Dincolo de lume

Silvia BANIC~

Dincolo de lume

1
Silvia B~NIC~

2
 Dincolo de lume

Silvia T. B~NIC~

Dincolo de lume

VERSURI

3
Silvia B~NIC~

Coperta ]i ilustra\iile apar\in autoarei

4
 Dincolo de lume

Vremuri grele, vremuri bune

Vremea le petrece.
Mult` Doamne-i a ta lume
Peste care valul trece;
O coboar` ]i-o ridic`
Pe a soarelui arip`.

Lume, lume c`l`toare

‘Dreapt`-\i fa\a c`tre soare,
C`tre cerul iert`tor,
C`ci acolo tot mai sus
Vegheaz` p`m@ntul, Iisus.
5
Silvia B~NIC~

6
 Dincolo de lume

CUV^NT {NAINTE

O via\` are omul

}i poate chiar ]i dou`.
De asta ]tie Domnul.
Nu apar\ine nou`.

De-ar fi s` aib` ]i chiar mai multe vie\i

Cu zile mult senine, trudite dimine\i,
Sigur n-ar ]ti cu ele ce s` fac`
Sper@nd din zi [n zi, s` se mai nasc-odat`.
De-i lung` via\a sau e scurt`
F` omule din ea, o lupt`.
S` la]i [n urma ta, doar fapte bune.
S` par` r`u c` ai plecat din lume.

R`m@i [n amintirea celor dragi

Pe care cu ad@nci regrete-i la]i.

7
Silvia B~NIC~

}tergarul rom@nesc este nemuritor

Este simbolul sacru al sf@ntului popor.

Motivele cusute pe el, parc` gr`iesc,

De datina str`bun`, de tot ce-i rom@nesc.

8
 Dincolo de lume

LABIRINT

Un labirint e via\a toat`

{n drumul ei, ce nu-i prea lung.
Se-nv@rte via\a ca o roat`
}i g@ndurile-n ea se str@ng.

Te poart` via\a ]i te duce

Acolo unde n-ai g@ndit;
C@nd mai amar`, c@nd mai dulce
}i pare totul nesf@r]it.

{n labirintul vie\ii tale,

C`r`rile sunt scurte.
E greu ca s` g`se]ti o cale
S`-ncerce s` te-ajute.

De vrei ca s` ajungi prea sus,

|i-s c`ile [nchise.
Te rogi la cer ]i la Iisus
Crez@nd c`-\i va deschide.

Te resemnezi ]i-apoi cobori

{n lumea muritoare
}i aripi dac` ai s` zbori
Nu vei g`si nicio c`rare.

R`m@i [n labirintul t`u,

Pe care via\a \i l-a dat
}i-a]tep\i, a]tep\i ne[ncetat
La Bunul Dumnezeu.

9
Silvia B~NIC~

UN VIS R~T~CITOR

Adormi t@rziu, t@rziu [n noapte,

Ame\itorul vis te poart`
De locul t`u, prea mult departe,
C`l`uzindu-\i alt` soart`.

Te vezi purtat de negri nori

Tot r`t`cind pe c`i str`ine
Mai vezi ici-colo c`l`tori
Ce pribegeau la fel ca tine.

|i-e pasul greu, [ncet, nesigur.

Nu ]tii ce-o fi [n calea ta.
}i totu]i, parc` nu e]ti singur.
O ]oapt`-\i spune inima.

E lung` calea ta din vis.

N-o po\i str`bate, nu ai cum.
Nu vezi c` drumul este-nchis.
La cap`t vezi un nor de fum.

Tresari din visu-ame\itor.

Prive]ti [n jur. E noapte neagr`.
{\i sim\i [n suflet un fior.
Nu vezi nimic [n noaptea oarb`.

R`m@ne visul trec`tor

Ca multe alte vise,
Ce las` omul g@nditor.
Pe drumul ce pornise.

10
 Dincolo de lume

ACOLO, SUS…

Acolo sus, nu po\i ajunge

Omule, oric@t ai vrea.
C`rarea-n fa\` \i se fr@nge
}i nimeni nu te-o ajuta.

E drumul lung ]i greu ]i aspru.

Zadarnic` e jertfa ta;
De mergi de-alungul ]i de-a latul
Prive]te lung [n urma ta.

M`soar`-\i faptele f`cute.

C@ntaru-\i fie cel corect.
}tiute sunt ]i ne]tiute
}i ia din via\` ce e drept.

C@nd [ngerul [\i d` pova\`

S` ai credin\`, nu uita!
Tu lumineaz` a ta fa\`
Zic@nd:
- S` fie voia ta!

C`l`tore]ti prin via\`, singur

C@nd sus, c@nd jos, c@nd la mijloc.
S` nu fii niciodat` sigur
De mrejele acestui joc.

11
Silvia B~NIC~

C`ci dincolo de-aceast` lume

Necunoscutul st`p@ne]te;
Degeaba chemi, nimeni nu vine
Iar glasul \i se ofile]te.

R`m@i [n cercul t`u de semeni

Al`turi de cei muritori
C` sus, acolo, nimeni, nimeni
Nu-\i va urzi nicic@nd c@nt`ri.

Enigm` este totu-n ceruri

Nimic nu vei putea afla
}i te fr`m@n\i adesea-n g@nduri
Dorind s`-\i afli soarta ta.

Dar va veni c@ndva o vreme

C@nd sigur, f`r` voia ta
A tale g@nduri se vor cerne
Pe veci pierdute-n calea ta.

12
 Dincolo de lume

DANSUL FRUNZELOR
S`rmane voi, frunze pierdute
Ce v-a\i desprins din lumea voastr`,
V` str@nge\i ast`zi tot mai multe
Vr@nd s` porni\i [n lumea larg`.

{n dansul vostru-ame\itor,
V` poart` v@ntul ori]iunde;
M@nate parc` de un dor
Spre lumi necunoscute.

Dar lumea voastr`, nu-i departe

Oric@t a\i vrea s` hoin`ri\i,
De-aici, nimic nu v` desparte.
P`m@ntu-acesta-l mo]teni\i.

Dar dincolo de lumea asta

Al nostru suflet c`l`tor
}i-ar alunga poate n`pasta
Av@nd un somn lini]titor.

C`zute de pe ramul vostru

Voi frunze, sigur odihni\i.
P`m@ntu-acestra e al vostru.
C@ndva, din el, iar r`s`ri\i.

Dar dincolo de lumea asta

Pe un t`r@m necunoscut
S`rman, tu, om vei alunga n`pasta?
Totul va fi un [nceput?
13
Silvia B~NIC~

UN C~L~TOR

Un c`l`tor pripeag ]i trist

De truda vie\ii obosit,
C`l`torea a]a prin lume
Neurm`rind ceva anume.

{n mintea lui r`t`citoare

C`r`rile se tot [ncurc`
Stoluri de p`s`ri c`l`toare
{i fac c`rarea tot mai lung`.

- O, voi p`s`ri c`l`toare

Ce spinteca\i acum v`zduhul
Cunoa]te\i voi acuma oare
C@t de-ncurcat v` este drumul?

De undeva parc` aude

R`spunsul, bietul c`l`tor
}i-n zarea larg` [ntrevede
Privind atent, un col\ de cer.

{n mintea lui r`t`citoare

Col\ul de cer se dep`rta.
V@slind u]or din aripioare
O pas`re a]a-i zicea:

14
 Dincolo de lume

- De s-ar deschide acea poart`

Acolo, nu vei reu]i.
Te poart` soarta ]i te poart`.
Tu, c`l`tor, asta s` ]tii!

Acolo e o alt` lume.

De ea nu trebuie a ]ti.
De ai f`cut omule bine
Spre cer [ncearc` a privi.

E drumul lung, f`r` sf@r]it.

C`r`rile sunt [ncurcate;
Iar c`l`torul obosit
Prive]te-n zare, mai departe.

15
Silvia B~NIC~

16
 Dincolo de lume

LA R~SCRUCE

La r`scruce este o rug`

Cu chipul lui Iisus Hristos.
Se opre]te c`l`torul ]i se roag`
S`-i fie drumul, tot mai luminos.

Izvorul de la rug`, ]erpuie]te.

R`coarea lui, parc` e sf@nt`.
Susurul lui u]or ]opte]te
Iar inima, u]or \i-o-nc@nt`.

Bietul c`l`tor pribeag

}i obosit de-at@ta trud`
G@ndurile [l cuprind ]irag.
Evlavios se-nclin` c`tre rug`.

Prive]te cu credin\` cerul

{n asfin\itul splendid, rubiniu
G@ndind c` poate-acolo greul
S-ar spulbera din via\a lui.

S`rmane c`l`tor pribeag

Tu, singuratic e]ti pe lume;
Pierduta-i ce-ai avut mai drag
}i sim\i cum via\a ta apune.

17
Silvia B~NIC~

Speran\a ta-i acolo, sus

Dar p@n-atunci e cale lung`
}i g@ndul t`u, r`m@ne dus.
Grea e speran\a s` ajung`.

Desprinde-te din labirintul

De g@nduri care te fr`m@nt`.
Trimite-n pribegie g@ndul
Iar tu [nchin`-te la rug`.

C` sigur, va veni o vreme

C@nd sufletu-\i se vesele]te.
{\i vei alege alt` lume.
Spre care pasul t`u porne]te.

18
 Dincolo de lume

FIREA {NGEREASC~

{n lumea p`m@ntean` suntem ]i buni ]i r`i

Dar firea [ngereasc` este [n to\i, [n noi.
C`ci f`r` ea, ne fr@ngem ]i n-am putea tr`i;

De]i nu to\i credem [n firea [ngereasc`

L`s@nd [n noi adesea p`catul ca s` creasc`.
E c`l`uza noastr` [n fiecare zi
F`r` de care sigur, noi n-am putea tr`i.
Glasul ei str`bate g@ndirea omeneasc`.
Nu las` sufletul din trup, s` ofileasc`.

C@nd [ngerul se-abate la tine [n pridvor

Prime]te-l cu credin\`, c` e un c`l`tor.
La poarta sufletului t`u, el popose]te
S` ]tii c` ruga lui, oric@nd te ocrote]te.

19
Silvia B~NIC~

GLASURI DE VIORI

Sunt multe glasuri de viori

}i pe p`m@nt ]i-n ceruri.
Pe struna lor doinesc u]or.
Necazuri, bucurii ]i doruri.

Viorile de pe p`m@nt
Doinesc pe a lor strune
Al vie\ii noastre leg`m@nt
Cu tot ce e pe lume.

20
 Dincolo de lume

{n lumea sf@nt`, viitoare

Acolo unde nu se-ajunge
Un murmur dulce de vioar`
Necunoscutul [l str`punge.

E [n [nchipuirea noastr`
Ceva str`in, necunoscut.
Privind a cerului fereastr`
G@nde]ti la via\a de-nceput.

O alt` lume se a]terne

}i tu un simplu muritor
{\i faci iluzii de acea vreme
Crez@nd c` e]ti nemuritor.

Nemuritor acolo-n ceruri

Lipsit de griji ]i de fiori
Vei fi p`rta] al altor vremuri
{n tain`, ascult@nd viori.

21
Silvia B~NIC~

PATRIE CEREASC~

Tu, patrie cereasc`

Tu e]ti nem`rginit`
{n lumea-\i [ngereasc`
Tu e]ti neprih`nit`.

La poarta ta ne-abatem
Noi to\i cei muritori
Sorti\i de c@nd ne na]tem
S` fim tot c`l`tori.

Hotarul t`u e mare

Tu, patrie cereasc`
{n visul nostru-apare
Lumea dumnezeiasc`.

Ne temem c@nd adesea

Ne poart` g@ndul sus
C@nd cerul ne prive]te
Noi credem [n Iisus.

{n patria cereasc`
Cu to\ii ne vom duce
Pe r@nd o s` soseasc`
C@nd vremea ne ajunge.

22
 Dincolo de lume

Tu, patrie cereasc`

Tu e]ti nemuritoare.
Deschizi a ta fereastr`
Prime]ti pe fiecare.

Acolo-i poate lini]te ]i pace

}i unde graiul nostru tace ]i iar tace.
E ve]nicia vie\ii atotnemuritoare
E locul unde sufletul nicic@nd nu moare.

De-ar fi s` fie-a]a, e raiul sus [n cer

}i nimeni dintre noi n-ar fi stingher.
C`l`toria, [ns`-i mult mai lung`
Iar bietul suflet e greu ca s` ajung`.

23
Silvia B~NIC~

V^NTULE, PUTERNIC E}TI!…

V@ntule, puternic e]ti

C@nd puterile [\i cre]ti.
Spulberi tot [n calea ta.
Tu te joci cu inima.

Nu vrei v@ntule s` ]tii

C@t de aspru po\i s` fii.
Tu d`r@mi totul [n cale.
Urci pe mun\i, cobori pe vale.

Codrii pl@ng ]i le fr@ngi ramuri

Spulberi totul de pe dealuri.
Strici cuiburi de p`s`rele
V@ntule faci numai rele.

}i pe om [l nec`je]ti
Vrei doar tu s` izb@nde]ti
C` [n goana ta nebun`
Risipe]ti ce omu-adun`.

C@nd puterile-\i sl`be]ti

Sim\i ]i tu c` obose]ti.
Te g@nde]ti, e]ti ab`tut
De r`ul ce l-ai f`cut?

24
 Dincolo de lume

Sus [n cer de-ai vrea ajunge

Puterile se vor fr@nge;
C`ci acolo sus, mai sus
E puterea lui Iisus.

Fii v@ntule potolit

C` nimic n-ai de pierdut
Fii pe voia omului
}i la ruga Domnului.

25
Silvia B~NIC~

S~-|I FIE TEAM~!…

C@nd ai f`cut ceva gre]it

}i e cu voia ta
C@nd duhul r`u te-a ispitit
{ncerci s` faci ceva.

Nu l`sa r`ul s` se-ntind`

S` st`p@neasc` via\a ta;
A tale g@nduri s` cuprind`.
{ncerci s` faci ceva.

S`-\i fie team` c@nd gre]e]ti.

Prive]te-n urma ta.
}i dac` via\a o iube]ti
{ncerci s` faci ceva.

G@nde]te-te la Cel de Sus

G@nde]te-te la mama ta
}i stai pu\in cu g@ndul dus.
{ncerci s` faci ceva.

O floare dac-a r`s`rit

Acum [n via\a ta,
E semn c` mama \i-ai iubit
}i-ncerci s` faci ceva.

26
 Dincolo de lume

O floare sf@nt` ]i curat`

Adaug` vie\ii tale.
P`streaz`-\i via\a nep`tat`
Cu albe, roz ]i dulci petale.

}i sigur n-o s`-\i fie team`

Nici c@nd, nici cum ]i nici ]i unde.
Nu vei lua nimic [n seam`
}i g@ndurile-\i vor fi bl@nde.

27
Silvia B~NIC~

DILEM~

De ce Doamne, omenirea
Plin` de extaz sau triste,
Nu-]i [ndreapt-a ei g@ndire
C`tre lumea celor sfinte?

De ce Doamne, omul vede

Doar ce este pe p`m@nt?
De ce nu [ncerc-a crede
C` avem un leg`m@nt?

Leg`m@nt cu via\a noastr`

Cu ce e [n jurul t`u;
Deschide-a inimii fereastr`
}i roag`-te lui Dumnezeu.

R`m@i omule pe g@nduri.

Spulber` dilema ta.
Vor veni [n r@nduri, r@nduri,
}oapte ce le-oi asculta.

{\i vor alunga dilema

Te vor face ca s` crezi
C` toate le rezolv` vremea
}i poate nici atunci nu crezi.

28
 Dincolo de lume

O POART~

O poart` se deschide sus

}i tot a]a se-nchide.
S` fie poarta lui Iisus?
}i buim`cit de vise
Ridic privirea c`tre sus
}i apoi o cobor;
{mi zic:
- E mult, prea mult ca s` ajung
Chiar de-a] avea aripi, s` zbor.
M` resemnez, g@ndesc profund
}i-mi zic:
- E bine g@ndul s`-l cobor
C` drumu-i mult prea lung.

29
Silvia B~NIC~

P~STORUL

Izvorul susur` [n ]oapt`

Iar frunzele pe ram, doinesc u]or.
P`storul, turma lui o poart`
C`l`uzind-o spre izvor.

Pe paji]tea ca fermecat`
Totu-i de un verde [nc@nt`tor
E turma sf@nt`, este toat`
{n grija bl@ndului p`stor.

Paji]tea e necuprins`.
{ntinderi f`r` de sf@r]it
}i pa]te turma fericit`
{n rubiniul asfin\it.

O oaie [ns` r`t`cit`

{n drumul ei c`tre izvor,
Pare c` turma-i risipit`,
Nelini]te]te pe p`stor.

Atunci, p`storul iubitor

Porne]te-n c`utarea ei.
Cu dragoste ]i cu mult dor.
Aduce oaia-n turma ei.

E bucuros bunul p`stor

C` turma sa e [ntregit`,
O pa]te aievea cu mult dor.
E turma lui ]i e iubit`.
30
 Dincolo de lume

Lu`m aminte, pre\uim

P`storul care ne iube]te
Spre bolta cerului senin
Privirea noastr` se opre]te.

Am vrea s` ]tim nem`rginirea

S` cucerim visul sublim.
Zadarnic [ns`, c`ci privirea
Neputincio]i o cobor@m.

R`m@i tu, lume viitoare

Cu tot necunoscutul t`u.
Ne [mp`c`m noi fiecare:
“Le ]tie Bunul Dumnezeu”.

31
Silvia B~NIC~

O STEA

O stea lucea pe cer [n noapte...

Privea p`m@ntul r`bd`tor
Parc`-i sim\ea a sale ]oapte
Ce murmurau [nceti]or.

P`m@nt, tu, care rabzi at@tea

G@ndiri, sim\iri ]i suferin\i,
Ai vrea s-alungi de tot ispita
}i lacrimile ce-s fierbin\i.

A]a \i-e dat, s` rabzi de toate

Tu-n ceruri nu po\i s` ajungi
Tu \ii pe to\i ]i \ii pe toate
}i-ncerci tot r`ul s`-l alungi.

Steaua de sus, [ns` z@mbe]te

Z@mbe]te nou`, tuturor
Din ‘naltul cerului prive]te
Cu z@mbetu-i m@ng@ietor.

Tu, stea pe cer, regina nop\ii

E]ti mesagerul pe p`m@nt.
Tu dai speran\` vie vie\ii
Ai cu p`m@ntul leg`m@nt.

Dar va veni un timp odat`

C@nd vom ajunge to\i la tine.
At@t c@t via\a ne e dat`
Sper`m c` totul va fi bine.
32
 Dincolo de lume

OCHII SUFLETULUI

Ai sufletului ochi cuprind nem`rginirea

Ne poart` ]i ne duc, aprofund@nd g@ndirea,
Ai sufletului ochi, [n asfin\it de sear`,
A]teapt` luna plin`, pe cer ca s` apar`.

Ai sufletului ochi p`trund v`zduhu-n zare.

C`ut`tori de bine, speran\` ]i de soare.
Privesc cu nostalgie spre lumi mai dep`rtate
Acolo unde via\a tr`ie]te [n dreptate.

S` fie oare o lume lipsit` de nevoi?

O lume-n care totul nimic nu-i ca la noi?
A sufletului ochi []i am`gesc privirea;
Ar vrea ca s` cuprind` mereu nem`rginirea.

Dar dincolo de via\a de pe acest p`m@nt

Ai sufletului ochi g@ndesc la ceva sf@nt;
}i [n privirea lor profund` ]i curat`
O alt` lume parc`, [n visul lor se-arat`.

Ai sufletului ochi p`trunde\i cu privirea

Str`bate\i voi [n cale, privi\i nem`rginirea!
}i poate dintr-acolo v` va veni cur@nd
‘plinirea unor vise, ‘plinirea unui g@nd.

R`m@ne\i cu credin\` [n sufletul pribeag

}i poate dincolo e o lume ce v-a]teapt` cu mult drag.

33
Silvia B~NIC~

ROUA RUG~CIUNII

C@nd sfe]nicul [n noapte lic`re]te

}i-]i unduie]te umbra pe pere\i,
C@nd stinse sunt ]i ultimele ]oapte
A]teapt` zorii unei dimine\i.

T@rziu de tot [n noapte

C@nd vorbele se lini]tesc
Nici frunza-n ram nu scoate ]oapte
Nici lop`tarii nu v@slesc.

Sim\i rug`ciunea ca o rou`

Ce-\i r`core]te sufletul,
Precum gr`dina e c@nd plou`
}i parc` tot nu e destul.

E roua rug`ciunii sf@nt`

Precum o floare [n abis
E roua rug`ciunii mult`
Ca despletit` dintr-un vis.

Ca picuri de m`rg`ritare
L`sate slobode din cer,
E roua sf@nt` ca o boare.
M`rg`ritarele nu pier.

34
 Dincolo de lume

Tu, rug`ciune iert`toare

Faci omul mult mai lini]tit.
Strecori [n suflet a ta boare
Iar bietul om e lini]tit.

At@ta ne r`m@ne-n via\`

C@nd anii nu-i opre]ti [n loc;
C@nd trece-a vie\ii diminea\`
Iar asfin\itu-]i face loc.

35
Silvia B~NIC~

POLICANDRUL CERULUI

- Cupola cerului albastr`

{n nop\i cu lun` plin`,
Se oglinde]te [n fereastr`
}i dorul ni-l alin`.

Atotst`p@nitoarea nop\ii
Regina Lun` se r`sfa\`
}i p@n`-n zorii dimine\ii
Ne m@ng@ie cu a ei fa\`.

Un policandru infinit
E bolta cerului cea sf@nt`.
Acoperi] f`r` sf@r]it
}i pav`za cea mult`.

Prive]te bolta cerului, p`m@ntul

Cel r`bd`tor ]i str`mo]esc
C`ci omul []i [ndreapt` g@ndul
Spre policandrul cel ceresc.

36
 Dincolo de lume

C`ci sus de tot, acolo sus,

Unde nimeni nu poate-atinge
E sf@nta pav`z` a lui Iisus
}i orice r`u se stinge.

Fii omule st`p@n pe tine

S` nu te lepezi de ce-i sf@nt
Prive]te policandrul cerului mai bine
De aici de pe acest p`m@nt.

37
Silvia B~NIC~

LACRIMI DULCI,
LACRIMI AMARE

Sunt lacrimi multe-n lume

Mai dulci ]i mai amare;
De r`u, de dor, de bine
Lacrimi de disperare.

{n drumul lor de s-ar uni

Ar fi r@uri de lacrimi
{n urm` dac` am privi
Vedem regrete, patimi.

O lacrim` de pe obraz
Un bob de rou` dulce
}terge o fr@ntur` de necaz
}i-n suflet, lini]te aduce.

C@nd lacrimile curg ]uvoi

}i curg f`r` oprire,
E semn c` sufletul din noi
S`tul e de-am`gire.

O lacrim` e un semn sf@nt

O lacrim` curat`
Te [nso\e]te la morm@nt
}i-i binecuv@ntat`.

38
 Dincolo de lume

Tu lacrim` nu obose]ti?
Nu te opre]ti din drum?
{ncearc` sufletului s`-i z@mbe]ti
}i d`ruie]te-i tot ce-i bun.

S`tul` lacrim` de tine

C@nd izvor`]ti dintr-un necaz.
F` lacrim` s` fie bine
Desprinde-te de pe obraz!

Acolo unde-i lini]te deplin`

Acolo unde [ngerii domnesc
Acolo unde noaptea-i lun` plin`
}i unde totul e dumnezeiesc.

Acolo lacrim` te-i [ndura de mine

}i m` vei p`r`si de tot.
Acolo poate ne va fi mai bine
}i vom uita de toate ]i de tot.

Adio lacrim` pribeag`

Ce te-ai n`scut pe-acest p`m@nt.
Vei fi mereu nemuritoare
{n drumul nostru, p@n` la morm@nt.

39
Silvia B~NIC~

MOTTO:
DRUMUL VIE|II

COPIL~RIA:
- Este primul a]ternut al vie\ii: curat, pur, nevinovat.

TINERE|EA:
- Este precum o floare care se deschide spre lumin` ]i via\`.
Toat` lumea pare a fi a ei ]i numai a ei. Ar vrea s` cucereasc`
totul.

B~TR^NE|EA:
- Este cea de pe urm`. Este purificat` ]i [n\eleapt`. Are ]i ea
frumuse\ea ei; numai c` trebuie s` ne str`duim, ca de-alungul
acestui drum, ajun]i la cap`tul lui, s` [mb`tr@nim, cinstit ]i
frumos. Astfel nu vom regreta povestea vie\ii nostre, l`s@nd [n
urm` pl`cute amintiri.
• De la r`s`ritul ]i p@n` la apusul ei, via\a fiec`ruia dintre noi,
este o poveste - suntem datori s` ne str`duim, ca aceast` poveste,
[nc` din zorii vie\ii, s` o facem a fi c@t mai rodnic` ]i c@t mai
frumoas`.
• S` culegem de pe c@mpul vie\ii, cele mai frumoase flori ]i s`
[ncunun`m cu ele povestea vie\ii noastre - toate sunt lucruri
sfinte.
Ele trebuie tr`ite, cinstite ]i apreciate, fiecare dup` rangul ]i
farmecul ei.

40
 Dincolo de lume

DRUMUL VIE|II

Copil`ria-i floare rar`

Pe care n-o mai [nt@lne]ti
Sur@s [n plin` zi de var`
R`m@i [nscris` [n pove]ti.

Zglobie vine tinere\ea

Plin` de farmec ]i vis`ri
Ea nu cunoa]te ce-i triste\ea
}i zburd` vesel`-n c@nt`ri.

Dar firul vie\ii se desfir`

Cu pa]i mai repezi, mai domoi
Nu ia [n seam` a ta vrere
Nici de dorin\ele din noi.

{ncet se furi]eaz` timpul

Ne am`ge]te ]i ne minte;
Nu vrem s` ne-mp`c`m cu g@ndul,
Rug@ndu-ne la cele sfinte.

C`rarea vie\ii, se tot str@nge

Pasul devine mai domol
{ncearc` timpul a ne-nvinge
{ncearc` a ne da ocol.

Sose]te sf@nta b`tr@ne\e

Te-ntreab` oare ce-ai f`cut?
De po\i, r`spunde cu bl@nde\e
- “Zadarnic, via\a n-a trecut”.
41
Silvia B~NIC~

{n urma ta r`m@n regrete

De tot ce-n via\` ai f`cut
De fapte bune sau nedrepte
Din via\a ta, de la-nceput.

B`tr@n` doamn` ]i-n\eleapt`

{n via\a ta de-at@tea ori
Ai c`utat calea ca dreapt`
S` nu emani [n jur fiori.

Dar vine vremea de pe urm`

C@nd glasul t`u se stinge-ncet
Presim\i cum via\a \i se curm`
}i infinitul [l a]tep\i.

Acolo poate, noua lume

Te va primi [n r@ndul ei
}i poate [\i va fi mai bine
A]a cum ai g@ndit ]i vrei.

42
 Dincolo de lume

DE VORB~ CU TOAMNA

Toamn`, toamn`
Trist` doamn`
Cu ve]m@ntu-\i rubiniu
Auriu ]i ar`miu
Cu priviri nostalgice
Cu g@ndiri nevralgice
Tu faci trist` orice floare,
Palid` raza de soare,
Doar pletoasa crizantem`
Cu petale-n diadem`,
Se [ntreab`:
- Toamn`, toamn`, trist` doamn`
Cu ve]m@ntu-\i rubiniu
Auriu ]i ar`miu
Ce zici?
Oare, c@t o s` mai fiu?

43
Silvia B~NIC~

Toamn`, toamn`, trist`

Dar frumoas` doamn`
Cu culorile-\i pedante
{ntreci suratele toate.

44
 Dincolo de lume

MI-E DOR MAM~, DE TINE!

- MAMEI MELE DRAGI -
Acolo sus, [n ceruri sus
{\i este mult mai bine?
Adesea stau cu g@ndul dus
}i te visez pe tine.

Mi-e dor ]i-a] vrea s` zbor la tine

Dar calea-i mult prea lung`
}i-apoi de-a] ]ti c`-\i este bine
Las dorul s` ajung`.

Simt lipsa ta de multe ori.

Te pomenesc [n g@nd.
A]tept, poate ai s` cobori
}i-adorm t@rziu, pl@ng@nd.

Dar dincolo de lumea asta

Nici g@ndul nu ajunge;
Ai vrea ca s` alungi n`pasta
}i sufletul [n mine pl@nge.

E greu, e greu dorul de mam`

}i el mereu te-ajunge.
Nu ai cum s` nu-l iei [n seam`
}i sim\i cum inima \i-o fr@nge.

Dar va veni un timp odat`

C@nd poate ne vom [nt@lni
}i-atuncea sigur, niciodat`
Nu ne-om mai desp`r\i.

45
Silvia B~NIC~

MI-E DOR DE TINE, TAT~!…

Mult regretatului meu tat` -
[nv`\`tor al anilor 1914-1947

Un orologiu sun`-n noapte

Treze]te amintirea
Aud parc` trecute ]oapte
Vestind nem`rginirea.

Glasul t`u vibreaz`-n noapte

}i suf`r [n t`cere.
G@ndesc: “Dar duse-s toate
}i simt cum glasul piere”.

De a] putea s`-\i spun ceva

A] face-o negre]it;
M` tem [ns` c`-n lumea ta
Nimic nu e primit.

At@tea genera\ii
Cu to\ii te-au piedut
}i ei ]i eu ]i al\ii
C`ci timpul a trecut.

Sunt fericit` ast`zi, c@nd

|i-am mo]tenit menirea
}i printre lacrimi, sur@z@nd
Simt cum m` pierd cu firea.

46
 Dincolo de lume

Mi-e dor de tine, tat`!

{mi este tare dor;
Dar va veni odat`
S` fiu un c`l`tor.

Un c`l`tor [n ceruri,
Acolo, sus de tot
Dar p@n’ atunci [n g@nduri
M`-ntreb, cum am s` pot?

Deschis`-mi va fi calea
Ca s` ajung la tine?
Dar necuprins`-i zarea
}i poate-mi va fi bine.

47
Silvia B~NIC~

UN OROLOGIU

Un orologiu sun`-n noapte

Iar glasul lui r`sun`tor
Stinge a glasurilor ]oapte
Crez@ndu-se impun`tor.

Dar dincolo de orologiu

{n noaptea neagr` ]i profund`
A]tern p`m@ntului un giulgiu
Urzit din g@nduri ce se-afund`.

Tu, orologiu sf@nt ]i ve]nic

Veste]ti [n timp o alt` lume
Tu e]ti [n noapte romantic sfe]nic.
Ce dai de veste acestei lumi
C` dincolo de ea e ve]nic
O lume f`r` de minuni.

Str`ini suntem [n univers

De lumea cea [nchipuit`
Precum cuv@ntul [ntr-un vers
Ce na]te parc` o ispit`.

R`m@i tu, orologiu sf@nt

{n lumnea asta muritoare;
R`m@i aievea pe p`m@nt.
O veste stins` ca o boare
Nicic@nd nu po\i vesti misterul
Ce arcada lui cuprinde cerul.

48
 Dincolo de lume

O VESTE DIN NEANT

Din universul [nc`rcat

De glasuri, stele, rugi ]i patimi
Desprinsu-s-a ca din neant
Noian de g@nduri, ]ir de lacrimi -
Ce pr`v`lite la p`m@nt
Roiesc nesigure-n speran\`
La ve]nicia unui g@nd.

Totu-i iluzie de]art`

Ce poposind la poarta vie\ii
Nu intr`, ci sfios a]teapt`
Chiar p@n`-n zorii dimine\ii.

A]teapt` omul ]i a]teapt`

{n via\a p`m@ntean`
Sper@nd s` se deschid-o poart`
Pentru plebimea cea mirean`;
Dar a]teptarea p`m@ntean`
E searb`d`, e-ncorsetat`
C`ci din neant, un glas o cheam`.

Aici totul e am`gire.

Ne bucur`m, e fericire.
Iar uneori ne pl@ngem soarta
Tot vrem s` se deschid` poarta.

49
Silvia B~NIC~

Ne [ntreb`m unde vom merge

Ce este dincolo de poart`?
Oric@t am vrea s` st`m de veghe
Ne am`ge]te-a vie\ii roat`.

Ne resemn`m cu g@ndul dus

Tot din neant ne vin r`spunsuri
|intim privirea c`tre sus
}i risipim noian de g@nduri.

50
 Dincolo de lume

O ALT~ LUME

M`-ntreb de lumea asta-i una

De unu-i Soarele ]i Luna,
De-i unicul acest p`m@nt
De e ateu sau este sf@nt?
Zadarnic m` fr`m@nt cu firea
Zadarnic [mi sucesc privirea
C` oriunde-a] cerceta
Nu pot s` aflu ce a] vrea.

Atunci, m` resemnez o clip`

Ascult a v@ntului arip`
C`ci [n b`taia lui nebun`
{mi gl`suie]te ca pe-o strun`
Cuvinte parc` ne-n\elese
Ce-n voia timpului []i \ese
Iluzii, am`giri, secrete.

O alt` lume de ar fi
Zadarnic, omule n-ai ]ti.
Oric@t te-ai fr`m@nta cu firea
Oric@t \i-ai [mpietri privirea;
E greu ]i n-ai putea afla
Ce [\i dore]ti [n lumea ta.
}i mai mult, dincolo de ea.

51
Silvia B~NIC~

{N ZAREA DEP~RTAT~

Acolo-n zarea dep`rtat`

{n lumea cea de mult uitat`
Se-nal\` glasuri obidite
De mersul vremii, obosite.

Sunt glasuri ce odinioar`

Vibrau pe strune de vioar`
Sper@nd c` poate-ntr-un t@rziu
Pierdutul glas va fi mai viu.

E drumul lung ]i-anevoios

Iar dac`-l superi pe Hristos
Zarea va fi mai dep`rtat`;
Nu vei ajunge niciodat`.

Ne am`gim mereu cu firea

Dorim s-atingem fericirea;
Dar dincolo de lumea asta
E fericirea sau n`pasta?

Acolo-n zarea dep`rtat`

Te-ntrebi de-ai s` ajungi vreodat`;
Iar dac` drumul \i se-ncurc`
E vina ta ]i nu ]tii [nc`.

M`soar`-\i orice pas [n via\`.

Nu ignora a lumii fa\`
C`ci parte e]ti ]i tu din ea.
S` fie Doamne, voia Ta!

52
 Dincolo de lume

SUSPIN

Se-ng@n` glasul apei lin

Purt@nd pe valu-i un suspin
B`tut de v@nt sau ars de soare
Oglinda p`s`rilor c`l`toare.

}i curge glasul apei lin

Vr@nd s` alunge un suspin
Dar lumea-i plin` de suspine
}i-i greu, e tot mai greu atunci
Suspinul omului s-alungi.

C` piatra de-i tare piatr`

}i st` jum`tate-n ap`
Tot suspin` c@nd ]i c@nd
De-aude omul pl@ng@nd.

Biet s`rman ]i am`git

De g@nduri mereu chinuit
Omul sper` tot la bine;
Se-am`ge]te doar pe sine.

Pentru el, speran\a cre]te

}i g@nde]te c`-ntr-o zi
Visul i se va-mplini.

Privirea spre cer [ndreapt`

Poate va g`si o poart`
Cu u]ile larg deschise
S`-mplineasc` a sale vise.

53
Silvia B~NIC~

Omul [ns` nu-n\elege

C` acolo-i alt` lege;
}i de legea este aspr`,
Aspr` pentru via\a noastr`,

Semn c` dincolo de lume

Este greu ceva a spune
Poate dincolo de lume
S-o g`si un loc anume,

Unde-i pace ]i iubire

Nu ur`, ci fericire
Unde sufletul tihne]te,
Greul vie\ii p`r`se]te.

54
 Dincolo de lume

NESIGURAN|~

Visez, vorbesc cu mine [ns`mi

Nesigur g@nd m` urm`re]te;
Via\a de-aici plin` de patimi
Nesiguran\a o spore]te.

{ncerc s` [n\eleg ce-i via\a

Aceast` via\` p`m@ntean`
Ce-]i schimb` parc` mereu fa\a
Precum [n falduri, o n`fram`.

Nesiguran\a st`p@ne]te
Un suflet bl@nd, r`t`citor
Ce-n zorii zilei tot prive]te,
G@ndind la drumul viitor.

Un drum necunoscut ]i rece

Sau poate cald, [mbietor,
Dar timpul trece ]i tot trece
}i tu e]ti ve]nic c`l`tor.

E]ti c`l`tor [n via\a asta

Nesigur ]i neputincios.
Te str`duie]ti ]i-\i duci n`pasta
}i cerului e]ti credincios.

55
Silvia B~NIC~

Visezi la via\a ce-o s` vie

Cu drumul ei necunoscut;
De vrei Tu, Doamne, f` s` fie
Necunoscutul, cunoscut.

Nesigur este g@ndul, Doamne.

Un labirint e drumul lui.
Dar uneori, g@ndul nu doarme.
Str`bate bolta cerului.

56
 Dincolo de lume

DE CE?…

De ce nu to\i [n lumea asta

Nu ]tiu ce e un lucru sf@nt?
Ce e durerea ]i n`pasta
Ce e corect pe-acest p`m@nt?

Ne am`gim, ne bucur`m
}i zilele se scurg u]or
}i totu]i zilnic refuz`m
Aminte s` lu`m.

{n lumea asta trec`toare

{n care totul e poveste
}i via\a este c`l`toare.
Ast`zi este, m@ine nu este.

C`ci dincolo de lumea noastr`

G@ndul refuz` s` gr`iasc`;
O alt` lume mult prea vast`
E lumea cea cereasc`.

Tu, cerule prive]ti spre noi

}i-ai vrea s` ne vorbe]ti.
{n suflet [ns` suntem goi
}i-atunci ne p`r`se]ti.

57
Silvia B~NIC~

Dar va veni o vreme-odat`

C@nd totul se va n`rui
}i pribegind din poart`-n poart`
{n ce l`ca] ne vom opri?

E greu de spus, e prea devreme

}i suntem mult prea p`c`to]i
S` hot`r@m [n ast` lume
C@t suntem noi de merituo]i.

58
 Dincolo de lume

NEM~RGINIRE

Nem`rginire este totul

{n universul necuprins.
Orice fiin\`-]i are locul
P@n` c@nd graiul este stins.

Nem`rginirea se a]terne
}i cre]te, cre]te-n drumul ei
Ziua ]i noaptea ea []i cerne
Potop de vise, de nevoi.

Nem`rginirea str`juie]te:
G@nduri, vis`ri, ne[mpliniri
{ntinderea ei st`p@ne]te
Nepieritoarele zidiri.

Tu om str`ba\i nem`rginirea
}i nu ]tii unde vei ajunge.
{\i r`t`ce]ti mereu privirea
}i un fior te face-a pl@nge.

Acolo, undeva departe

{n locuri mult necunoscute
G@ndirile-\i sunt prea de]arte,
C`r`rile-\i sunt toate rupte.

59
Silvia B~NIC~

Nu insista fiin\` vie

S` afli ce-i necunoscut.
Aici, f` totul ca s` fie
Via\` lung`, de-nceput.

Dar p@n-atunci calea e lung`

Sau poate-i scurt` ]i-i p`cat;
}i nu ]tii care o s-ajung`
Fie mirean, sau [mp`rat.

60
 Dincolo de lume

DESP~R|IRE

E greu s` te despar\i de via\`

De tot ce e [n jurul t`u:
De nop\i t@rzii, de dimine\i
De tot ce-\i las` Dumnezeu.

E greu s` pleci, s` nu revii

{n ast` via\` p`m@ntean`
S` la]i ce-i drag, s` la]i copii
E trist`, trist`, trist` dram`.

C@nd dincolo de lumea asta

Se-a]terne ve]nic un mister
Ai vrea ca s` alungi n`pasta
Dar g@ndurile tot nu pier.

Sunt g@nduri tulburi, r`t`cite

Sunt ]oapte f`r` de ecou
De mintea noastr` doar ]tiute,
De noi ]i Bunul Dumnezeu.

O lic`rire vie-n noapte

Str`bate nori, ele nu pier
Str`bat v`zduhul multe ]oapte
Iar tu prive]ti sfios spre cer.

De-o fi mai sus o alt` lume

Nu vom afla poate nicic@nd.
O fi mai r`u, o fi mai bine?
Te ad@nce]ti profund [n g@nd.
61
Silvia B~NIC~

UN {NGER P~ZITOR

Acolo [ntr-un col\ de cer

Z`resc un [nger p`zitor
E [ngerul din cer, de sus
Trimis e Doamne, de Iisus.

Ne ap`r` ]i ne p`ze]te
De multe rele ne fere]te
Dar omul nu vrea a-n\elege
C`-n lumea asta e o lege.

C` [ngerul cel p`zitor

Vegheaz` zilnic [n pridvor.
Vegheaz` zi, vegheaz` noapte
Noi n-auzim a sale ]oapte.

{n lumea asta cea mirean`

{n lumea larg` p`m@ntean`
E totul trec`tor ]i rece
{n care lumea se petrece.

Dar dincolo, acolo, sus

E mult` lini]te ]i pace.
G@ndim cu to\ii la Iisus
Nu mai vorbim ]i glasul tace.

62
 Dincolo de lume

PRIBEAGUL C~L~TOR

Merg@nd pe drum, un c`l`tor

Cu g@ndul dus ]i plin de dor
Sim\ea cum drumul tot se-ncurc`
}i unde vrea, n-o s` ajung`.

Sleit de g@nduri, bietul om

Se a]eaz` jos l@ng` un pom
Nostalgic cerul a privit
}i-ng@ndurat, a adormit.

{n aerul [mbietor
La umbra pomului odihnitor,
Un vis frumos i se urze]te
Desprins parc` dintr-o poveste.

C`l`torea pe drum cu flori

Tindea spre sfinte s`rb`tori;
{n cale, [ngeri [nt@lnea
Iar el din cale se oprea
{n juru-i cu nesa\ privea.

- O, Doamne! zise pribeagul c`l`tor.

Aici a] poposi, aici pe veci,
Departe de-ale lumii legi…

63
Silvia B~NIC~

Deodat` [ns` s-a trezit

Spre cerul mare a privit
}i buim`cit din visul s`u
Se-nclin` c`tre Dumnezeu.

A fost un vis ]i doar at@t

Ce n-a] fi vrut s` se sf@r]easc`;
A] fi dormit aici mai mult
Aici [n patria cereasc`.

64
 Dincolo de lume

GR~DINA RAIULUI

Un r`s`rit de soare ca-n pove]ti

Deschide spre lumin` a cerului fere]ti,
Gr`dina se treze]te, []i lumineaz` fa\a
Iar florile ginga]e, salut` diminea\a.

E lini]te ]i pace
}i frunza de pe ram, trezit` din somn, tace,
Sobor de p`s`rele [n tain` ciripesc.
{nal\` imn de slav` raiului ceresc.

Izvoare limpezi, cristaline

Cu ape dulci ]i cursuri line
Str`bat cu drag gr`dina sf@nt`
Iar [ngerii de sus, le c@nt`.

Covor de iarb` m`t`sos

Se-a]terne pretutindeni, jos;
Iar fluturi d@nd din aripioare,
Danseaz`, zbor din floare-n floare.

E lini]te ]i totu-i sf@nt

A]a cum nu e pe p`m@nt.
Lipsit de griji ]i de nevoi
Se plimb` sufletul din noi.

Acolo, totu-i ve]nicie.

E via\a dat` pe vecie.
E pretutindeni lini]te ]i pace.
Acolo, sufletul nu zace.
65
Silvia B~NIC~

C`ci [n gr`dina raiului curat`

Acolo, via\a pe vecie-i dat`.
Dar p@n-acolo, calea-i lung`
}i c@te suflete or s` ajung`?

R`spunsul este greu de dat.

E greu s` n-ai niciun p`cat.
C`-n lumea asta p`m@ntean`
E greu s` n-ai nicio prihan`.

De crezi omule [n tine

F` totul ca s` fie bine.
Regretele c@nd sunt t@rzii
Nimic nu po\i s` mai re-nvii.

66
 Dincolo de lume

INFINIT

{n lume totu-i infinit

Doar via\a are un sf@r]it.
Ne na]tem ]i murim pe r@nd
Avem sau nu acela]i g@nd.

{n orizontul larg al vie\ii

{nc` din zorii dimine\ii
{n jur totul e infinit
}i toate-s f`r` de sf@r]it.

C`ci [nceputul se repet`

Iar roata lumii e incert`.
Ne p`c`lim, ne am`gim.
Crez@nd c` alte vremuri vin.

Zadarnic, totu-i risipit

Parc` anume e g@ndit
C`-n lume, totu-i infinit.

Crede\i [n via\a viitoare.

Acolo sufletul nu moare.
C`-]i va g`si o alt` cale.
Nu ]tim ce-o fi, ce-am g@ndit:
}i-acolo totu-i infinit?

De s-ar mai na]te o lume nou`

Sc`ldat`-n stropii dulci de rou`
}i nici atunci nu-i un sf@r]it.
C` totul e un infinit.
67
Silvia B~NIC~

De aripi omul ar avea

Pe care culmi s-ar [n`l\a?
De aripa i se va fr@nge,
Nici g@ndul lui nu va ajunge.
{n via\` nu-i nimic sf@r]it
C` totul e un infinit.

C@nd zici c` totul se sf@r]e]te

{n urma ta, prelung prive]te
}i d`-\i tu singur de g@ndit
}i-atunci vei spune negre]it
C` totul e un infinit.

68
 Dincolo de lume

COL| DE CER

Stau ]i privesc stingher

}i v`d [n sus un col\ de cer.
E limpede ]i azuriu
Sc`ldat [n soare auriu.

Pe geana lui, par stropi de rou`

}i v`d [n el, o lume nou`.
Ce fel de lume o fi oare?
Ca lumea noastr` muritoare?

R`spunsul s` mi-l dau, nu pot

Oric@t a] vrea s` m` socot;
}i-atunci cobor privirea-n jos
}i-mi zic: “Nimic nu-i de folos”.

Oricum, acolo nu se-ajunge

C`ci aripile se vor fr@nge.
}i urma urmei, ce s` ]tiu?
Se va afla [ntr-un t@rziu.

C` lumea noastr` trec`toare

Ve]nic gr`bit`, vis`toare
Nu vede c`-ntr-un col\ de cer
P@n` ]i stelele aprinse, pier.

69
Silvia B~NIC~

}i luna c@t e de regin`

Atunci c@nd este lun` plin`
C@nd se ive]te diminea\a
{ncearc` s`-]i ascund` fa\a.

Dar tu, mireanule de r@nd

Ce-\i treci prin minte g@nd de g@nd;
Nu mai privi [n sus stingher.
Nu vei ajunge-n col\ de cer.

Acolo calea e prea lung`

E mult prea greu s` se ajung`;
Doar g@ndul ve]nic vis`tor
Nicicum un simplu c`l`tor.

70
 Dincolo de lume

OCHII SUFLETULUI

Sunt ochii care nu se v`d

{n tain`, ei suspin`.
Sunt lacrimile ce se-nnod
C@nd inima e plin`.

E plin` de doruri fierbin\i

Sau plin` de am`r`ciune;
Te-nchini ]i crezi atunci [n sfin\i
}i stai la rug`ciune.

{n ochii sufletului t`u

E greu ca s` cite]ti
De-\i este bine sau \i-e greu,
{ncerci ca s` z@mbe]ti.

|i-e z@mbetul amar ]i rece

Doar ochii sufletului ]tiu;
C`ci vremea vine, vremea trece
S`rmanul suflet e pustiu.

{\i ‘nal\i privirea c`tre cer

}i sim\i o m@ng@iere
C`ci g@ndurile rele pier
}i umbra-ntunecat` piere.

Ne am`gim [n via\a asta

Sper`m, g@ndim, vis`m, iubim
S` alung`m din noi n`pasta
S-atingem chiar visul sublim.
71
Silvia B~NIC~

Voi, ochii sufletului care

P`stra\i at@tea amintiri
Dormi\i ]i voi vreodat` oare?
Sau priveghea\i [n r`t`ciri?

Dar via\a este trec`toare

}i va veni un timp odat`
C@nd ochiul sufletului moare
Cu el ]i via\a noastr` toat`.

Dar cine ]tie? Acolo sus

Ve\i fi ]i voi mai odihni\i
C`ci mare-i taina lui Iisus
Lipsi\i de lacrimi, ferici\i.

72
 Dincolo de lume

REGRETE

De toamna vie\ii se a]terne

}i c@mpul vie\ii s-a ve]tejit
De-\i pare totul prea devreme
Fii sigur, singur te-ai min\it.

C`ci via\a-]i are cursul ei

Din drum nu se opre]te;
}i omule de vrei nu vrei
Timpul nu te ocole]te.

Regrete multe vin acum

Din anii de departe.
G@ndim, vis`m la vechiul drum
}i totul pare-aproape.

Regretele de vin t@rziu

Nu-i vina nim`nui;
A noastr`-i vina, a oricui.
E greu s` mai revii.

C`ci [ns`]i via\a e regret

Am vrea s` stea mai mult
Dar mersul ei, e un secret
}i n-am puterea s`-l [nfrunt.

73
Silvia B~NIC~

Regretele te cople]esc
}i-\i tulbur` g@ndirea
Te-ntrebi de-i bine sau gre]esc?
}i-\i tulbur` privirea.

Regrete, voi nemuritoare

Nu face\i via\a un calvar
C` orice suflet, ]ti\i c` doare
}i r`scole]te al inimii altar.

74
 Dincolo de lume

E }I-N CER }I PE P~M^NT

De ai cu via\a leg`m@nt
S` ]tii un lucru, care-i sf@nt.
C` ]i [n cer ]i pe p`m@nt
E Domnul Nostru, Domnul Sf@nt.

De-\i este via\a-nfloritoare

De unul r@de, altul moare
Un lucru r`m@ne sf@nt:
Domnul e-n cer ]i pe p`m@nt.

De crezi, nu crezi, este tot una.

C@nd noaptea pe cer iese luna
C@nd soarele-nc`lze]te dogor@nd
Un lucru r`m@ne sf@nt:
Domnul e-n cer ]i pe p`m@nt.

Oric@t am vrea s` biruim

Spre [n`l\imi ca s` suim,
{nt@i spre ceruri s` privim
Un lucru r`m@ne sf@nt:
Domnul e-n cer ]i pe p`m@nt

Oric@t de mult ne t@nguim

Oric@t de mult ne str`duim
Popas s` facem, s` g@ndim.
R`m@ne un lucru sf@nt:
Domnul e-n cer ]i pe p`m@nt.

75
Silvia B~NIC~

RUGA UNUI {NGER

C`l`toresc ]i zi ]i noapte
Aud glasuri tari, aud ]i ]oapte.
Sunt mesagerul bl@nd ]i sf@nt
Cobor din cer, c`tre p`m@nt.

Prime]te-m` [n casa ta
}i inima \i-oi alina.
Prime]te-m` la tine-n g@nd
S`-\i m@ng@i sufletul pl@ng@nd.

Omule, a] vrea s` ]tiu

De-\i este sufletul pustiu.
Eu \i-oi aduce alinare
}i sufletul nu te mai doare.

Sunt [ngerul trimis de sus

Cu voia Domnului Iisus
Te ap`r de p`cat, de rele
De ceasuri ]i de clipe grele.

{n drumul meu c`tre p`m@nt

V@slesc ploaie, [nfrunt v@nt.
}i-ajung la tine [n pridvor
Precum un simplu c`l`tor…

76
 Dincolo de lume

77
Silvia B~NIC~

De vrei s-ascul\i la ruga mea

Voi alina inima ta.
Prin multe omule, tu treci.
Eu te ajut, tu s`-n\elegi.

C`ci [ngerul \i-e fr`\ior

Al vie\ii \i-e ocrotitor.
- Te rog! {\i spune [ngerul [n g@nd.
S` nu-\i v`d ochii l`crim@nd.

Voi fi al`turi, l@ng` tine

La sup`rare ]i la bine.
Te voi abate-n drumul t`u.
Ferindu-te de tot ce-i r`u.

78
 Dincolo de lume

UN {NGER A PLECAT LA CER

Cu regret Martei
- pentru m`icu\a ei -
{n ajun de Sf@ntul Pa]te

Un [nger a plecat la cer, s-a dus

S` duc` vestea lui Iisus
C` oamenii de pe p`m@nt:
P`rin\i, bunici cu g@ndul sf@nt
A]teapt`-n pragul din pridvor
Pe Bunul lor M@ntuitor.

A]teapt` mama [ngerul s`-i vin`

A ei durere simte c`-i alin`.
Dar [ngerul din cer prive]te
}i-i spune mamei parc` o poveste:
- Nu suspina, m`icu\a mea, nu pl@nge!
M@nu\a mea de-aici, te va atinge.

Dar [ngerul din cer, nu mai coboar`.

{ntinde pe p`m@nt, o aripioar`
}i m@ng@ie cu catifeaua ei
Cerni\ii ochi ]i tri]ti ai m`icu\ei.
- Sunt [ngerul lui Dumnezeu
}i printre [ngeri mam`, sunt ]i eu

De-ajuns m`icu\` nu mai pl@nge!

Gata.
De-aici din cer, te roag` Marta.

Poezia este [nscris` [n sinodicul bisericii 2005-2006,

Silvia T. B`nic`

79
Silvia B~NIC~

PETEC DE CER

Policandrul cerului albastru

St`p@ne]te cu imensitatea lui;
El este acoper`m@ntul nostru
Sub sf@nta pav`z` a Domnului.

Acolo sus, pe bolta cea cereasc`

Un petec sf@nt, pe cer a r`s`rit.
Acolo ne-ndrept`m privirea
Din r`s`rit ]i p@n`-n asfin\it.

Petec de cer, tu por\i cu tine

Speran\a noastr` ]i dragostea din noi
}i sigur va veni o zi de m@ine,
C@nd vom sc`pa de griji ]i de nevoi.

Petec de cer, pe sf@nta bolt`

Tu d`ruie]ti oric`rui muritor
O gean` de lumin` sf@nt`
Pe-al vie\ii noastre, scurt covor.

Privim la tine, e]ti departe.

Ne am`gim, sper`m, vis`m.
{nscriem [n a vie\ii carte
Tot ce [n urm` noi l`s`m.

80
 Dincolo de lume

{mpov`ra\i de g@nduri multe

De ce-am f`cut, sau n-am f`cut
Ne rug`m inimii s-asculte,
G@ndind la noul [nceput.

Petec de cer, c@nd poarta-\i vei deschide

Ne vei primi oare pe to\i?
Sau poate poarta-\i vei [nchide
Spun@nd c` nu e locul pentru to\i.

C@nd vom pleca, doar faptrele r`m@n.

E tot ce la]i [n urma ta.
Fii vie\ii tale credincios st`p@n
}i-atunci te-mpaci cu via\a ta.

81
Silvia B~NIC~

SPERAN|~

Speran\`, tu lumina vie\ii

M` am`ge]ti de-at@tea ori;
Din zorii sfin\i ai dimine\ii
{n zile lungi ]i nop\i cu dor.

Speran\a sufletului cre]te

Iar fr`m@nt`rile din noi, gr`iesc.
O gean` de lumin` [ncol\e]te
}i toate-n jur ne am`gesc.

‘n`l\`m fruntea c`tre soare

C`tre puterile cere]ti.
Rugi [n`l\`m [n s`rb`toare.
De rele Doamne, ne fere]ti.

La tine, Doamne, e speran\a

}i alinarea o g`sim.
De multe ori ne-ncearc` via\a
De multe ori [ns` gre]im.

Ne bucur`m c@nd se-mpline]te

Un vis curat ]i mult dorit.
C@nd [ngerul ne ocrote]te
}i-n via\a noastr` a sosit.

82
 Dincolo de lume

{n lumea asta p`m@ntean`

Plin` de griji ]i de nevoi
Noi, lumea asta cea mirean`
G@ndim la via\a cea de-apoi.

De-ar fi s` fie alt` lume

Dec@t cea de pe p`m@nt,
Sper`m c` poate o fi mai bine
Acolo unde totu-i sf@nt.

83
Silvia B~NIC~

VERDE FRUNZ~ DE PELIN

Verde frunz` de pelin

Crengii tale m` [nchin.
Tu e]ti verde ]i amar`
}i-n var` ]i-n prim`var`.

Frunza de \i se p`le]te
Am`rala [\i tot cre]te.
C@nd inima e ca tine.
Lacrima pe gene vine.

Frunz` de te-ai [ndulci

Inima n-ar suferi.
}i-ar deschide a ei poart`
}i-ar croi o alt` soart`.

}tii ]i tu s` te faci dulce

}i s` alungi rele multe;
Cu licoarea ta cea verde
Stingi r`ul ce nu se vede.

Tu nu mori niciodat`
T@rziu, toamna, tu pari moart`.
Prim`vara vesele]ti.
Tu, din nou [ntinere]ti.

Verde frunz` de pelin

Scap` inima de chin.
F`-te din amar`, dulce
}i-apoi frunz` te vei duce.

84
 Dincolo de lume

VIFOR DE G^NDURI

Pe geana cerului ce-]i cerne asfin\itul

{n ar`miu, portocaliu ]i rubiniu,
{ncepe a c`l`tori prin lume g@ndul
C@nd roz, c@nd alb, c@nd cenu]iu.

Vifor de g@nduri se fr`m@nt`

Cum fulgii de z`pad`-n nor
Viscol de g@nduri str`bate v`zduhul
Roiesc precum ginga]ii fluturi [n zbor.

Vifor de g@nduri se-nal\` spre ceruri

Speran\a de bine, cre]te mereu
Se-aud [n surdin` nenum`rate glasuri
Rug@ndu-se la Dumnezeu.

Vifor de g@nduri cuprinde p`m@ntul

}i totul [n juru-i e g@nditor;
Se opre]te din drum chiar ]i v@ntul
S` spulbere un g@nd c`l`tor.

Vifor de g@nduri, noian de vise

Str`bat cuprinsul [n orice loc
Crez@nd c` vor g`si por\i deschise
Ce le vor d`rui un dram de noroc.

85
Silvia B~NIC~

Vifor de g@nduri, voi g@nduri de]arte

Am`gite de via\` ]i de nevoi,
Dorin\ele voastre sunt mult prea departe
Spulber@nd speran\ele, adesea din noi.

Te potole]te vifor de g@nduri

Zadarnic te zba\i ]i alergi.
Ai [ncercat [n at@tea r@nduri
}i f`r` cu ceva s` te-alegi.

86
 Dincolo de lume

GR~DINA MAICII DOMNULUI

{n asfin\itul rubiniu al soarelui

C@nd cerul marama ]i-o umbre]te
Se odihne]te gr`dina Maicii Domnului
}i orice floare acum se odihne]te.

Lumina lunii bl@nd` ]i ocrotitoare

Vegheaz` somnul florilor lini]titor
}i cerne bob de rou` peste fiecare
Ca somnul s` le fie mai u]or.

E noapte ca de basm, e noapte sf@nt`

}i florile []i torc fuiorul lor;
Nimic acum nu le fr`m@nt`
E noaptea sf@nt`, e noaptea florilor.

}i stelele pe cer vegheaz`

Somnul ad@nc al florilor;
Marama nop\ii le-o brodeaz`
Ur@ndu-le un “somn u]or”.

Dar noaptea nu-i o ve]nicie

}i zorile apar u]or.
Gr`dina toat`, iar [nvie
Sub roua dimine\ilor.

B`laiul crin, cea floare sf@nt`

{mbie cu mireasma lui
}i-un imn de slav`, el le c@nt`
Suratelor din jurul lui.

87
Silvia B~NIC~

88
 Dincolo de lume

Razele soarelui r`sfa\`

Gr`dina sf@nt` a Domnului
}i lumineaz` a ei fa\`
De dragul Maicii Domnului.

Gr`dina florilor e-n s`rbatoare

Sub pav`za Celui de Sus
}i sur@z@nd, floare cu floare
Sunt m@ng@iate de Iisus.

Ferice tu, gr`din` sf@nt`

Tu d`ruie]ti cu slava ta,
Bucurii [ngerilor care-\i c@nt`
}i te vor binecuv@nta.

89
Silvia B~NIC~

TRISTE

Dac` auzi un glas de clopot trist ]i rece

}i-n inim`-\i tresare un fior
Va trece vremea ]i va trece.
Din via\` ]i tu ai s` cobori.

De sufletu-\i se va ‘n`l\a la ceruri

{n labirintul f`r` de sf@r]it
Acolo, unde poate-s alte vremuri,
Poate acolo visu-i [mplinit.

Dar p@n` atunci, un glas de clopot

Ce bate pentru un sf@r]it,
E ca un surd ]i tainic ropot
Vestind un tragic infinit.

Necunoscut r`m@ne drumul.

El este marele mister.
Nicic@nd nu-l va desface omul,
Plec@nd ne]tiutor spre cer.

C@nd sufletul ne p`r`se]te

L`s@nd [n urm` trupul s`u,
Nostalgic ]i-n zadar prive]te
Speran\a e la Dumnezeu.

|i-e team` s-auzi glas de clopot.

Vestind plecarea pe vecie;
Dar dup` pl@nset ]i mult zgomot
Se face lini]te pustie.

90
 Dincolo de lume

Dar lumea este c`l`toare

}i-n drumu-i f`r` de [ntors,
Tot crede-n via\a viitoare.
{i fi-va oare de folos?

R`spunsul este greu de dat

Oricum, nu este de aflat.
Cum dup` ziu` e ]i noapte
}i dup` via\`, vine moarte.

Nu c`uta s` [n\elegi.
Sunt grele ale vie\ii legi
Oric@t de mult te-ai fr`m@nta,
{mpac`-te cu soarta ta.

91
Silvia B~NIC~

Din nou [n amintirea celor mult prea dragi:

p`rin\i ]i frate

ETERNE
Moto: Nu da uit`rii, Doamne,
Ce nu se poate da!
{n via\` sunt icoane
Ce nu se pot uita!

E soare, cald ]i lini]tea domne]te

Pe cripta trist` a vechiului morm@nt,
Doar bradul, umbra crengilor ]i-a]terne
Ferindu-i fa\a de ploaie ]i de v@nt.

Ascult atent, privesc spre cript`

}i-a]tept ca s` aud un glas.
Zadarnic [ns`, inima mi-e fript`
Dar sper ]i mai a]tept un ceas.

A]tept un ceas ]i dou`, tot mai multe

Zadarnic` e a]teptarea mea
C`ci nimeni din str`fund, nu [mi r`spunde
Izvor de lacrimi e pe fa\a mea.

}i-atunci [ng@ndurat` [mi plec fruntea

Privesc la cripta trist`, f`r` glas.
{mi rotunjesc spre ceru’nalt privirea
}i-ntreb: - Din via\`, ce-a r`mas?

Acolo, din str`fundul crud ]i rece

De unde nimeni nu s-a mai [ntors,
Rog lacrima din ochi s` plece
C` t@nguirea mea e de prisos.

92
 Dincolo de lume

Nu ]terg din mintea mea icoana

A fratelui, a sfin\ilor p`rin\i
}i port [n suflet, ve]nic drama.
Sunt robul multor suferin\i.

*******************************

Te-mpaci cu g@ndul, c` odat`

{\i va veni ]i r@ndul t`u
}i-atunci sub piatra blestemat`,
G@nde]ti c`-i vei avea mereu.

Dar p@n-atuncea, dorul te fr`m@nt`

Ai vrea s`-i vezi, s`-i sim\i ]i s`-i ascul\i.
Nimic [ns` ]i nimeni nu te-ascult`.
E]ti sclavul unei grele suferin\i.

{n cripta ta, g@nde]ti c` al\ii

Vor regreta plecarea ta;
Vor asculta la cript` ]i ei pa]ii
}i a]tept@nd s` vad` umbra mea.

Dar [n zadar e toat` fr`m@ntarea

A]a ne ducem r@nd pe r@nd.
S` nu a]ternem pe morm@nt uitarea,
S` pre\uim, s` nu uit`m ce-i sf@nt.

(extras` din volumul “Memorii personale”)

93
Silvia B~NIC~

94
 Dincolo de lume



CLIPE GRELE
R~M^NE|I VOI,
DOAR TRISTE AMINTIRI!…



APRILIE 2020
- COVID 19 -

95
Silvia B~NIC~

A prilie… lun` [n plin` prim`var`, luna sosirii zilelor -

“Sf@ntului Pa]te”; Natura []i merge cursul ei firesc.
Dimine\i [nsorite, parfumate de aerul proasp`t ]i
binef`c`tor, al pomilor [nflori\i, cercela\i cu flori albe ]i roz de
m`r ]i cais.

Un pa]te cu pomi [nflori\i cercela\i cu flori

albe ]i roz de m`r ]i cais, desprinse parc`
dintr-un vis.

Dar toat` aceast` splendoare pres`rat` de Domnul pre p`m@nt,

avea s` fie umrbit` de un inamic nev`zut, ce a pres`rat triste\e ]i
team` [n sufletele noastre.
Pe nea]teptate parc`, timpul s-a oprit [n loc din drumul s`u,
ne]tiind [ncotro s` apuce.
Calea t`m`duirii, nu este alta, dec@t:
- Credin\a [n Dumnezeu
- Rug`ciunea
- }i nu [n ultimul r@nd s` con]tientiz`m c`
trebuie s` avem grij` fiecare, de noi [n]ine.

Aceste lucruri e bine a r`m@ne ca sfinte, pentru salvarea vie\ilor

noastre.
{n sfintele l`ca]uri, preo\ii - slujitori ai Domnului, au slujit
chiar dac` enoria]ii nu erau prezen\i la Sf@nta Liturghie; totu]i
cu inima ]i g@ndul, parc` se aflau [n sf@ntul l`ca].
T`m`duitori ai sufletelor noastre, preo\ii au contribuit la
siguran\a ]i lini]tea sufleteasc`, a fiec`ruia dintre noi.
{n sf@ntul l`ca] din satul nostru (Mohoreanu, comuna Ulmu,

96
 Dincolo de lume

jude\ul Br`ila), p`rintele nostru, preotul T`nase Leonard Vasile,

cu credin\`, devotament ]i patos, a slujit ]i sluje]te [nc`, ori de
c@te ori trebuie, confom regulilor cre]tin-ortodoxe, mo]tenite
de-a lungul timpului, din mo]i str`mo]ii neamului nostru.
Locuind [n preajma sfintei biserici, puteam asculta slujba Sfintei
Litrughii, pe care p`rintele o desf`]ura [n mod firesc la fiecare
s`rb`toare cre]tin`, a acestui sf@nt popor.
Ca adev`ra\i eroi la datorie, [ntregul corp medical (doctori,
asisten\i, precum ]i alte cadre sanitare) au depus eforturi
deosebite, sacrific@ndu-]i chiar ]i s`n`tatea, pentru salvarea
s`n`t`\ii pacien\ilor infecta\i.
Merit` toat` admira\ia ]i respectul nostru.
Impresionant!…
Imprevizibil!
Momente ce nu vor fi uitate niciodat`. Sigur vor fi transmise
de-alungul genera\iilor viitoare, ce vor trezi [n con]tiin\a lor,
situa\ii ]i st`ri, prin care au trecut cei dragi ai lor.

97
Silvia B~NIC~

DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS

Pe Sf@nta Cruce a fost pus

Ca s` pl`teasc` pentru noi
B`tut [n \inte Domn’ Iisus
Ca s` ne scape de nevoi.

Jertfindu-se Iisus Hristos

Pentru tot neamul omenesc,
R`sare soare luminos
}i totul e dumnezeiesc.

98
 Dincolo de lume

|IE, DOAMNE

Credin\`-n Dumnezeu cel sf@nt

E ]i [n cer ]i pe p`m@nt
De vie\uim sau de murim
La Tine Doamne, ne g@ndim.

C` nu e lucru pe p`m@nt
Mai sincer, mai curat, mai sf@nt,
Dec@t credin\a-n Dumnezeu.
De-\i e u]or sau [\i e greu.

C@nd binele din via\a ta

Sau r`ul te va [ncerca,
Nu conteni, chiar de \i-e greu
S` crezi [n Bunul Dumnezeu.

De ai lumin`-n via\a ta
Sau r`ul te va [ncerca
Nu-\i pregeda, nu conteni,
La Dumnezeu a te g@ndi.

C` nu este ceva mai sf@nt

S`-l ai pe Dumnezeu [n g@nd;
S`-i sim\i aievea ocrotirea
Iar tu s`-i d`ruie]ti iubirea.

99
Silvia B~NIC~

DE SFINTE “FLORII”

“Florii” - Sf@nt` S`rb`toare

Mo]tenit` din str`buni
Ai fost sf@nt` alinare
Pentru to\i dintre rom@ni.

Ast`zi e]ti mult sup`rat`.

Nu te bucuri de cre]tini
Acum ca niciodat`
Ast`zi, tu mai mult suspini.

Cu salcie se-mpodobea l`ca]ul sf@nt

}i Sf@nta Liturghie-n veci etern`,
{nveselea [ntreg p`m@nt
Dar ast`zi, totul este o dilem`.

De unde a venit ca un blestem

{nf`]urat parc` [n bezn`?
Privesc spre ceruri ]i m` rog ]i chem
- D` Doamne iar`]i, lini]tea etern`.

}tim Doamne ce mult te-am sup`rat

C`-ncet, [ncet ne-am risipit credin\a.
De Tine Doamne, mult ne-am dep`rtat
Crez@nd c` noi doar suntem biruin\a.

Dar iat`-ne acum neputincio]i

Acum c@nd greul ne apas`
Regrete pentru cei necredinco]i
C` n-au ]tiut s` intre-n a ta cas`.
100
 Dincolo de lume

M`car acum [n clipe grele

C@nd “Sfintele Florii” au ]i sosit
Acum c@nd vezi c` fratele t`u piere
M`car acum s` vezi c@t ai gre]it.

{ntoarce-te cre]tin la legea sf@nt`

{ntoarce-te la Dumnezeu;
De sim\i c` inima \i-e fr@nt`
Regre\i acum ]i-\i este greu.

Doar El cu bun`tatea-i mare

Te va ierta ]i te va m@ntui
}i-n suflet vei sim\i o s`rb`toare
C@nd Domnul te va milui.

}i-atunci de “Sfintele Florii”

C@nd norul negru trece
{n sufletu-\i vei resim\i
C` prin credin\`, r`ul o s` plece.

Vom merge [n l`ca]ul sf@nt

Cu flori ca alt`dat`
Purt@nd [n inimi ]i [n g@nd
Credin\a cea uitat`.

101
Silvia B~NIC~

SF^NT~ ZI DE “PA}TE”

S`rman popor, ai [ndurat at@tea

R`zboaie, foamete ]i asupriri
Dar nu g@ndeai c` [ntr-o zi anume
{n sf@nt` zi de Pa]te, at@t vei suferi.

Tu ai luptat de veacuri
Pentru a ta glie sf@nt`
Ai ap`rat meleaguri
Te-ai av@ntat [n lupt`.

Dar timpul trece, trece e ve]nic c`l`tor

}i-n mersul lui prive]te adesea c`tre noi
Nu ne-am g@ndit vreodat` c` sf@nt acest popor,
Va fi cuprins de grij`, de boli ]i de nevoi.

E {nvierea Sf@nt` a bl@ndului Iisus

C@nt`ri ]i rugi ‘n`l\`m spre ceruri sus
Privim [ncrez`tori spre bolta cereasc`
Cer@nd Celui de Sus, ca s` ne ocroteasc`.

Sunt clipe grele pe p`m@nt

Inimi [ndurerate;
Rug`ciuni ‘n`l\`m Domnului sf@nt,
S` d`ruiasc` s`n`tate.

Cu tine Doamne biruim

}i om tr`i prin tine
A ta-nviere o cinstim
A]a cum se cuvine.
102
 Dincolo de lume

{n noaptea [nvierii tale

Vom sta la rug`ciune
Arat` Doamne sf@nta cale
}i m@ntuie]te aceast` lume.

E noaptea {nvierii sfinte

{n care a [nviat Iisus
Cu glas ]i inim` fierbinte
‘n`l\`m privirea c`tre sus.

Popor, tu care ai [nvins at@tea

Ai ap`rat cu via\a ta p`m@ntul;
S-a pr`p`dit [n lupt` at@ta lume
Pe care n-o va ]terge niciodat` timpul.

S` fim uni\i [n vreme de r`stri]te

Acum c@nd r`ul ne-ncearc` nemilos
S-aducem pace [ntre noi ]i lini]te
S` d`m dovad` c` poporu-i credincios.

S` nu uit`m de rug`ciune.
S` ne rug`m lui Dumnezeu;
S` fac` el acea minune
S` ne salveze de la greu.

103
Silvia B~NIC~

LUMINA SF^NT~

De la bordeie ]i p@n`-n case [mp`r`te]ti

Se v`d lumini aprinse la fere]ti;
Este acea lumin` mult prea sf@nt`
Pe care cu credin\` o prime]ti.

Ea [nviaz` sufletele noastre

A]a cum florile z@mbesc [n glastre;
E semnul sacru al {nvierii lui Iisus
Iar inimile noastre se-nal\` c`tre sus.

E noapte, este miez de noapte

Se-aud [n jur duioase, triste ]oapte.
Cu glasul de speran\` luminat
{\i spunem |ie, Doamne!
“Hristos a {nviat”!

{n noaptea {nvierii sfinte

Cu inima suntem la tine.
Lumina Ta ne-aduce s`n`tate
Speran\` ]i credin`-n tot ]i-n toate.
Cu glasul trist, dar luminat
{\i spunem |ie, Doamne!
“Hristos a {nviat”!

Doamne, la Tine e sc`parea

La tine to\i venim
Tu aduci alinarea
}i-alungi acest suspin.
Noi \ie-\i mul\umim cu sufletul curat
“Hristos a {nviat”!
104
 Dincolo de lume

Acolo, sus la ceruri

Sigur g@nde]ti la noi;
Tu ]tii a noastre focuri
Suntem plini de nevoi.
Cu sufletul curat
{\i spunem |ie, Doamne
“Hristos a {nviat”!

Dar va veni un “Pa]te”

Cu mult mai fericit
}i turma Ta va pa]te
Din nou, nestingherit
De aceea-\i spunem |ie
Cu sufletul curat
“Hristos a {nviat”!

Ne-om aduna-n biserici

La fel ca p@n`-acum;
Vom asculta iar predici,
Merg@nd pe-acela]i drum.
Cu sufletul curat
{\i spunem |ie, Doamne,
“Hristos a {nviat”!

Speran\a e la tine
La Bunul Dumnezeu;
}i sigur, va fi bine
}i vom sc`pa de greu
{\i spunem |ie, Doamne
Cu sufletul curat
“Hristos a {nviat”!

105
Silvia B~NIC~

DEPARTE DE BISERIC~

Sf@nt` biseric` pustie

Ce adunai at@t norod;
De ce Doamne a]a s` fie,
{n ea s` nu mai fie loc?

Pl@ng sufletele care

Te [nc`rcau la s`rb`tori
Veneau cu to\i, cu mic, cu mare
Cu bra\ele pline de flori.

Nostalgic timp, duioas` vreme

C`ci toul s-a oprit [n loc
Dumnezeu, r`bdare cere
C` vremurile se re-ntorc.

Departe de l`ca]ul sf@nt

Nu am g@ndit vreodat`
C` poate fi pe-acest p`m@nt
Biserica cu-nchis` poart`.

Fiii t`i, noi suntem Doamne

}i ne-om ntoarce iar la tine
Ne este dor de sfintele icoane
}i te-om cinsti cum se cuvine.

106
 Dincolo de lume

Iisus a [nviat din mor\i

}i ne-o deschide poarta
}i ne-o primi din nou pe to\i
}i-o face bl@nd` soarta.

Va ]terge aceast` dep`rtare

De care suferim acum,
Iar poarta Ta va fi mai mare
Noi revenind pe-acela]i drum.

107
Silvia B~NIC~

VREME }I VREMURI

A]a cum apele sunt tulburi

Iar uneori vremea se schimb`
A]a sunt ale noastre g@nduri
Nu se opresc ]i se tot plimb`.

De-ar fi ca g@ndul s` stea-n loc

Din drumul lui s` se opreasc`
Ar fi sau nu ar fi noroc
{n lumea asta p`m@nteasc`.

A]a cum vremea-i schimb`toare

Mut@ndu-se din loc [n loc
A]a-i g@ndirea omeneasc`
Dorind s` ]tie tot ]i tot.

Dar vremurile de sunt tulburi

Nelini]tite-n drumul lor
Ne tulbur` a noastre g@nduri
De griji, de temeri, de nevoi.

C@nd vremurile-aduc urgie

Aduc boli ]i suferin\i,
Atuncea sufletul din tine
{]i vars` lacrimi mult fierbin\i.

{n fa\a mor\ii, una-i groaza

De e]ti b`tr@n sau e]ti copil,
Acum sim\im ce-nseamn` via\a
{n luna trist` de April. (COVID 19).
108
 Dincolo de lume

Un lucru a r`mas ]i sf@nt

O rug`ciune c`tre Dumnezeu;
S` se [ndure de acest p`m@nt
S` spulbere ce-i trist ]i greu.

Ierta\i s` fim de c@te toate

Ierta\i s` fim de Cel de Sus
De c@te ]i multe p`cate
Neascult@ndu-l pe Iisus.

La Tine, Doamne e speran\a

De vrei ca s` ne ier\i acum
Salveaz`-ne Tu, Doamne via\a
Mai las`-ne un pic de drum.

Poate atunci vom afla taina

Puterii tale cele sfinte
}i-om pre\ui str`mo]ii din morminte
}i-om auzi de-a pururi glasul t`u cel viu
Sper@nd Doamne, la tine
C@t nu e prea t@rziu.

109
Silvia B~NIC~

DE CE?

De ce sunt zile triste pe p`m@nt?

De ce e soare, cald, dar e ]i v@nt?
De ce tot omul trebuie s` ]tie
C` unde-i trist, mai e ]i veselie?

Ne [ntreb`m mereu cu firea

C@t de divers` este omenirea.
De unul tace ]i suspin`-n tain`,
Altul e fericit ]i ocolit de spaim`.

C@nd pentru unul, zorii dimine\ii

{i preveste]te fericirea vie\ii,
Iar pentru altul, asfin\itul
{]i ]terge parc` r`s`ritul.

Sunt multe [ntreb`ri pe lume.

R`spunsul nu-l g`sim anume.
C`ci lumea este schimb`toare.
Zadarnic`-i orice [ntrebare.

110
 Dincolo de lume

Suntem adu]i pe-acest p`m@nt

Purta\i ca frunzele de v@nt;
}i fiecare popose]te
Nu ]tie locul ce-]i g`se]te.

Oric@t ar vrea omul de mult

Un lucru este clar ]i sf@nt,
Oric@t ai vrea ]i []i dore]ti
Depinzi de legile omene]ti.

C`ci via\a este numai una

Cum pe cer, soarele ]i luna.
Atotst`p@nitor e Domnul.
Nimic nu este cum vrea omul.

111
Silvia B~NIC~

LA RUG~CIUNE

Noapte de Pa]te… lini]te deplin`.

Doar ruga noastr` suie c`tre cer;
{i cerem Domnului cel sf@nt, lumin`.
Cu el nu ne sim\im stingheri.

Nimic nu e mai sf@nt pe lume,

Nimic mai cre]tinesc
Dec@t o rug`ciune
Spun Domnului ceresc
Cu sufletul curat:
“Hristos a {nviat”!

N-avem pe nimeni, Doamne

Dec@t pe Tine sf@nt
}i sfintele icoane
At@t pe-acest p`m@nt
{\i spunem |ie, Doamne!
Cu sufletul curat:
“Hristos a {nviat”!

112
 Dincolo de lume

Plec`m genunchii, Doamne

}i fruntea spre p`m@nt
{n cas` la icoane
Nu [n l`ca]ul sf@nt
{\i spunem |ie, Doamne!
Cu sufletul curat:
“Hristos a {nviat”!

A]a a fost s` fie

Dar, Doamne ne p`ze]te.
‘n`l\`m rug`ciunile
Cu inima fierbinte,
Cu sufletul curat:
“Hristos a {nviat”!

113
Silvia B~NIC~

GENUNCHII SUFLETULUI

Apleac`-\i genunchii cre]tine

C`-i vreme de restri]te ]i jale;
De g@nduri ]i zilele-s pline.
Sim\im cum ne pierdem pe vale.

Al nostru p`stor ne p`ze]te

Ne-arat` calea credin\ei.
C`rarea turmei sfin\e]te.
Se roag` pentru a ei biruin\`
De spaim`, inimile-s pline.
Apleac`-\i genunchii, cre]tine!

C@nd sufletul t`u chinuie]te

}i te vezi lipsit de putere
Spre cerul cel sf@nt, tu prive]te
Acolo vei g`si alinare.
De spaim` sunt inimile pline
Apleac`-\i genunchii, cre]tine!

Nu-\i pierde speran\a, credin\a.

Cu rug`ciunea te [nfr`\e]te
}i-atunci, vei primi biruin\a
Iar [n suflet, credin\a-\i va cre]te.
De bucurii vor fi inimile pline
Apleac`-\i genunchii, cre]tine!

O rug`ciune spus`-n noapte

C@nd apele ]i ele dorm.
Rostim bl@nde ]i dulci ]oapte
}i Domnului s` ne rug`m.
Bisericile vor fi iar pline
Apleac`-\i genunchii, cre]tine!
114
 Dincolo de lume

DUMNEZEIASC~
SPLENDOARE

C@nd frica ]i groaza vor trece

}i totul va fi cum a fost,
C@nd norii cei negri vor trece,
Va fi lun` pe cer, va fi soare.
Dumnezeiasc` splendoare.

Uni\i [ntre noi [n credin\`

Sub pav`za lui Dumnezeu
Va sc`pa sufletul de suferin\`
Va fi lun` pe cer, va fi soare
Dumnezeiasc` splendoare.

C@nd clopotul va vesti slujba,

P`rintele a]tept@nd [n altar.
Vom merge [n inimi cu credin\a
C` laca]ul nu a]teapt`-n zadar.
Va fi lun` pe cer, va fi soare.
Dumnezeiasc` splendoare.

Vom mul\umi Celui de Sus

‘n`l\@nd ruga noastr` spre cer,
Domnului Nostru Iisus;
Cu el, toate relele pier.
Va fi lun` pe cer, va fi soare.
Dumnezeiasc` splendoare.

115
Silvia B~NIC~

}i, sigur, va veni un alt Pa]te

Mai vesel, mai fericit.
Atunci, parc` lumea rena]te
C` r`ul a fost dobor@t.
Va fi lun` pe cer, va fi soare.
Dumnezeiasc` splendoare.

S` nu uit`m niciodat` pe cei ce au pierit

Nevinova\i, r`pu]i de virus nemilos;
Pe cei ce necrez@nd, au ]i murit
Le aducem azi, un meritat prinos.

O lum@nare pus` pe morm@nt

E semnul ad@ncului regret.
E semn c` nu vor fi uita\i nicic@nd.
}i sacru va r`m@ne al lor morm@nt.

116
 Dincolo de lume

Sf@nt` Cuvioas` Parascheva, de la Ia]i

117
Silvia B~NIC~

“Doamne, pentru rug`ciunile Cuvioasei Maicii Noastre

Parascheva, d`ruie]te-ne nou` s`n`tate ]i via\` ferit` de toat`
r`utatea ]i ne [nt`re]te cu duhul t`u cel st`p@nitor, ca din ad@ncul
inimilor, cu bucurie, s` sl`vim prea sf@nt numele t`u [n veci,
amin”.

“Niciodat` nu vom [nceta a vesti minunile Tale, Prea

Cuvioas`, c` de n-ai fi stat tu, rug@ndu-te pentru \ara aceasta pe
care o p`ze]ti cu preacuratele tale moa]te, cine ne-ar fi izb`vit
din at@tea primejdii, sau cine ne-ar fi u]urat de bolile care au
venit asupra noastr`, pentru p`catele noastre cele multe?
Deci [mpreun` cu tine c@nt`m lui Dumnezeu: Aliluia!”
Din Acatistier - Editura Biserica Ortodox` Alexandria

118