Mihai Eminescu -scenet

Prezentatorul: Mihai Eminescu este poetul nepereche al literaturii romne.

Poezia lui Eminescu se ridic pe culmi nemaivzute prin poemul
Luceafrul, lucrare cunoscut i ndrgit de toi romnii i tradus n
multe limbi ale pmntului. Aceast poezie arat faptul c poetul se simte
neneles ntr-o lume nedemn, lipsit de idealuri nobile...

Luceafrul, de Mihai Eminescu

Naratorul:

A fost odat ca-n poveti, Din umbra falnicelor bolti

A fost ca niciodat, Ea pasul si-l indreapta
Din rude mari mprteti, Lnga fereastra, unde-n col
O prea frumoas fat. Luceafarul asteapt.

i era una la prini ..

Si mndr-n toate cele,
Cum e Fecioara ntre sfini Il vede azi, il vede mni,
Si luna intre stele. Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de sptmni,
i cade drag fata.

Fata: - "O, dulce-al noptii mele domn,

De ce nu vii tu? Vin!

Cobori n jos, luceafar blnd,

Alunecnd pe-o raz,
Ptrunde-n cas si n gnd
Si viaa-mi lumineaz!"

Naratorul: El asculta tremurator, Usor el trece ca pe prag

Se aprindea mai tare Pe marginea ferestrei
Si s-arunca fulgerator, Si tine-n mna un toiag
Se cufunda n mare; Incununat cu trestii.

Si apa unde-au fost cazut Prea un tnar voievod

In cercuri se roteste, Cu pr de aur moale,
Si din adnc necunoscut Un vnat giulgi se-ncheie nod
Un mndru tnar creste. Pe umerele goale.

1
 ..

Luceafrul: - "Din sfera mea venii cu greu O, vin'! odorul meu nespus,
Ca s-ti urmez chemarea, Si lumea ta o las;
Iar cerul este tatal meu Eu sunt luceafarul de sus,
Si muma-mea e marea. Iar tu s-mi fii mireasa.

Ca n camara ta s vin, Colo-n palate de mrgean

S te privesc de-aproape, Te-oi duce veacuri multe,
Am cobort cu-al meu senin Si toata lumea-n ocean
Si m-am nscut din ape. De tine o s-asculte."

Fata: - "O, esti frumos, cum numa-n vis

Un inger se arat,
Dar pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata;

Strin la vorb si la port,

Lucesti fr de viata,
Cci eu sunt vie, tu esti mort,
i ochiul tu m-ngheata."

Naratorul: Trecu o zi, trecura trei

Si iarasi, noaptea, vine
Luceafarul deasupra ei
Cu razele-i senine.

Ea trebui de el n somn
Aminte s-si aduc
Si dor de-al valurilor domn
De inim-o apuc:

Fata: - "Cobori n jos, luceafar blnd,

Alunecnd pe-o raz,
Ptrunde-n casa si n gnd
Si viaa-mi lumineaz!"

Naratorul: Cum el din cer o auzi,

Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
In locul unde piere;

In aer rumene vpi

Se-ntind pe lumea-ntreag,
Si din a chaosului val
Un mndru chip se-ncheag;

2
Luceafrul: - "Din sfera mea venii cu greu
Ca s te-ascult -acuma,
i soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma;
O, vin', odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu s-mi fii mireas.
O, vin', n prul tau blai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri s rsai
Mai mndra dect ele."

Fata: - "O, esti frumos cum numa-n vis

Un demon se arat,
Dar pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodat!

M dor de crudul tu amor

A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei m dor,
Privirea ta m arde."

Luceafarul: - "Dar cum ai vrea s m cobor?

Au nu-ntelegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
i tu esti muritoare?"

Fata: - "Nu caut vorbe pe ales,

Nici stiu cum a ncepe -
Desi vorbesti pe inteles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar daca vrei cu crezmnt

S te-ndrgesc pe tine,
Tu te coboar pe pmnt,
Fii muritor ca mine."

Luceafarul: - "Tu-mi cei chiar nemurirea mea

In schimb pe-o srutare,
Dar voi s stii asemenea
Ct te iubesc de tare;

Da, m voi nate din pacat,

Primind o alta lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi s m dezlege."

3
Naratorul: Si se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

Luceafarul: - "De greul negrei vecinicii,

Printe, m dezleag
Si ludat pe veci s fii
Pe-a lumii scar-ntreag;

Reia-mi al nemuririi nimb

Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi n schimb
O ora de iubire...

Creatorul: - "Hyperion, ce din genuni Pamintu-n lung si marea-n larg,

Rasai c-o-ntreaga lume,
Nu cere semne si minuni
Care n-au chip si nume;
Iti dau catarg lng catarg,
Ostiri spre a strabate
Dar moartea nu se poate...
Si pentru cine vrei s mori?
Intoarce-te, te-ndreapta
Spre-acel pmnt ratacitor
Si vezi ce te asteapta."

Naratorul: In locul lui menit din cer Ea, mbtat de amor,

Hyperion se-ntoarse Ridic ochii. Vede
Si, ca si-n ziua cea de ieri, Luceafarul. Si-ncetisor
Lumina si-o revarsa. Dorintele-i increde:

4
Fata: - "Cobori n jos, luceafar blnd,
Alunecnd pe-o raz,
Ptrunde-n codru si n gnd,
Norocu-mi lumineaz!"

Naratorul: Dar nu mai cade ca-n trecut

In mri din tot inaltul:

Luceafrul: - "Ce-ti pasa tie, chip de lut,

Dac-oi fi eu sau altul?

Trind n cercul vostru strmt

Norocul va petrece,
Ci eu n lumea mea m simt
Nemuritor si rece."