Gânduri

Gândurile mele s-au ascuns,

Într-un fulg de nea
Sau
Într-un bob de cafea.

Au rămas de frică,
În timp şi spaţiu,
Intr-un sâmbure de lună.

Nu va fi o ploaie de idei,
Ci un torent de mici suspine.
Pe ale mele versuri se ascund,
Mici şi mari pastile şi buline.

Prezent
Planeta s-a săturat să mai inghită
Praf şi CO2; o irită.

Ea vrea un aer nou şi proaspăt.

Un vis nobil ... greu de realizat.

Noi aruncăm cu deşeuri,

Ne batem joc de ce avem,
Nu păstrăm pentru copii
Noi, trăim, doar în prezent.

Poesia ciudatica
Fluturii din stomac s-au adunat
Pe o margine de vis,
Şi au decis:
Tu eşti cea de care a aflat.

Au zburat cu lumină în aripioare,

Spre a lumii infinite ogoare,
Către cea din vis,
Către cea de prins.

Ea se vede blondă în oglinda vieţii,

Dulce şi subţire ca roua dimineţii.
Se ascunde în a ei, de regină catifea
În timp şi spaţiu, la mii de ani lumină.

Selenica
Luna spre Pământ s-a aplecat
Şi un trup a căutat.
L-a cuprins cu razele ei dulci,
Modelând chipul iubirii
Plin de fructe şi safire.

Din lumina-i veşnică şi caldă,

Lumină un păr bălai
Cum, doar în basme vedeai.

Precum, Luna
Plin de forme-a oferit
Şi iubitei mele,
O, Selena, cea făr’ de sfârşit!

Ţie, poetului, geniului

Ţie-ţi mulţumesc.
Tu, poetule, veşnic scriitor în front.
Geniule, nu te opri din scris vreodată.

Peste a lumii voluptate,

Tu arunci cu ascuţite suliţe de rime
Poetule, plin de-amintiri şi vorbe de duh.
Geniului i le oferi şi nimic, în schimb, nu ceri.

Tu descrii, din vers în vers,

Printre firele de aur teşi
Doar ce tu vrei să înţelegi.

Carpe Diem
Timpul se aşterne peste toţi.
Îl oprim... doar morţi.

Timpul este critic pentru noi

Suntem supuşii umili ai vieţii.
Ne jucăm cu el precum cu un bebeluş,
Dar nu ne dăm seama că nu este un ursuleţ de pluş.

Vrem de fiecare dată încă „5 minute”

Şi cerem să fim aşteptaţi.
Nu e bine !
Avem prea puţin timp să trăim.
Carpe Diem !

Poetul
Eu sunt versul, eu am puterea
Din mine zboară în văzduh
Rima şi strofa unei noi poezii.

Ştiu să-ţi pun un zâmbet pe faţă,

Dar m-aş pricepe să te şi întristez.
Nu vreau să mă laud cu nimic
Eu doar mă deşir câte un pic.

Cât timp voi fi în puterea creaţiei

Mă voi dedica principiilor mele
Voi da un răspuns reacţiei
Pentru a ajunge până la stele.
Tempo zbura
Timpul se aşterne peste toţi
Îl oprim doar morţi.

Timpul este critic pentru noi

Suntem supuşi umili ai vieţii
Ne jucăm cu el precum,cu-n bebeluş
Dar nu ne dăm seama că-i doar un ursuleţ de pluş.

Vrem de fiecare dată încă „ 5 minute“

Şi cerem să fim aşteptaţi
Nu e bine!
Acum prea puţin timp să trăim
Carpe diem!

Eminescu – dulce gând

Prea mărite al nostru poet
M-ai făcut să înţeleg
Doar din clipa de început
Sub ai cerului stăpâni
Oamenii au apărut.

Din dezmăţul tău liric

Plin de haos şi mister
Un popor de mii cuvinte
Aşezate în poezie
Ca ale trupului oseminte.

Nu-i nevoie de o regulă

Sau de vre-un topor.
E din haos, ciclic sună
Clopoţelul lunii de arţar.

Către cititor
Dă-mi voie să-mi cer scuze
Iartă-mă că te bat la cap
Cu ce poate deja ai învăţat.

Fricii nu-i e teamă de mine

Ea apare în versuri şi rime
Să te sperie subtil pe tine.

Am fost prins între...

Între punct şi virgulă
Între hârtie şi tine
Dragă cititorule.
Iubire
Ascunde-mi inima în cel mai adânc loc de pe Pământ
Și nu va înceta să bată atât timp cât tu exiști
Va înnota spre lumină, spre ieșirea din abis
Îi vei da putere să ajungă la suprafaţă
Demonii și monștrii nu vor putea înfrânge iubirea
Vor fi răpuși de bunătate și altruism
Se vor înneca, rând pe rând.

Voi iubi mereu, nu mă voi feri,

Chiar dacă dragostea îţi rămâne ţie
Voi supravieţui, măcinându-mă să te găsesc
Dacă nu va fi așa, voi înceta și din a mai exista.

Dragoste... sau doar îmi placi

Într-una din acele zile gri de şcoală
Am observat o privire blândă,
Ce mă urmărea.

Eu nu te ştiam,
Tu nu mă cunoşteai.
Oare de ce te uitai aşa ?

Mereu, incercam să găsesc un motiv

Ca pe lângă tine să trec
Şi poate, eventual... să înţeleg.

Părul tău, ochii şi buzele m-au hipnotizat.

Imi era frică să-ţi spun un simplu bună.
Nu ştiam...Ce răspuns aş fi primit ?

Sincer...am încercat să aflu cine eşti

Tu, cea care mă priveşti.
Au trecut ceva săptămâni
Poate mai bine de-o lună.
Nu am rezistat tentaţiei de a te cunoaşte
Şi, în sfârşit de tine am dat
Mulţumesc cui m-a ajutat.

Am vorbit de câteva ori şi am înţeles

Că a meritat să te cunosc
Erai aşa cum mi-am imaginat

Ultimul vers nu va fi
Nu pot încheia poezia ta.
Poemul cel mai mai lung
Timpul a trecut prea repede.
Nu pot păstra mai mult de-o amintire

Mai am puţin și plec din copilărie

Mă îndrept ușor-ușor spre viitor.

Ăsta sunt.
Nu mă pot schimba.

De mic am fost un visător

Tare voiam să zbor
Să cunosc lumea din jur.
Hagi era cel mai bun fotbalist
I-am avut numărul pe tricou
În faţa blocului doar eu eram pe teren.

Din păcate, am pierdut al sportului tren.

Eram dolofanul bunicii
Îngrijit și dădăcit.
Eram cam mofturos
Trebuia să-mi știe tabieturile pe de rost.
Voiam acel „furculision”
Și farfuria cea albastră cu floricele roz bombon.

Bunicii m-au îngrijit vreo 7 ani

M-au iubit tot timpul.

A trebuit să trec mai departe

Am aflat ce este școala
Recunosc, nu prea mi-a plăcut.
Nu voiam să fac ce nu preferam.
Dar, tot răul spre bine.

Am terminat o școală bună

Mi-am făcut prieteni
Și-am ajuns să fiu cel care-și pune
Pe hârtie, gândurile de argint.

Prefer mai bine să simt

Și să nu te mint.

Adolescent fiind mi-am găsit refugiul în muzică

Din greșeală, am devenit fan Linkin Park
A fost de bun augur
Am înţeles că muzica înseamnă mai mult de două versuri și 3 strofe.

Mă pricep la chimie și scriu poezie.

Pe catene de alchene
Pot scrie multe, dar acum mi-e lene.

Trecem mai departe,

Te voi duce mai aproape de mine
Ţine-te bine!

Nu sunt nici Eminescu, nici Bacovia,

Vreau doar să văd Cracovia
Doar prin poezie îţi pot spune
Ca să sune bine
Ce-mi place și ce nu
Cine sunt și cine nu.

ParadoX
Croşetând biţii la lumina monitorului,
Cu bocancii puşi în picioare,
Stând la masa rotundă din pavaj cubic ...
Scriu poezii moderne

Un vers-două pline de cuvinte simple

O strofă plină de spaţii albe între versuri

Finalul calm se dezlănţuie ...

Imaginaţia unei minţi strânse de o şapcă nouă, afirmă:
Finalul închis în peniţa stiloului se-aşază…

Cotidian
Viaţa plină de detalii
Zi de zi cu alte informaţii
Este scopul unora.

Viaţa simplă
Zi de zi cu activităţi monotone
Este lumea bunicilor.

Viaţa complicată
Cu decizii şi alegeri
Îi reuneşte pe cei care nu au fost menţionaţi anterior.

Confuzitate
Nu credeam că o sa înţeleg de ce mintea mea nu e completă.
Nu credeam că o să-mi aud vreodată umbrele.
Nu credeam că o să-mi văd gândurile obositre de succes.

Simplu, nu credeam
Sunt confuz
Şi nici acum nu cred.

Sens unic

Te naști, descoperi, afli, te joci, râzi, plângi

Nu ești sigur dacă ai înţeles totul bine
Te ascunzi sub vârsta inocenţei
Și te bucuri că nu ai păţit nimic rău.

Ești pe moarte și meditezi la ce ai realizat,

Ești oare trist că ţi-a scăpat ceva
Sau
Ești fericit că ce ai făcut a ieșit atât de bine.
Nu vei ști poate... niciodată
Vei fi sigur doar de asta

Viaţa este o șosea cu sens unic.

Tristeţe în Paradis

Erau unul la început,

Și se iubeau atât de mult.
Ea fată cu părul bălai și zâmbet dulce
El puternic și mândru ca un haiduce.

În lumea lor, tristeţe nu era

El prea tare ţinea la ea
Și ea prea veselă lui îi zâmbea.

Povestea s-a schimbat

Când un negru diamant
În lumea lor a intrat.

Tânărul nu mai era același

In lumea lui, stătea retras.
Diamantul îl umbrea
Și vise grele îi dădea.

Tânăra, încet, încet, se stingea

Faţa dulce și gingașă
Tot mai palid pălea.

Abia când a pierdut-o,

Haiducul a înţeles
Că iubirea lui s-a stins
Și diamantul, viaţa, i-a distrus-o.
Decizie

Brânză topită,
Mâncare gătită,
Mâncare rapidă,
Alegerea este a ta.

Haine trendy,
Retro,
Futuriste,
Tu decizi.

Războaie și crime,
Dezastre și tsunami,
Nu poţi interveni.

Umbra zilei de ieri

Mult prea multe războaie și lupte

Au trecut peste noi, pe tărâmul nostru
Pur, adus în Univers cu mii de ani în urmă.

Dacă nu ești atent, riști să fii prins, nevinovat

În disputa unor teroriști, cruzi și reci
Nu vei putea scăpa și vei deveni doar un punct în trecut

Avem nevoie de noi, să supravieţuim

Și tot ce este mai rău să eradicăm.

Carpe Diem
Timpul se așterne peste toţi.
Îl oprim... doar morţi.

Timpul este critic pentru noi

Suntem supușii umili ai vieţii.
Ne jucăm cu el precum cu un bebeluș,
Dar nu ne dăm seama că nu este un ursuleţ de pluș.

Vrem de fiecare dată încă „5 minute”

Și cerem să fim așteptaţi.
Nu e bine !
Avem prea puţin timp să trăim.

Carpe Diem !

Sentiment
Îmi este greu să mint
Tot ce spun e… sentiment.

Am înţeles că e bine să expui ce simţi

Așa mă poţi cunoaște
Așa mă vei înţelege
Așa mă poţi critica.

Dacă îţi spun ce simt

E doar… sentiment.

Metaforica ecliptica
Pe voalul mării se reflectă idei
Sentimentele se ascund în munţi
Departe de ochii lumii
Surprinși în depărtare,
Departe de mare.

Verdele câmpiilor te împinge la visare

Vise rupte din Rai,
Nebunii ce folosesc iubirea
Pentru a înverzi pomul tristeţii