Ah amar si grea durere

Ah,amar si grea durere.

Truda fara mangaiere!
Vine moartea manioasa
Si ma lasa mort in casa.
Ce nu ma cheama om in lume,
Ca ma cheama lut uscat:
Ca maine va fi uitat
Intre-un coderu intunecat
Unde nu-i nisip nici piatra,
Unde-s codrii si paduri
Netaiate de securi.
Veniti,frati,veniti surori,
Sa ma-mpodobiti cu flori,
Veniti frati,veniti parinti.
Sa varsati lacrimi fierbinti
Veniti si voi copilasi
Sa va sarut cu dulceata
C-am ramas fara de viata.
Vina si tu draga sotie
Ca mi-ai fost cu cununie.

Ce amar și grea durere

de Elisabeta Branoiu

Ce amar și grea durere,

Ce plâns făr-de mângâiere
Va cuprinde lumea toată,
La ziua de judecată.
Când Dreptul Judecător
Se va arăta pe nor,
Va alege pe cei răi
Dintre cei iubiți ai Săi.
Celor răi plini de trufie
Le va zice cu mânie :
“Mergeți cu satan în iad
Că pe el l-ați ascultat”.
Iar celor buni le va spune:
Veniți fraților cu Mine
C-am fost gol și dezbrăcat
 Am fost flămând și însetat
Am fost bolnav și legat
Și de Mine n-ați uitat!“

O, pricina minunata - colind din Basarabia

O, pricina minunata
Di-nceput, din lumea toata.
Di-nceput si din vecie,
Precum la carte ne scrie.
Ca e lumea-nselatoare
Si foarte-amagiuitoare.
Ca-nsala si amagieste
Si pe toti ii prilosteste.
Ales pe cei bogati foarte,
De nu mai gindesc la moarte.
Ca vorbesc de avutie
Si se tin in semetie,
Ca si cind o sa traiasca
Si lumea s-o mosteneasca.
Si cind in cea de pe urma,
Viata daca li se curma,
Mor intocmai, ca tot omul,
Si bogatul, ca si robul.
Ca moartea nu va sa stie
De averi de bogatie.

Adam, dacă a greșit

Adam, daca a gresit,
Adam, daca a gresit,
Domnul din Rai l-a gonit,
Din Rai si din cel Eden,
Osandit cu greu blestem.
Iar Adam, dac-a vazut,
Ca-n greseala a cazut,
A sezut jos intr-un loc
Plangand cu lacrimi de foc,
Cu jale la rai privind
 Si catre dansul graind:
– O, Raiule, loc preasfant,
Ma vezi in ce jale sunt,
Ca sunt cumplit urgisit
Si de la tine gonit!
O, vai! , cum ma bucuram,
In slava ta cand eram,
Iara eu, acum, atat
Sunt jalnic si amarat,
Ca mai mult nu voi gusta
Din sfanta dulceaţa ta!
O, ticalosul de eu
Cum scarbii pe Dumnezeu!
Greu pacat, Evo, de noi,
Ca vom fi tot in nevoi,
Ca tu, Evo, m-ai silit
Si de bine m-ai lipsit!
Ci, o, Doamne! , mila Ta
Coat-o spre zidirea Ta
Si nu ma lasa scarbit
Sa fiu pana la sfarsit!