DIN AMINTIRILE UNUI VETERAN DE RĂZBOI

(Continuare din nr.10/2010)

La 23 august 1944 mă aflam în oraşul Brăila,la comandamentul Corpului 2
Armată, având gradul de caporal şi deserveam centrala telefonică. În comandament se
aflau ofiţeri de stat major, general de armată Dăscălescu Neculai şi general Stănculescu,
comandantul artileriei. Primim ordin să dezarmăm unităţile germane ce se aflau în
Dobrogea şi judeţul Brăila. În oraş, nemţii ocupaseră şi minaseră docurile şi telefoanele.
Prin măsuri luate operativ de unităţile noastre, am reuşit să salvăm aceste obiective şi să-i
punem pe fugă pe ocupanţi. Generalul Dăscălescu era un om care ţinea mult la ostaşi şi,
ştiind că sunt brăilean mi-a spus: „Ghela,v-am salvat Brăila”. Pe 27 august primim ordin
să ne retragem spre Bucureşti prin Ialomiţa.În drum unităţile noastre au dezarmat şi
capturat mulţi ostaşi germani găsiţi ascunşi prin lanurile de porumb. Râul Ialomiţa l-am
trecut întro noapte pe un pod mobil şi, după ce am trecut prin mai
multe sate şi comune, am ajuns la Lehliu unde ne-am cartiruit şi am
rămas câteva zile având centrala instalată în localul primăriei. O
unitate germană motorizată ce încerca să treacă Dunărea în Bulgaria, a
fost încercuită şi dezarmată de unităţile noastre.
ÎN TRANSILVANIA
Ajunşi cu unităţile la marginea capitalei, am fost îmbarcaţi în vagoane
de marfă din gara Obor şi transportaţi cu trenul până în localitatea
Târnăveni unde am debarcat. Am intrat în poziţii la Oarba de Mureş,
unde sub dealurile Mureşului era bine fortificat inamicul german. În
zorii zilei, la început de septembrie 1944, am primit ordin de atac. Era
o ploaie măruntă şi un noroi clisos, iar eu mă aflam într-o groapă
antitanc cu observatorul ca să transmit toate mişcările inamicului, de
care nu mă despărţea decât apa Mureşului. În timpul atacului am avut
pierderi foarte mari fiindcă noi înaintam în câmp deschis, iar nemţii erau bine adăpostiţi
în lucrările de apărare de sub dealurile Mureşului. Cu mare greutate, sub ploaia de
gloanţe, pontonierii noştri brăileni au reuşit să monteze podul peste apa Mureşului care
purta pete de sânge a ostaşilor noştri căzuţi în această crâncenă bătălie şi cu mari
sacrificii am reuşit să-i scoatem pe nemţi din poziţiile lor de apărare şi să-i punem pe
fugă. În urma lor au lăsat un mare dezastru, rupeau stâlpii de telefoane, distrugeau
podurile ca să ne îngreuneze înaintarea, aveau nişte pluguri speciale pentru ruperea
traverselor de cale ferată. Ajunşi în localitatea Carei, care se afla la graniţa cu Ungaria, în
seara zilei de 24 octombrie 1944, primim ordin să trecem la ofensivă. În ziua de 25
octombrie 1944, ora 8 dimineaţa, atacul a fost dezlănţuit asupra inamicului care îşi
formase o linie de apărare, eliberând ultima brazdă de pământ aflată sub stăpânirea
hortisto-hitleristă.
ÎN UNGARIA
Urmărind prin luptă armatele germane, am ajuns la râul Tisa. Era la începutul lunii
noiembrie. Aici am întâmpinat o mare rezistenţă din partea inamicului german şi a
trupelor Ungariei Hortiste, care se aflau în prima linie.Toată luna noiembrie am stat în
localitatea Dombrad din care fuseseră evacuaţi toţi locuitorii.S-au dus lupte grele până
am reuşit să trecem râul Tisa cu bărcile pneumatice şi să facem un cap de pod pe malul
celălalt. În această localitate Dombrad, a fost descoperit un spion care dirija tirul
brandurilor. A fost găsit în clopotniţa bisericii. După multe localităţi eliberate din
Ungaria, am ajuns la graniţa Cehoslovaciei.
ÎN CEHOSLOVACIA
La graniţa Cehoslovaciei am intrat în localitatea Talnary.Aici, printr-un atac prin
surprindere dat de inamic am fost respinşi circa 3 km., dar având la nord de noi unităţi
sovietice, prin înţelegerea comandanţilor, a venit în ajutorul nostru o maşină ,,katiuşa” cu
care am reuşit să recucerim localitatea. Atunci, am văzut şi eu pentru prima dată această
armă, care după executarea loviturii se muta în altă parte rapid, dând impresia că sunt mai
multe. Intrând pe teritoriul Cehoslovaciei, am cucerit multe localităţi, dintre care mai
însemnată pentru mine a fost Banska Bistrica.Aici, s-au dat lupte grele,cucerind casă cu
casă. În toiul luptei am fost trimis să instalez o centrală telefonică post înaintat pentru
realizarea legăturii cu unităţile noastre de infanterie. Am pornit cu doi ostaşi cu aparatele,
târându-ne pe burtă sub tirul artileriei inamice şi folosind şanţurile de pe lângă calea
ferată am reuşit să instalez acest post. Fiind cucerită şi această localitate am mers mai
departe. În lunile decembrie 1944 şi ianuarie 1945, fiind o iarnă cu foarte multă zăpadă
am înaintat cu greu până la localitatea Brezna pe care după lupte grele şi cu ajutorul
partizanilor cehoslovaci am reuşit să o cucerim şi să nimicim inamicul.
SFÂRŞITUL RĂZBOIULUI
Comandamentul Corpului 2 Armată a propus decorarea unui număr de ostaşi
printre care am fost şi eu sergent Ghela Constantin. Am fost decorat cu medalia „Bărbăţie
şi Credinţă” cu spade clasa a 2-a. Alţi soldaţi au primit câte un ceas de mână „Victoria”
cu secundar central. Pornind mai departe în urmărirea inamicului am trecut prin Brâno,
Zlin şi alte localităţi până am ajuns în Novi-Mesta. Aici, după câteva zile de staţionare,
am primit pe 9 mai 1945 vestea că Germania hitleristă a capitulat necondiţionat.Privind
unii la alţii, uimiţi de bucurie aruncam cu bonetele în sus. Fruntaşul Ioniţă Ion care avea
o puşcă mitralieră cu benzi de 50 de cartuşe pentru paza aparatelor de transmisiuni a tras
o rafală în sus de bucurie.Din acest moment am fost cantonaţi în corturi într-o pădure
până pe data de 15 iunie 1945 când am primit ordin să venim în ţară. Ajunşi aici am
aşteptat până au venit toate unităţile militare ce aparţineau Corpului 2 Armată şi am
pornit prin Deva, Braşov, Valea Prahovei până la Bucureşti. În ziua de 23 august 1945
am trecut pe sub arcul de triumf victorioşi. Eram cu căştile pe cap, prăfuiţi de pe drum şi
locuitorii capitalei ne-au primit cu flori care se aruncau de o parte şi de alta a străzii. Pe
27 august 1945 am fost lăsat la vatră, iar la 9 mai 1946 am fost chemat la postul de
jandarmi din cartierul Brăiliţa şi am primit medalia „Victoria asupra fascismului” dată de
Prezidiul Suprem al U.R.S.S.

Plt.maj. (rtg) Constantin GHELA