KARELIA MIHAELA NEACȘU

DEPOZIŢIA UNEI
INFRACTOARE

1
2
CUPRINS

O altfel de toamnă
Când cad eu pe gânduri !
Eu, clipa
8 si 9
Doamna de Martie
Spectacolul timpului
Land of Christmas
Omulețul de pe Luna
Clip mind
Binecuvântata ești, Românie !
Relocare
Așa...despre mine si toamna
Hai, intra!
…iar eu vad Brăila așa!
Sufăr de "orfanism"
Răscrucea intre DA si NU
Lacul din ochiul stâng
Unde sunt, ca nu mă găsesc?
Periferica
Iubire verde
Banu Manta
Depoziția unei infractoare
Unde ne sunt femeile ?
Păcatul nepăsării
Iubirea ca un teatru
Trăim intr-o lume patronata de big boss -
BANUL
3
DIALOG - MONOLOG
XXXX
YYYYY
PCR
Îmi plac filmele cu Fred Astaire si
bărbații care plâng
Singurătatea lui Făt-frumos
Memoria unei frunze
SA VINA MOȘ CRĂCIUN
Ghetuțe lustruite
Locuri, gânduri, sentimente, oameni,
posibilităţi ...
„Mai avem de nevoie si de iarba!"
Imaterialele temeri
Nimic intamplator!
Pe marginea căzii
Cafea,frunze si o acuarela
Ce căutai in visul meu?
Îmi ploua peste duminica!
Si azi viața trece pe la tine!
Intr-o zi cu prea multa iubire
XCV
Si azi m-am gândit la tine, mama!
Îmi apar vara
Hotărâta sa te iubesc
vcx
M-am încruntat!
SN

4
Internată în România

5
6
O altfel de toamnă

Doamne, era să nu te recunosc! Ce e cu tine?

Chiar ești tu, cea care te parfumai cu vara și
zburdai printre primăveri cu ușurința fluturelui?
Cum de te-ai ascuns în locul ăsta plin neîmpliniri
și frici? Privirea ta, în care se zbătea zborul
pescărușilor, acum este doar un zid plin de
igrasie. Ce mâini reci ai! De când nu ai mai
mângâiat cuvântul iubire? Paloarea obrajilor tăi
mă sperie! Când te-am cunoscut aveai toți macii
puși în ei. Ai buzele crăpate. Ți-e sete și nu
îndrăznești să sorbi măcar o picătura din acest
azi? Nu-ți fie teamă, nu este amar, are doar gust
de gutuie și de prezent. Trece-ți degetele prin păr,
ai o pânza de păianjen care-ți acoperă strălucirea!
Și rochia…!... da rochia ta s-a sifonat și s-a
acoperit de praf și frunze zbârcite. Hai scutur-o
puțin și lasă să se vadă ce model frumos are. Of,
doamne, chiar nu-nțeleg cum de lași fereastra
deschisa spre noapte când afară este soare și
lumina curge frumos printre castani. Pune mâna,
ia o matură și curăță pe aici, e prea multă tristețe,
chiar nu vezi că până și pereții plâng cu tencuiala
spartă? Ridica-te, e frig în preajma ta, pune
câteva zâmbete pe buze, doua-trei speranțe în
suflet, să vezi cât îți va fi de bine în locul ăsta,
care este ființa ta!

7
Când cad eu pe gânduri!

Încă o săptămâna în care  să mă lupt cu

dezamăgirile, să înfrunt iarăși o lume pe care îmi
este din ce în ce mai greu să o înțeleg.
Purtând eticheta "50 de ani+" ,  ești tot mai des
pusă pe raftul articolelor cu "defect". Momentele
de îndoială încep să se succeadă la intervale tot
mai dese, iar sentimentul excluderii dă târcoale,
hămesit.
Apoi este rândul întrebărilor care stau la coadă,
mai bine  zis se îmbulzesc să capete un răspuns
cât de cât logic. Trebuie să le cer scuze  că nu
găsesc nici măcar un răspuns de bun simț ci doar
unul de complezență : ”societate grav bolnavă”.
Diagnosticul: surzenie, miopie avansată și
demență progresivă. Mă tem să nu mă
molipsesc !
Ar fi înfricoșător să nu mai pot fi altruistă, să  mă
îndrăgostesc de un card “posesor” de persoana
masculină sau să-mi selectez prietenii în funcție
de statutul social. Asta ar mai lipsi! Și așa sufăr
de “normalitate” acută , ar însemna să devin o
contradicție ambulantă.
Mă duc să iau un hap de optimism, trag de colțul
buzelor spre zâmbet, pun un plasture cu speranță
pe suflet , deschid  umbrela (între timp a început 
ploaia) și  mă arunc în vâltoarea vieții, convinsă 
că pană la prima intersecție va ieși soarele.

8
Eu, clipa

M-am născut într-un răgaz de haos.

Pământul se oprise  să respire și atunci am venit
eu. Apar când sunt așteptată mai puțin și schimb
totul. Eu sunt cea care te ridică la fericire și te
coboară în disperare. Nu o fac intenționat. Tatăl
meu e timpul și mama, schimbarea. Rău sau bine,
eu fac doar să se întâmple. Nu fac mereu ceva
memorabil, dar și când o fac, nimic nu mai
seamănă cu ce a fost.
Mi se mai spune și Efemera, deși nu eu
îmi doresc să fiu doar în trecere, mai ales atunci
când pot să-ți fac sufletul să vibreze. Poate mi-ar
place să zăbovesc, să te bucur o viață. Nu sunt
întâmplătoare, sunt parte a planului ce ți-a fost
hărăzit. Nimeni nu vrea să mă păstreze, cum am
venit sunt deja amintire, chiar și atunci când înalț
atât de sus în fericire că aproape se poate atinge
Dumnezeu cu mâna.
Unii mă uita, alții doresc să mă reîntorc,
prea puțini mă iubesc. Mă pot renaște la infinit,
trebuie doar ca tu să-ți găsești motivația. Și
doamne câte ai avea! Nu o să mă apuc să fac liste
acum, le ști la fel de bine ca mine. Păstrează-mă,
prelungește-mă când aduc frumusețe, încântare,
fericire, cearta-mă dacă aduc întunecare și poate
cine știe, voi face lumină, dar nu mă ignora căci
sunt parte din tine pentru că tu nu ești decât
infinita mea înșiruire.
9
8 si 9

8 - ea născută dintr-o coastă a unuia pe

nume Adam, mare amatoare de mere, iubitoare de
animale (șarpe), promotoare a viticulturii (vezi
frunza) si o ilustră cercetătoare (cutia Pandorei).
9 - el, o forma de lut ușor maleabil (vezi
Eva), predispus la umezire (patruzeci de pahare),
vegetarian convins (mere în special), proprietar
de grădina (rai ) și colecționar pasionat (de Eve).
Apoi au venit 10 si 11 și au zis: voi doi
ăștia 8 și 9 strângeți rândurile să încăpeți în week-
end și puneți și voi de o petrecere la comun, 8 să
se ocupe cu de-ale gurii (mai un pupic, mai o
cicăleala, mai o bârfuliţă), 9 să facă rost de tărie
(mai un bătut de covoare, un spart de lemne, un
mutat de șifonier) și antren (mai un fotbal, mai o
bere, mai o pipița).  Numai că 8 și 9 au vrut ceva
special, ca si cum ar fi 8 (și) 9.
8  s-a pus pe treabă: a adunat toate iubirile
(de mamă, de iubită, de soră), le-a pus laolaltă pe
un platou de primăvară chiar în mijlocul mesei, a
împletit colaci de îmbrățișări și i-a rumenit cu
zâmbete, iar din bucurii a făcut o mare prăjitură
să se înfrupte pe săturate toți cei dragi.
9 s-a întrecut pe sine: din soiuri alese a
decantat licoare de bărbat puternic și ocrotitor, a
îndulcit vinul aspru al vieții și a tocmit lăutari
vestiți să-i danseze lui 8 sufletul într-o veșnică
horă a iubirii.
1
 10 și 11 au zâmbit complice și și-au zis în
barbă, hâtru:  uite cum ne iau ăștia locul in
calendar.

Clip mind

Las pleoapele sa facă întuneric si cobor in

mine. Primele trepte, verde. Clorofila irișilor
urcând din ochii tai. Continui. Roșu. Răsăritul,
pecetluind atingerea mâinilor noastre. Cobor spre
galben. Decupaj de trandafir, asteptandu-ma, in
mana ta. Ajung pe albastru. Cer, privind sărutul
întâi, timid si cercetător. Pliez treptele si le fac
evantai policrom. Culorile cânta, eu dansez
printre ele,gravitația nu mai exista. Melodie in
spirala. Amețesc. Dulce amețeala a fericirii. Urc,
zig-zag de imagini. Ating sufletul si fac curcubeu
de iubire. Îl vezi?

1
Doamna de Martie

Și-a anunțat venirea  tumultos, fluturând

rafale de vânt peste acoperiș. Însoțită de un soare
rece și distant ca un lord englez, care cu ironie
deloc subtilă, mi-a tulburat somnul, a pus
stăpânire pe grădină.
S-a încruntat spre zăpada cam ponosita și
a zâmbit celor trei ghiocei zgribuliți, care, cu
timiditate, au răsărit lângă ușa casei. Apoi s-a pus
pe treabă, mai topind ici, colo, un petec de gheată,
scuturând smocurile de iarbă ciufulite de somnul
iernii, inspectând copăceii cu tendințe de
înmugurire.
Culmea, nici nu m-a lăsat să stau prea
mult să lenevesc în pat și mi-a pus laptopul în
brațe și hai Mihaelo la pus mărțișoare pe la
prieteni, pe site-urile bine știute. Dar nu s-a
mulțumit cu atât, mi-a luat bărbatul și mi l-a dus
de-acasă, ce-i drept când s-a întors îi crescuseră în
brațe zambile și lalele, iar în buzunar o cutiuța
legata cu șnurulețul acela alb cu roșu. Ba m-a
scos și pe mine la poarta de vreo cinci ori, că am
vecini atenți care au ținut neapărat să-mi aducă
mărțișoare și floricele, dar recunosc… mi-a cam
plăcut
Una peste alta, doamna în cauză, cam
vijelioasă azi, a adus bucurii, reale sau virtuale,
cu șnur sau fără, dar a adus, așa cum face la

1
fiecare început de martie când tot omul dă semne
de primăvară și de dragoste.

DIALOG - MONOLOG

E vremea să tulbur noaptea, căzută în

deruta ceţii mele si a toamnei. Scrijelesc un gând
cu tocul de la pantof, exact pe urma lăsată de
vorbele tale. Semne de punctuație cad bolovănos
pe asfalt si fac frunzele rătăcite sa șoșotească-n
întuneric. Ceva din mine te cearta cu toata
vehementa de care este in stare o tăcere. Trântesc
cu putere ușa dintre noi si jur să arunc cheia în
primul canal. Doar o mâtă zgribulită se sperie,
lovisem un pet jigărit si strivit. Pașii mei de abia
mai țin pasul cu galopul inimii. Respir adânc,
aproape ca inhalez negrul unui cer uitat de stele.
Am ajuns. Mâna, palidă de frică, schițează un
ciocănit. Ușa se deschide si o fantă de lumină
rupe nesiguranţa beznei. Iți sar de gat si mă pierd
intr-un "te iubesc" epuizant.

1
Spectacolul timpului

Forfota mare! Doamne nehotărâte in

alegerea rochiei, coafeze dorindu-si doua perechi
de mâini, cuptoare rumenind fripturi, șampanie
răcorindu-se intre cuburi de gheata, șosele ticsite
de mașini.
Ultimele ore pana la marele spectacol al
timpului. In fiecare an, fix la ora 12 din noapte,
cortina se ridica si un alt decor, o alta piesa, alți
actori alături de cei vechi. Stagiunea este
declarata deschisa pentru inca 365 zile. Ca orice
premiera care se respecta, are toate ingredientele
care sa te tina in priza si sa-ti dezlănțuie bucuria...
Dans, artificii, pupaturi, indigestii, ebrietări, 
toate făcute cu multă voie bună și exces de zel.
Deja începi să uiți stagiunile trecute și te simți
incitată și nerăbdătoare, ca in fața unui cadou care
încă nu poți să-l deschizi și, mai știi că și tu poți
să regizezi mare parte dintre piese chiar dacă vor
fi despre subiecte vechi de când lumea.
Dar ești optimistă, în fond ai fost
nominalizată an de an, chiar dacă de destule ori
nu ai luat nici un premiu. Ce mai contează, acum
ești în lumina reflectoarelor, ești o învingătoare,
și meriți aplauzele anului care a trecut pentru că
nu ai uitat să fi femeie!
La mulți ani! vouă celor care  faceți din
viață un cult al iubirii, la mulți ani Feminis!

1
Omulețul de pe Luna

Demult, in vremea când zburdam in Tara

Copilăriei, intr-o noapte atât de geroasa, încât
zăpada părea ca adunase in ea toate stelele, mi-am
făcut un prieten. Era atât de mic încât încăpea sub
o geana si atât de drăgălaș ca l-ai fi ciupit tot
timpul de obrăjori. Stătea pe un colt de luna si
privea copiii care, in preajma  Crăciunului, căutau
cu ochișori somnoroși urme de sanie pe cer. Se
distra aruncând raze de luna in ferestre, poate,
poate va găsi un partener de joaca.
In acea noapte, dantelata cu gheata, m-a
văzut. Cocoțata pe un scaun, cu nasul lipit de
geam, scrutam cerul aurit din jurul Lunii, in
nădejdea ca o sa găsesc drumul spre căsuța lui
Moș Crăciun. De bucurie ca m-a găsit, a luminat
țurțurii de la streașina si a pus mărgăritare pe
ramuri.
L-am întrebat daca știe unde sta Moș
Crăciun, daca l-a văzut, cum este sania lui, de
unde are atâtea jucării, daca se duce la toți copiii
din lume, cum are timp sa ajungă la toți intr-o
singura noapte si daca are si pentru mine darul
care mi-l doream, ca doar fusesem cuminte, nu
mai zaharisisem dulceața bunicii  si nici nu mai
făcusem rochițe păpușii, din salul mamei. M-a
sfătuit sa-mi pun dorința in cutiuța unei stele si el
o va trimite Moșului, dar numai cu o singura
condiție: când el se va juca cu pernițele norilor,
1
scuturând fulgi de nea, eu sa-i fac cu mana de la
fereastra, dovada ca nu l-am uitat.
Mai sunt câteva zile pana la Crăciun, anii
au trecut, mulți, si mă întreb ce mai face oare
Omulețul de pe Luna? Mă îndrept spre fereastra
si chiar daca  nu ninge  trimit salutul meu către
el... Mă aștepta, avea Carul Mare pregătit gata, sa
înconjuram Luna si sa umplem steluțele cu vise
ca Moșul sa le găsească. L-am îmbrățișat sub
pleoape, atât de tare ca era sa-l scap pe obraz.
Noroc ca s-a agățat de o raza de luna ce iscodea
chipul tău.
Mi-a mărturisit ca in fiecare iarna, a
așteptat sa-l caut,  sau măcar sa mai pun ceva in
cutiuța pentru Moș Crăciun. Ba chiar Moș
Crăciun întrebase de mine si i se păruse ciudata
tăcerea mea, așa ca au hotărât împreuna sa-mi
facă cel mai frumos dar care  si-l poate dori
cineva.
Întorc privirea către tine, tu zâmbești in somn
complice si înțeleg. Te iubesc Omuleț de pe
Luna, Crăciun fericit  si salutari lui Moș Crăciun!
Sa nu uiți sa-i spui ca eu nu am încetat nici o
clipa sa cred  in el!

1
Land of Christmas

E vremea calatoriilor de iarna. Poți lua

avionul sau inorogul, alegerea iți aparține. Sfatul
meu: alege inorogul, el te va duce acolo unde
visele au cea mai frumoasa stațiune de iarna, Tara
Crăciunului ! Cum treci granița , te vei intalni cu
tine, cea care cu ani in urma privea, pentru prima
oara, uimita si fermecata, bradul împodobit. Te va
lua de mana si te va duce direct la casuta de turta
dulce, unde totul este pufos si miroase a
scorțișoara. Te va așeza pe scăunelul de langa
soba, te va ospăta cu toate bucuriile si amintirile
copilăriei,  si-ti va șopti ca daca ești cuminte, Moș
Crăciun o sa-ti facă o vizita.
Afara ninge feeric, ca intr-o scuturare de
mar înflorit si totul pare zămislit din ciocolata
pudrata cu zahar. Ușa se deschide si…ghici cine
intra? Tu, îmbujorata de primul sărut sub
crenguța de vâsc si răspândind parfum de mar
copt si de iubire.
Te așezi lângă tine si nerăbdătoare, te pui
pe povestit,despre EL. O, doamne este atât de
frumos totul, incat era sa uiți ca trebuie sa faci si
oleacă de shopping.
Inorogul te așteaptă, nechezând colinde.
Te prinzi de coama lui si lași fantezia sa-ti fie
ghid. Uite si mall-ul dorințelor strălucind ispititor
printre troienele gândurilor. Vitrine pline cu de
toate: începând de la zâmbete dulci, pana la iubiri
1
mai mari sau mai mici.
Le-ai lua pe toate dar nu încap in
cos, așa ca te mulțumești cu toata gama de
zâmbete a copilului tău, cu parfumul unicat al
brațelor mamei si cu ediția  de unic tiraj a
dragostei lui. Acum te poți întoarce fericita si
relaxata la făcut cozonaci si sarmale, in cealaltă
Tara a Crăciunului, Cea a Crăciunul cu cei dragi!

1
Binecuvântata ești, Românie !

Te-am iubit mereu, aproape fără știu, sau

mai exact atât de firesc precum iți iubești mama.
Am plâns si m-am bucurat pentru tine,m-
am supărat pe tine deși nu era vina ta dar tot
timpul m-am bucurat ca mă înconjori cu toate
minunile tale. Recunosc am avut momente in care
am vrut sa fug de tine, dar știam ca fără tine nu as
fi întreagă, ca mi-ar lipsi drumurile tale prăfuite si
muscate de gropi,fântânile tale ,cu brațul in
cumpăna,  străjuindu-le marginile, căpițele de fan,
blonde rubincude, răsfățându-se pe câmpuri,
munții înțepând cerul cu sulițe de brazi, oamenii
ei așa cum sunt dar care ii simt ai mei.
Te iubesc pentru ca ești naturala si
fireasca, ca o țărăncuță care nu a fost încă la oraș
si nici la televizor nu se uita, te iubesc pentru ca
ești a mea!

1
Relocare

Mi-am luat inima in dinți si m-am hotărât

sa fiu si sa fac cea ce stătea  in stare latentă in
ființa mea: sa meșteșugesc si sa simt sub tălpi
verdele pământului.
Am pus la naftalina contabilitatea si acum
colaborez doar cu creativitatea. Si pentru asta
aveam nevoie de spațiu, de aer proaspăt, de mine
nevirusata de tumultul capitalei.
Iată-mă așezată confortabil in casă, care
fie vorba intre noi, mi-a luat doua săptămâni sa o
dichisesc cum vreau eu, si scriind aici, mânata de
dorul acestui loc.
Pai, cu ce sa încep? Azi de exemplu,
cocosul vecinei si-a pus orologiu in funcțiune si
a  dat deșteptarea pe la cinci. M-am si repezit sa
fac focul in casa, ca sa nu-mi înghețe degetele pe
tastatura si apoi repede la cafea, sa fac priza cu
realitatea. Acum ca lemnele torc molcom in soba
si soarele  s-a deșteptat , dând ceața la o parte, mă
pregătesc de treaba. Moș Nicolae mi-a dat o
comanda si nu pot sa refuz tocmai pe cel care
umple ghetuțele.
Cam atât pentru azi, ca doar de abia a
început ziua si aici zilele sunt pline de o munca
binecuvântata.

2
Așa...despre mine si toamna

Sfârșit de septembrie sărutat de soare cu

aceeași patimă de vară in călduri. Îmi sprijin
gândurile pe palme de struguri si caut noi vise
printre gutui si prune nerăbdătoare sa se  așeze cu
dulceața in borcane. Vreau sa trăiesc toamna , cu
bogatei si parfum de pere busuioace. Vreau sa
umplu cămara sufletului cu tot soiul de bunătăți
sa-mi ajungă încă o viața de acum încolo.
Vreau sa stau de vorba cu toamna la un
pahar de must si sa-mi plimb speranțele printre
frunze șoptitoare .
O sa fac asta pe îndelete departe de prea
complicatul si asfixiantul oraș, acest înghițitor de
destine șablonate.
O sa  iubesc toamna așa cum se cuvine,
printre copaci năpădiți de rod, printre butuci de
vie scăpați de povara vinului rupt din soare .
Încep ceva nou si am nevoie de sfatul si
răbdarea toamnei, de culorile ei măiestrit
amestecate. Mai am nevoie de răgaz fără ploi si
fără vânt isteric. Mai am nevoie de tine toamna
frumoasa  sa-mi mut viața, acolo la poale de
munte unde apa zburda din piatră in piatră si unde
brazii fac hora la margine de drum, acolo în noua
mea casă, să încep sa  scriu drumul care  mă
așteaptă de atâta vreme.

2
Hai, intra!

Hai, îndrăznește! Nu trage cu ochiul pe la

ferești! Toate sunteți binevenite dragele mele
"feministe".
Avem șampanie la rece cat cuprinde, tort
pe toate gusturile, muzica cat sa spargem NET-
UL. Așa ca sus paharele si LA MULȚI ANI
pentru toate MARIILE de pe aici, cu toata forța
sa răsune site-ul.
Nu contează ca e doar virtual totul,
contează ca aici ne simțim noi bine, in fiecare zi,
ca aici ne împărtășim gândurile,ne spunem
frământările, ne citim cu nesaț si ne dam cu
părerea. Aici este locul in care nu  ne strâng
pantofii cu tocul de 14, nu se vede când ni s-a
cam întins machiajul sau parul s-a cam ciufulit.
Hai fetele, luați de beți, mâncați si dansați ca aici
nimic nu îngrașă, nu pătează, nu ebrietează si nu
dăunează grav sănătății. La mulți
aniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!
Sa înceapă petrecerea!!!!!!

2
…iar eu vad Brăila așa!

Ridicata pe o buza de Dunăre, intr-un

îndepărtat secol (se pomenește prima oara in
hărți catalane Angellino de Dalorto, 1325 –
1330 și Angelino Dulcert, 1339), purtând un
nume cam ciudat pentru urechile mele de
profan (Drinago), Brăila sta fata in fata cu
timpul, păstrând istoria si istoriile in fiecare
piatra, in fiecare zid de casa. Nu voi intra in
amănunte legate de arhitectura si nici nu
intenționez sa scriu o cronica a ei, vreau doar
sa vorbesc un pic despre ea, așa cum o vad si
o simt eu. Daca ar fi sa mi-o imaginez ca
persoana, ar fi o bătrâna si frumoasa doamna,
anacronica in rochia impecabila, deși pe
alocuri ciupita de molii, stand intr-o fotoliu
de răchita, pe veranda casei sale boierești, si
privind lung printre amintiri, către o Dunăre ,
acum nu prea albastra.
Draga mea doamna, te-am iubit din ziua in
care, căutând prin biblioteca mamei, l-am
găsit pe Mihail Sebastian. El te-a adus la
mine, chiar intr-o zi când in salcâmii din
curte înfloreau ciorchini mari si albi,candele
de mai parfumate.
A fost momentul în care mi-am spus că
vreau să te cunosc, sa locuiesc acolo unde
ești tu. A trebuit sa treacă aproape o viața ca
sa-mi împlinesc visul, de care sincer,
2
 uitasem, acolo undeva intre copilărie si
adolescenta. Acum sunt aici lângă tine
si nu mă satur sa te descopăr in fiecare zi. Ai
atâtea sa-mi spui si eu am atâtea care vreau
sa le aflu.
Maine este ziua ta, împlinești …dar ce
contează, important este ca exiști, ca sunt
lângă tine si ca nu voi înceta sa-ti ascult
poveștile si așa cum pot eu sa-i ajut si pe alții
sa te cunoască, pe tine cea adevărata, mama
de Aslan, Istrati, Hariclea, Fănuş, Goanga si
mulți alți copii minunați.
La mulți ani! stimata si distinsa doamna de
pe malul stâng al Dunării Albastre!

2
Sufăr de " orfanism "

Prima oara s-a manifestat când nu a mai

sunat telefonul si nu am mai auzit întrebarea:”ai
ajuns cu bine la servici?” In fiecare zi, ani buni,
acest telefon era prezent in diminețile mele, si
deși nu-i înțelegeam rostul, totuși m-ar fi
îngrijorat lipsa lui.
Apoi au urmat zilele in care deschideam
ușa casei si nu am mai auzit:”ai venit
acasă,Mihailuta?” Si așa s-au acutizat simptomele
“ orfanism-ului “.
Vine o vreme când, cea mai importanta
ființa din viața noastră, MAMA, se retrage din
viața noastră, discret, dar mai ales definitiv,
urmând ciclul firesc al lucrurilor. Mulțumesc
celui de sus, asta mie mi s-a întâmplat când deja
eram om in toata firea, dar cred ca as fi mulțumit
si mai mult daca nu s-ar fi întâmplat.
Au trecut deja doi ani si deși sunt
conștienta ca ar fi fost imposibil altfel, nu-mi pot
umple golul din ființa-mi ce se simte trunchiata.
Privind in urma, mă cert pentru atâtea clipe cărora
le-am risipit valoarea.
Poate părea platitudine, dar cat de dureros
este faptul ca estimam cu adevărat just doar in
momentul in care nu mai avem. Sigur ca nu m-ar
mai revolta întrebări de genul: ai mâncat, ti-ai pus
căciula, de ce bei apa așa rece, de ce stai in
curent?
2
 Ar fi extraordinar sa mă mai simt copilul
cuiva, sa mai simt acea grija exagerata , de care
mă simțeam de-a dreptul jignita la cei 50 de ani ai
mei.
Of, doamne cum am putut sa simt așa,
cum mă putea enerva ceva care nu era decât
dragoste in forma cea mai pura? De ce n-am
primit-o cum trebuie, cu toate onorurile ce se
cuvin ? Unde sunt, a cui sunt? Cordonul
ombilical a dispărut printr-o operație mult prea
dureroasa. Privesc speriata in jur, si-mi spun :
sunt doar un orfan fără șanse la adopție!

2
Răscrucea intre DA si NU

Da sau nu? Aceasta este întrebarea care ne

mistuie. Orice ce dorim tinde sa oscileze, un
balans hipnotic, cu argumente pro si contra.
Rațiune versus suflet. Si totul doare, caci alegerea
finala păgubește una din parți. Doamne, câtă
nevoie avem de certitudinea ca am luat decizia
corecta, ca am reușit sa împăcam, sa mediem
dualitatea noastră incontestabila. Dar oare exista
acesta certitudine, oare regretele vor fi ca am
făcut sau ca nu am făcut?
Nesiguranța vine din faptul ca nu ne
dorim ceva cu adevărat sau din faptul ca trebuie
sa facem acel ceva? Cu siguranță ca trebuie sa
îmbinam puzzel-ul care se numește EU, sa fim
doar ce ne place sa fim, nu ce si-ar dori cei din
jur, sa facem cu plăcere cea ce facem, chiar daca
uneori pare rutina sau banal, sa fim unici prin
respingerea imitării.
Este greu dar nu imposibil ,caci ne
suntem noua datori cu sinceritate si cu
obiectivism ca sa putem sa alegem cu hotărâre
intre DA si NU.
 

2
Lacul din ochiul stâng

Mi-e cald ! Atât de cald încât simt ca aerul

parca se materializează, prinde consistenta, si nu
mai  pot sa-l respir ! Mi-e cald, ca atunci când
intri in panica si sudorile au debit de Niagara. Mi-
e cald, dintr-o groaza de motive : ca este vara, ca
mi-e frica de atât de multe lucruri, ca simt
crescând in mine revolta împotriva lucrurilor
strâmbe, ca....
Si atunci mă așez in ochiul tău stâng,
acolo la margine de iris verde si răcoros,  unde
un strop de albastru mi-a făcut mie lac ca sa mă
scald in tine. Mă răcoresc, ești acolo, ești pentru
mine, tu cel care îmi  risipești  îndoielile si
nesiguranța. Mi-e bine aici, intre verde si
albastru, simt adiere de codru si murmur de apa.
Respir din nou, respir cu sufletul, aerul tău
bun, proaspăt, liniștitor, si lumea este deja un alt
târam pe care vreau sa-l străbat si sa-l descopăr.
Mă las ocrotita de privirea ta si adorm liniștita
umbrita de genele tale, pe malul lacului din ochiul
stâng.

2
Unde sunt, ca nu mă găsesc?

De la o vreme am senzația din ce in ce

mai puternica ca nu mă găsesc. Mai sa fie, si
eram sigura ca mă pusesem așa de bine intr-o
iubire, ca nu aveam cum sa mă pierd.? Oare mi-a
schimbat cineva locul sau m-a scăpat pe jos?
Habar nu am. Oare eu m-am rostogolit si am
căzut intr-un colt de viața prăfuit si uitat de
bucurie ?
Poate mi-am schimbat singură locul, m-
am pus mai la soare, ca nici in umbra nu-mi
place, nu pot străluci nici cu ochii nici cu sufletul.
Sigur sunt? pe aici pe undeva, ca doar nu m-a
furat tristețea si nici nu m-a spart nepăsarea.
Locul meu a fost la vedere, nu ascunsa
după gânduri sau vorbe deșarte. Nu, categoric, pe
polița cu fotografii nu sunt, m-am uitat atenta si
sigur nu am devenit amintire, nu-mi plac lucrurile
cuminți așezate in rama, vecinătatea lor, mă
deprima.
Sa fiu in sertar?
Cine știe? Intr-un moment de lehamite m-
am băgat sub file albe așteptând sa fie scrise de o
mana drăgăstoasa.
Încep sa mă strig, sa mă chem., sa mă rog
frumos sa ies de acolo, de unde m-am ascuns, mi-
e dor de mine, mi-e frica? ca as putea ajunge, prin
colturi uitate, limitata? de o rama, pe post de

2
poza, uitata in sertar pana la îngălbenire de o
mana care nici măcar nu știe sa scrie.
M-a ascuns iubirea ?

Distanţe învinse

Simbioza sufletelor de aceiași consistenţă

fac distanţele să se anuleze. Iți scriu ție dragă
prietenă cu nume sau doar pseudonim, iți scriu
aici , căci sigur mă vei găsi urmând imboldul
contopiri. Iți scriu despre speranțele, amintirile,
iubirile, fericirile mele care s-au întâlnit cu ale
tale intr-o firească rezonanţă. Tu te-ai regăsit în
mine, eu te-am găsit  știind că-mi semeni.
Contează să știu că mă citești, că-ți aduc bucurie
sau că te pun pe gânduri. Contează că mă faci să
simt că exist pentru tine. Cuvântul tău sau al meu
are putere de gest, de mângâiere, de bătaia pe
umăr care te face să mergi mai departe. Nu
suntem singure, suntem aproape, pentru că încă
știm să fim  oameni , pentru că suntem copiii
mamei albastre. 

3
Periferica

Întuneric învălmășit de gânduri si

percepții, luminat sporadic de o luna înecata in
gaze de esapament. O umbra cu spate gârbovit se
prelinge jilav printre betoane cenușii si muscate
de vărsat. In groapa unui utopic asfalt,o mașina se
poticnește zdrăngănind din toate fiarele ei luate in
leasing. Prin parcul gunoaielor o potaie jigărita,se
lasă alintata de mana unei pungi cu aurolac. Aerul
duhnește a mâncare ieftina cu E-uri si a tei corcit
cu ceapa călita. Lângă  coșmelia de tabla cu
pretenții de magazin, sticle de bere ieftina
obosesc pe la guri căscate de ras grosolan si
umplute cu înjurături. Jalnice ferestre urlă
manele, peste bâzâit de țânțari.  Un petec de
pământ crăpat de excremente si pet-uri sfidează
urbanul cu un smoc de iarba sfrijit de nepăsare.
Speriat de prezent,un fir de păpădie scăpat de
apoplexia poluării scoate cap galben si optimist
căutând amintirea codului genetic. Si firescul da
bir cu fugiții, urmărit de hoarda malformației
(anormalității)!

3
Depoziția unei infractoare

"JUR  SA SPUN ADEVĂRUL SI

NUMAI ADEVĂRUL, ASA SA-MI AJUTE
DUMNEZEU!"
Parca așa suna jurământul depus intr-o
sala de tribunal, deci așa voi începe si eu mărturia
mea intr-un proces de conștiința, cu mai multe
capete de acuzare. Da, am fost chemata de mine
in judecata pentru ultraj si vătămare, pentru omor
prin imprudenta si favorizarea infractorului.
Vătămarea a fost adusa unui suflet care
dăduse dovada de buna credința si-mi oferise
șansa sa castig o seama de bunuri fără sa le merit.
L-am escrocat cu buna știință si i-am promis ca-i
pot înlesni trecerea frontierei dintre vis si realitate
si obținerea unui contract pe termen nelimitat, in
cadrul concernului LOVE FOREVER.
Am omorât prin nepăsare si egoism un
sentiment de iubire durabil , care mă păzea  si mă
ocrotea  din umbra, mă accepta așa cum sunt, 
fără sa mă îngrădească.
Am crezut in permanenta ca nici nu exista
, pentru ca era sărac in declarații dar atât de
darnic in dovezi pe care, din păcate  nici nu le-am
luat in seama , nu din rea voința, ci din
superficialitate. Mi-am administrat  victimizare si 
cu neînțelegerea mea am otrăvit singura sursa
care-mi alimenta  forța existentei.

3
 Am  înlesnit prin toate mijloacele 
pătrunderea infractorului, am fost complice la
furtul de încredere si deteriorare de sentimente,
am adus prejudicii inestimabile unei vieți ce-mi
era draga, ajutând un intrus să-şi însu-
şească bunuri  de care  avea nevoie  doar ca sa-si 
trateze plictiseala.
Nu, nu insistați nu am nevoie de avocat
din oficiu, nici de clementa, nici de amânare a
procesului. Insist sa primesc pedeapsa maxima.
Regret sincer faptele mele si îmi recunosc
in totalitate vina, fiind gata sa mă supun rigorilor
legii nescrise a singurătății.

3
Iubire verde

S-ar vrea poveste daca nu s-ar fi întâmplat

aievea. Copilăria mea a fost un vis intr-o gradina.
Vis țesut de mama si bunici cu fir de regina nopții
pe gherghef dolofănit cu flori de tot soiul si păzit
cu strășnicie de doi brazi voinici. Mânuțele mele
de copil, împărțeau darnice mângâieri daliilor si
nalbelor si îmbrățișări cu nemiluita celor trei
făcători de fructe ce odihneau in fundul curții.
Dintre toți, cel mai drag mie îmi era
prunul. Era bătrân si scoarța lui mereu lăsa
lacrimi lipicioase iar gura scorburii șoptea povesti
aduse de vânt.
Lui i-am spus prima poezie, aia cu
Zdreanță si i-am citi prima poveste când
începusem sa deslușesc interesul literelor. Lângă
el, îmi așezam somnul in iarba si-mi certam
păpusa sa facă si ea nani.
In ziua aceea, de vara clocotita, pe portița
din spate s-a furișat un câine cu ochii roșii si
botul albit de spuma turbării.
Speriata, nici nu am mai apucat sa tip
când el si-a luat avânt, mârâind, spre mine.
Prunul bunul, a aruncat o creanga de-a lui
groasa chiar pe spatele câinelui punându-l pe
fuga. Întâmplare? Noroc? Sau doar iubire
împărtășită?

3
Banu Manta

Pe strada doar praf  amestecat cu flori de

tei așternute de vântul fierbinte. Soarele coace
asfaltul devenit acum capcana pentru tocuri. Ici-
colo cate un trecător asudat grăbește pasul in
căutarea umbrei.
Pașii mei zoresc spre niciunde. Unde sa te
grăbești marți, intr-o vara bucureșteana? Nu am
chef sa mă duc acasă, nu am chef  de cutreierat
mall-uri, nu am chef pur si simplu cam de nimic.
Fac ștanga si mă îndrept spre stația de tramvai. O
amintire îmi pune piedica si-mi schimba direcția.
Privesc înapoi către o alta vara. Da, da, aici era.
Același gard verde si înalt, aceiași alee ducând
spre ușa cu vitralii. Terasa însa  are alt look, acum
unduiește voaluri pastelate  printre armonii
discrete ale unei muzici eterice. Pare  a fi in
veșnica  așteptare a  unei MAYTREI. Deschid
poarta, mă îndrept către primul fotoliu primitor
ce-mi iese in cale si mă scufund intr-o pașnică
răcoare. O voce se insinuează in urechea mea si
mă întreabă care este alegerea mea. Care alegere?
Oare am știut sa mă descurc in viața prin
labirintul alegerilor? Ah, da, normal sunt cu
meniul in mana si ar cam trebui sa fac o alegere.
M-am hotărât: ceva nou, nemaigustat, nemaibaut.
Of, știu, sunt confuza, caci oricum  nu mai
încercasem așa ceva si oarecum jenata  îmi

3
exprim repede dorințele culinare incitata de
ineditul bucatelor ce zâmbeau din poze.
Închid ochii si-i deschid in suflet. E vara.
Aceiași terasa dar învăluita in lumina difuza a
felinarelor. La o masa doi îndrăgostiți împart
același suflet.
Eu si cu mine bem o cafea  la bar si
surâdem unei dorințe lăsate in uitare. Apoi,  a
venit glasul acela,  care m-a smuls din absenta.
Nu mai știu exact, mi-a cerut bricheta sau iubirea.
Știu ca i le-am dat pe amândouă. Poate mai bine
nu aveam bricheta sau poate nu trebuia sa beau
cafea sau poate chiar trebuia sa ne întâlnim, sa ne
mixam o vreme sufletele ca sa plecam mai
departe. Cine știe ?!   
Deschid ochii. In vara de acum! Probabil
energia acestui loc, probabil decorul  amintind
categoric de un Eliade drag mie, toate la un loc
deschid o parte din mine pe care mi-as fi dorit-o
mereu prezenta.   
Sunt doar eu, a naibii de prezenta si a
naibii de “doar eu”. Sunt doar eu, cu un chef
nebun sa mă bucur de aromele ce plutesc dinspre
platoul pus pe masa, sa mă bucur de pacea si
armonia din jur, sa mă bucur de mine cea
conectata la univers, intr-un colțișor de Indie 
rătăcit in București,  sa mă bucur de o zi perfecta.
Neașteptat de perfecta, in Banu Manta, la
numărul 25.

3
Unde ne sunt femeile ?

Pai, dragi românce, stau si mă întreb

unde-mi sunteți voi, femeile aprige, gata sa se ia
cu toata lumea de piept pentru căminul ei ? Oare
ați uitat ca voi sunteți cele ce ţineţi frâiele
vremilor ? Ca voi sunteți cu cheile vieții in
mâini ?
Ne-am dorit drepturi egale cu ale
bărbatului, si n-am făcut decât sa ne împovăram
si cu ale lui, ciuntindu-i din masculinitate. Uite
așa am devenit  mult prea ocupate in a concura cu
ei si uitam de rostul nostru pe acest pământ.
Un pic de ajutor, pentru memorie ? Va
mai amintiți cum eram alintate, cum sunau
protector si  admirativ expresiile: sexul slab,
sexul frumos…?
Caci noi chiar suntem frumoase prin însăşi
natura lucrurilor si slabe fără iubirea si ocrotirea
bărbatului. Haideți sa-l reînvățam ca avem nevoie
de el, sa-i redăm importanta in viaţa noastră, sa
nu-l mai „efeminizăm”. “Zoe, fi bărbată!” sa
rămână doar o încurajare când ne doare la epilat,
nu sa fie o modalitate de a duce cat mai multe si
mai grele la bun sfârșit, total singure. Este din ce
in ce mai evidenta necesitatea reașezării valorilor,
reîntoarcerea noastră la feminitatea estompata de
“mușchii” câștigați in bătăliile solitare.
Nu va încruntați, aveți răbdare sa duc
judecata pana la capăt !
3
 Ce implica noțiunea de femeie puternica,
de succes,  care pare a  nu avea nevoie de nimeni
alături?  Multa munca si dedicație (chiar daca
avem șansa unui job care sa ne placa), multe ore
petrecute departe de cei dragi (in eventualitatea ca
vrem sa avem si o familie). Cum sa le împaci in
mod satisfăcător pe amândouă, de unde sa mai ai
timp sa-i dezmierzi, sa-i cerți, sa-i îndrumi? Când
mai ai timp sa stai de vorba cu tine însuti ?
Când mai deretici printre vise si mai
aerisești odaia sufletului?
Si uita așa, vine o zi când omul drag
rătăcește drumul spre tine, copiii te ignora, si
realizezi ca singurătatea s-a instalat confortabil la
tine in casa si in gând.
Te consolezi o vreme ca totuși ai statutul
femeii care a răzbătut in viața prin propriile forte,
ca ai in fata o cariera  de succes. Culmea, este ca
nu mai ești chiar așa de incantata?
Ba chiar ai si angoase, privești mereu in
spate ca nu cumva cineva sa treacă in depășire.
Tot cu dezaprobare citiți?  Pledoaria mea
este pentru ierarhizarea priorităților noastre,
pentru soluția optima de a nu  ne știrbi
feminitatea, in sensul ancestral al cuvântului.
Mă scuzați daca sunt sceptica si nu pot
crede  ca timpul  îngăduie sa le facem pe toate 
bine si din belșug,  si ca mama, si ca șotie, si ca
femeie de cariera  in doar 24 de ore a unei zile.

3
 Se va impune o alegere: familie sau
succes?  Ce-ar fi sa le clădiți împreuna cu cel ce
va sta alături, tu o cărămida, el cealaltă. El cu
pragmatismul, tu cu flerul tău si cu cel de-al
șaselea simt specific noua si  amândoi cu multa
dragoste. Ascultați-va, observați-va, anticipați-va,
pârguiți-va in căldura iubirii copiilor voștri.
Nu reduceți totul la material, acesta  se
poate diminua cantitativ si calitativ dar iubirea
dăruita si primita din tot sufletul este o
permanenta ce ne da stabilitate. Fără ea, si nu
romanțez absolut deloc, mulțumirea, fericirea,
împlinirea, sunt  episodice.
Propun un exercițiu de imaginație:
gândește-te ca ai un super-job, o super-casă, o
super-mașină, si roiesc in jurul tău cei mai faini
bărbați. Fi sincera, nu ti-ai dori uneori sa fi iubita,
nu doar dorita, ocrotita, nu doar însoțita,
înțeleasa, nu doar aprobata?
Putem brava, putem minimaliza, putem
ignora o vreme setea sufletului dar nu o vom
putea face la nesfârșit. De ce? Pentru ca ești
femeie, pentru ca ești din coasta…lui si ai fost
creata din iubire si pentru iubire.

3
Păcatul nepăsării

Mulțumesc lui Dumnezeu ca dinte

păcatele inerente vieții, nu-l am si pe cel al
nepăsării. Nici o mie de mătănii nu m-ar fi spălat
de el.
M-a durut si m-a bucurat tot ce s-a
întâmplat in preajma mea. M-a durut mana
întinsa, cu sfială, a unui bătrân cu pensia
simbolica, privirea unui copil, lipita de o jucărie
pre scumpa chiar si in vis, ridurile unei femei
prea încărcata de probleme si prea săracă in
bucurii, singurătatea celor dezamăgiți, tristețea
celor uitați de cei dragi.
M-a bucurat porumbelul așezat pe sârma
pentru rufe, corcoduşul scuturând flori pe umerii
mei, maidanezul gudurându-se pe lângă mine in
stația de autobuz, incandescenta răsăritului de
soare , mijind intre doua blocuri înghesuite,
păpădia crescută intr-o spărtură de asfalt,
tandreţea unui cuplu copleşit de ani, trandafirul
aşteptând cuminte, in mana unui bărbat.
Atâta bogăţie sărăcita de nepăsare, intr-o
nesfârșită goana spre niciunde, intr-o cursa
contracronometru.
Oprește-te alergătorule, odihnește-te, 
privește in jur, si minunează-te de atâtea
contraste; ele sunt substanța plămădelii tale.
Simte că eşti om, că poţi iubi, că poţi urî, că te
poţi bucura, că te poţi întrista.
4
 Cineva a spus că: “ oamenii îi invidiază pe
îngeri pentru ca pot  zbura, iar ei ne invidiază
pentru că putem mângâia!”.
Omule, nu uita…fi demn de INVIDIAT !

Te-am iubit de când mă știu, poate chiar

de când nu mă știam nici eu.
Viața mea a fost doar drum către tine,
chiar daca a trebuit să ocolesc, să urc, să cobor, să
mă rătăcesc, să obosesc, să mă răzgândesc, să
plâng, să strâng din dinți, nu conta, știam că voi
ajunge. Si ști de ce? Trebuia să mă întregesc, nu
puteam umbla prin lume fără verde in priviri, fără
să-mi fie încălzite mâinile când uit mănușile
acasă, fără să-mi fi sărutate lacrimile de fericire,
fără bucuria de a privi lebedele în dimineţi de
vară, de a mototoli zăpada abia ninsă cu trupurile
noastre, de a foșni frunzele toamnei îmbătați de
culorile ei, fără duminici cu sendvișuri calde
mâncate în pat, fără somn cuibărit la pieptul tău.
Cum altfel sa definesc totul decât
IUBIRE, când nu mai știu unde se termina EU si
începe TU, când, sfidând matematica vieții,
1+1=1
4
Iubirea ca un teatru

Un EL si o EA si o CĂSNICIE. Pana
acum nimic extraordinar. A fost si o poveste de
iubire dar doar EA știe sa o povestească. Apoi s-a
deschis stagiunea teatrala:EL juca rolul unui tip
care iubea iar EA rolul femeii fericite.
Ca in orice teatru exista si RELACHE. EL
schimba decorul, EA făcea curat cu lacrimi in
ochi ca era prea multa mizerie si simțea ca nu mai
face fata la mormanele de gunoi lăsate de
figurante. Au urmat 25 de stagiuni cu aceeași
piesă, aceeași actori, însa jocul lor nu mai era
convingător, era ceva mecanic si anost dar încă se
mai vindeau bilete; era un loc curat si civilizat si
cafeaua era gratis , ba chiar erau si bonusuri
pentru fidelitate.
Intr-o dimineața, stupoare, in locul
vechiului afiș, apăruse un altul care anunța
premiera unei alte piese iar rolul feminin era
atribuit unei alte actrițe.
Si o vreme nu s-a mai știut nimic nici
despre piesa, nici despre actor doar despre EA s-a
mai auzit cate ceva: ba ca juca pe la mai multe
teatre in piese avangardiste, ba ca ar lucra
jumătate de norma la circ (cică făcea acrobaţii pe
sârma), ba ca avea un sponsor cam bătrân dar cu
bani.
Anii au trecut si in pauza dintre doua
piese(teatru scurt)la EA in cabina a apărut spăsit
4
EL. Nu mai vroia nimeni sa-l angajeze si
partenera cea noua fugise cu regizorul unui teatru
cu buget mai mare.

EA l-a ascultat cu inima împietrita (se

îmbolnăvise in anii când căra gunoiul) si a promis
sa-i facă rost de un rol secundar in piesa in care
juca ea; oricum nu mai avea nici o importanta
cine ii da replica.
Va veți întreba unde este ineditul in
aceasta poveste; ei bine aflați ca EA a luat marele
premiu pentru interpretare si elogiile criticilor de
specialitate si a reușit sa se vindece de inima intr-
o singura noapte.
O sa spuneți ca este imposibil dar știu
chiar de la medicul ei care nu putea sa-si explice
fenomenul: cum inima ei bolnava de împietrire se
acoperise de flori albe ba chiar avea si un izvor de
unde un călator prin stele venea zilnic să-şi
potolească setea.

4
Trăim intr-o lume patronata de big boss -
BANUL

Îl cunoașteți? Ați stat sa analizați cat de

puternic este? Cum poate cumpăra orice, de la
banala dar indispensabila hârtie igienica, pana la
mult doritele iubiri si prietenii? Chiar voi care
citiți aici, si aveți un altfel de statut in viață, vă
întreb câți prieteni adevărați aveți care nu
corespund acestui statut, deși din punct de vedere
intelectual si al caracterului sunt mult peste
medie? Câți dintre actualii prieteni ar mai fi in
preajma voastră dacă azi nu aţi mai fi, psihologul
de succes, scriitoarea bine cotată sau patroana
unei firme de top?
Banul pentru mulți nu este un scop, dar
poate fi un mijloc de a se bucura de acea
normalitate dragă nouă tuturor: să te bucuri de
familie, prieteni şi un timp liber de calitate. În
momentul când nu îl ai la un nivel satisfăcător,
când vezi că cei de acasă rămân cu dorințe (mă
refer la cele de bun simţ, nu extravagante)
neîmplinite, când prietenii nu prea te mai caută,
căci garderoba ta dă semne de oboseala si nu iți
mai permiți să vă întâlniți la o cafea undeva in
downtown, când stai să socotești cum să-ţi
împarți bugetul si vezi că nu-ţi mai rămâne si ție
de o oja ieftina, nu mai spun de un concediu
măcar la marea noastră, timpul liber nu mai poate
fi contorizat in momente frumoase.
4
 In primul rând ar trebui sa ne schimbam
noi in atitudinea fata de ceilalți care nu sunt din
aceiași categorie sociala cu noi si atunci sigur ca
se vor putea schimba si premizele unei societăți a
cărui singur criteriu de evaluare este BANUL.
Cat timp nu vom încerca sa ieșim din
cercul nostru restrictiv, cât nu vom încerca să-i
ajutăm și pe cei care nu au avut oportunităţile
noastre (nu mă refer doamne fereşte, la ajutoare
bănești, căci astea vin și se duc fără să schimbe
nimic), lucrurile din jur vor fi frumoase doar la
stadiul teoretic. Nu uitați, totul în viață este un
up-down; cine știe ce moment ţi se pregătește si
atunci vei dori să fi apreciat si iubit pentru cea ce
ești tu ca om, nu ca poziție sociala, și vei înțelege
demersul meu de acum.
Vă urez înțelepciune și altruism!

4
 Poate că ploua chiar si peste mine, ploua
cu clipe venind din trecut, cu momente eșuate în
încercări, cu fraze frumoase si doar atât, cu
imagini stocate în suflet si încerc să dau up-load
acelei părți din mine care încă mai crede în tine!
Te-ai imaginat vreodată că ai fi ploaie?
Ţi-ai dorit să plângi peste lume sperând să-i speli
neajunsurile si nedreptățile? Ţi-ai fi revărsat apele
peste câmpuri însetate sperând să le înflorești? Si
te-ai fi oprit atunci când fluviile înfuriate ar fi
vrut să schimbe harta uscatului? Sau poate ai vrut
să fi doar ploaia care picura blând pe chipul celui
drag?
Privesc în jur o lume complicată în
cuvinte si gesturi, în alegeri si în renunțări. Mă
întreb ce destin ne mână spre împuținarea
valorilor, spre sofisticării frizând bunul gust si
bunul simţ.
Intoxicați zilnic cu extravaganţe ale unor
pseudovedete, cu violenţe, cu manipulări
murdare, cu lipsa de respect si cinste, clădim o
societate gata oricând să se auto-devoreze.
Ne este frică de cel de lângă noi, de vecin,
de trecătorul ce se apropie pe stradă, ne este frică
de zi, de noapte, de orice, pentru că totul a
devenit teribil de complicat având atâtea
ascunzișuri, atâtea cotloane labirintice, derutante.
4
 Suntem rătăciți, din ce în ce mai
debusolați si sperăm într-o minune care să ne
întoarcă la simplitate, aceea simplitate aducătoare
de liniște, bucurie si de timp , de mult timp, ca
atunci când, vom părăsi aceasta viață, să putem a
ne spune „da, a meritat sa fac acesta călătorie!”

Undeva in Brăila, privind spre

Dunărea,care curge imperturbabil, o clădire,
declarată monument istoric, tinde pe zice ce
trece să iasă din peisaj. Pe fruntea ei, o jumătate
de lozincă, pare acum o întrebare pertinentă: SI
POPORUL?

4
Îmi plac filmele cu Fred Astaire şi bărbații
care plâng

Aparent asocierea pare forțată sau

hazardată. Nu este deloc așa!
Zilele trecute mă uitam la un film cu Fred
Astaire. Pe lângă virtuozitatea incontestabilă
căpătată probabil in urma unor multe ore de
repetiții, n-am putut să nu observ de fiecare dată,
cât de multe poate transmite acest om doar
dansând. Este acolo, bucurie, emoție, iubire, un
amalgam care dacă ar fi să-l asemuiesc cu ceva,
ar fi cu acea iubire adolescentină când sufletul
înflorește în dragoste si primează în defavoarea
erotismului (care astăzi se manifesta cam prea
precoce si la întâmplare).
Numai un suflet luminos poate să
transmită cu atâta forța, printr-un act artistic, acel
ceva care să facă privitorul de rând să rezoneze.
Așa s-a produs acel declic, născător al asocierii de
mai sus. Da, îmi plac bărbații care plâng. Acești
bărbați sunt cu adevărat cei puternici!
Ei au curajul să nu se ruşineze de propriile
lor sentimente si au înțelepciunea de a nu
confunda slăbiciunea cu sensibilitatea.
O femeie adevărata, nu v-a
rămâne indiferentă la așa ceva. Pentru ea va fi
dovada de necontestat că acela este bărbatul care
o va înveli in nopțile friguroase, care îi va încălzi
mâinile când uită mânușile acasă, care va ști ce
4
culoare au ochii ei, care o va face să plângă doar
de bucurie, care nu va uita niciodată nimic din tot
ce înseamnă EA.

Memoria unei frunze

Firavă în uscăciunea ei ,odihnea în

sarcofagul filelor îngălbenite. Între pagina unui
ieri și pagina unui mâine, trecuseră anii fără adieri
de primăvara sau arșițe de vara. Memoria sevei se
pierduse pe undeva printre cuvintele acum
aproape șterse de nepăsarea timpului. Atingerea
ușoara a mâinii parfumate, îi declanșa frica
prezentului. Dacă mă voi risipi în pulbere, dacă
mă voi trezii printre resturi de varză sau coji de
oua? Totuși am însemnat ceva la un moment dat
in viața cuiva, nu pot sa sfârșesc așa, ca o simplă
frunză! Sunt păstrătoarea unei amintiri care într-o
toamnă a înflorit toți merii unui suflet; așa ceva
nu se întâmplă prea des în viață! Zbătându-se în
argumentări, simți cu întârziere o picătura ca de
rouă umezindu-i ruginiul îmbătrânit. Apoi, cartea
se închise şi frunzei nu-i rămase decât să se
întrebe, oare chiar a fost roua sau poate doar o
lacrimă ?

4
Singurătatea lui Făt-Frumos

Am intrat zilele acestea intr-o librărie si ca

de fiecare dată după ce mi-am cumpărat ce aveam
nevoie, am trecut si pe standul cărților pentru
copii. Trebuie să recunosc că cel mai bine
realizate sunt cele din Republica Moldova. Mi-a
atras atenția in mod special o poveste cu Făt-
Frumos si...așa am ajuns la concluzia că este
foarte singur si nu-si mai poate trăi povestea.
Să vă explic de ce! In primul rând, balaurul nu
mai este interesat să se lupte cu mijloacele
tradiționale, acum că si-a deschis bănci peste tot e
foarte ocupat cu cei care intră in gura lui de
bunăvoie. Muma Pădurii s-a mutat la Bruxelles că
a rămas fără pădure de când s-a cam tăiat toată si
oricum acolo vrăjitorește legal si european.
Zmeului nu-i mai arde de înfruntări si a făcut si
burtă că nu mai trebuie sa alerge după Ilene
Cosânzene, vin ele cu nemiluita, care mai de care
mai nurlie si mai dornică să-i fie partenera că
doar are ditamai palatul in Pipera si cai putere cu
sutele. Ileana Cosânzeana s-a făcut fotomodel si
nu mai poți să o cucerești cu fapte de vitejie, mai
ales că ea vrea să se mărite moartă-coaptă cu
Zmeul-Zmeilor. Nici copiii nu-l mai caută. Cum
să-si imagineze ei un erou pe cal alb cu o simpla
spadă, când Transformer are laser si distruge tot
doar cu un simplu gest? Și uite așa Făt-Frumos a
rămas tot mai singur între coperțile unei cărți care
5
a încântat generații de-a rândul si a făcut copiii să
viseze că vor fi, fie eroi, care apără dreptatea si
iubirea, fie zâne care ajută pe cei aflați la nevoie.
Poate de aceea fetița aceea din parc, când a fost
întrebată ce vrea sa devina ea, a spus: Monica
Columbeanu

Ghetuțe lustruite

In holul acum intunecat, dorm cuminti

cateva perechi de incaltaminte: unele mai
imbatranite de drumurile vietii, altele mai zvelte,
cu pielea inca neridata de ploi, altele mititele cu
lustru jucaus ca o privire de copil pus pe sotii.
Toate viseaza ca dimineata le va gasi pline de
daruri, fie ca vor fi jucarii sau mangaieri, dulciuri
sau imbratisari. Asa ca draga Mos Nicolae, te rog
sa nu uiti nici o ghetuta, sa le umpli pe toate
macar cu iubire si sanatate! Cu drag, un suflet
vesnic de copil, care crede in bunatatea ta!

5
SĂ VINĂ MOȘ CRĂCIUN

Poate pare pueril, copilăresc, dar este

dorința de mea de sezon: să vină Moș Crăciun!
Un Moș Crăciun în carne și oase, care primeste
scrisorile noastre tot anul, le citeste si isi umple
sacul cu tot ce-si doreste fiecare, caci nu uita pe
nimeni, nici pe cei care nu i-au scris sau nu cred
ca el exista. El stie ca l-as astepta cu prajituri si o
cana cu lapte cald, stie ca mi-as dori sa-i sarut
obraji inrositi de ger si l-as strange in brate de
bucurie ca a venit. M-as oferi sa il ajut in noapte
magica, sa fiu si eu spiridus, sa zbor peste lume
cu sania fermecata, sa pot face sa ninga peste
Pamant cu bucurie, prietenie, bunatate. O sa-i fac
si o cafea, una ALINTAROMA, binenteles, ca
asa am vazut eu intr-o reclama, sunt sigura ca nu
o sa ma refuze si nu o sa ma ocoleasca, ca prea il
iubesc mult si prea este buna cafeaua!

5
Locuri, gânduri, sentimente, oameni,
posibilități...

In fiecare gasesti ceva proaspat, neatins.

neintinat, nedescoperit , asemeni unei paduri
virgine, in care"mana omului inca nu a pus
piciorul" (conform unei perle apartinand unui
elev tare in exprimare). Ignoram tot mai des
curiozitatea ce nu are legatura cu oportunitatea
materiala, rabdarea a devenit o notiune abstracta
si de multe ori asimilata nepasarii, si uite asa
ratam locuri, ganduri, sentimente, oameni,
posibilitati… Atat de multe
sentimente, atat de multe ganduri, atat de multe
trairi...si toate nedescoperite inca, in graba
noastra de a strabate viata! In ziua in care
ajungem la final, retrospectiva este atat de saraca,
incat automat se naste intrebareaare doar asta a
insemnat "sa traiesc"?

Intr-o zi cu prea multa iubire

Intr-o zi cu prea multa iubire,atat de multa ca mi-

era frica sa pasesc sa nu o rastorn,m-am
impiedicat de un ochi verde si am varsat-o toata
peste el.A clipit speriat si a fugit de frica sa nu
prinda radacini…

5
„Mai avem de nevoie si de iarba!"

…asa suna un refren al unui cantec, doar

ca se referea la iarba aceea verde si prietenoasa pe
care ne place sa calcam , desculti.
Acum, sensul a fost deturnat, devenind sloganul
sub care se lafaie tendinta de ametire, de aiurire a
unei generatii, care se vrea sa fie canalizata spre
neimplicare, neasumare, neresponsabilizare. O
masa de manevra usor de manipulat, nu-i asa? O
generatie care in marea majoritate, nedandu-i-se
la ce sa spere, primeste doar clipa, in detrimentul
viitorului, doar iluziile, in detrimentul vietii reale.
Substantele etnobotanice, perfect legale, la
vedere, destul de accesibile ca pret, nu sunt
altceva decat una din modalitatile de a intretine
aceasta stare de fapt, stare care subrezeste exact
segmentul de populatie care ar trebui sa fie
viguros. Se flutura concepte despre filozofia
vietii, descoperirea sinelui, se baga la inaintare
intoarcerea la natura, un fel de "flower power"
care se stie in ce context de criza socio-
economico-politica, a aparut (vezi anii "70). Stau
si ma intreb, DE CE ? Fiind un om care am fost
educat sa respect viata, cu tot ce implica ea, pana
acum nu am gasit un raspuns de bunsimt si care
sa nu frizeze diabolicul. Poate pana la urma totul
se va limpezi si raul din lume va muri odata
pentru totdeauna

5
Imaterialele temeri

Pe zi ce trece ne sunt inoculate din ce in

ce mai multe temeri indiferent incotro privim sau
incotro ne aplecam urechea. Ne este indusa o
teama permanenta cu directia precisa de inrobire,
de inregimentare intr-o multime muta si supusa.
Daca am avea puterea de a ne rupe de cea ce ne
inconjoara si cateva momente sa privim la rece si
obiectiv, am constata cu stupoare ca sunt doar
presupuse scenarii, ca nu se poate ca in aceasta
lume sa nu se intample si lucruri bune, ca
prezicerile faimoase ale lui X sau Y nu s-au
adeverit, ca cerul mai poate fi albastru si iarba
verde, ca cele mai mari bucurii nu se cumpara din
mall-uri si adevaratele iubiri nu tin cont de
conturile din banca.
Avem puterea sa facem lucrurile bune sa
se intample, dar pentru asta trebuie sa ne opunem
intoxicarii cu frica. Sa lasam farama de divinitate
din noi sa creasca si atunci frica va muri inecata
in propria-i otrava.

5
Nimic intamplator!

Ca astazi sunt degete de ceata ce-ti

mangaie obrazul,ca frunze mai odihnesc pe
ramuri golase, ca lumea este grabita si
indiferenta, ca pasari intarziate mai tulbura cerul
cu zborul lor, ca trec masini lasadu-ti stropi pe
haine, ca ai uitat sa-ti intrebi parinti cum le mai
este viata, ca nu te bucuri ca se apropie Craciunul,
cand totul are doar masura ce banul o poate da,
nimic nu este deloc intamplator, este pur si
simplu Noiembrie, luni, secol XXI.

Cafea,frunze si o acuarela

Pe masa de lemn,lustruita de timp,cafeaua si-a

pierdut aburul in lumina ca de gutuie a soarelui.
Alaturi o frunza prea grabita sa-nvete drumul
toamnei, se aseaza lin,cu gratie de fluture
indragostit. Las pensula deoparte,ma scald in
linistea gradinii si simt in nari parfum de strugure
metamofozat in must si muraturi captive in
borcan. E doar o iluzie din cauza de…frunza-
ngalbenita!

5
 Pe marginea cazii

Azi am mai vazut un rid! Nu-l vreau! Trebuie sa-

mi fac pedichiura! Oja asta iar s-a mai cojit un
pic. Imm,parca sanii nu mai sunt asa fermi. Mi-as
pune silicoane? Nuuu,ca doare tare,asa am auzit.
Oare el ma mai gaseste atragatoare? Sa ma
machiez un pic,sa nu ma gaseasca asa cand vine
acasa. Cu parul strans sau nu? Poate ar trebui sa-i
schimb culoarea? Hopa,parca talia a mai luat un
centrimetru (cel putin),azi mananc doar pepene si
de maine gimnastica obligatoriu! De ce trupul nu
tine pasul cu sufletul? Unde se grabeste?Oare mai
arat la fel ca ieri? Oare mai gandesc ca ieri?

Imi apar vara

Leg iubirea de copaci sa-i tin cu frunza verde,

pun jar in soare sa nu-i se stinga focul, pictez cu
descantec florile ofilite, curat cerul cu privirea sa
nu-mi duca pasarile departe,imi apar vara.

5
Ce cautai in visul meu?

Ce cautai in visul meu azi noapte? Stii ca m-ai

facut sa-mi fie dor de tine,desi credeam ca
niciodata nu as mai simti asta? M-am trezit in
durere,ma durea absenta ta! Venisesi acasa iar.
Erai slab si trist.Ti-am sarit in brate si te-am
intrebat:iti fac cartofi prajiti? Te-am luat de maini
si te-am dus sa te asezi pe canapeua noastra
veche.Taceai. Pareai ca nu stii ce sa faci cu
bucuria mea ca esti iar acasa.In vis am avut
curajul sa te intreb:tu m-ai iubit si daca da, cum
de nu ai reusit sa te faci inteles? Poate nu am
putut eu sa inteleg? Poate eu doream sa fiu iubita
altfel?Mereu am avut nevoie de un raspuns
dar...m-am trezit si nici macar in vis n-a fost sa
fie sa-mi raspunzi!

5
 Imi ploua peste duminica!

E o pace patriarhala stropita cu picaturi mici si

parfumata cu toamna.
Undeva,in fundul curtii doi porumbei s-au
adapostit pe crengile gutuiului. Nici o frunza nu
misca,doar ploaia danseaza in soapta pe tabla
acoperisului,ca un cantec de adio dedicat verii.
Intind bratele si sper sa apuc vara care se
pregateste sa plece. Nu reusesc sa prind decat
cativa stopi,lacrimi parca venite din regretele
mele.
Si am o multime legate de vara asta:nu am reusit
sa pictez tot ce mi-am propus,nu am ajuns la
munte,nu am scris despre tot ce m-a bucurat sau
intristat,nu mi-am cusut rochia care am croit-
o...off,cate sunt! Ma asez direct pe iarba uda si
ma gandesc la lumea asta grabita,imputinata in
sentimente,mereu mai departe, de cer,de ape,de
paduri si mult prea aproape de
tristete,insingurare,frica,rautate,egoism. Nu cred
ca am fost creati asa,oare ce ne-a determinat sa
alegem aceasta cale? Unde-i greseala?Poate
pentru ca ni s-a dat posibilitatea sa alegem?Ne
facem cruci cand trecem pe langa
biserici,aprindem lumanari,dar totusi unde este
crestinul din noi?

5
 Si azi viata trece pe la tine!

Avem momente cand ne par zilele a fi una

singura. Uniforme si plate par sa nu duca
nicaieri,un deja-vu ce tine timpul impietrit.
Prea atenti la rutina,ne miscam automat,fara
abateri,fara stationari.
Si totusi cerul este inca acolo si asteapta sa-i
adresezi o privire,si totusi se mai naste un copil,se
mai infiripeaza o iubire,mai exista flori,diminetile
au inca roua si pasarile n-au incetat sa zboare.
In fiecare zi VIATA trece pe la tine,iti mai arata
una,alta,chiar daca tu privesti in alta parte,chiar
daca tu iti feresti privirea de teama sa nu-ti strici
minimul de confort sufletesc. Invata sa o privesti
drept in ochi si sa-i vezi partea frumoasa,caci
daca este sa extrapolez ti-as aminti ca''nu-i
frumos ce e frumos,e frumos ce-mi place mie'' si
este imposibil sa nu-ti placa chiar nimic azi

6
Ne-am intalnit dupa o lunga despartire. Plecasem
fiecare sa ne cautam in altcineva crezand ca asa
nu vom sfarsi goi sau nefericiti. Ce naiba fusese
in mintea noastra? Acum,cand stam unul in fata
celuilalt ne dam seama ca de fapt nu am facut
decat sa obosim si sa traim secvential, ca singurul
lucru care ne mai dadea senzatia ca suntem. Erau
doar niste amintiri comune despre o viata in doi.
Ne-am prins de mana speriati sa nu ne pierdem
iar si fara sa ne spunem nimic ne-am laut
prezentul si l-am dus in trecut ca sa nu murim nici
goi,nici nefericiti.

Colbul ulitei si-a potolit freamatul de peste zi,

cand inghioldit de vantul carpanos, se tot ducea
cu frunze cu tot inspre zarea pacloasa. Pomii cam
chilugi sosotesc intre ei leganand  umbre peste
becul chior din colt. Un cocos cu ora setata gresit,
trage un cucurigu gatuit, starnind protestul hamait
al cainilor. Linistea revine unind cerul cu
pamantul, intr-o negreala cu miros de toamna. Pe
gard o pisica pazeste stelele sa nu cada in fantana
acum secata. Pe fundal de luna,clopotnita bisericii
face de straja peste somnul satului. Noapte buna!

6
Si azi m-am gandit la tine,mama!
Te-am adunat intr-o singura imagine si iar ti-am
multumit pentru fiecare secunda a vietii mele
alaturi de tine! Dumnezeu a fost tare bun ca mi
te-a dat ca mama,nici nu cred ca ar fi existat una
mai buna pentru mine! Inca te aud cum imi spui
sa-mi pun fularul,sa fiu atenta cum traversez
strada, sa nu uit sa mananc si sa nu car prea multe
sacose. Mi-e atat de dor de tine incat am zile cand
daca as putea as veni la tine cu prima stea si as
ramane acolo fara sa regret ca nu mai nici o cale
de intoarcere! Mami sa ma ierti daca nu ti-am fost
tot timpul alaturi,daca nu te-am inteles sau daca
te-am mahnit! Te-am iubit atat de mult si atat de
firesc incat nu-mi pot imagina cum ar fi fost viata
mea fara tine. Cand eram mica mi-era frica de
moarte,acum stiu ca ea este doar sansa de a ne
revedea si de a nu ne mai desparti niciodata! Te
iubesc atat de mult incat Universul paleste de
invidie ca l-am intrecut in infinit!

6
 Hotarata sa te iubesc

Am venit pe lume hotarata sa te iubesc. Sa te

iubesc cu toata caldura unei zile toride de vara, cu
gingasia florii de margaritar,  cu forta furtunii si
neclintirea stancii. Sunt aici ca sa iubesc felul in
care respiri, in care ma tii de mana, in care ma
invelesti cand dorm, in care ma certi, sau ma faci
sa rad. Cum as putea sa nu iubesc, felul tau de a
te bucura de noua zi, ezitarile tale, fricile, visele,
ascunzisurile, bunatatea, tristetea, nesiguranta
candoarea ta ? Mi-ar fi imposibil sa nu stralucesc
cand esti langa mine, sa nu simt ca toate relele
lumii ma ocolesc, sa nu freamat la sarutul tau, sa
nu ma cuibaresc in bratele tale.
Am venit pe lume doar ca sa te gasesc.

6
M-am încruntat!

M-am incruntat peste mine, peste oameni, peste

locuri crezand ca asta este intelepciunea unei
atitudini de dezaprobare fata de strambatatea
acestei societati. Intelepciunea m-a privit uimita
dar si jignita ca am asociat-o cu incruntarea
incrancenarii mele. Cat de nobila ar fi aceasta
incrancenare, cate justificari altruiste i-as fi gasit,
nu faceam decat sa ma micsorez la suflet, fiindu-
mi tot mai incomod sa locuiesc in fiinta mea,
contribuind si mai mult la hidosenia din jur.
Atunci am facut pace, pace cu mine si cu lumea
din jur, am dat voie ochiului sa-mi arate ca mai
sunt nopti in care stelele par atat de aproape de
pamant, ca sunt campuri de floarea soarelui ce-si
rotesc galbenul dupa el, ca marea poate fi drumul
spre soare in dimineti de vara,ca albul zapezii are
nestemate. Si cand toate astea au ajuns la mine,
am stiut ca locul meu este aici, acum,chiar daca
doar pentru a ma minuna ca toate acestea exista si
ma accepta in mijlocul lor.

6
Ultimul fluture

Dupa mult of si jale, ploile si-au luat norii in

spinare si s-au dus mai la vale, lasand cerul
proaspat ras, tuns si frezat. Hop si soarele, cam
tarzior si cam rosu la fata, ca deh, urcusul e mai
greu toamna . Se misca el oleaca batraneste dar e
inca in putere. Se sprijina de bradul cel batran,
apoi catinel trece peste salcia cam galbejita si se
protapeste fix deasupra campului chelit de floarea
soarelui. Undeva la picioarele mele, Crisul Negru
boscorodeste poticnindu-se de pietre,despre...dar
cine intelege ce spune? Motanul vecinei, Don
Juan de profesie, satul sa tot traga ochiade pisicii
fitoase cocotate pe gard, vine langa mine, se
tolaneste confortabil pe un pietroi si se pune pe
tors. Din curtea popii doi gutui cu state vechi de
plata, isi scot fructele parfumate peste uluci, doar,
doar te-or baga-n pacat, si vei sterpeli,una, doua
asa...de gust. Turandu-si motoarele la maxim,un
roi de albine lucreaza cu spor la un ciorchine de
strugure scapat vigilentei lui nea Zolt , vasnicul
nostru posesor de vie a-ntaia si cazan prima,
pentru palinca.
De nicaieri, o minune de fluture, de-ti taie
respiratia cat e de frumos, isi face numarul cu
gratie intre o papadie si un trandafir aproape

6
scuturat.
Nu-i asa ca este o amiaza perfecta de toamna?

Sergiu Nicolaescu

Așa vreau eu să mi-l aduc aminte! Și mai

ales seara când, din întâmplare am nimerit în
aceiași casă cu el, casa unei regizoare TV, undeva
pe o stradă din hățișul Dorobanților. Eu, o
puștoaică timidă, atârnând speriata de brațul
vărului meu, pe vremea aceea jurnalist la
Romania Libera, mă fâstâcisem toată văzându-l.
Știu că nu-mi puteam
dezlipi ochii de pe figura lui. Mă șoca faptul că,
deși încăperea era plină de femei superbe, el
privea impasibil și total indiferent la încercările
lor de ai atrage atenția.
La un moment dat a sosit Ileana Popovici.
Nu voi putea niciodată uita lumina care i-a
invadat expresia feței. Era tot sufletul lui acolo,
așternut în iubire. Din acea clipă singura femeie
prezentă acolo, pentru el, a fost doar ea.

Maestre dă-mi voie să te contrazic, chiar

dacă o fac post-mortem: ai iubit aceasta femeie,
atunci, mai mult decât filmul!

6
Internata in Romania

M-am născut perfect sănătoasa, jur! N-am

fost niciodată bolnavă de comunism. Toți din
jurul meu mă priveau ca pe o curiozitate: cum
reușesc să trăiesc fără să am nici cel mai mic
simptom, fără să strănut lozinci, fără să tușesc
sloganuri, fără dureri de sale din cauză de
compromisuri, fără răgușeli de la înghițit cuvinte,
fără anchilozări în gândire.
Mă întrebau adesea cum reușesc, iar eu le
răspun-deam: sunt libera! Aveam libertatea să
gândesc ce vreau eu, când vreau eu, cum vreau
eu. Mă priveau nedumeriți și cu timpul au
renunțat să mai întrebe. Eu aveam timp și aveam
cărți, multe cărți.
Timpul meu era altfel decât
al lor. Chiar și timpul când stăteam la coadă ca
să-mi iau rația. Acolo era locul în care îmi
dezlegam rebusul sau îmi citeam cartea. Aveam și
prieteni, chiar mulți și buni, și adevărați. În
fiecare sâmbătă ne adunam la o icră de fasole,
creveți vietnamezi și clătite făcute din paste lăsate
la înmuiat în apă și vorbeam, dezbăteam,
glumeam, filozofam. Aveam teatrul: Teatrul
Mic, Nottara, Bulandra, Național și mai ales
aveam timp, mult timp. Apoi treptat m-am
îmbolnăvit, da, m-am îmbolnăvit de democrație.
Nu, n-a fost chiar dintr-o dată!
A fost un proces lent dar sigur. Am
6
început să nu mai am timp. Cărțile începuseră să
fie doar niște coperți frumoase iar prietenii se
risipiseră prin lume în goana după bani."Acasă''
însemnă tot mai mult locul de unde luam salariul,
iar duminica o mai găseam în calendar cel mult
de doua ori pe lună.
Ușor capul mi s-a aplecat, cuvintele s-au
aplatizat, gândurile au devenit subcutanate și
libertatea, acea libertate a mea, s-a tot anemiat
până când am ajuns pe acest pat de spital. Aici
suntem mulți și toți bolnavi de spaime, de
nesiguranță, de ziua de mâine. Nu avem medici,
ne tratăm fiecare cum putem, avem doar niște
supraveghetori, care dacă unul dintre noi dă
semne că s-ar însănătoși, ne mai bagă câte o
frică pe gât și boala revine. Au mai plecat dintre
noi și pe la alte spitale, dar s-au ales cu inimi
rupte și copii mutilați la suflet. Acolo cică te
plătesc bine când ești bolnav, de aia unii nici nu
au mai venit. E drept, pot să mă mișc unde vreau,
când vreau , pot să și urlu cât mă ține gura, pot să
scriu ce vreau pe pereți, pot să înjur. Nu mă aude
nimeni, trebuie doar să plătesc, chiar dacă nu am,
trebuie, altfel, îmi pierd singurul drept care-l mai
am : acela de a fi bolnav.

6
Omul care nu calca pe melci

Ploua! Ploaia asta are ceva ce aminteste de glasul

mamei spunand povesti ca sa-ti cheme somnul.
Cuibarita sub marul cel batran,ca sub o
umbrela,privesc stropii mari si lenesi cum se
sparg de pietrisul aleei. Intre doua pietricele, un
melc pare neputincios sa-si urmeze drumul.Il iau
si-l pun in iarba. Zambesc.
Asa facea ''omul care nu calca pe melci'',cum imi
place mie sa-i spun in gand. Nici acum nu stiu de
ce facea asta ori de cate ori vedea unul ratacit in
calea trecatorilor. Felul in care il lua si-l aseza in
in iarba,avea un ceva anume incarcat de
dragoste,incat eram teribil de geloasa pe toti
melcii din lume. As fi facut schimb cu ei
oricand.O singura data daca as fi simtit acel ceva
si fata de mine,mi-ar fi ajuns o viata. Daca stau sa
ma gandesc bine, cred ca eram prea ocupata sa-i
arat in fiecare zi iubirea mea,incat am neglijat-o
pe a lui. N-aveam timp sa o vad, sa o descopar, sa
ma bucur de ea. Probabil de aici a venit
nesiguranta mea si dorinta unei confirmari. Habar
n-am! Cert este ca-mi doream enorm sa-mi spuna
ca ma iubeste. Doamne, ce naiva am fost! De ce
nu-mi erau suficiente gesturile lui? Cand stau
acum si le analizez imi dau seama ca fiecare era
un ''te iubesc''. De ce mai eram geloasa pe melci?
6
Incet,incet,n-am mai vrut nimic. M-am impacat
cu neputinta mea si intr-o zi am plecat.
Ploua! La fel de staruitor ca si intrebarile mele
ramase fara raspuns.
Chiar asa, ce-o mai face''omul care nu calca pe
melci'' ?

Nu-mi sufla in ceafa!

Lasa-ma sa fac asa cum stiu eu! Felul in care
actionez ma caracterizeaza. E dreptul tau sa-ti
placa sau nu metoda mea dar nu te grabi sa ma
corectezi sau sa ma judeci inainte sa vezi
rezultatele. Ma stanjenesti! Ma faci sa ma simt
supravegheata si nedemna de increderea ta.Te
asigur ca nu te-am exclus din ecuatie,ca tin cont
si de tine.
Tu draga mea jumatate, nu ma urmari cata sare
pun in supa, stiu cum sa fac sa fie ''mancabila'', ai
laudat-o mereu si nu ai facut-o doar din
complezenta.Nu esti genul.
Tu draga sefule, nu trage cu ochiul cand
lucrez,am scurtaturile mele,rezultatele te-au
multumit intotdeuna. Stiu asta,pentru ca altfel ai
fi facut taraboi in stilul caracteristic.
Nu-mi sufla in ceafa cand fac ceva, indiferent
cine esti tu in viata mea! Te astept sa ma critici
sau ma lauzi abia cand am terminat.

7
Si era Paste...
Se lasa inserarea si pe masa mare din sufragerie
langa glastra de cristal incarcata cu lalele si liliac
tronau ouale frumos lustruite de bunica cu untura,
inghesuite cu arta in vasul cu poale argintate.
Peste tot in casa mirosul de cozonac si pasca
dantuia punandu-mi rabdarea de copil la grea
incercare. Abia asteptam sa iasa din cuptor mica
mea pasca facuta special pentru mine. Cautam sa
ma gandesc la altceva,dar ce puteam? Mi-aduc
aminte ca dadeam buzna in bucatarie,imi luam
scaunelul meu si ma puneam de staja langa
cuptor. Mama infasa drobul cu grija ca pe un
prunc, bunica dichisea mielul cu fel de fel ierburi
si mirodenii iar bunicul inspecta cozonacii rotofei
ce se odihneau in forme, asteptand sa le vina
randul la copt. De nu era pascuta mea care se
ambitiona sa nu mai iasa din cuptor as fi avut
timp sa ma gandesc la pantofiorii de lac si rochita
de catifea pe care urma s-o imbrac la slujba de
Inviere. Erau noi noute si eu eram tare mandra
incat as fi dormit cu ele. Mai mereu insa atipeam
in bratele primitoarele ale bunicului inainte sa mi
se coaca pasca si ma trezeam abia spre miezul
noptii ca sa mergem la biserica .
Doamne, ce dor imi este de toate acestea, acum
cand cozonacii se cumpara din hipermarket,ouale
le gaseti gata vopsite,drobul e la caserola,mielul
7
este prea scump,prietenii s-au imprastiat prin
lumea mare iar cei dragi s-au inaltat la ceruri!
A mai ramas doar lumina din noaptea de Inviere!
Paste binecuvantat, cititorule!

Drumul catre tine

E vremea să tulbur noaptea, cazuta în deruta cetii

mele și a inceputului de toamna. Scrijelesc
un gând cu tocul de la pantof, exact pe urma
lasata de vorbele tale. Semne de punctuatie
cad bolovanos pe asfalt și fac frunzele
ratacite să sosoteasca-n intuneric. Ceva din
mine te cearta cu toata vehementa de care
este în stare o tacere. Trantesc cu putere usa
dintre noi și jur să arunc cheia în primul
canal. O mata zgribulita imi taie calea în
viteza, speriata de petul jigarit și strivit în
care imi infipsesem cu sete varful de la
pantof. Pasii mei de abia mai tin pasul cu
galopul inimii. Respir adanc, aproape că
inhalez negrul unui cer uitat de stele. Am
ajuns. Mana, palida de frica, schiteaza un
ciocanit. Usa se deschide și o fanta de
lumina rupe nesiguranta beznei. îți sar de gat
și ma pierd într-un "te iubesc"epuizant.

7
Rochia ei si Scaunul lui

-Neata Rochie! E luni?

-Buna dimineata Scaune! Da,e luni! . Scuza-ma
ca stau inca pe tine! 
-Nu-i nimic,sunt obisnuit! Cate rochii,sutiene si
chilotei am avut pe cap numai eu stiu! Ma mir ca
ma mai tin picioarele! Daca as putea. as scrie o
carte...
-???
-Nu fosni asa a intrebare! Desi sunt confortabil si
rabda-tor, toate au fost trecatoare. Mai mult de
doua trei week-end-uri, n-au prea facut purici pe
aici! 
-Adica s-ar putea sa nu te mai vad?
-Pai ce, de mine depinde? Nu eu hotarasc! E
drept, nu m-am prea omorat dupa multe dintre
ele! Au fost una sau doua pe care mi le-as fi dorit
sa nu mai plece nici luni, nici marti,niciodata.
Aveau un ceva aparte.Cum sa-ti ex-plic eu tie ca
sa intelegi? E ca si cum tu ai fi o rochie de
mireasa si nimeni n-ar indrazni sa te murdareasca,
sa te ignore sau sa te dea la haine vechi. 
-Cred ca inteleg! Adica sper ca inteleg! Intr-un fel
ma simt ca o rochie de mireasa. Stii de ce? E
prima oara cand stau aruncata pe un scaun. Mereu
am stat cuminte pe u-meras, perfect calcata,fara
nici o cuta, fara sa impart sifo-nierul cu o pereche
7
de pantaloni sau cu un sacou. O fi de bine?
-Stai sa ma uit! Trage-te un pic intr-o parte ca nu
vad nimic!
-Asa e bine? Vezi acum?
-Daaa! Si ma bucur de ceea ce vad! Pe corsaj
cineva ti-a lasat o floare! Pe bune! Zau, e prima
oara cand vad asa ceva! Eu zic ca e de bine! Ai
sanse sa ne tinem de urat mult timp de acum
incolo! Cine stie, poate o sa imbatranim
impreuna!

Fara amintiri
Pot sa intorc capul in alta parte,pot privi inainte,in
zadar.Amintirile ma urmaresc,tenace nu ma scapa
din ochi. Primele care vin sunt cele frumoase,dar
ce sa fac daca nu le pot scoate din contex?
Masor,impart,adun tai,adaug! Si ce daca?Vin la
pachet si cu cele care credeam ca le-am dat
delete! De ce mereu amintiri,de ce din ce in ce
mai multe?Probabil pentru ca nu mai am timp sa-
mi fac altele sau sunt prea putine care merita sa le
stochez.Trecutul ia prizonier prezentul pentru
simplu motiv ca are cu CE!

7
Cu cheia la gatul...lui
Si acum ma intreb de unde atata incredere sa las
cheia tocmai la el ? De obicei o puneam in cuiul
batut in tocul usii care da spre mine.Era un loc
sigur.Tocmai pentru ca atarna acolo la vedere,nu
trezea interesul nimanui. O luam doar cand mai
descuiam sertarul dulapului cel vechi din colt. In
el inghesuisem de-a valma un berloc cu turnul
Eiffel, o gheisa ciufulita,cam sleampata in
chimonoul sifonat,o miniatura a Sf.Patrick cu
nasul ciobit,un trandafir din matase ,acum
ingalbenita,o gondola candva poleita, o vedere
aproape stearsa cu Sagrada Familia si un sfinx de
lut infasurat intr-un hijab decolorat. Calatoream
printre ele fara bagaje,fara bilet, fara
regrete.Simple escale in zile cu ploi cand uiti
umbrela acasa si lumea nu te intreaba de ce ai
obrajii uzi.
Nimeni nu-si dadea seama cand plecam.Credeau
ca sunt pe acolo,pe undeva stergand geamul sau
dand cu matura.Ma stiau ca urasc petele de degete
lasate pe soare si podeaua murdarita de pasi care
nu duc nicaieri. Pana la urma apaream eu cumva
in fotoliul ponosit de langa fereastra.
De fapt de la fotoliu a plecat totul.I se rupsese in
picior.
Devenise instabil.Nu ma mai puteam cuibari in el
cu tot cu ganduri.Atunci a aparut el. Nici nu-mi
7
aduc aduc aminte cine il chemase.La inceput n-
am prea crezut ca ar fi in stare sa-l repare.Parea
ca el insusi are nevoie de reparatii dupa felul in
care isi purta viata in buzunarul de la spate al
blugilor.A tot studiat, a tot masurat si intr-o zi m-
a chemat sa-mi spuna ca a terminat.A fost un soc!
Cat tupeu ! Schimbase tot! Fotoliul meu cuminte
avea acum o husa noua inflorata,picioarele lui
disparusera cu totul.Doua talpi de balansoar le
luasera locul, stirbindu-i din
siguranta.Nervoasa.am strambat din nas! Intr-un
final,crispata si nesigura, m-am asezat,din
politete.
A fost o experienta unica.Un du-te- vino, intre
copil si femeie, intre noapte si zi,intre veri cu tei
si toamne cu miros de gutui. Nu stiam cum sa-l
rasplatesc! M-am repezit, am insfacat cheia
sertarului si ...i-am pus-o la gat. Era tot ce aveam
eu mai de pret: cheia unei vieti de sertar. .

7
SCARA

Privesc in sus.O multime de trepte.Obosesc doar

cand ma uit.
Una dupa alta,ca o cochilie de lemn sfarsindu-se
obscur sub un bec chior.Bine ca macar exista si
asta. Ma motiveaza.Acolo este lumina. Pun
piciorul pe prima treapta.Scartie.Daca se
rupe,daca o sa cad? Dar daca raman aici unde e
frig si intuneric e mai bine? Nu,nu este.Incep sa
urc. Bajbai intr-un semiintuneric care ma
stanjeneste. Undeva in spate se aud pasi. Cineva
urca in urma mea.Maresc ritmul.Cine o fi?Sa ma
opresc?Dar daca ma depaseste,ajunge inaintea
mea si stinge lumina? Daca e un hot?
Frica devine aproape materiala.Devine un alt eu
care imi strange inima intre degete. Ma impiedic.
O mana ma prinde si nu ma lasa sa-mi julesc
genunchii.
-Nu mai puteai sa astepti inca cinci minute? Ti-
am spus ca o sa vin,ca nu te las singura!
Nu-i raspund. Ce sa-i spun? Ca nici nu stiam ca
exista?Ca-l asteptasem mai mult de cinci minute
ci cam o jumatate de viata?Ca-l zamislisem in
mintea mea demult intr-o toamna cand simtisem
ca ma destram si ma amestec cu frunzele de pe
trotuar ?Ca nu speram sa-l intalnesc tocmai acum
cand ...
Ma sprijin de bratul lui si impacata urc ultimele
trepte.
7
Povestea Toamnei

Buna seara dragi copii! Voua va plac

legumele si fructele? Parca aud un nu sau mi se
pare? Toamna e aproape si si vine incarcata cu
bunatati : struguri,pere,mere,gutui, dovleci, varza,
ardei gras, castraveciori, vinete...o multime de
minunatii pline vitamine ca nu o sa-l mai vizitati
niciodata pe domnul doctor pentru ca o sa fiti
foarte sanatosi. Dar voi stiti cum de se aduna ele
toate toamna si de ce? Vreti sa stiti?Iata povestea:

Demult,tare demult, Zana Timpului a

impartit anul celor patru surori care stapaneau
Regatul Anotimpurilor, fiecare primind podoabe
care sa le imprastie pe pamant spre bucuria
copiilor.
Sorei mai mari, pe numele ei Iarna,pentru
ca locuia in tinutul ghetarilor, i-a daruit fulgi mari
de zapada, turturi stralucitori si marea Bucurie a
Craciunului.
Primavara,cea de-a doua sora, a primit
ghiocei,zambile, lalele, liliac, cirese coapte,visine
rumene si caise dolofane.
Vara, care era cea mai zburdalnica, a
primit campuri intregi de maci si floarea soarelui,
holde aurii de grau, pepeni rotunjori si gustosi,
prune si piersici zemoase.
Pentru Toamna,mezina familiei mai
ramasesera doar frunze uscate, ghinde si ploi
7
plangacioase . Trista,Toamna a luat niste lut si a
inceput sa mestereasca jucarii in forma de
pere,gutui,mere si din picaturile ploii a facut
ciorchini mari de struguri, Le-a pus pe toate intr-
un cos si a plecat prin lume sa le imparta copiilor.
Copiii au fost atat de fericiti vazand cat
erau de frumoase, incat ele s-au transformat in
fructele pe care le stim noi astazi.
De atunci Toamna umbla prin lume cu
cosurile pline de roade aducand bucurie copiilor.

E atat de liniste acum cand noaptea stapaneste !

Mi- aud doar gandurile cum tropaie sa-si
incalzeasca calcaile incalcite in lucruri
neterminate,vorbe nerostite,gesturi frante,
adevaruri obosite si hotarari...nehotarate. Aprind
o tigara si incerc un ultim zbor pana la Luna
alburie si injumatatita. Mi-e frig!Ma ridic de pe
banca,imi bag mainile adanc in buzunare si-mi
promit o alta viata incapand de maine. Pasi-mi
suna sec si neobisnuit de tare pe dalele din curte,
Deschid usa si i-o trantesc noptii in nas! In fond
am o perna care ma asteapta si inca o zi de sfarsit!
Pe maine,suflete!

7
Iarna asta mi-a înzăpezit cuvintele si nu vor nici
sa fie scrise, nici rostite. Tăcerea troienește
apropierea noastră si nu pot sa mai ajung la tine.
Mi-e dor sa-mi fie cald lângă tine !

Primăvara doarme încă somn adânc sub oameni

de zăpadă. Încă ne dam cu sania peste perna ei si
nici măcar nu oftează când gerul mai musca cate
un ghiocel amăgit de soarele ce-a dat cu pumnul
in nori.
Câteodată mai plânge in somn împrăștiind parfum
de pământ reavăn si iarba frageda. Doar pletele-i
de muguri mai amintesc ca ea este acolo si ca
intr-o dimineață o sa ne înflorească si sufletul si
copacii.

Simți că încă te caut? Privesc la nesfârșit ochii

tăi, nu ești acolo. Caut un semn pentru mine dar
în ei nu se oglindește decât fereastra în care o
rază de soare se joacă printre frunze. Oare te-am
întâlnit vreodată sau am fost doar două linii
paralele pe aceeași coală de hârtie?

8
Pentru tine Marie, din această Românie!

Ne-am întâlnit intamplator în fața unui magazin.

Eu dădeam să intru, ea tocmai ieșea. ''Bună ziua
doamna Maria, ce mai faceți, acum lucrați aici?''
A dat din cap cu tristețe și mi-a spus: ''aș
vrea eu, dar ei nu mă vor! ''Am renunțat să mai
intru, am luat-o de braț și ne-am îndreptat spre o
bancă din fața unui bloc de peste drum. O știam
de mult timp, lucrase la un magazin de lenjerie
intimă tocmai din buricul București-ului. E drept
că asta se petrecea prin anii 80!
Devenise magazinul meu preferat pentru
simplul motiv că această doamnă mă servise
impecabil, cu o solicitudine ce nu întâlnisem
decât în magazinele din Ardeal. Știa să te facă să
te simți important și să-ți recomande cu mult
profesionalism exact ce te avantaja, încât era
imposibil să nu cumperi ceva, măcar un chilot sau
un dres.
O privesc admirativ. Anii trecuseră peste
ea cu milă, arata foarte bine, îmbrăcată cochet,
zveltă, cu aceiași distincție în ținută. Dacă n-ar fi
fost zâmbetul acela amar, în colțul buzelor nu i-ai
fi dat 55 ani (pe parcursul discuției am aflat că-i
împlinise în iarnă). De doi ani nu mai avea
serviciu, magazinul se închisese din cauza chiriei
prea mari. A mai avut pe ici pe colo de muncă,
sezonieră, la negru, pe la buticurile acelea de
8
tablă ascunse printre blocuri. Am întrebat-o totuși
de ce nu a reușit să se angajeze. A zâmbit și mi-a
spus: ''draga mea sunt expirată, ei caută numai
prospături! ''
Simțeam cum revolta mă înăbușea. Cum
este posibil să respingi un om fără să ai măcar
curiozitatea să afli ce știe, ce este capabil să facă?
Pe criteriu de vârstă? Doamne, ce vremuri
scârboase trăim! Este de preferat una care stă cu
telefonul la ureche și ignoră clientul sau în cel
mai fericit caz pune întrebarea stupidă: ''vă pot
ajuta cu ceva?'' de parcă omul respectiv ar fi
handicapat loco-motor? Habar nu aveau ei,
patronașii aceștia cu aere de Donald Trump, ce
pierd, refuzând să o angajeze pe doamna Maria!
Mă rog, poate că ei vor să câștige și în pat
și la raft, așa că angajatele trebuie să ''presteze''
peste tot pentru banii primiți, nu?
I-am promis că o să vorbesc cu o prietenă
care are o florărie și poate îi găsim ceva. I-am
văzut chipul frumos, încă proaspăt, luminându-se
la gândul că există o speranță. Ne-am despărțit
hotărâte să ne revedem. Știu că azi prietena mea a
sunat-o și i-a spus că de luni începe munca.
Dragi patroni din Romania, mai puneți și
voi mana pe carte și mai citiți ce implică să fi
patron, este și asta o artă; dacă vrei să te bucuri pe
termen de lung de prosperitate trebuie să ai
profesioniști pe lângă tine, nu ţâţe sau poponeţ-uri
apetisante! Dacă vrei să te bucurii doar
8
de domnişoare nurlii, “patroane”, îți recomand să
faci mai bine o vizită la salonul de masaj erotic
din coltul străzii. Hai nu te zgârcii, doar eşti
patron, ce naiba!

Duminicile pasnice

Unde or fi ele? Departe de aglomeratie,de

noxe,de agitatia inutila tipica
''metrocetaceanului'',buimacit de atractii care-
i dau 0 satisfactii pe termen lung. Au ramas
cumva captive intr-un inceput de sec.
XX,cand "resedinta mea de vara era la tara'',
cand duminicile erau prilej de lungi plimbari
pe dealuri, de cules flori de camp sau de
''savurat'' o carte la umbra copacului din
fundul gradinii?

M-am cuibarit in mine si am ascuns de privirea

mea o lume din care vreau sa scap pentru ca nu
pot sa o inteleg.De ce ne omoram pentru ca
Dumnezeu are alt nume decat al tau desi este
acelesi pentru noi toti,de ce exista granite,de ce
sunt razboaie,de ce nu iubim aceasta planeta care
ne-a primit in bratele ei, de ce mintim,de ce, de
ce...?

8
Poveste despre bunatate

Chiar daca sub brad ne vei gasi cadouri

scumpe eu mereu iti voi pune in suflet bunatate si
sper sa o gasesti acolo in fiecare zi a vietii tale, nu
doar de Craciun! Iata povestea!
Intr-o seara cand viscolul aduna zapada in
troiene albe ca de zahar,in casuta mica de la
marginea padurii unde bunica Maria locuia cu cei
doi nepoti,focul ardea vesel in soba veche si
peticita cu lut. Era seara de Ajun! Mirosul
cozonacului gadila narile copiilor si laptele cald
umplea canile pantecoase si frumos impodobite
cu ingerasi si stelute. Bunica Maria ii privea cu
drag pe cei doi copii ramasi in grija ei, de cand
parintii plecasera sa-ti castige painea prin alte
tari. Nici Craciunul asta nu ii va aduce acasa. 
-Vreti sa stiti cine avut grija de pruncul Isus cand
s-a nascut?
Vladut facu ochii mari si intreba:
- Si el avea parintii plecati ? 
- Da!
Ilinca isi trase scaunelul mai aproape si spuse:
- Te rugam bunico,spune-ne povestea!
Asa aflara ei ca Pruncul Sfant fusese
incalzit de rasuflarea magarului,oitele se
cuibarisera langa el sa-l incalzeasca iar vacuta ii
daduse lapte ca sa-l hranesca. Cand bunica
termina povestea,ii vazu pe cei doi nepoti
sosotind intre ei,apoi amandoi o zbughira in
8
camera alaturata si se intoarsera cu o paturica,,o
caciulita si un fular.
- Bunico, te rugam sa-i spui tu lui nenea Vasile sa
ia caruta si sa se duca pana la Betleem sa-i duca
astea lui Isus ca sa nu raceasca ca e mic si el nici
macar bunica nu are.
Bunica isi sterse pe furis o lacrima si luandu-i in
brate multumi lui Dumnezeu ca le-a dat nepotilor
ei cel mai frumos dar din lume: bunatatea.

HOROSCOPIA MEA

Viata,cred ca lumea stie,fara cafea ar fi

pustie, asa ca actionand pe baza acestui
principiu imi incep ziua cu o stationare in
bucatarie si binenteles cu mai sus pomenita
cafea. Daca era vara, eheee ,eram fix sub
bolta de vita. Gataaaaaaa! E toamna asa ca
sed bland in bucatarie, imi aprind o
tigara(inca nu e interzis fumatul acasa) si
indemnata de necuratul pornesc
televizor.Acu, sa va zic si voua cum am a
ajuns tv-ul aici:eu m-am impotrivit dar
consortul,nu si nu, eu ba,el da si am lasat de
la mine ca sunt fata intelegatoare si deschisa
la provocari.Mi-am luat eu revansa la
cumparaturi,acolo am eu ultimul cuvant
intotdeauna. 
Asadar, pornesc tv-ul si ce sa
vezi,horoscopul zilei! Ascult eu, si aud numai
8
 de bine:ma paste o avansare si noi proiecte
de colaborare. Booooon! Schimb eu postul,ca
deja alte zodii nu ma prea interesau si ce sa
vezi? Horoscop! Ciulesc urechile
si...deceptie totala: azi ma cert cu partenerul
si o duc si prost cu banii! Nu se poate! Pai ce
ii las eu pe astia sa-mi strice ziua?
Ma pun pe butonat si...victorie! Horoscopul
zilei era in plina desfasurare.Rabd cu
stoicism ce ii asteapta pe lei, scorpioni si alte
vietati si...stupoare: azi o sa fiu ceruta in
casatorie intr-un loc romantic! Nu se poate
asa ceva! Pai sunt maritata deja, iar ma
marit?Vazand ca sunt gata ''sa comit'' o
bigamie, apuc telecomanda si dupa cautari
disperate gasesc un horoscop fix la zodia
mea. Ce aud insa e dezastru: cheltui toti banii
si apelez la o fost iubire sa ma scoata din
impas! Total confuza,ma hotarasc sa nu plec
din casa ca sa nu fac gaura in buget,nu
raspund la telefon sa nu ma sune vreun fost si
partenerului ii zic c-am racit si ma doare in
gat,deci n-am cum sa o pun de-o
cearta,avand in vedere ca mi-e greu sa
vorbesc .
Cu aceste masuri de prevedere luate sunt gata
sa incep ziua de azi in deplina siguranta!
Ceea ce va urez si voua!

8
Bat clopote de vânt

Dimineata, scapata din fraiele noptii, ia

vara in primire si mi-o inghesuie pe fereastra, sa-
si faca culcus fix pe perna mea. Somnul, fuge cat
il tin visele, acum uitate in baia rasaritului.
Miroase a roua pe iarba si a fan cosit ieri pe
arsita. Ma asez binisor pe margine de pat si ma
bucur ca inca este august. Sunt gata pentru
ritualul zilei: cafeaua de langa brad, tigara si
ocheadele catre gradina, acum imbujorata de
tufele de trandafiri. Ma hotarasc brusc sa merg la
pescuit, stiu eu ca langa gard, acolo la umbra,
stau ramele gata sa ademeneasca don juanii cu
solzi. Imi iau undita pe umar, ca pe coasa,
borcanul cu rame, ceaiul rece, rece, si iau in
picioare drumul prafuit de la marginea satului.
Pe marginea albastra a Dunarii, soarele
deja pune la topit tot ce intalneste. Umbrele sunt
fierbinti iar aerul isi tine respiratia. Toropita de
caldura, ma insotesc cu o salcie, si-i jur prietenie
vesnica, macar pana la asfintit, cand o mai osteni
soarele asta voinic tare. Privirea-mi lenesa, se
ascunde printre frunzele unei trestii, batoasa ca un
soldat de la Buckingham Palace. Este o pace
speriata de greul unei linisti parca aducatoare de
sentite. Arunc undita in apa, ce pare ca a uitat sa
se miste, si visez la o scrumbie sau la o stiuca. De
langa mine, din stufaris un cormoran, sparge
tacerea in falfait de aripi, deranjand o ceata
8
intreaga de broaste. Apoi, totul revine la
nemiscare. Pozam cuminti si eu, si undita si
Dunarea pentru un pictor inexistent.
Departe, aproape de celalalt mal, o lotca
se leagana languros, tragand navodul dupa ea. In
surdina, se aude fluierata o melodie, doar de
pescar stiuta. Aproape atipesc! Scot undita din
apa, imi iau orice speranta ca voi pescui ceva si
ma intind cat sunt de lunga, sub umbra tot mai
generoasa a prietenoasei salcii. Privesc Dunarea,
nehotarata intre albastru si verde si il inteleg
acum deplin pe Johann Strauss.
Din senin, vantul,starnit de niciunde, ia la
pieptanat in rafale pletele salciilor si papurisul,
tragand dupa el nori nevricosi si supraponderali.
Stropi mari plesnesc luciul apei, vantul e clopot
de nunta intre cer si pamant. Ploua cu soare,
ploua dezmatat, ploaie de vara in calduri. Sunt
uda pana la piele. Pana ma dezmeticesc, totul
inceteaza, ramane doar o tentativa de racoare si
binenteles eu, proaspat imbaiata, cu haine cu tot.
Rad, imi storc pe ici pe colo, cat se poate, poala
rochii, imi iau slapii in mana, undita pe umar si
desculta, pornesc spre casa.
Asa-i pe-aici, cand ''bate clopotul'' vantul
din Baragan!

8
DE CE NUMAI DESPRE ELE SI DESPRE NOI NU?

Astept la coada la banca. Deja rabdarea mea

este aproape de limita, Nici daca ar scrie cu
pixul nu ar dura atat, e mai ceva ca la cozile
alea de trista amintire. Fara sa vreau asist la
discutia dintre cele doua femei din fata mea.
-Uite draga si tu! Plina revista asta numai cu
ce fac doamnele VIP-uri : ce au mancat,unde
au fost in vacanta, cum si-au decorat casa,
unde au fost la shoping,la ce clinici s-au
operat, ce tratamente isi aplica. Auzi tu, cred
ca am aruncat banii pe fereastra cand am
cumparat asta ! Asta este pentru Esca sau
Adreea Marin nu pentru noi niste bugetare de
40 ani.
- Eu ti-am zis ca nu se merita! N-ai vazut
articolul ala cu dieta? Pai daca tin eu dieta
aia, s-a dus tot bugetul pe o luna alocat
pentru mancare si as manca doar eu, restul s-
ar uita la mine sa vada daca slabesc. Dar
cremele alea de te scapa de riduri ai vazut cat
costa? Cat intretinerea si cablul la un loc !
- Chiar asa, de ce nu se scrie si depre noi, ca
in fond noi astea, femeile obisnuite, care
suntem ale dracului de multe, avem si noi
preocupari, idealuri, vise, povesti de viata
mai ceva ca ele? Si noi ne imbracam,
mancam,ne dam cu crema,iubim, plangem,ne
bucuram...
8
 - Lasa draga nu te enerva, zi mersi ca ne
cheama la vot si ne iau taxe si impozite, asta
inseamna ca inca suntem importante! Se
pornesc pe ras amandoua si continua sa
rasfoiasca revista plina de sfaturi si
informatii ''pretioase''(la propriu vorbind).
Da doamnele mele, gandesc eu, aveti
perfecta dreptate, cine sa fie interesat de
domniile voastre care mergeti de Paste si
Craciun la coafor, care va duceti in concediu
in cel mai fericit caz la mare,cand este
programul acela ''Marea pentru toti'',care
faceti shoping doar cand sunt reduceri iar
rasfatul de tip SPA este o baita cu spumant in
cadita voastra de la bloc ? Dar nu uitati, fara
voi VIP-urile ar crapa de ciuda ! Cine l-ar
mai da like-uri pe facebook, cine le-ar mai
urmari la TV cum se marita,divorteaza sau se
balacaresc ? Asa in cerc restrans, n-are
farmec daca nu le stie o natie intreaga, viata
lor are nevoie de spectatori , deci fruntea sus,
voi sunteti de mii ori mai impotante decat
ele!

9
TU, ASTA CARE TOT SPUI ''TE IUBESC''!

Afla drag utilizator al acestor doua cuvinte ca

nu joci un rol intr-un film american sa fi
nevoit sa le repeti din cinci in cinci minute,ca
nu le poti folosi doar ca sa capeti ceva in
schimb,nici ca asa e la moda, ( in trend, ca
poate in engleza intelegi mai bine)si nici ca
sa impresionezi. Daca tot le folosesti ar
trebui sa le si sustii
cu niscai fapte,nu crezi? .Poate nu stii ce
inseamna sa iubesti? Pai uite cum sta treaba
cu iubirea asta ! Iubirea este o permanenta nu
apare asa cand ne aducem aminte,ne
plictisim sau cand dam de dracu. Nu implica
batutul cu pumnul in piept ca faci asta si nici
vreun troc.Iubirea nu este motiv de santaj si
nici de repros. Pe bune, cand faci doar
tampenii dupa tampenii fara sa te gandesti ca
cei care te iubesc vor suferi ,isi vor face griji
pentru tine, chiar crezi ca te mai crede cineva
cand te crizezi si te dai de ceasul mortii tot
spunand TE IUBESC ? Iubirea e chestia aia
care se simte nu se vorbeste. Gargara ieftina
si lacrimogena nu face doi bani dupa ce ai
dovedit in nenumarate cazuri ca singura
persoana pe care o iubesti esti doar tu.
Iubeste fara sa astepti vreun premiu pentru
asta iar daca nu poti asta, nu mai da cu TE
IUBESC-ul tau in dreapta si in stanga,arata
9
 un pic de respect macar fata de aceste doua
cuvinte.
P,S. Valabil pentru iubire in general,fie
pentru partenerul de viata, fie pentru
parinti,copii,prieteni.

Mi-s frumoasa!

Puse mana pe stergar si dupa ce sufla sa o

abureasca, prinse a lustrui oglinda asezata
sub icoana afumata.Isi scutura pletele bogate
si inganand o doina veche de cand lumea,
incepu sa-si impleteasca cozile.Se privi lung
in oglida si zambi cu mandrie. 
''Tare mi-s frumoasa asa cu parul asta negru
ca brazda intoarsa de plug primavara! Si ce
ochi am! Verzi si aprigi cum ii Dunarea cand
se zbate intre munti.De gura ce sa mai zic!
Rosie ca muscatele de pe prispa
Agapiei.Domnul sa-l fereasca pe ala de mi-o
saruta,ca nu-i mai uita gustul dar si pe ala de-
mi calca pe inima ca nu-l mai uita blestemul!
Ia te uita si colea in adancitura camasii ! Mai
sa fie, nici macar prima zapada ce cheama
colindatorii nu-i mai alba ca pielea mea si
tare bine imi mai sta cu ia asta! Apoi zici ca
am strans pe ea toate raurile repezi de munte
si toate florile campului. Zau,chiar mi-s
frumoasa!
D-apoi cum sa nu fiu? Doar mi-s romanca!"
9
...si ''iarna vrajbei noastre'' continua! E drept ca
nu la nivelul lui John Steinbeck ci la unul
dambovitean, adica puternic condimentat de
''caragialisme'' si droburi de sare care,
culmea, stau la loc de cinste pe biblioteci
scumpe, alaturi de fel de fel de diplome care
mai de care mai ''rasunatoare''.
Surprinzatoare vecinatate,nu-i asa? Sau nu.
Inclin sa cred ca nu, altfel stimatii posesori ai
acestor vecinatati, n-ar mai musti de ura si si-
ar insusi temeinic termenul de democratie. O
sa-mi permit sa le propun un exercitiu de
imaginatie: daca in familia voastra, unul
dintre membrii ar avea un handicap sau ar fi
mai prostut,l-ati exclude?Extindeti notiunea
de familie asupra conationalilor vostri si daca
va da cu virgula,mai incercati pana obtineti
rezultatul corect, ala care ia in calcul si
marea voastra necunoscuta, constiinta.

9
Intrand pe poarta sectiei de votare aproape m-am
ciocnit cu o doamna de varsta a treia care
tocmai iesea."Da-le Doamne suflet!"
soptea,privind spre pamant,cu capul plecat.
In cuvintele ei erau toate durerile unei
generatii acum uitate, erau durerile unui
razboi,erau anii de foamete,erau umilintele
unei pensii nerusinat de mici,erau anii de
munca ca sa creasca doua generatii,erau
fabricile daramate, padurile taiate, 
De 26 de ani sunt ignorati, exclusi, dar curtati
in preajma alegerilor si neuitati la plata
taxelor! Intr-o societate sanatoasa nu arunci
la gunoi nici un membru al ei si sunt tratati
toti cu aceeasi grija,fara diferentieri.
SA LE FIE RUSINE POLITICIENILOR
CARE I-AU UITAT!
SI EI SUNT AI NOSTRI! Fara ei nu avem
trecut si cineva fara trecut nu poate avea
prezent si fara prezent nu exista VIITOR!

9
Dragi prieteni,daca tot stau la o cana cu lapte aici
cu voi,vreau sa va povestesc ceva care mi-a
lasat un gust amar (de-aia beau lapte acum).
Imi pare rau cand vad ca unii parinti au uitat
sa puna in bagajul copilului lor cei sapte ani
de acasa. Fara minimul de educatie primita in
familie deja se creaza un handicap greu de
depasit pentru viitorul adult. Stiti ca din
dragoste fata de Craciun si de tot ce
inseamna el,am creat pagina MOS
CRACIUN ESTE AICI! Mi-am facut mie o
bucurie si am vrut sa fac si altora.
Au inceput sa apara pe mesagerie tot felul
persoane. Unii chiar sunt copii, altii...nu se
stie ce sunt pentru ca n-au nici un istoric pe
facebook,pentru unii scriu parintii,ma rog!
Totul a fost ok pana in ziua in care un pusti
de 14 ani mi-a tras niste injuraturi care am
convingerea, ca ar eclipsa limbajul multor
''exegeti''ai genului!
Apoi au aparut si duduci nurlii,ma rog asa
doreau sa para in selfie-urile afisate cu
generozitate la profil,in pozitii provocatoare.
Ca varsta lor este intre 13 si 15 ani,nu mai
comentam ca n-are rost de vreme ce ''fetilii''
sunt emancipate dar crezand ca sunt barbat
au inceput sa-mi ceara numarul de telefon si
o intrevedere pe chat.
9
 Iata cum intentia mea frumoasa s-a trezit
''terfelita'' de niste fiinte carora greu imi vine
sa le zic oameni,desi la varsta lor inca ar
putea fi numiti copii.

Ninge molcom,ca din perna bunicii sfasiata de

nazdravania copilariei.Albul de inger e
neintinat de pasi. Lumea inca doarme aici in
satul unde ma aflu acum. Doar fumul
straveziu de la cosurile caselor tulbura linul
fulgilor. Sunt cu voi aici si cu multe amintiri
ale copilului ce am fost odata. Se amesteca
''Iarna pe ulita"cu ''Creiasa zapezilor'',mirosul
de paine iesita aburind din cuptor cu
pufosenia cojocelului de miel si o lacrima mi
se agata de gene ca intotdeauna cand ninge
molcom ca din perna bunicii.

Stiti cand am simtit dureros de adevarat ca iubesc

aceasta tara? Cand am vazut la cinematograf
filmul Mihai Viteazul in regia lui Sergiu
Nicolaescu. Inca copilaream pe atunci si
iubirea de tara mi se parea doar un
automatism,ceva ca mersul sau incuiatul usii
cand plec de-acasa. Am plans cand Mihai
Viteazul (Amza Pelea)a intrat in Alba Iulia.
De ce am plans? De mandrie ca neamul asta
a dat asa conducator si de manie caci stiam
9
 ca va fi tradat si ca boierii romani nu fusesera
straini de acest lucru.
'' Nu-mi las nimanui tara si mosia pana ce nu
ma vor smulge de acolo tarandu-ma de
picioare ".
La multi ani tara draga,fie sa mai ai parte de
oameni ca Mihai Viteazul, eu te iubesc
oricum!

Buna dimineata copii de pretutindeni! V-am

promis ca voi citi aici cele mai frumoase
scrisori primite si azi o sa va citesc scrisoarea
Mirunei din Brosteni.
Draga Mosule
Eu sunt Miruna si nu scriu eu ci sora mea
mai mare Smaranda.
Eu nu stiu sa scriu inca. Vreau ca tu sa-mi
aduci mie o gaina si o pereche de sosete
pentru tusa Gherghina ca-i batrana si singura
si n-are oua si o dor picioarele de frig. Pentru
mine, niste bonboane ca n-am mai mancat
demult si pentru Smaranda niste caiete ca le-
a terminat si acum scrie pe niste hartii de la
tanti Ana de la magazin.Mai adu-mi si o
caciula pentru tata si o basma pentru
mama,Atat! Sa nu uiti,da?Eu stau in Brosteni
in casa aia mai mica de la margine. Anul asta
te rog sa nu ne ocolesti ca acum avem si horn
pe unde sa intri. Te iubesc bunule!

9
Suna telefonul! Eu,concentrata aici( ca doar unde
sa fiu pana pe la ora 1) ii dau intai un cot,ca
sa cada de pe birou si apoi raspund!
Fara mari politeturi sau alte de-astea,amica
turuie la foc continuu ceva despre nu stiu ce
invitatie,la nu stiu care salon de
infrumusetare,cu nu stiu ce tratamente. Ce
am inteles foarte clar e ca ar fi musai sa merg
cu ea. Astept sa ia o pauza de respiratie si
ma var si eu in dialog,strecurand un NU. Au
urmat o serie de ''de ce-uri''si o tona de
argumente. Eu stand pe scaun,e clar ca am
ramas neinduplecata( si la propriu si la
figurat). Cu maioneza usor taiata amica mea
s-a botosit si in final a rabdat tacuta 5 min. ca
sa asculte si ce aveam eu de spus. Pana la
urma a zis ca mai bine vine la mine sa o
''tratez''ca e mai bio si mai fancy. Pai cum sa
nu fie? Cu patrunjel,miere,lamaie si alte de-
astea ii fac un tratament de n-o sa mai scap
de ea! Se vede pe mine cat e eficace,nu-i asa?
Gata,am fugit ca suna la usa! Pa,pa!

9
Cand fusei à Pari, shac soar a comanse o Moulin
Rouge! D-acolo she am invatat sa ma
frantuzesc,sa dantuiesc si sa fac politica. 
Parol de va mintesc! Intrebati-o si pe Coana
Chirita!  ( ha, ha, ha ) Acusica ca am venit la
capitala o sa candidez dependenta !
Ma jur pe ce-am mai sfant,adica pe cardul
meu de cumparaturi, ca fac legea prin care
orice conita va lucra 2 zile pe saptamana(pai
sa aiba timp de coafor,de cumparaturi,de
SPA...) si va fi scutita pe viata de spalat rufe
si facut mancare. Eeee,ce ziceti ma votati
duducilor? O revoar!

Sigur in lumea asta mare,grabita si prea

tehnologizata,mai exista cineva care-si face
ceaiul nu si-l cumpara la sticla de
plastic,cineva mai face clatite fara sa se
sperie ca-i creste colesterolul,isi strica
unghiile si o sa-i miroasa parul a prajeala.
Sigur undeva,poate chiar alaturi mine,de tine,
mai exista cineva care iubeste lucrurile
simple invatate din mama in fica,randuite
undeva demult cand netul si smartphone-ul
9
 nu erau ''must have-uri '' care acum tin de loc
de educatie si bun simt!

Daca stau sa privesc peste ziua de azi simt un

gust amar pana in adancul sufletului. De ce?
Pentru ca imi pasa! Imi pasa cand romanii
mei se lupta cu apele,cu bolile,cu saracia.Asa
am fost eu invatata de parinti! Nu conteaza
cine este cel care are nevoie de tine,nici cate
clase are,nici cat de sarac este, nici cat este
de inteligent. Tot ce conteaza este ca la greu
sa-i fi alaturi cum poti tu,asa imi spunea
mama. Fac parte dintr-o familie de
intelectuali dar niciodata n-am vazut dispret
sau nepasare fata de semeni fie ei muncitori
sau directori.Bunicul meu cand se ducea la
piata ii spunea batranelei care vindea
patrunjel ''doamna va rog,multumesc,sarut
mainile''. Cum doamne iarta-ma,sa inteleg eu
pe toti astia cu nasul pe sus,pe toti politicienii
astia execrabili,cum sa inteleg lipsa de
respect si bipurile din emisiuni difuzate la
ore de maxima audienta,cum sa inteleg un act
de cultura profund vulgar, cum sa inteleg ?
Caci vreau sa inteleg,cu riscul de a ma
murdari ! Noapte buna,om bun !

1
Bine ati venit in bucataria mea! Va pregatesc niste
vorbe bune care sa va mearga la suflet! Cum
de fac asta in plina vara?Pentru ca in inima
unui omu bun e mereu Craciun! 
Deci dragi copii(indiferent de varsta)tineti
minte:
- fiecare floare iti arata ca daca este ea atat de
frumoasa si perfecta, inseamna ca tie nimic
nu-ti poate fi imposibil!
-cand cineva iti zambeste,zambeste-i si tu,
zambetul e o raza de suflet!
-invata sa pui in cuvinte dragoste,chiar daca
ele exprima o opinie contrara celei emise de
partenerul de dialog
-nu uita ca si tu vei fi batran intr-o zi si
atunci ar fi bine sa nu uiti ca ai fost tanar
candva.
Va pupa Mosul si tineti minte,Craciunul este
o stare de spirit!

1
Un ”te iubesc” de  hârtie

Hei Romania sti tu ca toti cei care cica ti-au vrut

binele,te-au iubit cum au stiut ei mai bine?Ti-au
facut o constitutie care ei nici nu o respecta,ti-au
dat legi care tot ei le-au incalcat primii,te-au
saracit spunandu-ti ca asa vei fi mai ”europeana”,
ti-au vandut tot, spunandu-ti ca vei fi mai bogata
si ti-au luat si copiii si i-au trimis in lume
spunandu-ti ca asa e normal, iar pe cei care au
ramas i-au bagat tarcuri de legi cretine si de
mizerie, sustinand ca doar asa tu vei continua sa
traiesti. Acum intelegi de ce iubirea nu poate sta
pe un petec de hartie?

1
1MAI, motiv de mișto

Ce simplu este sa stai cu fundul pe scaun si sa dai

cu pietre in semenii tai,pardon cu parerea intr-un
ziar si sa mai iasa si bani din asta tot din
buzunarele alora pe care ii acuzi ca nu
muncesc,ca le plac micii si berea. Pai nu ti-e
rusine bai ziaristule sa faci tu asta,tu care crezi ca
munca este doar din condei si din dat din gura pe
la televiziuni finantate politic (ca si ziarul unde
lucrezi tu), tu crezi oare ca painea creste asa cum
o vezi, direct pe camp, asa, din flora spontana,ca
pantofii ii fata vaca si curentul electric o fi ceva
ce vine dintr-un fir care a crescut intre niste
stalpi? Ai tupeu sa razi de ala care munceste pe
un salariu de nimic, in schimb tu pupi vartos orice
dos de politician care-ti da mai mult?Tare sunt
curioasa daca in viata ta ai facut si tu ceva
palpabil,concret inafara de vorbe ! Sti tu ce
inseamna sa te scoli la trei dimineata si sa
conduci un autobuz plin de oameni, intr-un trafic
infernal si sa-i duci cu bine la destinatie, sti tu ce
inseamna sa stai zi lumina sa aduni pe camp
rosii,sti tu ce inseamna sa lucrezi la un patron
care din prostie da faliment si te lasa pe drumuri
fara  posibilitatea de a incasa ajutor de somaj
pentru el nu a platit contributia la asigurari si
pensii,desi tie ti le-a retinut din retributie,sti tu ce
inseamna sa nu-ti gasesti un loc de munca chiar
1
inferior pregatirii tale ? Cred ca habar n-ai, coci
vorbe dospite de  altii prin statistici si sondaje,
dar tu esti rupt de realitate.Condamni micii si
berea, nestiind ca doar atat le permite bugetul lor
de cacao din care sunt nevoiti foarte multi romani
sa supravietuiasca,nu sa traiasca. Si ei au dreptul
la viata chiar daca nu au fost la Oxford, chiar
daca n-au stiut sa traga tunuri ca sa se
imbogateasca peste noapte, si nici nu s-au vandut
pe taraba politicii,cu toate astea ei contribuie
constiincios la buget. De douazeci de ani tot
bateti moneda cu tampenia asta ca romanului nu-i
place sa munceasca, atunci cum naiba ai tu tot ce-
ti trebuie, chiar toate sunt din import? Poate ne
spui tu unde sa munceasca si sa fie platit
corespunzator, incat sa se poata hrani sanatos,sa-
si poata face un concediu, sa se imbrace si sa-si
plateasca si facturile la utilitati sau de someri n-ai
auzit,poate crezi ca stau acasa din cauza ca sunt
prea multe locuri de munca si nu pot sa se
hotarasca pe care sa-l aleaga ? Hai arata-ti
desteptaciunea si da-le tu solutia astora prosti si
puturosi, care in loc sa-si bea banii la Bamboo si
sa manance la Marriott n-au putut decat sa-si ia o
bere la pet si un kil de carne de mici. Pana atunci
scrie tu de silicoane sau despre ce-au mai facut
dusmanii politici ai celor care te platesc.

1
Unicitatea ta

Crestem in umbra parintilor si a bunicilor.Ii

copiem involuntar in gesturi si
comportament.Apoi vine o vreme in care ne
cautam alti idoli si incepem sa ne punem pe
imitat. Ne fortam sa fim ca ei si nu ne intrebam
nici o secunda,oare noi cum suntem? Treptat
devenim un amalgam de piese din puzzle-uri
diferite,devenim chiar derutanti pentru noi insine.
De aici pana la disconfortul nostru interior mai
este doar un pas. Urmarile vor incepe sa se
arate:vesnic nemultumiti,repede plictisiti,confuzi
in ce ne-am dori.Cu toate ca fiecare suntem unici
ne dorim cu disperare sa fim ca ceilalti,tocmai
pentru ca nu incercam sa ne cunoastem
suficient,nu avem incredere in cea ce suntem si
lipsiti de indrumarea necesara la o anumita varsta
cand personalitatea noastra doreste sa se afirme (a
nu se confunda cu obraznicia,tupeismul si altele
de genul) din varii motive (educatia de acasa,cea
de la scoala)incet,incet devenim membrii unei
turme care se misca in functie de comenzile
adresate subtil sau mai fatis, si subordonate
economic si politic.

1
Plenitudinea simplității

Privesc in jur o lume complicata in cuvinte si

gesturi ,in alegeri si in renuntari.Ma intreb ce
destin ne mana spre imputinarea valorilor,spre
sofisticari frizand bunul gust si bunul simt.
Intoxicati zilnic cu extravagantele unor
pseudovedete, cu violente, cu manipulari
murdare,cu lipsa de respect si cinste,cladim o
societate gata oricand sa se autodevoreze. Ne este
frica de cel de langa noi,de vecin,de trecatorul  ce
se apropie pe strada, ne este frica de ziua, de
noapte, de orice, pentru ca totul a devenit teribil 
de complicat  avand atatea ascunzisuri , atatea
cotloane labirintice,derutante. Suntem rataciti, din
ce in ce mai debusolati,si speram intr-o minune
care sa ne intoarca la simplitate,aceea simplitate
aducatoare de linste, bucurie si de timp ,de mult
timp,ca atunci cand,vom parasi aceasta viata,sa
putem a ne spune”’da a meritat sa fac acesta
calatorie!”

1
Nopțile albe de pe net

Este momentul in care,asezati  intre azi si

maine,cautam ceva ce toata ziua ne-a lipsit. Si
cautam asta intr-o imagine care ne satisface
dorinta de frumos, pe care am uitat cum si unde
mai este,intr-un citat celebru ce ne dezvaluie
adevaruri prea simple incat nu le-am luat in
seama, intr-un ”noapte buna” spus de un
necunoscut si lucrul asta ne face mai putin
singuri. Strabatem kilometrii de site-uri in dorinta
de a evada fara costuri si fara fara suspiciuni din
partea partenerului,ca ai plecat fara el. Nu avem
chef de cuvinte,de aceea dam like-uri,pentru ca
atatea ganduri tropaie insistent prin universul
nostru, incat am face zgomot inutil,ar fi
incoerenta.Oricum oamenii devin din ce in ce mai
muti,in fond un mouse poate face multe in locul
nostru. Noaptea ne lasa si mai singuri decat ne
inchipuim ca suntem,desi multi flutura ideea ca
”singuri ne nastem si singuri murim”,totusi intre
cele doua momente este viata cu tot,toate si toti.
Ziua este doar o noapte bantuita de vise urate,intr-
un somn al inertiei,iar noaptea devine ziua in care
totul este cum vrem…din pacate doar pe
net.Noapte buna!

1
Eu i-am iertat

Eu i-am iertatpe cei care au fost! De ce? Pentru ca

am termen de comparatie,pentru ca mi-am trait
viata in cumpana dintre doua lumi,pentru ca
nimic si nimeni nu-i perfect,pentru ca nu pot sa
amestec asa de tare binele cu raul incat sa nu le
mai pot deosebi.Aceleasi degete se ridica
acuzatoare spre ce a fost desi apartin acelorasi
maini care candva aplaudau pana faceau basici in
palma si pupau fesele buculate ale ”prea iubitilor
si stimatilor” si  care azi strang banii in gramezi
pe zi ce trece mai mari furandu-ne pe
noi,acelorasi maini care azi semneaza
eutanasierea noastra prin injectare cu saracie si
ignoranta.Aceiasi ”hoti” care striga ”hotul”,aceasi
ura maladiva pe care,culmea tot ei o condamna
cand vine vorba de perioada stalinista si de
puscarii,aceiasi ”ei”, iute cumparati de cine da
mai mult si progeniturile lor marsave cu
masterate prin ”sorbone” departate.Pe ei,cei de
atunci,i-am iertat,pe cei de azi nu am cum caci
doar Dumnezeu il poate ierta pe diavol!