Gânduri

Gândurile mele s-au ascuns,

Într-un fulg de nea
Sau
Într-un bob de cafea.

Au rămas de frică,
În timp şi spaţiu,
Intr-un sâmbure de lună.

Nu va fi o ploaie de idei,
Ci un torent de mici suspine.
Pe ale mele versuri se ascund,
Mici şi mari pastile şi buline.

Prezent
Planeta s-a săturat să mai inghită
Praf şi CO2; o irită.

Ea vrea un aer nou şi proaspăt.

Un vis nobil ... greu de realizat.

Noi aruncăm cu deşeuri,

Ne batem joc de ce avem,
Nu păstrăm pentru copii
Noi, trăim, doar în prezent.

Poesia ciudatica
Fluturii din stomac s-au adunat
Pe o margine de vis,
Şi au decis:
Tu eşti cea de care a aflat.

Au zburat cu lumină în aripioare,

Spre a lumii infinite ogoare,
Către cea din vis,
Către cea de prins.

Ea se vede blondă în oglinda vieţii,

Dulce şi subţire ca roua dimineţii.
Se ascunde în a ei, de regină catifea
În timp şi spaţiu, la mii de ani lumină.

Selenica
Luna spre Pământ s-a aplecat
Şi un trup a căutat.
L-a cuprins cu razele ei dulci,
Modelând chipul iubirii
Plin de fructe şi safire.

Din lumina-i veşnică şi caldă,

Lumină un păr bălai
Cum, doar în basme vedeai.

Precum, Luna
Plin de forme-a oferit
Şi iubitei mele,
O, Selena, cea făr’ de sfârşit!

Ţie, poetului, geniului

Ţie-ţi mulţumesc.
Tu, poetule, veşnic scriitor în front.
Geniule, nu te opri din scris vreodată.

Peste a lumii voluptate,

Tu arunci cu ascuţite suliţe de rime
Poetule, plin de-amintiri şi vorbe de duh.
Geniului i le oferi şi nimic, în schimb, nu ceri.

Tu descrii, din vers în vers,

Printre firele de aur teşi
Doar ce tu vrei să înţelegi.

Carpe Diem
Timpul se aşterne peste toţi.
Îl oprim... doar morţi.

Timpul este critic pentru noi

Suntem supuşii umili ai vieţii.
Ne jucăm cu el precum cu un bebeluş,
Dar nu ne dăm seama că nu este un ursuleţ de pluş.

Vrem de fiecare dată încă „5 minute”

Şi cerem să fim aşteptaţi.
Nu e bine !
Avem prea puţin timp să trăim.
Carpe Diem !

Poetul
Eu sunt versul, eu am puterea
Din mine zboară în văzduh
Rima şi strofa unei noi poezii.

Ştiu să-ţi pun un zâmbet pe faţă,

Dar m-aş pricepe să te şi întristez.

Nu vreau să mă laud cu nimic

Eu doar mă deşir câte un pic.

Cât timp voi fi în puterea creaţiei

Mă voi dedica principiilor mele
Voi da un răspuns reacţiei
Pentru a ajunge până la stele.
Tempo zbura
Timpul se aşterne peste toţi
Îl oprim doar morţi.

Timpul este critic pentru noi

Suntem supuşi umili ai vieţii
Ne jucăm cu el precum,cu-n bebeluş
Dar nu ne dăm seama că-i doar un ursuleţ de pluş.

Vrem de fiecare dată încă „ 5 minute“

Şi cerem să fim aşteptaţi
Nu e bine!
Acum prea puţin timp să trăim
Carpe diem!

Eminescu – dulce gând

Prea mărite al nostru poet
M-ai făcut să înţeleg
Doar din clipa de început
Sub ai cerului stăpâni
Oamenii au apărut.

Din dezmăţul tău liric

Plin de haos şi mister
Un popor de mii cuvinte
Aşezate în poezie
Ca ale trupului oseminte.

Nu-i nevoie de o regulă

Sau de vre-un topor.
E din haos, ciclic sună
Clopoţelul lunii de arţar.

Către cititor
Dă-mi voie să-mi cer scuze
Iartă-mă că te bat la cap
Cu ce poate deja ai învăţat.

Fricii nu-i e teamă de mine

Ea apare în versuri şi rime
Să te sperie subtil pe tine.

Am fost prins între...

Între punct şi virgulă
Între hârtie şi tine
Dragă cititorule.

Iubire
Ascunde-mi inima în cel mai adânc loc de pe Pământ
Și nu va înceta să bată atât timp cât tu exiști
Va înnota spre lumină, spre ieșirea din abis
Îi vei da putere să ajungă la suprafață
Demonii și monștrii nu vor putea înfrânge iubirea
Vor fi răpuși de bunătate și altruism
Se vor înneca, rând pe rând.

Voi iubi mereu, nu mă voi feri,

Chiar dacă dragostea îți rămâne ție
Voi supraviețui, măcinându-mă să te găsesc
Dacă nu va fi așa, voi înceta și din a mai exista.

Dragoste... sau doar îmi placi

Într-una din acele zile gri de şcoală
Am observat o privire blândă,
Ce mă urmărea.

Eu nu te ştiam,
Tu nu mă cunoşteai.
Oare de ce te uitai aşa ?

Mereu, incercam să găsesc un motiv

Ca pe lângă tine să trec
Şi poate, eventual... să înţeleg.

Părul tău, ochii şi buzele m-au hipnotizat.

Imi era frică să-ţi spun un simplu bună.
Nu ştiam...Ce răspuns aş fi primit ?

Sincer...am încercat să aflu cine eşti

Tu, cea care mă priveşti.
Au trecut ceva săptămâni
Poate mai bine de-o lună.
Nu am rezistat tentaţiei de a te cunoaşte
Şi, în sfârşit de tine am dat
Mulţumesc cui m-a ajutat.

Am vorbit de câteva ori şi am înţeles

Că a meritat să te cunosc
Erai aşa cum mi-am imaginat

Ultimul vers nu va fi
Nu pot încheia poezia ta.
Poemul cel mai mai lung
Timpul a trecut prea repede.
Nu pot păstra mai mult de-o amintire

Mai am puțin și plec din copilărie

Mă îndrept ușor-ușor spre viitor.

Ăsta sunt.
Nu mă pot schimba.

De mic am fost un visător

Tare voiam să zbor
Să cunosc lumea din jur.
Hagi era cel mai bun fotbalist
I-am avut numărul pe tricou
În fața blocului doar eu eram pe teren.

Din păcate, am pierdut al sportului tren.

Eram dolofanul bunicii
Îngrijit și dădăcit.
Eram cam mofturos
Trebuia să-mi știe tabieturile pe de rost.
Voiam acel „furculision”
Și farfuria cea albastră cu floricele roz bombon.

Bunicii m-au îngrijit vreo 7 ani

M-au iubit tot timpul.

A trebuit să trec mai departe

Am aflat ce este școala
Recunosc, nu prea mi-a plăcut.
Nu voiam să fac ce nu preferam.
Dar, tot răul spre bine.

Am terminat o școală bună

Mi-am făcut prieteni
Și-am ajuns să fiu cel care-și pune
Pe hârtie, gândurile de argint.

Prefer mai bine să simt

Și să nu te mint.

Adolescent fiind mi-am găsit refugiul în muzică

Din greșeală, am devenit fan Linkin Park
A fost de bun augur
Am înțeles că muzica înseamnă mai mult de două versuri și 3 strofe.

Mă pricep la chimie și scriu poezie.

Pe catene de alchene
Pot scrie multe, dar acum mi-e lene.

Trecem mai departe,

Te voi duce mai aproape de mine
Ține-te bine!

Nu sunt nici Eminescu, nici Bacovia,

Vreau doar să văd Cracovia
Doar prin poezie îți pot spune
Ca să sune bine
Ce-mi place și ce nu
Cine sunt și cine nu.

ParadoX
Croşetând biţii la lumina monitorului,
Cu bocancii puşi în picioare,
Stând la masa rotundă din pavaj cubic ...
Scriu poezii moderne

Un vers-două pline de cuvinte simple

O strofă plină de spaţii albe între versuri

Finalul calm se dezlănţuie ...

Imaginaţia unei minţi strânse de o şapcă nouă, afirmă:
Finalul închis în peniţa stiloului se-aşază…

Cotidian
Viaţa plină de detalii
Zi de zi cu alte informaţii
Este scopul unora.

Viaţa simplă
Zi de zi cu activităţi monotone
Este lumea bunicilor.

Viaţa complicată
Cu decizii şi alegeri
Îi reuneşte pe cei care nu au fost menţionaţi anterior.

Confuzitate
Nu credeam că o sa înţeleg de ce mintea mea nu e completă.
Nu credeam că o să-mi aud vreodată umbrele.
Nu credeam că o să-mi văd gândurile obositre de succes.

Simplu, nu credeam
Sunt confuz
Şi nici acum nu cred.

Sens unic

Te naști, descoperi, afli, te joci, râzi, plângi

Nu ești sigur dacă ai înțeles totul bine
Te ascunzi sub vârsta inocenței
Și te bucuri că nu ai pățit nimic rău.

Ești pe moarte și meditezi la ce ai realizat,

Ești oare trist că ți-a scăpat ceva
Sau
Ești fericit că ce ai făcut a ieșit atât de bine.
Nu vei ști poate... niciodată
Vei fi sigur doar de asta

Viața este o șosea cu sens unic.

Tristețe în Paradis

Erau unul la început,

Și se iubeau atât de mult.
Ea fată cu părul bălai și zâmbet dulce
El puternic și mândru ca un haiduce.

În lumea lor, tristețe nu era

El prea tare ținea la ea
Și ea prea veselă lui îi zâmbea.

Povestea s-a schimbat

Când un negru diamant
În lumea lor a intrat.

Tânărul nu mai era același

In lumea lui, stătea retras.
Diamantul îl umbrea
Și vise grele îi dădea.

Tânăra, încet, încet, se stingea

Fața dulce și gingașă
Tot mai palid pălea.

Abia când a pierdut-o,

Haiducul a înțeles
Că iubirea lui s-a stins
Și diamantul, viața, i-a distrus-o.
Decizie

Brânză topită,
Mâncare gătită,
Mâncare rapidă,
Alegerea este a ta.

Haine trendy,
Retro,
Futuriste,
Tu decizi.

Războaie și crime,
Dezastre și tsunami,
Nu poți interveni.

Umbra zilei de ieri

Mult prea multe războaie și lupte

Au trecut peste noi, pe tărâmul nostru
Pur, adus în Univers cu mii de ani în urmă.

Dacă nu ești atent, riști să fii prins, nevinovat

În disputa unor teroriști, cruzi și reci
Nu vei putea scăpa și vei deveni doar un punct în trecut

Avem nevoie de noi, să supraviețuim

Și tot ce este mai rău să eradicăm.

Carpe Diem

Timpul se așterne peste toți.

Îl oprim... doar morți.

Timpul este critic pentru noi

Suntem supușii umili ai vieții.
Ne jucăm cu el precum cu un bebeluș,
Dar nu ne dăm seama că nu este un ursuleț de pluș.

Vrem de fiecare dată încă „5 minute”

Și cerem să fim așteptați.
Nu e bine !
Avem prea puțin timp să trăim.
Carpe Diem !

Sentiment
Îmi este greu să mint
Tot ce spun e… sentiment.

Am înțeles că e bine să expui ce simți

Așa mă poți cunoaște
Așa mă vei înțelege
Așa mă poți critica.

Dacă îți spun ce simt

E doar… sentiment.

Metaforica ecliptica
Pe voalul mării se reflectă idei
Sentimentele se ascund în munți
Departe de ochii lumii
Surprinși în depărtare,
Departe de mare.

Verdele câmpiilor te împinge la visare

Vise rupte din Rai,
Nebunii ce folosesc iubirea
Pentru a înverzi pomul tristeții

Bunicul
Toți suntem nepoți
Așa-i firesc.

Unii au avut noroc, când bunicul

Îi chema într-un sătuc la țară
Unde ei puteau gusta viața rurală
Eu am fost mai ghinionist
Ai mei bunici
Între asfalt și ziduri de beton
M-au cultivat.

Pentru mine a fost frumos

Ei m-au învățat și educat
Primii 7 ani de-acasă
Și cum în lume să mă port.

Bunicul meu, a fost un sfânt

Ioan l-a chemat
El mi-a spus și m-a învățat.
Cum la masă să mănânc
Sau cum pe stradă să merg.
Militar cu ani vechime,
A fost un model
Poate, doar pentru mine
Mai primeam și câte o palmă
Peste ceafă sau la fund,
Când nu ziceam „doamnă”

Am fost mândru că mi-a fost părinte

Și îi mulțumesc, uitându-mă spre cer
El, încă mai există prin mine.

Printre stele stă ascuns

Ne veghează cu calm
Doar cu sfinții se întâlnește
Pământului trimite glas
Într-un vis prin gând rămas.

Este greu să te desparți

De un suflet blând și drăgăstos
Ce te îndeamnă să te ridici de jos.

Avea sfaturi, mii și mii,

Printre ei, străinii țării,
Zilnic se plimba cu un creion și o hârtie
Calcula și măsura cote și-nălțimi.

Memento edu
Ce-ar fi dac-aș muri prematur
Ți-ar păsa sau te-ar durea-n cur?
Poate-mi pierd o mână sau
Mă-nghite o râmă.

Aș vrea să știu ce-ai face

Acum, ce-ți mai place?
Mai sunt pe lista ta sau
Mi-ai șters toată urma?

Fără titlu (25.01.10)

Am pierdut timpul
Nu mai știu ce-am făcut cu el.
Când l-am lăsat pe jos, l-am scăpat
Ah, nu, nu… mi l-a luat cineva.
Da, sigur! Asta este! Mi-a fost furat!
Și culmea… a fost vina mea…
Eu am ales să-mi fie timpul furat.

Monstrul (2010)
Am creat urâtul!
A fost nevoie de un singur pas greșit
Sunt nedorit
Umorul meu a dispărut
Eul nu mă mai cheamă
Intelectualitatea mea va dispărea precum
fitilul unei candele vegând asupra sufletului meu

Cu fiecare pas mă duc în jos

Soluția este prea rece și îndepărtată

Dor (2010)
Cheamă-ți mamă iar
Toți copii acasă
Tinerii vor să te vadă

Au trecut ani buni

De când sufletul ți-e gol
Te-au vândut încet, pe rând
Pe nimica la străini

Ai albit mult prea devreme

Cu toții au uitat să te mai cheme
Ai trimis în afară calitate
Și-ai rămas uitată-n nedreptate

Doar șansă ți-a rămas

Să reînvii într-o frumoasă
Tânără, dorită,
Maiestuoasă mamă.