Din negru giulgi se desfăşor

Marmoreele braţe,
El vine trist şi gânditor
Şi palid e la faţă;

Dar ochii mari şi minunaţi

Lucesc adânc himeric,
Ca două patimi fără saţ
Şi pline de-ntuneric.

- Din sfera mea venii cu greu

Ca să te-ascult ş-acuma,
Şi soarele e tatăl meu,
Iar noaptea-mi este muma;

O, vin', odorul meu nespus,

Şi lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.

O, vin', în părul tău bălai

S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri să răsai
Mai mândră decât ele.

- O, eşti frumos cum numa-n vis

Un demon se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!

Mă dor de crudul tău amor

A pieptului meu coarde,
Şi ochii mari şi grei mă dor,
Privirea ta mă arde.

minescu
 l

ă ca-n poveşti,
ciodată.
ari împărăteşti,
moasă fată.

a părinţi
n toate cele,
ioara între sfinţi
e stele.

falnicelor bolţi
-l îndreaptă
astră, unde-n colţ
aşteaptă.

are cum pe mări

trăluce,
arele cărări
gre duce.

îl vede mâini,
ţa-i gata;
nd de săptămâni,
ga fată.

coate-şi răzima
ei tâmple,
şi inima
se împle.

u s-aprinde el
sară,
a negrului castel
să-i apară.

as pe urma ei
odaie,
recile-i scântei
e văpaie.

pat se-ntinde drept

e culce,
inile pe piept,
ana dulce;

dă luminiş
se revarsă,
ari, bătând închişi
ntoarsă.

cu un surâs,
n oglindă,
a adânc în vis
ă se prindă.

nd cu el în somn,
greu suspină:
al nopţii mele domn,
i tu? Vină!

os, luceafăr blând,

pe-o rază,
casă şi în gând
luminează!

remurător,
a mai tare
fulgerător,
în mare;

e-au fost căzut

e roteşte,
c necunoscut
tânăr creşte.

ce ca pe prag
ea ferestei
ână un toiag
cu trestii.

ânăr voievod
aur moale,
ulgi se-ncheie nod
e goale.

eţei străvezii
e ceară -
mos cu ochii vii
e-n afară.

mea venii cu greu

mez chemarea,
te tatăl meu
mea e marea.

ara ta să vin,
sc de-aproape,
t cu-al meu senin
ăscut din ape.

rul meu nespus,

o lasă;
eafărul de sus,
fii mireasă.

ate de mărgean
veacuri multe,
mea-n ocean
-asculte.

mos, cum numa-n vis

e arată,
lea ce-ai deschis
niciodată;

rbă şi la port,
ă de viaţă,
nt vie, tu eşti mort,
u mă-ngheaţă.

trecură trei
oaptea, vine
deasupra ei
senine.

e el în somn
şi aducă
l valurilor domn
apucă:

jos, luceafăr blând,

pe-o rază,
 casă şi în gând
luminează!

cer o auzi,
u durere,
epe a roti
de piere;

ene văpăi
e lumea-ntreagă,
aosului văi
chip se-ncheagă;

ţele-i de păr
arde pare,
nd în adevăr
oc de soare.

giulgi se desfăşor
e braţe,
şi gânditor
a faţă;

ari şi minunaţi
ânc himeric,
atimi fără saţ
ntuneric.

mea venii cu greu

scult ş-acuma,
e tatăl meu,
-mi este muma;

rul meu nespus,

o lasă;
eafărul de sus,
fii mireasă.

ărul tău bălai

uni de stele,
ceruri să răsai
ă decât ele.

mos cum numa-n vis

se arată,
lea ce-ai deschis
 niciodată!

crudul tău amor

meu coarde,
ri şi grei mă dor,
mă arde.

ai vrea să mă cobor?
egi tu oare,
sunt nemuritor,
uritoare?

orbe pe ales,
m aş începe -
şti pe înţeles,
ot pricepe;

rei cu crezământ
gesc pe tine,
ară pe pământ,
ca mine.

chiar nemurirea mea

pe-o sărutare,
ştii asemenea
sc de tare;

naşte din păcat,

ltă lege;
a sunt legat,
ă dezlege.

ce... S-a tot dus.

nei copile,
n locul lui de sus,
multe zile.

asta Cătălin,
pil de casă,
upele cu vin
a masă,

oartă pas cu pas

sii rochii,
ori şi de pripas,
neţ cu ochii,

ca doi bujori
bată-i vina,
ă pânditor
Cătălina.

moasă se făcu
arz-o focul;
acu-i acu
erci norocul.

t o cuprinse lin
her degrabă.
i, mări Cătălin?
i vezi de treabă.

ş vrea să nu mai stai

totdeauna,
bine şi să-mi dai
mai una.

u ştiu măcar ce-mi ceri,

e, fugi departe -
afărul din cer
n dor de moarte.

ştii, ţi-aş arăta

bob amorul,
u te mânia,
inişorul.

oru-ntinde-n crâng
e laţul,
ntinde braţul stâng
rinzi cu braţul;

nemişcători
mei rămâie...
de subsuori
n călcâie;

mea se pleacă-n jos,

âi cu faţa,
m nesăţios
ată viaţa;

ie pe deplin
oscută,
ându-te mă-nclin,
ă sărută.

a pe copilaş
strasă,
şi drăgălaş,
a, mai se lasă,

et: - Încă de mic

am pe tine,
i de nimic,
i cu mine...

eafăr, răsărit
uitării,
nemărginit
mării;

nele le plec,
umple plânsul
pei valuri trec
spre dânsul;

un amor nespus,
-mi alunge,
ţă tot mai sus,
pot ajunge.

ist cu raze reci

ce-l desparte...
i iubi şi-n veci
a departe...

zilele îmi sunt

şte stepe,
-s de-un farmec sfânt
i pot pricepe.

pilă, asta e...

ugi în lume,
r pierde urmele
şti de nume,
doi vom fi cuminţi,
şi şi teferi,
dorul de părinţi
uceferi.

fărul. Creşteau
aripe,
ii de ani treceau
a clipe.

stele dedesubt,
cer de stele -
ulger ne'ntrerupt
rin ele.

aosului văi,
r de sine,
n ziua cea dentâi,
u lumine;

nd îl înconjor
ări, de-a-notul...
gând purtat de dor,
otul, totul;

ajunge nu-i hotar,

pre a cunoaşte,
ncearcă în zadar
se naşte.

şi totuşi e
e-l soarbe,
asemene
oarbe.

negrei vecinicii,
ă dezleagă
e veci să fii
scară-ntreagă;

Doamne, orice preţ

o altă soarte,
or eşti de vieţi
de moarte;

nemuririi nimb
privire,
oate dă-mi în schimb
bire...

Doamne,-am apărut
oarce-n chaos...
os m-am născut,
e repaos.

ce din genuni
ntreagă lume,
mne şi minuni
chip şi nume;

om să te socoţi
asameni?
amenii cu toţi,
iarăşi oameni.

oar durează-n vânt

ealuri -
află un mormânt,
mă valuri;

stele cu noroc
de soarte,
m nici timp, nici loc
aştem moarte.

ecinicului ieri
i ce moare,
e s-ar stinge-n cer
arăşi soare;

veci a răsări,
moartea-l paşte,
nasc spre a muri
e a se naşte.

erion, rămâi
apune...
vântul meu dentâi -
nţelepciune?
 glas acelei guri,
i cântare
unţii cu păduri
n mare?

n faptă să arăţi
tărie?
mântul în bucăţi
părăţie.

rg lângă catarg,
a străbate
lung şi marea-n larg,
a nu se poate...

ne vrei să mori?
te-ndreaptă
pământ rătăcitor
e aşteaptă.

menit din cer

e-ntoarse
ziua cea de ieri,
o revarsă.

ara-n asfinţit
o să-nceapă;
a liniştit
nd din apă

u-ale ei scântei
n crânguri.
ng de mândri tei
tineri singuri:

i capul meu pe sân,

e culce
chiului senin
e dulce;

ul luminii reci
răbate-mi,
işte de veci
a mea de patimi.

a mea rămâi
ea de-o curmă,
birea mea dentâi
u din urmă.