Sceneta – Alegerea

PERSONAJE
 IUBIREA
 MÂNDRIA
IUBIREA
Eu, dragii mei, Iubirea sunt.
Venită pe acest pământ,
Demult, tare demult în timp,
Nu de la zeii din Olimp.
El, Cel din Cer de-acolo sus
În sufletul vostru m-a pus.
El, Dumnezeu adevărat,
Pe oameni i-a înnobilat,
Când a iubi i-a învăţat.
Un dar sunt, dar ce este dat
Doar pentru sufletul curat.
În suflet rău, suflet câinesc,
Fără să vreau, mă ofilesc.
Iar Dumnezeu, priveşte blând,
În cerurile-i lăcrimând…
Primindu-mă în poala sa,
Mă mângâie spre-a învia
Şi a pleca din nou spre lume.
Căci ce-ar fi omul fără mine?
Biet călător, ce nu ar şti,
Că sensul vieţii-i a iubi.
MÂNDRIA
Auzi la ea lăudăroasă,
Te crezi cumva cea mai frumoasă?
Sau dar fără de preţ în lume?
Dar dragă, ai uitat de mine.
Mândria sau orgoliul sunt
Venită pe acest pământ
În suflete să mă pitesc
Cu seva mea să le-otrăvesc
Şi eu să cresc, să cresc, să cresc.
Cine mai crezi că-n astă lume
Nevoie ar mai avea de tine?
Tu, îi înveţi ce e blândeţea
Şi să iubească frumuseţea.
Prostii, dragă, prostii.
Ascultă aici, poate nu şti
Doar omul mândru, niciodat’,
Nu poate fi îngenuncheat
Iar omul mândru, orgolios,
Pe lume e tot ce-i frumos.
Doar mândru omul dacă este,
Obţine-n viaţă ce-şi doreşte.
Mai crezi şi-acum că tu iubirea,
Aduci în lume fericirea?
Şi crezi că cei ce ştiu iubi
În viaţă pot a reuşi?
Îţi spun eu dragă, că greşeşti.
În viaţă, ca să reuşeşti,
Şi pentru fericit a fi,
Nu e nevoie de-a iubi.
De mine, mândră care sunt,
Eu, doar mândria pe Pământ,
Pot omului a-i dărui,
Tot ce în lume-şi va dori.
Ascultă-mă când îţi vorbesc,
Să vezi cât te dispreţuiesc.
IUBIREA
Îmi spui că mă dispreţuieşti?
Hai să te-nvăţ şi să iubeşti.
MÂNDRIA
Doamne, ce siropoasă eşti,
Chiar mă scârbeşti.
Haide să nu o mai lungim,
La judecată să pornim,
Şi oamenii să hotărască,
Cu cine vor ei să trăiască
În suflete să o primească
Şi care dintre noi anume,
Mai importantă e pe lume.
IUBIREA
Primesc să merg la judecată
Dar, vreau o judecată dreaptă.
Şi voi ca judecată-a fi
De grupu-acesta de copii.
MÂNDRIA
Bine, nu mă împotrivesc,
Judecători a-mi fi, primesc.
CĂTRE GRUPUL DE COPII
Frumoşi vă văd şi îmi păreţi,
Nu doar frumoşi ci şi isteţi.
Aşa, că rog să judecaţi
Pe cine-n suflet acceptaţi.
……………….
COPIII RĂSPUND
Iubirea!
MÂNDRIA
Da, cu dreptate ei ne-au judecat.
Se pare că ai câştigat
Şi locul meu nu e aci
În sufletele de copii.
Să nu crezi că vei scăpa
Şi-n lume nu te-oi detrona.
Dacă copiii nu mă vor,
Să cresc în sufletele lor,
Sigur în lume voi găsi,
Oameni ce mă vor preţui
Şi-n suflete mă vor primi.
CĂTRE SALĂ
Cine dintre dumneavostră
În suflet vrea să mă primească?
Nimeni, chiar nimeni nu mă vrea?
Lovită-s în mândria mea,
Aşa că plec. Da, voi pleca!
Hai! Pa!
Ştiu sigur că veţi regreta
Plecarea mea.
 Sceneta – Alegeri pe planeta copilariei

PERSONAJE
 POVESTITOR
 CANDIDAŢI
 COPII
POVESTITOR
Să presupunem, că ar exista,
O planetă. Undeva,
Pe care ar locui,
Numai şi numai copii.
Să presupunem,
Că am asista la campania acestora,
În care ei vor prezenta,
Fără umbră de sfială
Platforma lor electorală.
CANDIDAT I
Preşedinte de aş fi,
Chiar şi numai pentru-o zi
Aş clădi cărări spre soare,
Pentru păsări călătoare.
Consilieri aş lua cu mine,
Un roi mare de albine.
Să-nvăţăm să dăruim
Fără să ne mai gândim
Ce în schimb o să primim.
Căci albina, ne dă miere
Şi nimic ea nu ne cere.
Ca albinele să fim,
Împreună să muncim
Iar răsplata ce-om primi.
Va fi zâmbet de copii.
CANDIDAT II
Dacă preşedinte-aş fi,
Pe planeta cu copii
De pe ea aş alunga,
Banul cu excorta sa,
Răutatea, lăcomia
Ce ucide omenia.
Şi-aş aduce consilieri
Fluturi şi îngeri din cer
Să ne-nveţe să iubim
Fără ca să ne gândim
Ce în schimb o să primim.
Căci valoarea-adevărată,
Albă, pură şi curată
E iubirea necondiţionată.
Ce nu poate fi cumpărată.
Unde-aceste veţi găsi?
Doar în suflet de copii.
CANDIDAT III
Ca preşedinte, eu aş decreta,
Bunul suprem de pe planeta mea,
Natura. Cu alaiul ei de flori
Şi trilul dulce de privighetori.
Şi mări albastre, oceanul necuprins
Pădurea verde ca un fraged vis
Să râdă fericită către soare,
Natura, fără pic de poluare.
CANDIDAT IV
De vă-ntrebaţi ce pot a oferi,
De pe planetă preşedinte-aş fi,
O clipă doar atenţie să îmi daţi,
Mă ascultaţi, şi-apoi o să votaţi.
Aş alunga de pe planetă de la noi,
Orice formă sumbră de război.
Şi pedepse aspre eu aş da
Pentru acel ce s-o mai înarma.
N-aş permite-n veci sub soare,
Nici o formă de-narmare.
Iar în platforma mea electorală
Voi decreta ca bun suprem,
Pacea universală.
POVESTITOR
Nu căutaţi în zarea cea albastră,
Planeta fericirii din povestea noastră.
Şi nu ascunsă-n astre veţi găsi,
Planeta cu milioane de copii.
Voi oameni mari, aduceţi-vă-aminte
De gestul blând şi dorul din cuvinte,
Căci dragii mei se pare ca-ţi uitat
Ceea ce-n viaţă-i cel mai important.
Copilăria, crin nevinovat să ocrotiţi
Salvând copilăria, five-ţi fericiţi.
Acolo unde toţi copiii vor zâmbi,
Planeta fericirii veţi găsi.
TOŢI
Nu căutaţi în ceruri îngeraşi,
Ci pe pământ, cu chip de copilaşi.