu ghiozdan şi-abecedar.

De la mama am ghiozdanul,

Cartea am primit-o-n dar.

Suntem mari, suntem mari,

Noi acum suntem şcolari.

- Liniştiţi, tăcuţi ca niciodată

Cu ghiozdanu-n spate, toţi la fel

Priveam şcoala nouă şi frumoasă

Şi-aşteptam cu-nfrigurare primul clopoţel.

Cântec:

Clopoţel, clopoţel, gingaş clopoţel,

Clinchetul tău ne adună astăzi în careu.

Fericiţi, dar hotărâţi, în clasă noi intrăm,

Tot ce-nvăţătoarea ştie, vrem să învăţăm!

- În clasa-ntâi, mi-aduc aminte,

Stilou-n mână cum stătea

Şi câtă trudă,câtă osteneală

Pentru a-l face a mă asculta!

- Şi cea dintâi silabă scrisă

Cuvântul mama îl forma

Fiinţa dragă, neobosită

Care alături la greu îmi era

- Şi cum stiloul buclucaş

Dureri de cap mereu dădea,

Noi clopoţelului gingaş

Adesea îi cântam aşa:

Cântec:

Clopoţel, clopoţel, gingaş clopoţel,

Clinchetul tău ne adună în careu mereu.

Clopoţel, clopoţel, la ore vom intra,

Clopoţelule, te rog, de pauză nu uita!

- Însă, cu multă răbdare

Doamna noastră-nvăţătoare

Ajutat-un pic de mama

De pe ochi ne-a luat marama

Şi stiloul buclucaş

Este astăzi…meseriaş

- Cuvine-se aici să mulţumim

La mame şi bunice, fiinţe dragi

Care-au vegheat din prima zi de viaţă

Urcuşul nostru spre o cât mai naltă treaptă

- Cântec:

1 Azi în zori când m-am trezit

Visului i-am zâmbit

Şi în prag am zărit-o pe mama

Totul e minunat, visul e adevărat

Ziua mi-a înseninat doar mama

2.Şi la şcoală şi-acasă

Chipul tău mă veghează,

Asta-aş vrea tu să ştii, dulce mamă,

Cum pot să îţi mulţumesc

Şi să-ţi spun cât te iubesc

Pentru că te osteneşti, dulce mamă!

3.Uneori tu mă cerţi

Ca apoi să mă ierţi

Când în ochi îmi zăreşti două lacrimi

Şi când te-am supărat totdeauna m-ai iertat

Mi-ai zâmbit, m-ai sărutat, dulce mamă

- Ce dragă-mi este mama

Când mă gândesc la ea

Pe braţul ei,cu glasul ei

Uşor mă legăna

Şi-atunci când voi fi mare

Şi depărtat de ea

Tot gândul meu se va-ndrepta

Mereu spre mama mea.

Cântec:Copilăria
1.Voi copii din lumea-ntreagă

Flori albastre, mândre flori

Astăzi gândurile noastre

Se îndreaptă către voi

Refren:

Copilăria n-o poţi uita

Nu te mai întâlneşti cu ea

2.Dac-o jucărie dragă

Din vitrin-a dispărut

Şterge-ţi lacrima pribeagă

Ai atâtea de făcut

3.Dacă-a ta învăţătoare

Fără milă te-a certat,

Nu uita că pentru tine

E mamă cu-adevărat!

4.Vei întoarce-apoi privirea,

Vei uita de jucării

Regreta-vei amintirea

Că ai fost cândva copil!

- Învăţătoarea mea cu chipul blând şi luminos

M-a învăţat din viaţă tot ce-i mai frumos

Ea taina scrisului mi-a descifrat

Să socotesc, dar şi să cânt m-a învăţat.

-Învăţătoarea mea cu chipul luminos şi blând

M-a învăţat cum să iubesc acest pământ

Şi să-i respect pe cei care-au luptat

Pentru prezentul nostru demn, neîntinat

Cântec:Dăscăliţa

Dăscăliţă, dăscăliţă, ne-ai luat de pe uliţă

Şi ne-ai dat la fiecare aur şi mărgăritare,

Aur şi mărgăritare, dăscăliţa mea.

Pentru că ne-ai dat lumină, fie-ţi viaţa o grădină!

Pentru că ne-ai învăţat, fie-ţi viaţa drum curat!

Fie-ţi viaţa drum curat, dăscăliţa mea!

Te cinstească-ntregul sat că mintea ne-ai luminat!,

Ai ştiut pruncii să-i iubeşti, numa-n bine să trăieşti!

Numa-n bine să trăieşti, dăscăliţa mea!

- Lumina ei e şi lumina noastră

Dintr-un tărâm al cărţii şi-al minunii,

Ca într-un zbor de pasăre măiastră

Ne poartă blând, în lumea-nţelepciunii.

-Oceanele de slove le parcurgem

Străbatem depărtări cu ochii minţii

Iar când la ţărm biruitori ajungem

Sori mari se-aprind sub arcuirea frunţii.

-Ea, lângă noi, de-a pururea aproape

Prieten la nevoie, dar şi mamă

Cu glasu-i calm, ca susurul de ape,

Ne-ndeamnă, ne dă sfaturi sau ne cheamă.

-Ea este-asemenea flăcării arzânde

Se mistuie lumini ţesând în jur

Şi de-o păstrăm în amintiri, oriunde

I se cuvine gândul cel mai pur.

Cântec:

Astăzi anii ne-nfăşoară,

Aripi largi ni se deschid

Şi pentru a câta oară

Amintiri le simt venind.

Refren:

Vă spunem la revedere,

Sau mai bine, rămas bun!

De ne-om întâlni vreodată

Să rămânem ca şi-acum.

La ,la,la,la

Lacrimile despărţirii

Printre gene-au apărut

Şi în plânsul clipelor târzii

Caut timpul ce-a trecut

Ce rămâne-n urma noastră

Nu-i cenuşă şi nici scrum,
E o inimă aprinsă

Care bate ca şi-acum.

- Învăţătoarei noastre, cu chipul blând şi luminos,

Din suflet îi aduc un cald şi meritat prinos,

Căci mi-a-nsoţit cu drag copilăria

M-a învăţat ce-i munca, omenia.

- Vor trece anii peste pleoape

Şi peste noi…şi o să-mbătrânim

Oriunde-om fi, o s-o simţim aproape

Căci oameni ne-a-nvăţat să fim

Cântec:

Luaţi cu voi numai flori

Şi luaţi-i cu voi pe copii

Şi-atunci veţi avea şi iubire

Şi flori de la copii

Şi-atunci veţi avea şi iubire

Şi flori

La,la,la

Lăsaţi în urmă ce-i rău

Lăsaţi dureri şi.ntuneric

Dar luaţi cu voi copiii

Şi oamenii vă vor iubi

Dar luaţi cu voi copiii

Şi flori
La,la,la

-Şi privind în amintire

Acolo la-nceput de drum

Pe învăţătoarea noastră

Vom zări-o ca şi-acum

Petrecându-ne cu ochii

Din fereastră mai departe

Urmărind în gând poteca

Fiecăruia în parte

-Alte degete micuţe,

Nedeprinse cu condei,

Peste zeci de file albe

Va purta cu mâna ei.

Şi cu inimile pline

De aducerile aminte

Vom şopti prin tot ce facem

Noi îţi mulţumim fierbinte!

Cântec:

În ce zori se ascund clipele

Ce nu vrem ca să treacă repede

Amintirile unde fug?

Gânduri dragi în ce nuferi se-nchid?

Visele în ce stele se-aprind?

De ce florile astăzi plâng?

Fără ele noi nu suntem noi,

Cum e cerul fără nici o stea.

Nu plecaţi, mai rămâneţi aici!

Oprim drumul colegilor mai mici

Înspre clasa întâi.

Doar cu noi mai rămâneţi puţin

Timpul vă va-nţelege, o ştim

Nu vrem să ne despărţim!

-Trecut-au în zbor anii de şcoală

Noi clasa a IV-a terminăm

Şi-un bun rămas cu toţii

Din suflet vă urăm!

-Eram copil când prima oară ne-am văzut,

Un drum cu noi atunci aţi început.

Timizi, în clasă am intrat,

Cu bună ziua am salutat!

O, ce frumos, frumos a fost a dat!

-Când o s-ajung şi eu om mare

Aş vrea să fiu învăţător

Să-nvăţ la rândul meu copiii

Să scrie, să citească-n pace

Şi să recite poezii.

-Trecut-au anii ca zilele unui copil,

Trecut-au liliecii de aprilie,

Iar noi cu drag ne-om aminti

Şi noi cu drag vom povesti

De învăţătoarea dragă

Pe care mereu, mereu o vom cinsti!

Cântec:
Se scuturau toţi trandafirii

În seara când ne-am despărţit

Plângeau pădurea şi zefirii

Plângea şi lacul liniştit!

Tu nu ne-ai înţeles prea bine

Sau nici n-ai vrut să ne-nţelegi

Şi pleci din viaţa noastră astăzi

La cei micuţi, ce îi alegi

Nu vom uita deşi departe

Şi prea pentru mult timp pornim

Nu vom uita de zâna care

Drumul spre viaţă ne-a deschis!

-Pe poarta şcolii, pururi luminoasă,

Tu, cea dintâi, apari surâzătoare

Şi ne primeşti cu dragoste în clasă!

Cât te iubim noi,doamnă învăţătoare!

-Din an în an ne creşti pe fiecare

Şi câte zări ne dărui tuturor

Şi câte gânduri, câtă-nflăcărare

Sădeşti în noi,tu, doamnă învăţătoare!

-Tu ne ridici cu fruntea către viaţă

Şi ne deprinzi cu-a visurilor zare

E munca ta, frumoasă şi măreaţă

Ţi-o preţuim noi, doamnă învăţătoare!

-Cu toţii azi,cu inimile pline

De primăvara vieţii viitoare

Buchet de flori aducem pentru tine

Şi-ţi mulţumim noi ţie, doamnă învăţătoare!

Cântec:

Trec anii ca vântul şi zboară

Şi-n zbor semestrele trec,

Adio, viaţă de şcoală!

Spre clasa a V-a mă-ndrept.

Mai ieri am pornit într-un sprinten pas,

Copii cu ghiozdanul la şcoală

Şi la –napoiere purtam pe nas

O pată de-albastră cerneală.

Şi iată-ne astăzi la capăt de drum

Pornind din nou călători,

Că-n largul tablou al vieţii

Sunt multe schimbări de decor.

-O tânără coboară în halta măruntă

Şi ochii-i sorb lacomi sătucul din deal,

Sătucu-o aşteaptă şi şcoala o cheamă

Şi plaiu-o primeşte cu cânt de caval

-Învăţătoarea cea tânără

Cu cerul senin în privire

Cu doina cea străveche în glas

Se-avântă pe drumuri de lumini

Pornind voiniceşte în pas

-Şi iat-o la şcoală, în clasa-i curată

La prima ei oră, din primul său an

Din inimă seamănă-n inimi lumină

Cum seamănă grâul plugarul pe lan

-Şi când într-o toamnă, cu tâmplele ninse,

De şcoala ei dragă se va despărţi,

În prag va rămâne şi toată viaţa

Copiii spre şcoală cu drag îi va-nsoţi.

Cântec:

Pe-un drum de soare astăzi aţi pornit

Spre steaua voastră care-a răsărit,

Nu plângeţi pentru anii ce-au trecut,

Veţi regăsi tot ce-aţi pierdut.

Printre elevi poate veţi regăsi

Vechii colegi şi glumele hazlii!

Oare cât soare păstrează viaţa pentru voi

Buchet de raze dăruiţi şi voi!

Refren
Pentru un zâmbet de soare al unui copil buclat

Prima silabă rostită cam tremurat

Ochii miraţi ce întreabă: ce s-a-ntâmplat?

Oare te-ai supărat?

Că la ei unu plus unu exact cinci a rezultat

Şi dreapta cu stânga din nou ei au încurcat

La comunicare o pată s-a-nregistrat

Dar totul e minunat, da, e minunat!

Atâţia nori pe frunţi noi v-am adus

Şi-am omorât speranţe ce v-aţi pus,

Pentru al vostru chin neobosit,

Chiar de-am fost răi, noi totuşi v-am iubit!

Pentru iubirea ce ne-aţi arătat

Vă mulţumim, acum când am plecat!

Oare câţi ani alături de copii

Simţi-veţi încă că puteţi trăi?

-O serenadă o cântăm noi împreună

Aceleia ce drum în viaţă ne-a deschis

Şi luminaţi ca nişte brazi de mândra lună

O serenadă o cântăm noi fericiţi!

-O serenadă o cântăm la despărţire,

Prin ea succese noi în muncă vă urăm!

Acum plecăm, ne veţi rămâne-n amintire

O serenadă noi din inimi vă cântăm!

Cântec:

1.Cântă marea, cântă vântul

Melancolia ce astăzi ne-a cuprins,

Cântă tristeţea ce ne-a umbrit gândul,

Lacrimile ce astăzi ne-au învins!

Refren:

Adio,adio astăzi noi plecăm

Şi cine ştie când o să ne mai revedem,

Adio, ne bucurăm că terminăm

Dar lacrimile vă spun că totuşi regretăm!

2.Astăzi e soare şi multă lumină,

Dar sufletul nostru e îndurerat,

Azi plâng şi florile din grădină

Ne plâng durerea, adio, am plecat!

3 Cântă marea, cântă vântul,

Cântă şi zarea plină de scântei,

Cântă şi cerul şi pământul

Frumuseţea acestor ani ai mei.

Mi-amintesc de prima zi de şcoală

Când în jur vedeam numai copii,

Toţi aveam ghiozdane şi caiete

Şi în suflet numai bucurii.

Liniştiţi, tăcuţi ca niciodată,

Îmbrăcaţi în uniforme, toţi la fel,

Priveam şcoala nouă şi frumoasă

Şi-aşteptam cu-nfrigurare primul clopoţel.

Cântec: Iată-ne venind la şcoală...

Iată-ne venind la şcoală!

Am intrat cu toţi voioşi.

Cine ne priveşte oare ?

Cu ochi mari, prietenoşi.-bis

Este-a noastră-nvăţătoare,

Care ne zâmbeşte-n prag

Ca o mamă iubitoare,

Ea ne-ntâmpină cu drag.-bis

Când am venit la şcoală-n toamnă

Eram un ţânc sfios şi mic

M-aţi mângâiat pe creştet, doamnă,

Şi prcă m-am simţit voinic.

Nu aţi văzut în ochi de stele

Bobiţe calde de mărgele.

Sau le-aţi văzut, acum ştiu clar

Dar le-aţi închis într-un sertar.

Ce caldă mână mi-aţi întins!

Şi-am scris şi am citit cu spor.

Nimic în viaţă nu-i uşor!

Să fim destoinici ne-aţi pretins.

Odată, poate aţi lipsit.

Ce mult atunci ne-am necăjit!

Că e uşoară truda noastră

Doar sub privirea dumneavoastră .

Acum, când patru ani s-au dus

Ca soarele către apus

Pe când ne înălţăm c-o treaptă

Vă sărutăm mâna cea dreaptă.

Şi vă aducem, doamna noastră,

Tot cerul într-o floare-albastră!

Eram copii când prima oară ne-am văzut.

Atunci cu noi un drum aţi început.

Timizi în clasă am intrat,

Cu „bună ziua” am salutat.

O, ce frumos, frumos a fost odat’.

Trecut-au anii, ca zilele unui copil,

Trecut-au liliecii de april.

Iar noi cu drag ne-om aminti

Şi cu drag vom povesti

De învăţătoarea dragă

Pe care mereu, mereu o vom cinsti.

Trecut-au în zbor anii de şcoală

Noi clasa a patra terminăm

Şi -un „bun rămas” cu toţii

Din suflet vă urăm!

Cântec: Plâng salcâmi pe alei...

Plâng salcâmi pe alei de durere acum

Şi se-alătură şi-al nostru glas.

Bun rămas, bun rămas, ne aşteaptă alt drum

Bun rămas, bun rămas, bun rămas!

Până ieri, noi la şcoală cu toţii veneam

Cu paşi repezi, grăbiţi şi vioi,

Uniforme purtam, cordeluţe aveam

Până ieri, până ieri, până ieri.

Bun rămas banca mea, te-am iubit îndeajuns

Scârţâind când ieşeam la răspuns

Cu creionul te-am scris şi cu note de vis

Tu nimic, banca mea, nu ai zis.

Bun rămas catalog, învechit, părăsit,

Cât de mult pentru tine-am trudit.

Câşi de 10 visam, câţi de 4 luam

Catalog, catalog învechit.

Anii repezi s-au scurs, ca un zbor de cocori

Ca un fulg ce se pierde în zări

Am avut bucurii, am legat prietenii

Prietenii, prietenii, prietenii.

A sosit timpul trist ca să ne despărţim

În curând noi aici nu vom fi

Iară cei ce rămân, ne urează „drum bun”

Ne urează, urează drum bun!

Tu rămâi, clasa mea, alţi elevi vei avea

Ce pe scări şi pe bănci vor sări

Că şi noi am sărit, că şi noi te-am iubit

Te-am iubit, te-am iubit, clasa mea!

Învăţătoarei noastre, cu chip blând şi luminos

Din suflet îi aduc un cald şi meritat prinos.

Căci mi-a-nsoţit cu drag copilăria

M-a învăţat ce-i munca, omenia.

Vor trece anii peste pleoape

Şi peste noi ...şi-o să-mbătrânim

Oriunde-om fi, o să simţim:

Căci oameni ne-a-nvăţat să fim.

Cântec : Ce frumos e omul

Dintre câte sunt pe lume

R: Ce frumos e omul!

Doar el merit-acest nume

R:

Munţi şi văi se mai pot naşte

R:

Dar ca el nu vom cunoaşte.

 R:

Şi în gânduri când se zbate

R:

El nu are drept la moarte.

R:

Dintre câte-s pe planetă

R:

Numai el nu se repetă.

Şi privind în amintire

Colo la-nceput de drum,

Pe învăţătoarea noastră

Vom zări-o ca şi-acum.

Petrecându-ne cu ochii

Din fereastră, mai departe,

Urmărind, în gând, poteca

Fiecăruia în parte.

Alte degete micuţe,

Nedeprinse cu condei,

Peste zeci de file albe

Va purta cu mâna ei.

Şi cu inimile pline

De aducerile-aminte,

Vom şopti prin tot ce facem:

NOI VĂ MULŢUMIM FIERBINTE!

Dăscăliţă, dăscăliţă,

Ne-ai luat de pe uliţă

Şi ne-ai dat la fiecare

Aur şi mărgăritare,

Dăscăliţa mea!

Pentru că ne-ai dat lumină

Fie-ţi viaţa o grădină.

Pentru că ne-aţi învăţat

Fie-ţi viaţa drum curat,

Dăscăliţa mea!

Te cinstească-ntregul sat

Că mintea ne-ai luminat.

Ai ştiut prunci să iubeşti

Numa-n bine să trăieşti,

Dăscăliţa mea!

Vor trece anii...dar în inimi

O vom păstra ca şi acum:

Chip luminos ce ne veghează

Cu drag , la început de drum.

Lumina ei e şi lumina noastră,

Dintr-un tărâm al cărţii şi-al minunii,

Ca într-un zbor de pasăre măiastră

Ne poartă blând în lumea-nţelepciunii.

Oceanele de slove le parcurgem,

Străbatem depărtări cu ochii minţii,

Iar când la ţărm, biruitori ajungem,

Sori mari se-aprind sub arcuirea frunţii.

Ea este-asemeni flăcării arzânde:

Se mistuie, lumini ţesând în jur

Şi de-o purtăm în amintiri, oriunde

I se cuvine gândul cel mai pur.

E atât de cald

Şi e atâta soare,

Încât se scaldă

Razele-n privire

Acum când visul nostru

Vrea să zboare

Spre ceru-nalt,

Deschis spre împlinire.

Şi clopoţelul

Sună azi mai tare,

Anume,

Să ne amintească, poate,

De cea din urmă zi de curs,

Ce are o-nsemnătate

Mai presus de toate.

Şcoala întreagă e în sărbătoare

Şi-ncearcă iunie

În frunze să respire.

Primiţi, iubita noastră-nvăţătoare

Buchetul de aleasă mulţumire.

Îmi amintesc cu drag şi-acum

De acea zi cu soare,

Când am păşit pe-al cărţii drum

Cu a mea învăţătoare.

Anii au trecut, ne despărţim,

Dar vom purta în minte

Al dumneavoastră chip senin

Şi glasul de părinte.

Dacă vreodată v-am greşit,

Acum vă cer iertare,

Dar vocii ce-ndumări mi-a dat

Eu nu-i voi da uitare.

Cu suflet bun m-aţi învăţat

Să fac numai ce-i bine,

Cum să iubesc tot ce e drept

În vremea care vine.

Ştiu, iubită-nvăţătoare,

Că în minte-o să-mi rămâi

Când eu trec în clasa a cincea

Iar tu mergi la clasa-ntâi.

Am simţit în orice clipă

Mereu dragostea ta mare

Te-am ştiut mereu aproape

Când m-ai pus la vreo-ncercare.

Iar acum la despărţire,

Tuturor ţin să le spun:

Cu căldură şi iubire

M-ai dus tu pe drumul bun.

Cântec : O serenadă................

O serenadă noi cântăm azi împreună

Aceleia ce drum în viaţă ne-a deschis.

Şi luminaţi ca nişte brazi de mândra lună

O serenadă noi cântăm azi fericiţi.

O serenadă noi cântăm la despărţire

Prin ea succese noi în muncă vă urăm

Acum plecăm, ne veţi rămâne-n amintire

O serenadă noi din inimi vă cântăm.

Astăzi noi ne despărţim

Pe drum nou de-acum pornim.

Nicio clipă n-am uitat

Ce pân-acum ne-aţi învăţat.

Pe drumul vieţii ne-aţi deshis

Porţi de taină, porţi de vis.

Şi-n al despărţirii ceas

Noi vă spunem „Bun rămas!”

Scumpă-nvăţătoare,

Să nu te-ndoieşti:

Ştim că-ţi suntem dragi

Şi că ne iubeşti.

Ştim că lăcrimezi

Când ne este greu

Şi ne eşti alături,

Pas cu pas, mereu.

Cu multă iubre

Azi te-mbrăţişăm

Spor şi fericire

Noi toţi îţi urăm!

Trecut-au şi aceşti ani pe nesimţite.

La fel trecut-au clipele în zbor.

Şi zile triste, sau mai fericite

S-au dus, lăsând doar amintirea lor.

Cu dragoste fierbinte, părintească,

Ne-aţi ocrotit pe noi atât de mult!

Făcut-aţi ca din inimă să crească:

O viaţă, o speranţă, un cuvânt.

Acum, la despărţire, de-astă dată,

O singură dorinţă mai avem:

Să ne iertaţi, de v-am greşit vreodată,

Din inimă, din suflet, vă rugăm!.

Cântec: Emoţie răscolitoare.....

Emoţie răscolitoare

Simt cum mă-nvăluie când spun

Iubitei mele-nvăţătoare

Vorbele triste: „Rămas bun!”-bis

Ne-aţi învăţat şi ne-aţi certat

Asemeni bunilor părinţi.

Şi cu iubire-ndemn ne-aţi dat

Să învăţăm, să fim cumnţi.- bis

„Noi ne luăm de-acuma zborul”

Am spus cu glasul tremurând.

Noi ştim că vă vom duce dorul

Şi nu vă vom uita nicicând. –bis

Iubită doamnă-nvăţătoare,

Am vrea să ştiţi că vă iubim.

Şi despărţirea de ne doare

Vom învăţa s-o preţuim.- bis