Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De Mihai Eminescu
I-atinge miinile pe piept,
I-nchide geana dulce;
Ea il privea cu un suris,
A fost odata ca-n povesti, El tremura-n oglinda,
A fost ca niciodata, Căci o urma adânc în vis
Din rude mari imparatesti, De suflet să se prinda.
O prea frumoasa fata.
Iar ea vorbind cu el în somn,
Si era una la părinti Oftind din greu suspina:
Si mindra-n toate cele, - "O, dulce-al noptii mele domn,
Cum e Fecioara intre sfinti De ce nu vii tu? Vina!
Si luna intre stele.
Cobori în jos, luceafar blind,
Din umbra falnicelor bolti Alunecind pe-o raza,
Ea pasul si-l indreapta Patrunde-n casa si în gând
Linga fereastra, unde-n colt Si viata-mi lumineaza! "
Luceafarul asteapta.
El asculta tremurator,
Privea în zare cum pe mari Se aprindea mai tare
Rasare si straluce, Si s-arunca fulgerator,
Pe miscatoarele carari Se cufunda în mare;
Corabii negre duce.
Si apa unde-au fost cazut
Il vede azi, il vede mini, In cercuri se roteste,
Astfel dorinta-i gata; Si din adânc necunoscut
El iar, privind de saptamini, Un mândru tinar creste.
Ii cade draga fata.
Usor el trece ca pe prag
Cum ea pe coate-si razima Pe marginea ferestrei
Visind ale ei timple Si tine-n mâna un toiag
De dorul lui si inima Incununat cu trestii.
Si sufletu-i se imple.
Parea un tinar voievod
Si cât de viu s-aprinde el Cu par de aur moale,
In orisicare sara, Un vinat giulgi se-ncheie nod
Spre umbra negrului castel Pe umerele goale.
Când ea o să-i apara.
Iar umbra fetei stravezii
* E alba ca de ceara -
Si pas cu pas pe urma ei Un mort frumos cu ochii vii
Aluneca-n odaie, Ce scânteie-n afara.
Tesind cu recile-i scântei
O mreaja de vapaie. - "Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ti urmez chemarea,
Si când în pat se-ntinde drept Iar cerul este tatal meu
Copila să se culce, Si muma-mea e marea.
Am coborit cu-al meu senin
Ca în camara ta să vin, Si m-am născut din ape.
Să te privesc de-aproape,
- "O, esti frumos, cum numa-n vis Dar ochii mari si minunati
Un inger se arata, Lucesc adânc himeric,
Dara pe calea ce-ai deschis Ca doua patimi fără sat
N-oi merge niciodata; Si pline de-ntuneric.
- "Tu-mi cei chiar nemurirea mea - "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,
In schimb pe-o sarutare, Da-mi pace, fugi departe -
Dar voi să stii asemenea O, de luceafarul din cer
Cât te iubesc de tare; M-a prins un dor de moarte. "