Cusãturi

© 2014 by Editura POLIROM

Aceastã carte este protejatã prin copyright. Reproducerea integralã sau parþialã, multipli­
­carea prin orice mijloace ºi sub orice formã, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea
în format electronic sau audio, punerea la dispoziþia publicã, inclusiv prin internet sau
prin reþele de calculatoare, stocarea permanentã sau temporarã pe dispozitive sau
sisteme cu posi­bilitatea recuperãrii informaþiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum
ºi alte fapte similare sãvârºite fãrã permisiunea scrisã a deþinãtorului copyrightului
reprezintã o încãlcare a legislaþiei cu privire la protecþia proprietãþii intelectuale ºi se
pedepsesc penal ºi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

Pe copertã : © desen de Teodora Ana‑Maria Ciobanu

Foto autor : © Jan H. Mysjkin

www.cartearomaneasca.ro

Editura CARTEA ROMÂNEASCÃ

Bucureºti, Calea Victoriei nr. 133, sector 1

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :

IOANID, DOINA
Cusãturi / Doina Ioanid. – Bucureºti: Cartea Româneascã, 2014

ISBN print : 978‑973‑23‑3086‑9

ISBN ePub : 978‑973‑46‑
ISBN PDF : 978‑973‑46‑

821.135.1‑1

Printed in ROMANIA
 Doina Ioanid

CUSĂTURI

CARTEA ROMÂNEASCÃ
2014
 Celor de aproape sau de departe
care m-au însoþit în drumul meu.
Sã te naºti din nou la aproape 42 de ani, doar din ce‑a mai rãmas
din tine: cartilagii ºi oase. Sã vii pe lume ºtiind cã uneori nu‑i decît
un petic murdar de zãpadã. Sã nu te protejeze nici o membranã ºi
nici un sunet. Sã intri în aerul aspru, saturat ºi greu al celor de
dinaintea ta. Sã vii pe lume cînd ceaþa muºcã cu sete din coaja
mestecenilor, iar vulpile þopãie bete. Sã vii pe lume dintr‑o lacrimã.
Şi din lacrima asta sã se închege din nou lumea, cu copaci, cu case,
cu oameni. Sã‑i vezi aºa cum sînt, cu carnea, cu dorinþele, tristeþile
ºi nevrozele tencuite peste inima lor. Sã pui luna la locul ei. Sã înveþi
rãbdarea strugurilor ºi a gutuilor. Şi trupul tãu sã te strige pe nume
în fiecare zi. Sã fie totul simplu, ca o reþetã de prãjituri. Sã nu‑þi pese
de nodurile durerii care vin spre tine.
Pisica se uitã la mine de pe pragul însorit. Se uitã ºi ºtie, dar nu‑i
pasã nici mãcar de lenea ei. Nu‑i pasã de gîndurile mele care se izbesc
sec de tocul uºii ºi se întorc la mine, ca niºte mingi de ping‑pong.
Tremur la soare, cu paltonul pe mine. Stau la soare ºi dîrdîi ºi viþa
de vie creºte peste faþa mea pãtatã de albastru de metil. Arãt ca naiba
ºi dîrdîi ºi vreau sã înþeleg, cu puterea celor opt ani. Maia trece cu
ligheanul de rãsad într‑o mînã ºi cu þoghia în cealaltã. Dã din cap.
Mie mi‑a rãmas pe ochi verdele crud. Dacã aº fi pisicã, mi‑ar fi mult
mai bine, n‑ar trebui sã port palton, nu m‑ar durea umerii. Aº avea
blanã, poate ºi pureci. În orice caz, aº ºti. Altfel, de ce ar sta ea acolo
cu atîta nepãsare? Aº ºti ce e în mintea lui. Închid ochii ºi‑mi spun
cã dacã mã concentrez destul de tare, o sã se întîmple. Dar nu se
întîmplã, doar mã dor ochii de cît i‑am strîns. Şi tot vãd inima lui cu
vine puternice bãtînd în pereþii casei. Inima lui trage casa dupã el,
numai cã noi nu mai stãm în ea, ci în ºorþul bunicii. De acolo, inima
lui se aude înfundat, de departe, deºi casa‑i doar la o aruncãturã de
bãþ. Cred cã locuim în þãri diferite.
Cîinele pe care l‑au adus în zori e negru. Negru e ºi cerul gurii. Tata‑i
mulþumit. „O sã fie un cîine rãu. Trebuie sã‑i tãiem coada, aºa o sã
fie ºi mai rãu.” Mama se ascunde sub batic. Mary n‑are batic. Eu
n‑am batic. Dar foi de varzã sînt destule, fãcute purcoi în grãdinã.
Şi stãm amîndouã ghemuite sub ele.
Sã vorbim despre ascuþitul aracilor. E vremea. Aºchiile de lemn sar
de sub bardã, mai mici, mai mari. Fiecare arac miroase altfel, e atins
altfel. Pãlãria þi s‑a dat pe spate, privirile tot nu þi le prind. Cercul
în care stai înconjurat de araci poate fi un soare de lemn. Alerg în
jurul lui cu o canã de apã. Sã vorbim: tu ai aºchiile, via, verdele ãsta,
tu ai poveºti pe care le petreci unele peste altele. Sã vorbim. Pentru
asta o sã aduni toate aºchiile. Da’ nu mã pãcãleºti, nu?
Plivesc ceapa sperînd cã o sã aflu cum cîntã pãmîntul.

Cusãturi 11
Taximetristul cu degetul tãiat, înfãºat ca un bebeluº, pe care‑l þine
pe volanul maºinii. N‑aº fi urcat în maºina lui, dar la Unirii, metroul
se oprise. Cineva s‑a sinucis la Tineretului, aruncîndu‑se în faþa
metroului. Anna Karenina în secolul XXI. Imediat mã cãiesc de gîndul
meu puþin rãu ºi cinic. Uf, ºi alt taxi nu era. Trebuie sã‑i suport
vorbãria. A fost cãpitan de nave. Are pãrul alb ca pansamentul.
„Moleculele genetice ale românului sînt la Rãsãrit. Românii sînt niºte
rapandule îndopate cu arpacaº, ceapã, ºi colivã.“ Mormane de
molozuri, buticuri din tablã. Şi omul vorbeºte miºcîndu‑ºi degetul pe
volan. Mergem cu 70 de km la orã. Nu pot sã sar din taxi, degetele
în mãnuºi s‑au strîns de mult. Unghiile mi‑au intrat deja în carne.
Mobilul sunã. Ascult, ascult. În cele din urmã, înþeleg. E vorba de un
borcan cu dulceaþã de afine. Cine l‑a mîncat? Doamne, asta mai
lipsea: borcanul de afine. Poate a dispãrut în Triunghiul Bermudelor
sau poate s‑a sinucis în singurãtatea cãmãrii. Taximetristul a ajuns la
taimiþmani, la Vocea Americii, la Soroº, Australia ºi cobra muºcatã
cu dinþii. Vorbeºte cu 70 de km pe orã, nu mai prind nimic. Şi degetul
lui se miºcã pe volan. Nu se comparã cu nici un film de groazã.
Politica e de vinã sau poate submarinele pe care nu le‑a condus,
femeile pe care nu le‑a avut. Sînt rea ºi nu‑mi pasã, vreau doar sã
ajung acasã. Întreagã.
Şi fir‑ar sã fie, tot îmi pasã.

12 Cusãturi
Acum îmi pare rãu cã n‑am învãþat sã cos. N‑am învãþat sã cos
butoniere, nici flori pe etaminã, nici ºtergare. O singurã datã am reuºit
sã însãilez un ceai cu un nor ºi cu o vacã. Sã coºi e lucru mare. Poþi
sã pui petice colorate peste gheburile gelatinoase din spatele oamenilor,
poþi sã‑þi faci mãºti de tafta, sã nu te recunoascã femeile‑toporiºcã
cînd vin dupã tine, poþi sã te coºi la loc, deodatã cu ziua care vine.
Poþi?

Cusãturi 13
Am, cred, ºapte ani, stau în bucãtãria de varã. E searã, iar bunicii
s‑au dus sã aducã din grãdinã ultimele lãzi cu roºii. Sînt singurã, stau
pe pat ºi‑mi balansez picioarele. Filamentul becului tremurã. Nu se
aude nimic. Bucãtãria de varã îmi apare limpede, atît de limpede de
parcã mi‑ar cresta ochii. Lumina roºie, filamentul, un scaun. Un scaun
în faþa mea. Singurãtatea lui mã face sã‑l numesc: scaun. Apoi repet
pînã ce cuvîntul îºi pierde sensul. Bucãtãria se surpã, ºi odatã cu ea,
totul dispare. Sînt într‑un loc gol ºi roºu, iar locul ãla sînt chiar eu.
Nu ºtiu cît am stat acolo. Mult, puþin? Cînd m‑am întors, scuturatã
de mîna bunicii, boala era acolo. Lumea nu mai avea sã fie la fel, nici
eu. La ºapte ani, am vãzut vidul ºi nimic nu te poate vindeca de asta.
Am zãcut cîteva zile, cu delir ºi febrã. Ceilalþi au crezut cã sînt
bolnavã. Eram. Despre boala mea n‑am suflat un cuvînt. Am bãnuit
de la început cã era o boalã. Am ascuns‑o cît am putut. Nu vroiam
sã vorbesc despre ea, de fapt nu ºtiam, nu avem cuvintele. Cuvintele
a trebuit sã le vindec încet‑încet, sã le pun atele, sã le sprijin unele
de altele. Sã le scriu pe zidul casei, sã le înmoi în alte poveºti. Dar
ºtiam cã rãul ãla care dezlegase cuvintele pîndea mereu, ºtiam cã
lumea nu mai este un loc sigur, cã se poate desface oricînd, cã lucrurile
nu erau acolo, doar pãreau cã sînt. Mai grav e cã am început sã vãd
prin oameni. Vedeam ºi n‑aº fi vrut sã vãd. Vedeam tristeþea dinãuntrul
mamei, vedeam inima tatei, mare ºi vînãtã, ca o inimã de bou, bãtînd
în pereþii casei neterminate. Vedeam golul ãla în mine ca un filament
roºu. Vedeam cum în perdelele apretate de la geamuri se adunau ochi
strãini. În antreul cu bufet vechi ºi greu vedeam, printre stafidele ºi
nucile pãstrate pentru cozonaci, plînsul bunicii, secretele rãbdãrii ei
de femeie. Vedeam suferinþa de copil a lui Mary punînd cercuri de
fier peste trupul ei firav. Şi tot ce aveam la îndemînã erau cuvintele,
aºa bolnave cum erau. Nu ºtiu nici acum de ce am crezut cã de
vindecarea lor depindea vindecarea lumii. Ştiam doar cã, dacã le
umplu la loc, dacã le aduc culori, mirosuri, imagini, s‑ar putea sã
meargã.
Şi de atunci, tot încerc.

14 Cusãturi
Stau în faþa porþilor albe, sculptate. Citesc Kavafis sub castanii
înfloriþi. Un bãrbat trece pe lîngã mine ºi‑mi pune în palmã un clips
de prins pãrul. Un clips cu un ochi albastru. Un clips pentru un ultim
strop de tandreþe care se plimbã prin sîngele meu ca un leu alb.

Cusãturi 15
E searã alburie ºi e tîrziu ºi oboseala coboarã în oase, uleioasã ºi grea.
Mã uit la un bãiat care încearcã sã mãnînce orez chinezesc dintr‑o
cutie ºi sã‑ºi citeascã mesajele pe telefon în acelaºi timp. Zîng, zing,
zdrang. Un sunet de tablã desprinsã. O femeie trece cu un ºobolan
în lesã. Se opreºte, îi dã biscuiþi, cu o grijã de mamã, apoi i‑l predã
secretarei. Zîng, zing, zdrang. Un sunet de tablã desprinsã. Îl tîrîi pe
strãzi, dupã mine.

16 Cusãturi
Cînd am vãzut‑o întinsã pe masã, cu banii pe ochi, a dispãrut totul
în jur. Am rãmas numai eu cu ea, pe o platformã de beton, în mijlocul
mãrii. I‑am atins mîinile lemnoase ºi mi‑am pus fruntea pe ele. „Te‑am
aºteptat cît am putut de mult. Din patul cu care mã fãcusem una,
am ascultat cum sunã fiecare treaptã. I‑am spus lu’ tanti‑ta sã mã
îngroape cu basmaua de la tine.“ „Da, îþi plãceau mult basmalele de
caºmir“, am spus ca tîmpita, ºi trupul meu s‑a fãcut deodatã ocnã de
sare.

Cusãturi 17
O caracatiþã galbenã stã noapte de noapte în visul meu. κi aduce
tentaculele înãuntru. Existã descîntec de caracatiþã galbenã?

18 Cusãturi
Şopronul cu mãtuºi ºi strãmãtuºi, mai bune, mai rele, mai frumoase,
mai late în spate, stilate sau uºor mustãcioase, ºopronul cu tejgheaua
de cîrciumar a bunicului, cu toate hodoroagele posibile, cîlþi unsuroºi,
menghine, roþi de maºinã, lãzi rupte, tingiri, bucãþi de samovar ºi
ºiruri de ardei iute, cît nici nu poþi visa, ºopronul e tot acolo. Şopronul
ãla în care s‑au fãcut ºi s‑au desfãcut logodne, s‑au pierdut averi ºi
s‑au stins iubiri, ºopronul ãla e tot acolo. Şopronul ãla cu aerul lui
pãrãsit, cu plata lui de lacrimi cu tot. Îl ocolesc de departe.

Cusãturi 19
Culoarul vagonului e liber. Oamenii stau cuminþi pe scaun, de o parte
ºi de alta. Vorbesc la mobil sau citesc, fiecare în pãtrãþelul lui,
îmbrãcaþi în pojghiþe de cearã. Aº putea sã fac un cros de la un capãt
la altul sau strip‑tease, cã tot nu s‑ar clinti. Aº putea sã urlu ca lupii,
nici nu m‑ar auzi.

20 Cusãturi
Nu pot sã cred cã mi se întîmplã iar. Ajung la podul Bãneasa. Caut
un coafor la naiba în praznic. Coaforul nicãieri. E de cealaltã parte
a parcului Herãstrãu. Acum am urcat în 131, în loc de 301. Stau ca
proasta ºi mã uit. Nu recunosc nimic. Nici un taxi nu opreºte. Nimeni
nu ºtie unde‑i Pasajul Aviatorilor. De ce trebuie sã aibã ãºtia un pasaj?
De ce n‑au ºi scriitorii pasajul lor? Ce dacã nu ºtiu sã ridice un avion
de la sol, ºi nimeni nu bate din palme nici la decolare, nici la aterizare?
Urc în primul autobuz ºi întreb unde duce. Depinde unde vreþi sã
mergeþi. Pe lunã, sã‑l gãsesc pe Cyrano de Bergerac. Dar dumneavoastrã
unde mergeþi? Unde duce autobuzul.

Cusãturi 21
„Anna, daragaia maia!“ „Ce atîta daragaia maia? Zi mai bine cîte
mãsele mai ai? Şi tu, Sofia Marmeladova, cînd te duci la sanatoriu?
Şi cele trei surori cînd se duc la Moscova? Şi Oblomov cînd se dã jos
din pat? Te crezi în Casablanca ºi eºti în Tabloul flamand toatã ziua.
The truth will set you free but first it will hurt like hell. Don’t take candy
from strangers!“ „Bridget, de ce nu vrei tu sã fii cuminte?“ „Þigãri,
þigãri, þigãri! Opt lei pachetul. Cine‑s ãºtia de care zici? Elegance e
mai bun ca Winstonul. Hai, don’ºoarã, cã acu’ ne dã ãºtia strîngerea.
Elegance sau Winston? Þigãri, þigãri, þigãri!“

22 Cusãturi
Idioata naibii ce eºti, visezi mesteceni ºi crizanteme ºi nu vezi cînd
vin astea dupã tine. Mesteceni ºi crizanteme. Şi astea tot vin dupã
tine, îºi aruncã vorbele ca pe toporiºti. „Nu vrei sã ne vezi ºi sã ne
auzi? Nu vrei sã ºtii de noi? Cine eºti tu, fetiþo? Şi‑am ºi eu valoarea
mea. Aoleo, prinþesa mea.“ Meli‑melo, melodrama mea. Şi nu ºtiu sã
cos. Nu ºtiu sã cos petice, sã mã ascund mai repede sub ele. Şi nici
foi de varzã nu mai am de unde lua. Apa curge peste mine. Þiuitul
faxului fãrã hîrtie. La la la la la. Tuba Bass! Crãiþa de scuar. Urechile
mele se umflã, pocnesc. Vã rog, unele de împrumut!

Cusãturi 23
Dimineaþa devreme, un guguºtiuc se plimbã pe mocheta din bucãtãrie.
Ceaþã peste copacii desfrunziþi. Lemnul umed de brad, tãiat cu
ferãstrãul mecanic. Tirurile trec la liziera pãdurii. Ceai cu caramel ºi
un disc de Cohen. Şi deodatã un fir roºu‑mi traverseazã existenþa.

24 Cusãturi
Tu, duducã, te uiþi ºi nu pricepi. Te uiþi la oameni cum mestecã vorbe.
Le întind de parcã ar fi de gumilastic ºi se plesnesc cu ele pînã ce
pielea se face sîngerie. Şi numai eu vãd cordonul ombilical care‑i
leagã. Cordonul prin care trece spaima de neiubire.

Cusãturi 25
Din colþul camerei, ating cu o frunzã verde nevroza mamei, trupul
ei muncit.

26 Cusãturi
Am atîtea poveºti, multe, sute. De exemplu, despre pãdurea de
salcîmi, despre motocicleta cu ataº în care se aciuau gãinile, despre
cizmuliþele de noroi, cu model. Le fãceam vara, în grãdinã, cînd se
udau fitãriile de roºii. Erau din mîl negru, cu arabescuri diferite.
Pãmîntul de sub tãlpi: frumos, indigo. Pe atunci Mary era o copilã
nebunaticã. Stãteam una într‑alta în întuneric ºi povesteam. Repede,
repede. Cuvintele se învîrteau ca niºte moriºti ºi luminau camera.
Dar e mult de atunci. Leandrul ºi lãmîiul de pe prispã au dispãrut.
Şi lumea de la marginea pãturii noastre, în care se împotmoleau
furnicile ºi gîndacii. Mary nu se mai roteºte dupã cuvintele mele, le
lasã sã pice pe de lãturi, pe unde apucã.

Cusãturi 27
Nu prea vorbeai. Nu aveai nici timp ºi nici vorbele nu pãreau pe
mãsura rãbdãrii ºi îndurãrii tale. Cu gladiolele te înþelegeai cel mai
bine. N‑am priceput niciodatã de ce îþi plãceau atîta. Mie mi se pãreau
trufaºe ºi nici n‑aveau miros. Dar tu te înþelegeai bine cu ele. Stãteai
pe rogojina din ºopron ºi fãceai buchete pentru piaþã: albe, grena,
roz cu alb. Între buze, o fîºie de tei. Uneori, îmi spuneai cã ai gura
amarã ºi mã trimiteai la puþ, dupã apã proaspãtã. Spuneai cã‑i de la
fiere, dar eu eram convinsã cã‑i de la rãdãcinile alea de rostopascã pe
care le tot mestecai. Şi de la ºopronul ãla.

28 Cusãturi
Şi‑apoi îmi adunc aminte cum ºtergeam geamurile de Paºte, geamurile
care dãdeau spre curtea de pãsãri. Îmi aduc aminte de sacul cu sare
grunjoasã, de la intrare, din care zgrumpþãneam în trecere, cã mi se
pãrea mai gustoasã. Îmi aduc aminte de ligheanul mare cu salacilatã
din care mîncam cu pumnul cînd se întorcea Maia cu spatele ºi de
storcãtorul pe care‑l întorceam ca un mãgãruº, doar ca sã vãd cum
apare licoarea de un roºu aprins. Mi‑aduc aminte cum fãceam pe Don
Quijote cu prãjina de rufe ºi am spart geamul. Şi culmea, e tot
ºopronul ãla.

Cusãturi 29
Cu tata, ne‑am vãzut dupã mulþi ani. Pozele cu Mary ºi cu mine de
cînd eram bebeluºi sau adolescente. Cu Petri, la munte, cu nasul julit.
Femei cîndva iubite iþindu‑se din ºosetele lui. Poveºti de familie
dospite cu drojdii. Cu America n‑a avut succes. N‑a devenit american,
nici oier la munte nu s‑a fãcut, cum îl tot ameninþa pe Taia. A rãmas
maistru mecanic la tãbãcãrie, ºi‑a luat treptele (cã de ce sã pleci, nea
Dane, ce, la noi nu e bine?), a muncit, a crescut cîini, pitpalaci ºi s‑a
trecut cu artritã, romantism ºi ranchiunã. I‑au rãmas douã case, ceva
poze, televizorul, a patra soþie ºi un arbore genealogic încîlcit pe care‑l
scoate uneori, pe înserat, de sub muºama.

30 Cusãturi
Nuiele de rãchitã pe cerul vînãt. O sã vinã iarna.

Cusãturi 31
Puþini oameni recunosc cã sînt invidioºi. Eu recunosc: o invidiez pe
Bridget Jones. O invidiez pentru cã poate sã rîdã de ea ºi sã spunã
lucrurile cele mai ridicole. Îi invidiez pe cei care reuºesc sã scuipe pe
stradã. Odatã, un coleg de generalã s‑a chinuit minute întregi sã mã
înveþe sã scuip, pînã n‑am mai avut salivã. Jetul lui se ducea pînã
departe, pe zidul ºcolii, în timp ce al meu cãdea pe pantofi. Îi invidiez
pe cei ce pot sã scuipe pentru cã scuipatul adunã resturile lihnite din
tine. Îi invidiez pe cei care înjurã. Înjurã ºi se duc mai departe senini.
Îi invidiez pe cei care‑ºi schimbã gîndurile ºi sentimentele ca pe
ciorapi. Îi invidiez pe toþi cei care nu sînt ca mine, o camerã de trecere
pentru cei ce‑au fost.

32 Cusãturi
Cînd te‑am vãzut întinsã pe masã, am ºtiut cã m‑ai aºteptat mult, cã
i‑ai cerut trupului ros de cancer sã mã aºtepte o zi ºi încã o zi. M‑ai
aºteptat alungînd cu bastonul de invalid al bunicului ºobolanii care
veneau din pod ºi dãdeau tîrcoale patului cu care te fãcuseºi una.
„Floare, floare de bujor, de cîte ori te‑nconjor. Floare, floare de bujor,
de mii de ori te‑nconjor“, aºa‑þi cîntam în fiecare zi. Dar n‑alungam
nici spaima ºi nici laºitatea. Şi cîinele negru de apã era tot în poartã.
Apoi te‑am plîns.

Cusãturi 33
Femeia mare ºi grea împãturea sarmale. Tanti fãcea mãrturii. Mirosea
bine, dar eu nu eram bine, sufletul meu rãmãsese între cutele basmalei.
Pe peretele vãruit, trona dulapul de bucãtãrie verde, la fel de bãtrîn
ca ºi mine. Poveºtile se iþeau din unghere ºi se strecurau printre noi
deodatã cu aburul mîncãrii. Ele vorbeau, noi nu.

34 Cusãturi
Femeile‑toporiºcã. Le‑am vãzut în lumina dimineþii retezînd ciocurile
mierlelor ºi fãcîndu‑ºi mãrgele din ele. Le‑am vãzut ºi m‑au vãzut ºi
ele cã le‑am vãzut. Un tãciune ºi‑un cãrbune, taci, copile, nu mai
spune. Un tãciune ºi‑un cãrbune, taci, copile, nu mai spune. Dar
cuvintele din burta mea sînt verzi. Ipsos verde, ipsos verde. În spatele
vizetei, privirea mea. Nu este verde.

Cusãturi 35
În mijlocul oraºului, o vitrinã cu o goarnã. Cineva vine în fiecare zi
la ora 12, descuie vitrina ºi strigã: „Niciodatã nu e prea tîrziu sã spui
îmi pare rãu!“. Goarna e albã, lucioasã. O goarnã de metal, dar
înãuntrul ei stã prins un om, înghiþit cu totul. Nici mãcar nu se mai
zbate. Şi aº fi vrut sã‑i trag douã palme. Poate pentru cã seamãnã
prea mult cu mine. Aº fi vrut sã‑l iau de pãr ºi sã‑i spun: „Ce dracu’
crezi cã faci acolo? De cînd se lasã oamenii mîncaþi de goarne?“.

36 Cusãturi
Mi‑e fricã de draperiile negre. De acolo, ies femeile‑toporiºcã cîntînd
Þigãncuºa de la iatac, oameni cocîrjaþi, de carton, înºiraþi ca ardeii
pe aþã. De‑acolo, se revarsã întunericul acru ºi dens. Vine în valuri
peste mine, peste pîlcurile de salcîmi. Tot ce‑mi doresc e o fereastrã
cu perdea din olandã, fãrã draperii.

Cusãturi 37
Cîteodatã e nevoie doar de puþin. De vîntul care trece peste pielea
mea, de graurii lãutari din faþa ferestrei, de mîinile pufoase ale
Gãluºtei Teo peste obrajii mei, ca sã‑mi aduc aminte de cizmuliþele
mele de noroi ºi de duduca zglobie care‑am fost odatã.

38 Cusãturi
Cu fiecare zi, scoarþa mesteacãnului creºte în mine. Lumina nordului,
ziua ca o felie de pîine unsã cu miere ºi pusã în palmã: un dar pentru
mine, pentru ochii mei arºi, pentru trãsãturile furate ºi vorbele roase
de var.

Cusãturi 39
Rotterdam, cinci dimineaþa. Cobor sã fumez în faþa hotelului. Lumina
de port alburie‑albastrã peste cafeaua din paharul de hîrtie, peste
þigara mea. Pe dig se plimbã pescãruºii. Un bãrbat între douã vîrste
la trei metri de mine. Umeri de marinar peste care tulbureala lumii
s‑a aºezat în straturi. Ne mãsurãm dintr‑o privire. Ne recunoaºtem.
Venim amîndoi de departe, de dincolo de cuvinte.

40 Cusãturi
Am supravieþuit. Sînt o supravieþuitoare. Cu cicatricele mele, printre
care cresc pãpãdii, cu ridurile mele ca niºte rîuri ascunse. Am
supravieþuit. Dar ce naiba înseamnã asta?

Cusãturi 41
Sînt poveºti prea lungi pentru a fi spuse. Trebuie sã deschid uºa ºi
sã plec. Şi cînd trebuie sã plec, învãþ sã cer un ardei iute pe care nu‑l
voi mînca, sã mut o canã de la locul ei, sã desfac o brichetã‑n bucãþi.
Învãþ.

42 Cusãturi
Mi‑ar plãcea sã am o uºã albastrã doar pentru mine. Mi‑ar plãcea sã
pot spune ºi eu cã mã chemã Rudolf Schmidt ºi cã n‑am chef sã vã
povestesc viaþa mea. Mi‑ar plãcea sã fiu îmblînzitor de balene. Mi‑ar
plãcea sã mã audã oamenii cînd le spun sã nu se lase mîncaþi de
goarne. Mi‑ar plãcea sã‑i spun bãtrînei domniºoare de desen cã
zãpãda mea e galbenã, fiin’cã aºa vreau eu în desenul meu. Mi‑ar
plãcea sã‑l plimb pe tata cu motocicleta cu ataº, pînã cînd o sã vadã
ºi altceva decît pitpalaci. Mi‑ar plãcea sã smulg casa vagon, sã‑i pun
aripi ºi sã‑i plimb pe toþi cu ea.

Cusãturi 43
Dar trebuie sã plec. Sã deschid uºa ºi sã plec. Şi cînd trebuie sã plec,
învãþ sã cer un ardei iute pe care nu‑l voi mînca, sã mut o canã de la
locul ei, sã desfac o brichetã‑n bucãþi. Învãþ.

44 Cusãturi
Nostalgii de duminicã. Feþe ale iubirii, chipuri ale memoriei – boabe
de piper puse sub limbã. Oameni zidiþi din ce pot: iubire ºi spaimã,
treceri mai mici ºi mai mari, cu atingeri ºi vise apucate stingher de o
toartã. Nostalgii de duminicã, înveliºul cald al aerului pe obrajii mei.
Şi ziua continuã cu gesturi mici, regãsite cu deliciu. Sîntem încã aici,
unde nu se vede prea bine, unde timpul ia umbra de pe chipul nostru
ºi o aruncã în aer ca pe o clãtitã. Sîntem încã aici, în luminã, printre
pomi. Aºa ziceam. Aºa zicem. Petite chanson de carillonneur.

Cusãturi 45
Uºi ºi geamuri albastre din lemn. Podul e înþesat de praf. Pulberea
finã se vede în luminã ca fãina. Se aºazã pe umerii mei goi. Fiecare
praf cîntãreºte diferit.

46 Cusãturi
Orzul rupt. Întîi prinzi mãnunchiul. Latul mîinii trebuie sã fie ca
secera. Apoi fiecare mãnunchi e aºezat în coºul de rãchitã. Orzul
cresteazã palmele. Sucul verde. Dupã ce umplem coºul, avem timp
sã ne întindem în lan, sã ne uitãm la cer, pînã ce verdele ºi albastrul
se unesc ºi se fac oglindã. Oglindã albastru‑verzui, în care intrãm
ameþite, þinîndu‑ne de mînã. Tablou cu douã surori.

Cusãturi 47
Sînt o vrãjitoare, cicã. Ce fel de...? Sînt o vrãjitoare la rãspîntia tãcerii
ºi a cuvîntului. O vrãjitoare care se agaþã de un balon colorat, de o
frunzã dansînd în drumul meu. Sînt flacãra din mijlocul gheþii. Sînt
toatã memorie învîrstatã, un depozit de vechituri din care mã zbat
sã ies. Caut aerul, pãsãrile, peºtii. Cu buzele arse de arºiþã, caut
margaretele ºi laptele dimineþii ca sã‑mi fac iar trup ºi casã. Sînt un
patefon nãtîng al iubirii cîntînd în forfota strãzii. Sînt pas cu pas cu
paºii altora. Sînt mîna rãnitã care respinge ºi mîna ce se întinde. Sînt
din insule ºi din pãmîntul bun al florilor, sînt din gîndul bun al altora.
Sînt cea care iese dimineaþa pe uºã, ca sã meargã alãturi de voi.

48 Cusãturi
Un nor alb în fîºii. Printre ele, cerul. Norul merge cu mine. Îl chem,
ºi el vine. Merge mai repede decît mine. Nu pot sã þin pasul cu el. Îl
leg cu sfoarã ºi‑l port cu mine. Traversãm strada cuminþi. Amîndoi.

Cusãturi 49
Nu le vãd, nu le rostesc. Le las sã treacã prin mine, prin carnea‑teacã,
prin carnea cu corzi ciupite, prin negura unei priviri, prin apa caldã
cu frunze de nuc. Şi trupul meu ºtie. Corzi ciupite pe dinãuntru. Le
apãr ºi mã apãrã. Şi într‑o searã se apucã sã cînte dintr‑un cornet de
îngheþatã down the river.

50 Cusãturi
Acum. Sã spui acum ºi aici cînd te trezeºti. Şi acum ºi aici sã capete
gustul rodiilor.

Cusãturi 51
Stau într‑o staþie de autobuz ºi ºtiu. Dupã vîntul care trece peste
vîrful tecarilor, dupã lanurile de floarea soarelui, dupã ochii cîinelui
care mã petrece cînd plec. Ştiu aºa cum ºtiu libelulele, gãrgãriþele,
furnicile ºi pãianjenii. Aºa cum ºtiu graurii, mierlele, rîndunicile ºi
sticleþii care se aºazã pe pervaz sau pe firele de cablu din faþa ferestrei.
Ştiu cã ai stat cu mine. Şi cînd mi‑a fost mai greu, m‑ai ascuns într‑un
fir de bumbac, într‑o paginã de carte, în privirea unui trecãtor. Şi
cînd n‑am mai putut sã merg, m‑ai purtat. Cînd n‑am mai putut sã
zîmbesc, ai cîntat ºi ai dansat pentru mine. Şi cînd am fumat ºi‑am
bãut, ai fumat ºi‑ai bãut cu mine. Şi din adîncul tãcerii mele, ai vorbit
pentru mine. Şi‑ai stat cu mine pe peron, într‑o noapte, cu mîna
întinsã a unui lãutar.

52 Cusãturi
 Au apãrut :

Doina Ioanid – Cusãturi

Doina Sãlãjan – Poeme roz cu franjuri negre
Nicolae Ionel – Mireasma Luminii
Gabriel Daliº – Piedici ºi arme
O. Nimigean – Nanabozo
Mircea Bârsilã – Viaþa din viaþa mea
Constantin Iftime – Elefantul de cîmpie
Octavian Soviany – Cãlcîiul lui Magellan
Ştefan Baghiu – Spre Sud, la Lãceni
Gabriel H. Decuble – The înd
Gellu Dorian – ªaizeci de pahare la o masã
Andrei Dósa – American Experience
Ioana Ieronim – Cînd strugurii se prefac în vin
Vasile Igna – Locuri pustii
Constantin Abãluþã – Tot atît de liber
Nora Iuga – Cîinele ud e o salcie
Dominic Stãnescu – Zeii platanelor mixeazã pentru tine
Adrian Popescu – Costumul negru
Bogdan Coºa – O formã de adãpost primarã
Sorin Mãrculescu – Partea din toate (Carte singurã – VI)
Bogdan‑Alexandru Stãnescu – Apoi, dupã bãtãlie, ne‑am tras sufletul
Andra Rotaru – Lemur
Ofelia Prodan – Cãlãuza
Dan Sociu – Poezii naive ºi sentimentale
Vlad Moldovan – Dispars
Rita Chirian – Asperger
Gabriel Chifu – Însemnãri din þinutul misterios
Nora Iuga – Petrecere la Montrouge
Mihail Gãlãþanu – Douãsprezece cîntece înaintea naºterii
Floarea Þuþuianu– Sappho
Matei Viºniec – La masã cu Marx
Gelu Vlaºin – Ayla
Elena ªtefoi – Raport de etapã
Ioan Es. Pop – unelte de dormit. Cu 10 desene de Dumitru Gorzo
Dan Sociu – Pavor nocturn
Ioan Moldovan – Mainimicul
Doina Ioanid – Ritmuri de îmblînzit aricioaica
Liviu Ioan Stoiciu – Pe prag (Vale‑Deal)
Robert ªerban – Moartea parafinã
Daniel Bãnulescu – Ce bine e sã fii Daniel Bãnulescu
M. Duþescu – ªi toatã bucuria acelor ani triºti
Sorin Despot – apasã
Letiþia Ilea – Blues pentru cai verzi
Teodor Dunã – De‑a viul
Adrian Bodnaru – O legãturã de chei
Domnica Drumea – Not for sale
Angela Marinescu – Probleme personale
Elena Vlãdãreanu – Spaþiu privat. A handbook.
Cu 33 de ilustraþii de Dan Perjovschi
Ioan Pintea – Casa teslarului
Stoian G. Bogdan – Chipurile
Ion Monoran – Eu însumi
Marius Oprea – America! America!
Radu Andriescu – Pãdurea metalurgicã
Vlad Moldovan – Blank
Sebastian Reichmann – Mocheta lui Klimt
Svetlana Cârstean – Floarea de menghinã
ªtefan Manasia – cartea micilor invazii
Simona Popescu – Lucrãri în verde sau Pledoaria mea pentru poezie
Nichita Danilov – Centura de castitate
Robert ªerban – Cinema la mine‑acasã
Dan Sociu – Cîntece excesive
Claudiu Komartin – Circul domestic
Rãzvan Þupa – corpuri româneºti
V. Leac – Dicþionar de vise
Octavian Soviany – Dilecta
Gabriel H. Decuble – eclectica
Elena Vlãdãreanu – europa. zece cîntece funerare
O. Nimigean – nicolina blues
Bogdan Ghiu – (Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte
ªerban Foarþã – Rimelãri
Marta Petreu – Scara lui Iacob
Marius Ianuº – ªtrumfii afarã din fabricã!
Emil Brumaru – Submarinul erotic
 www.polirom.ro
Lector : Mãdãlina Ghiu
Coperta : Radu Rãileanu
Tehnoredactor : Irina Lãcãtuºu
Bun de tipar : septembrie 2014. Apãrut : 2014
Editura Polirom, B‑dul Carol I nr. 4 • P.O. BOX 266
700506, Iaºi, Tel. & Fax : (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11;
(0232) 21.74.40 (difuzare); E‑mail: office@polirom.ro
Bucureºti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1,
sector 4, 040031, O.P. 53 • C.P. 15‑728
Tel. : (021) 313.89.78 ; E‑mail : office.bucuresti@polirom.ro

Tiparul executat la S.C. Tipo‑Lidana S.R.L.

Calea Unirii nr. 35, Suceava
Tel. : 0230/517.518 ; Fax: 0330/401.062
E‑mail: office@tipolidana.ro ; www.tipolidana.ro

Contravaloarea timbrului literar se depune în contul

Uniunii Scriitorilor din România
Nr. RO44RNCB5101000001710001 BCR UNIREA