Dumitru Motancea

CUGETĂRI

1
2
 Dumitru Motancea

CUGETĂRI

Editura CONTRAFORT
Craiova, 2023

3
Corectura aparţine autorului.

© 2023 Editura Contrafort Craiova

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorului.
Orice reproducere integrală sau parţială, prin orice procedeu,
a unor pagini din această lucrare, efectuate fără autorizaţia
autorului este ilicită şi constituie o contrafacere. Sunt
acceptate reproduceri strict rezervate utilizării sau citării
justificate de interes ştiinţific, cu specificarea respectivei citări.

© 2023 Editura Contrafort Craiova

All rights reserved. This book is protected by copyright. No
part of this book may be reproduced in any form or by any
means, including photocopying or utilised any information
storage and retrieval system without written permision from the
copyright owner.

Editura CONTRAFORT, România

Calea Unirii, nr. 147, parter
Tel/fax: 0351/401 501

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MOTANCEA, DUMITRU
    Cugetări/ Dumitru Motancea. - Craiova : Contrafort,
2023
    ISBN 978-606-45-1681-7

821.135.1

ISBN 978-606-45-1681-7

4
 ALTĂ DATĂ ȘI ACUM

Cât am trăit viața-n plai, mi-a cântat mierla și cucu

Iar în sat, la bătrânețe, cocoșul și gugștucu

Tot un urlet de mașini, una trece alta vine

Și pe drum și zi și noapte, urlă, latră câte-un câine.

Așa-i viața, n-ai ce-i face, precum e, așa o trăiești

S-a dus farmecul din sate, frumusețea din Bumbești

Sat de oameni gospodari, aveau capre, vaci și oi

Și în fiecare curte vedeai carul tras de boi.

Cântau fete sus pe dealuri, vara la săpat de vie

Și din zori și până-n noapte cânta mândra ciocârlie

Și beam vinul pe la pivniți din ulcele de pământ

Când duceai oala la gură o auzeai sfârâind

Dar s-au dus acele vremuri, au dispărut ca un vis

Ca să știți ce-a fost odată, eu în carte aici am scris

5
 AȘA A LUAT FIINȚĂ SATUL

Satul meu de altădată, cu căsuțele modeste,

Cu mușcate pe ferestre și cu harnice neveste
A dispărut ca prin farmec, s-a dus tot ce-a fost frumos
Doar mașini mai vezi pe stradă tot trecând în sus și-n jos

Era plin pe atunci drumul, de copii gălăgioși

Ici, colea, la câte-o poartă vedeai bătrâni mustăcioși
Își depănau amintiri, prin câte-n viață au trecut
Îmi plăcea, pe lângă dânșii, să m-așez și să-i ascult

De la ei am aflat multe, de la unul de la altul,

Întâmplări din vremea veche și cum a luat ființă satul,
Pe la o mie șaptesute, a venit aici la noi
Frații Bumbea și cu Bârlea, din Ardeal, ciobani de soi

Cu neveste și copii ș-o turmă mare de oi

Și găsind pășune bună au făcut aici o stână
Unde-și pregăteau și cașul, chiar acolo în Obreja
Unde azi este orașul, centrul civic de la noi

Dar nu după multă vreme supărarea se ivi

Bârlea, fratele cel mic, cu partea lui de turmă
Cu nevastă și copii s-a dus înspre miazăzi
Ca să nu mai fie ceartă au pus între ei hotar,
Pe care-l avem și astăzi, cogeamite bolovan.

Bumbea a rămas la stână, el a avut feciori mulți,

Pe Alexe, Dan și Ianăș, pe Nistor și pe Pătruț
Cu fete de băștinași pe toți cinci i-a însurat
Și aici în zona noastră, a luat ființă un mic sat

6
Dar în timp ce trecu vremea, se-nmulțiră ca-n povești,
După numele lui Bumbea, i-au zis satului Bumbești
Azi o jale grea m-apasă, stau acum și mă gândesc
Câte le-am aflat în viață, n-am cui să le povestesc

Tinerii din vremea noastră, la oraș se așezară

Au luat cu ei și copii ș-a rămas șoseaua goală
Nu mai vezi seara la poartă oamenii stând la povești
Precum era obiceiul aici la noi la Bumbești

A dispărut voia bună de pe fața tuturor

Cum se lasă înserarea, se închid cu toți-n casă
Cu ochi-n televizor

Nu mai trec la deal la vale noaptea de la șezători,

Grupuri de feciori și fete, cântând și făcând urări,
Nu mai vezi bătrâni la poartă, copilașii s-au rărit
Și nu peste multă vreme va fi satul pustiit

7
 AȘA SUNT COPII MEI

Când pe deal se ivesc zorii

Vine fiica mea Maria
Și cu mută sârguință
Își preia bucătăria

Și face multe bucate

Și mâncare delicioasă
Ca să avem belșug pe masă
Să mâncăm pe săturate

Iar la timpul potrivit

Valentin, ginerele meu
Vine în bucătărie
Cu sticluța de rachiu

Noi sorbim iute tăria

Să nu ne prindă Maria
Și să zică, vai de voi
Nu mai beți țuica din țoi?

Și nici masa nu-i tihnește

Când gătim din farfurie
Ea se scoală și servește
Ca noi să mâncăm regește

Și când terminăm cu masa

Iute vasele le spală
Și se duce la odihnă
Că-i ruptă de oboseală

8
 AȘA SUNT EU

De când pe lume am venit

Eu întârzii necontenit
A fi târziu, mi-aduc aminte,
Că mi-o ia altul înainte

Ajuns la vârstă mărișoară

Mă dusei și eu la școală
Citeam pe ruptele acasă
Voiam să fiu primul din clasă

Ș-aș fi fost băiat cuminte

Dar mi-o luau alții înainte
Când am ajuns la măjorat
M-am și gândit la însurat

Ș-aveam pretenții ca oricare

Să găsesc una fată mare
Dar în noaptea nunții, doamne sfinte,
Mi-o luaseră alții-nainte

Așa sunt eu, dar las așa

Că voi trăi cum oi putea
Și când o fi să mor, preasfinte
Să mi-o ia alții înainte

9
 AȘA-I VIAȚA

Domn Vasile, domn Vasile, anii cei frumoși s-au dus

Am fost oameni cu putere ș-acum iată ce-am ajuns
Ieri ședeam la rugăciune, colo-n sfânta mănăstire,
Ș-ascultam cu luare aminte predica ce-o rostea preotul
Mărăcine.

Scaunele de altădată, pe care noi am șezut,

Alți credincioși stau pe ele că ei sunt acum la rând.
Dar și lor le vine rândul, în curând le-or părăsi
Viața își urmează cursul și alți în loc vor veni.

După sfânta liturghie ne-ntâlneam afară-n curte,

Și depănam amintirile cu întâmplări petrecute.
Acum suntem doi moșnegi, trecem greu al casei prag,
Și ne păstrăm echilibrul sprijiniți de un toiag.

Viața asta-i ca o horă care nu are sfârșit,

Copilași se nasc în lume, bătrânii coboară-n mormânt.
Copilașii, dup-o vreme, se fac mari, din greu trudesc,
Bătrânii-n mormânt coboară și pe veci se odihnesc.

Dumitru Motancea, 10 iulie 2022,

Bumbești Jiu

10
 BALUL CORTURARILOR

La corturile ce se-nalță pe colină

Răsună-n noapte o cobză ș-un țambal
Pe lângă focuri țiganii se adună
La corturi în noaptea asta e mare bal

Pe jar se frige grabnic un berbec

Și vin roșu curge în pahare
Țiganii beau, mănâncă și petrec
La corturi noaptea asta-i mare sărbătoare

O țigăncușă cu ochii de cerneală

Le zice grabnic un cântec haiducesc
Bătrânii lăcrimând din ochi o împresoară
Iar tinerii la ea cu dor privesc

Și luna de pe cer ar vrea ca să coboare

Și să petreacă în mijlocul lor
Trimite printre ei razele sale
Și printre nori privește cu mult dor

Și simfonia strunelor duios răsună

Apoi se pierde-n noaptea-ntunecoasă
Iar vinul cel băut peste măsură
Coboară și-n picioare-ncet se lasă

Și liniștea s-așterne pe colină

Și cobza și țambalu-au amuțit
În corturi stau țiganii tolăniți pe dună
Că după atâtea chefuri au cam obosit

11
 BLESTEMUL STRĂBUNILOR

Peste muntele Argele

Și pe plaiul bumbeștean
Astăzi Lușu Firezoiu
E stăpân și barosan

Tot venitul din pădure

Și din golul muntelui
Se adună laolaltă
Numa-n buzunarul lui

La rude și la prieteni
Le mai dă ceva parale
Să-l susțină, pasămite,
Când va fi vreo adunare

Lușule, fecior de lele,

Nu te temi de Dumnezeu
Dacă bagi toți banii obștii
Numa-n buzunarul tău ?

Degeaba au luptat bunicii

Pentru rege, neam și țară
Că pe-ai lor nepoți, sărmanii
I-ai zvârlit din obște afară

Pentru a lor vitejie

I-a împropietărit statul
Le-a dat obștea asta mare
Dar văd că e pentru tine
Tu o jumoli de parale

12
Azi te blastămă strămoșii
Din pământ din a lor groapă
Le-ai tăiat pădurile
Acuma totu-i o pârloagă

O să te ajungă blestem crunt

Al celor ce cu al lor sânge
Au udat acest pământ
Și de acel blestem fierbinte
N-o să scapi nici în mormânt

13
 CANICULA DIN ANUL 2021

Plină-i lumea de păcate, peste tot și pe de-a rândul

S-a mâniat Creatorul, cu foc curăță pământul

Foc din cer pe pământ cade și pământul se aprinde

Îngroziți creștinii strigă: Iartă-ne pe noi Părinte.

Și ca pe cei din Sodoma, Doamne, nu ne pedepsi

Ai milă de noi Stăpâne, și nu ne arde de vii

Mai întoarce Doamne fața iarăși către acest pământ

Potolește Doamne focul că prea ne arde cumplit.

Vrednici de osândă suntem, că te-am mâniat pe Tine

Te rugăm, de se mai poate, iartă-ne pe noi Stăpâne.

14
 CAPRA MOȘULUI HAZLIE

Ța , ța , ța , căprița ța
Pleacă moșul cu capra
Când era moșneagul june
Ducea capra la pășune

O ducea-n vale-n zăvoi

La iarbă și la trifoi
Și-o culca la umbră-n iarbă
Ca s-o scarpine la barbă

De când moșu-mbătrâni
Capra, crângu-l părăsi
De când n-a mai fost la iarbă
A făcut cârcele-n barbă

Acum când o vede moșu, fuge

Că-i e teamă că-l împunge
Și privește trist la ea
Că n-o poate scărpina

15
 CÂND MI-A MURIT NEVASTA

Doamne rău am fost ursit

De când am fost copil mic
Ca să moară a mea soție
Să rămân în văduvie

Când nevasta mi-a murit

Păsările-au ciripit
Așa jalnic ciripeau
Când în sicriu mi-o puneau

Cu al lor jalnic ciripit

Sufletul mi l-au rănit
Și mi-au ars inima toată
Că n-o mai văd niciodată

Chiar și cucul a cântat

Într-un pom mare rotat
Cânta pe-o creangă uscată
Tocmai când ieșea pe poartă

Ție, Doamne-ți mulțumesc

Că și păsările o jelesc
A avut un suflet blând
Cât a trăit pe pământ

16
 CÂNTEC

Frunză verde bob năut

Măicuță când m-ai făcut
Mai bine mă aruncai
Că nici-un păcat n-aveai

Ce folos dac-am trăit

Să trăiesc tot necăjit
Necazul mi-a albit capul
Scap de unul, dau de altul

Că nu trece-o săptămână
Și necazurile s-adună
Când s-adună-n număr mare
Mă doboară din picioare

De m-aș face tinerel

Să urc dealul la Muncel
Să beau apă din izvor
Să-mi mai potolesc din dor

S-ascult glasul cucului

Șuieratul mierliței
Hăulitul mândruței
Glasul ei de porumbiță
Pupa-o-ar neica-n guriță

S-o culc cu capul pe mână

Să-mi mai fac inima bună
Și s-o țin pe braț o noapte
Să-mi uit necazurile toate

17
 CINCIZECI DE BANI

Sunt în țara românească

Foarte mulți oameni sărmani
Iar guvernul îi ajută
Și le dă cincizeci de bani.

Oare cu cincizeci de bani

Ce-ai putea ca să mănânci !
Dacă-i vezi căzuți pe stradă
Nu merită să-i ridici

O bomboană pe colivă
După cum se vede treaba,
Mai bine-i țineau în pungă
Nu se osteneau degeaba

Domnilor de la putere
Și cei de la guvernare,
Celor ce jefuiesc țara
Le dați salarii cu sacii
Le dați pensii speciale

Iar celor din talpa țării

Le aruncați în ochi țărână
Și pe hoți îi luați în brațe
La putere să vă țină

Ați uitat că-n țara asta

Cei mai mulți sunt cei sărmani?
O să vedeți rezultatul
Când îi veți chema la urne
C-o să vă dea voturi multe,
Voturi de 50 de bani
18
 CIOCADIA

Ciocadia-i comună mândră, pe o culme spre Novaci

Case mândre, luminoase, cu neveste drăgăstoase,
Feciorii voinici ca brazii, poartă chimir și nădragi
Familia Lăcătușu acolo-și făcură case.
Cu ghirlande la ferestre și mușcate pe pridvor,
În satul lor de pe culme nu e casă ca a lor.
Și Ciocdia-i bogată în plantațile de vie,
Iar livezile de pruni se pot vedea peste tot,
Și rachiu din povarnă, de cu toamnă până-n iarnă,
Curge mereu în butoaie ca apa de pe Gilort.
Pe pajiștea satului pasc ciopoarele de oi,
Iar feciorii cu al or fluier cântă cântece de dor
Și vezi fetele desculțe numa-n ie și catrință
Cum păzesc puii de curcă și torcând câte-un fuior.
Pe a satului câmpie caii pasc în herghlie și cirezi de vaci și
boi.
Frumos cântă cucu vara și jalnica ciocârlie
Nu e viată mai frumoasă ca-n Ciocadia la noi.
În zile de sărbătoare veselia-i foarte mare
Frumos cântă lăutarii lângă cârciuma din sat
Și joacă flăcăi și fete cu poalele numai bete,
Iar femeile bătrâne îi privesc și stau la sfat
Dar acum s-au schimbat toate, nu mai e ce-a fost odată
Văile au rămas deșarte și pe câmp crescut-au spini
Copii și tineretul au plecat să-nvețe carte
Ș-au rămas printre străini.
Iar bătrânii, la o vreme, cum rămân fără putere,
Merg să-și caute copii, că nu au alt ajutor,
Dar stau ca pe spini sărmanii, dorul le scurtează anii,
Dor de satul de altădată, de rude și de prieteni

19
Și de casa din pridvor.

CLOPOTUL DIN CIMITIR

Cu un dangăt plin de jale

Clopotul din cimitir
Sună azi și sună mâine
Și sună multe zile în șir

Zilnic câte un creștin mai pleacă

Și nu se mai nasc copii
Lumea-n sat se tot rărește
Multe case sunt pustii

Poate azi sau poate mâine

Și pentru mine va bate
Să v-anunțe că moșneagul
A plecat pe un drum departe

Că moș Dumitru Motancea

A plecat de aici din sat
Îl așteaptă a sa soție
Pe tărâmul celălalt

Eu nu las averi în urmă

Case mândre sau palate
Vă las versurile mele
De la lume adunate

Că în viața asta lungă

De la bătrâni ce am aflat
Vi le-am pus pe toate-n versuri
Toate poznele din sat

20
 CORTEGIUL REGINEI

Șaptezeci de ani Regina

Pe torn, în Anglia a sat
Dar când a venit sorocul
Altuia îi lăsă locul,
Și plecând în veșnicie
Părăsi mândru palat.

O plâng acum toți supușii

C-a fost bun conducător,
Milioanele de oameni
Au venit să-și ia adio
Într-un mod uluitor

Îi conduc acum cortegiul

Capete încoronate,
Președinți din multe state,
Lume multă din popor
Pe o capelă luxoasă,
Unde bătrânele ei oase
Se vor odihni alături
De tot neamul regilor.

Oare sufletul ei nobil

Și acolo sus în ceruri,
Tot așa va fi primit,
Cu muzică și onoruri
Ca și aici pe pământ ?
Doar acolo egali suntem
Împărat și cerșetor
Când ajungi în fața morții
Ești un simplu muritor
21
 CUGETARE

La ce folosește oare
Suta de ani s-o trăiești,
Dacă stai la pat în boală
Și cine ai fost nu mai ești

Viața-i bună și frumoasă

Cât poți drumul să ți-l duci
Și cât ești sănătos la minte,
Singur poți să te conduci

Când aceste două simțuri

De la tine au pierit
Scârbă, pentru cei din juru-ți
Dintr-odată ai devenit

Ei , mizeria ți-o îndură

Ș-o vor îndura mereu
Până când îngerul morții
Va veni să slobozească
Sufletul din trupul tău

22
 CULEG CE AU SEMĂNAT

Rușilor puțin le pasă

Că le-am impus sancțiuni,
Ne-a căzut pe nas tot nouă
Ne-au făcut să ne întoarcem
La sobele cu cărbuni.

De la Bruxelles primim ordin

Să facem economie
S-ar putea să pierdem casa,
Dacă nu respectăm legea
Vom facem și pușcărie

Să economisim apa
Că-i mai multă pe la noi
Din lipsă de energie
Să ne facem duș în doi

Ce va face locatarul
Dacă locuiește singur,
Oare cum s-o descurca
Merge să cheme vecina
Ca să facă duș cu ea ?

Aici se vede demența

Celor care ne conduc,
Au distrus economia
Industria e pe butuc.

Și mai vor ca să distrugă

Fermele de oi și vaci

23
Ne oferă alimente
Viermi, lăcuste și gândaci.

Popoarele poartă vina

C-au ales neomarxismul
Care i-a dus la mezat
Acum își plâng libertatea
Și culeg ce-au semănat

Vor izbucni în revolte

C-a ajuns la os securea
Ori conducerea se schimbă
Ori se schimbă uniunea
În condițiile actuale
Nu mai poate trăi lumea

24
 DE ZIUA ONOMASTICĂ

Au înflorit toți trandafirii

În ziua când te-am cunoscut
Erai atâta de frumoasă
Că te țineam mereu în brață
Să nu te pierd prin așternut.

S-a scurs de atunci o veșnicie

Și suntem astăzi doi bătrâni
Iar trandafirii de altădată
Crescut-au spinii pe tulpini

Ieșim să ne plimbăm prin curte

Când soarele-i pe boltă sus
Să ne gândim cu luare aminte
La anii care-ncet s-au dus

25
 DEȘERTUL

Arșițele din Sahara, dinspre nord tot urcă-ncet

Țări bogate-n vegetații se vor preface-n deșert
Țara noastră românească, mândră a precestei grădină,
O cuprinde-ncet deșertul ș-o preface în ruină

Au secat și bălți și lacuri, soarele grozav ne arde

Și ne așteaptă-nfometarea, triști sunt oamenii la sate
Că în loc să cadă ploaia peste holde și grădină
Pe pământ tot cade adesea doar grindină și furtună

Noi ne-am depărtat de Domnul, lumea s-a destrăbălat

Și cu faptele urâte tot mereu l-am supărat
Iar acum ne primim plata pentru câte le-am făcut
Bunul nostru creator, ne-a răbdat cât a putut

26
 DOAMNE FIE VOIA TA

Jos la câmp e jale mare,

Soarele arde cumplit
S-a uscat totu-n grădină,
Pământul s-a pârjolit

Bătrânii nu mai țin minte

Așa arșiță cumplită
În viață să fi-ntâlnit

Sus la munte-i altă climă,

E ceva de negândit.
Mai vine câte-o furtună,
Plouă, fulgeră și tună
Brazii smulși din rădăcină
Se prăbușesc la pământ

În tinerețile mele
Am citit apocalipsa
Fiindcă atunci aveam vedere
S-a găsit acolo scris
Printre rândurile mărunte
Fericiți vor fi aceia
Cei ce vor fi sus în munte

Oare a venit vremea aceea,

Sau va veni și mai rău
Nu știm azi ce va fi mâine,
Știe numai Dumnezeu

27
Și precum mi-aduc aminte,
Tot acolo scris văzui
Că în vremea de pe urmă,
Noi vom striga la morminte
Ieșiți morților afară
Ca să intrăm noi de vi

Noi primim ce ne dă Domnul

Și pe toate le-om răbda
Și vom zice o rugăciune
Doamne fie voia Ta

28
 DOMNUL NU NE-A UITAT

După arșița cumplită

Recoltele au pierit
Dar Domnul nu ne-a dat uitării
Acum ne-a despăgubit

Ș-a întors iar înapoi fața

De noi Domnul s-a-ndurat
Ne-a dat ploaie liniștită
Și pământul s-a udat

După ploaia ce ne-a dat-o

Peste tot pe unde mergi
Prin păduri și pe câmpie
Răsărit-au mânătărci

Oamenii voioși le-adună

Și le transformă-n parale
Domnul ne-a purtat de grijă
Ca să nu pierim de foame

29
 DOR DE PLAIUL DE ALTĂDATĂ

La poalele muntelui
Lângă apa Jiului
La intrare-n defileu
Acolo e satul meu

Pe plai am copilărit
Cu oile la păscut
Bine mai trăiam atunci
Alături de ai mei bunici

După ce crescui mai mare

Apucai o altă cale
Ca să-mi formez viitorul
Mi-am lăsat pe plai cioporul

Dar de la o vreme-ncoace
Un dor greu nu-mi mai dă pace
Dor de turma mea de oi
Și de satul dintre văi

Pusăi șeaua și plecai

Să mai urc odată-n plai
Dar găsii plaiul pustiu
Nu mai e precum îl știu

Conacele dărâmate
Și potecile-ncurcate
Pe unde cosau bătrânii
Cresc mestecenii și spinii.

30
Umblai toate văile
Ca să-mi mai văd oile
Nici bunicii nu mai sunt
Doamne, ce s-or fi făcut?

Chiuii odată tare

Să răsune peste vale
Dar nimeni nu mai răspunde
A rămas pustiu pe munte

Ce bine trăiam odată

În conac la Cioaca-naltă
Îmi dădeau bunicii mei
Cât am stat în plai cu ei,

Mămăligă din ceaun

Și cu lapte fiert în scrum
Dimineața, urdă dulce
Doamne, viața cum se mai duce.

31
 DOUĂ INIMI CARE BAT

Șaptezeci de ani alături

Două inimi au bătut
Și dușmanii se căzniră
Tot mereu să le despartă
Dar nicidecum n-au putut

Veni moartea ca un hoț

Și pe una o răpi
Cealaltă în durere
Mult o plânsă ș-o jeli

Tot mereu îi simte lipsa

Ș-o jelește ne-ncetat
Ș-ar dori ca s-o-ntâlnească
Pe tărâmul celălalt

Pentru multa lor iubire

Ce-au avut-o pe pământ,
Domnul Iisus să le așaze
Sus în raiul lui cel sfânt

Ca să fie tot alături

Și pe lumea cealaltă
Și acolo-n veșnicie
Tot alăturea să bată

32
 DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE

Aveam doar paisprezece ani,

Treceam pe drum întâmplător
Iar tu aveai doar cinci anișori
Erai la poartă, afar desculță
Purtai cămașă și catrință
Și-n brâu, o furcă ș-un fuior

Și ce simpatică mi-ai fost

Când te-ai ascuns de-a mea privire
Îndată fusul l-ai ascuns
Aveai pe el câteva fire,
Din ochii tăi micuți albaștrii
Privirea care mi-ai trimis
Îndată inima mi-a pătruns.

Și sufletul mi-ai fermecat

Căci te-am purtat mereu în gând
Pe munți în ani de ciobănie,
În anii grei de cătănie
Pe unde am fost, pe unde am umblat

Când am venit de la armată

Crescuseși fată durdulie
Te-am întâlnit la aceeași poartă
Și ți-am propus să-mi fi soție
Iar tu te-ai rușinat o clipă
De întrebarea ce ți-am pus

Și mi-ai răspuns cu glas timid

Te duci la Moșu și mă ceri

33
Ș-apoi cu tine mă mărit
Ce lungă mi-a fost noapte-aceea
Și patul tare ca de fier
Tot așteptam să vină zorii
Să urc în plai ca să te cer

Iar când s-a luminat de ziuă

Mi-am luat ciomagul și m-am dus
În plai, în dealul Merilor
La moșul tău acolo sus

Și lui i-am povestit problema

Pentru care am venit
Iar el m-a măsurat o clipă,
Așa din cap până-n picioare
Și răsucind mustața mare
Ce i-am cerut, mi-a dăruit

Trecut-au ani șaizecișinouă

De când destinul ne-a unit
Și iată acum a venit moartea
Și pe noi doi ne-a despărțit

34
 DURERE SUFLETEASCĂ

Nu-i durere mai cumplită

Care trece al casei prag
Ca atunci când vine moartea
Să-ți răpească pe cel drag

Când îți e lumea mai dragă

Lângă cel ce-ai stat o viață
Ca un hoț apare moartea
Și ți-l răpește din brață

Și rămâi singur pe lume

N-ai cu cin să povestești
Amintirile dau năvală
N-ai cu cin să povestești
Plângi mereu și te jelești

Tot aștepți să vină moartea

Să vină cât mai curând
Cu cel drag să fi alături
Și acolo în mormânt

35
 FIE DOAMNE VOIA TA

Tristă-i ziua fără soare

Și nopțile fără stele
Dar mai tristă-ți este viața
Când rămâi fără vedere

După zilele cu ceață

Soarele din nou s-arată,
Dar vederea ce-ai pierdut-o
N-o mai găsești niciodată

Umbli, pipăind cu boata

Te împiedici de câte toate,
Nu vezi cine-i lângă tine
Nu vezi când e zi sau noapte

În zadar cauți lumina

Și tristețea greu te apasă
E întuneric pretutindeni
Și în inimă și-n casă

Te rog, ajută-mă Doamne,

Pân la sfârșit a răbda
Și mereu în rugăciune
Îți zic, fie voia Ta

36
 FRATELE TATII

Colo-n lumea din Răstoci, într-un conac mititel

Ședea unchiul Mănăilă cu caprele lângă el,
Vreo douăzeci de capre, toate mândre și frumoasă
Mulgea lapte mult bătrânul, făcea brânză pentru casă.

Cât era ziua de mare le păștea printre lăstari

Și vindea bătrânul iezii, atunci când se făceau mari
Acum nu mai are capre, a rămas oborul gol,
Că a înaintat în vârstă ș-a rămas nevăzător

Când vrea să facă mâncare pipăie focul cu mâna

Că e singurel acasă, că mâneca la cămașă
Încontinuu e tot arsă

Într-un nuc stufos din luncă cântă o privighetoare

El, pe un scăunel din curte șade versul să-l asculte
Cu sufletul plin de jale

Își duce crucea, sărmanul, precum a fost rânduit

Și jalea din pieptul lui nu i-o spune nimănui,
Niciodată n-a cârtit

37
 FURTUNA

Un tunet răsună pe creste de munte

Apar nori negri și fulgere cad
Furtuna coboară prin stâncile abrupte
Cu furie intră în codrii de brad

Brazii cei tineri se-ndoaie în furtună

Și cetina jalnic șuieră-n vânt
Toți brazii cei falnici sunt smulși din rădăcină
Și cad ca eroii trântiți la pământ

Furtuna trece și-n urmă-i rămâne

Priveliște tristă, un câmp de război
Doar brazii cei tineri mai sunt în picioare
Bătrânii căzură, codru e jalnic și munții sunt goi

38
 GLASUL CLOPOTELOR

Pe plaiul Bumbeștilor, acolo pe Trântor sus,

Își înalță spre cer turla sfânta casă a lui Iisus
Alături de mănăstire au pus trei clopote mari
Ce fac munții să răsune și toți codri legendari

Jalnic clopotele sună cu glas dulce și duios

Și cheamă la rugăciune credincioșii lui Hristos
Dar cine să mai asculte această sfântă chemare
Când pustiu rămas-a plaiul, de la Trântor până-n vale.

Băștinașii de altădată, ce pe plai au locuit,

Ascultă acum chemarea din sicrie, din mormânt
Toți ascultă în tăcere și suspină cu mult dor
Că ei n-au avut norocul ca această mănăstire
Să fi fost pe vremea lor.

Rând pe rând s-au dus sărmanii și dispar din amintire

Iar acolo-n schit pe Trântor azi călugării se roagă
Pentru a lor mântuire.

39
 HRAMURILE DE ALTĂDATĂ

Repede trecură anii, se rostogolesc la vale

Bătrânețea rău m-apasă, abia mă țin pe picioare
Ani frumoși ai tinereții, pentru ce m-ați părăsit
Cu ce v-am supărat eu oare de așa repede ați fugit ?

Mă gândesc acum cu jale când mergeam demult la hramuri

Cu nevasta lângă mine, primenită ca o floare
Puneam calul la șaretă, îi puneam și zurgălăi,
Și mergeam în alte sate, pe la prieteni de-ai mei

Era multă veselie, se făcea hram în tot satu

Petreceam cu bucurie, de la unu pân la altu
Au trecut acele vremuri, hramurile au dispărut,
Toată lumea e grăbită, omu-i trist și abătut

A dispărut veselia, hramurile de la noi,

Acum, de când culegi via,
Nimeni nu-ți mai gustă vinul
De când îl bagi în butoi

40
 IAD ȘI RAI

În tinerețile mele a fost raiu-n sat la noi

Auzeai, doinind la fluier, feciorii de lângă oi
Frumos cântau lăutarii în zile de sărbători
Lângă cârciuma din sat veneau fete și feciori

Jucau hora pe săltate până târziu pe-nserat

Iar bătrânii pe alături stau la glume și oftat
Toamna, când e noaptea lungă, se făceau și șezători
Se-ntâlneau, seara la furcă, fetele cu ai lor feciori

Auzeai, cât era ziua, cântece de ciocârlie

Ce frumos cântau pe dealuri fete la săpat de vie
Vedeai case împodobite cu mușcate pe pridvoare
Ș-auzeai în miez de noapte triluri de privighetoare

Cât era noaptea de lungă, greieri țârâiau în fân

Fericit era tot omul, fie tânăr sau bătrân
În livadă și-n pădure cântau păsările frumos
Dar acum au pierit toate și s-a-ntors lumea pe dos

Și nu cu mulți ani în urmă apăru și iadu-n sat

Ca și cum n-a fost de ajuns chiar și clima s-a schimbat
An de an arșiță mare, pier legumele-n grădină
Și pe drum, cu zi cu noapte, auzi urlet de mașină

Cu sirenele pornite pompierii trec prin sat

Urlă câinii în ogradă, e un urlet ca în iad
Iadul își cam vâră coada printre neamul omenesc
Se-ntâlnesc pe stadioane, se bat și se huiduiesc

41
Dispăru și armonia între rude și vecini
Trec unii pe lângă alții ca și cum ar fi străini
Ș-au schimbat comportamentul, tinerii vorbesc urât
A dispărut veselia, omu-i trist și amărât.

42
 IARNA INTRĂ ÎN DREPTURI

A trecut arșița verii,

Timpul se tot răcorește
Soarele în jos coboară
Ziua scade, noaptea crește
Toamna a intrat în drepturi,
În curând bruma va cade
Și zăpada sus pe munte
A început să se arate
Și nu-i nimic de mirat
Dacă peste o lună, două,
Ne trezim cu ea în sat
Ne vom trezi deodată
Cu tot satu-ntroienit
Cu nămeți înalți cât gardu
Cum tineri, n-am mai văzut
N-a mai nins de multă vreme
Și lumea s-a învățat
Ca să privească zăpada
Doar acolo sus pe munte
Nu aici, în vale în sat,
Clima-ncepe să-și revină
Pe făgașul de altădată,
S-ar putea ca-n iarna asta
S-avem peste tot zăpadă

43
 ION ȘI CASA BLESTEMATĂ

Copii, nevastă n-a avut

C-așa i-a fost lui soarta
Acum, bătrân, nu are cine
Să-i mai deschidă poarta

Îl vezi mereu pe drum trecând

Și după el cățeaua,
Când vine seara beat acasă
Îl știe mahalaua

Picioarele se-mpleticesc
Și cade lângă poartă
Și urlă, înjură ca un nebun
Că-i casa blestemată

Acum s-a dus la un azil

Și casa-i încuiată
Cățeaua i-a rămas în curte
Din când în când mai latră

Dar și ea e bătrână acum

Și zile mult nu are
Câte un vecin, din când în când
I-aduce demâncare

Cresc mărăcini și buruieni

Acum prin curtea toată
Și șade tristă și pustie
Căsuța blestemată

44
 ISPRĂVILE SATANEI

A băgat vrajba-n popoare, tunul bubuie cumplit

La granița țării noastre, și-n apus și-n răsărit
Cosobarii și cu sârbii iar vor să se războiască
Rușii au invadat Ucraina, vor lumea s-o cucerească

Case mândre din orașe cad de bombe dărâmate

Și nu scapă de rachete nici casele de la sate
Copilași de grădiniță, bătrâni, femei și bărbați
Mor pe sub dărâmături și de gloanțe secerați

Și de-o parte și de alta mor miile de soldați

Și în gropile comune, laolaltă-s îngropați
Chiar și-n China-ndepărtată tensiunile persistă
Vor Taiwanul să-l aducă în tabăra comunistă

C-o armată numeroasă, tancuri, tunuri și fregate

Insula o împresoară, dar Taiwanul nu cedează
Au americani-n spate
Ca un leu Satan aleargă băgând vrajba-ntre popoare
Vrea pământul să-l aprindă cu bombele nucleare

O cerescule părinte, nu ne părăsi pe noi

Pune pace-ntre popoare și scapă-ne de război
Că e mare dezbinare între oameni pe pământ
Pacea, liniștea divină, așteptând mereu să vină
De la tine Tatăl Sfânt

45
 ÎMPĂRAT ȘI CERȘETOR

De împărații cei viteji

Nimeni nu-și mai amintește
C-au învins popoare multe
În mileniul ce-a trecut,
Nimeni azi nu mai vorbește,
S-au prefăcut în țărână
Au putrezit în pământ
Așa e legea naturii,
Împărați sau cerșetori
Nimeni pe pământ nu-i stabil
Trec prin viață călători.
Regina Elisabeta,
Pe tronul Marii Britanii
Șaptezeci de ani a stat
Dar atunci când veni moartea
Lăsă tronul și coroana
Și pe loc a abdicat,
Și trupul măriei sale
În mormânt îl coborâră
Ca pe orice muritor,
Că moartea când se arată
Nu te-ntreabă niciodată
De-ai fost domn sau cerșetor.
Iar pe tron se urcă-n dată
Charles, fiul ei cel mare,
Pe care mult îl iubi,
Dacă-i vrednic de coroană
La înălțimea mamei sale
Timpul ne-o va dovedi

46
 ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI

Vine popa cu crăciunul, și cântă din poartă-n poartă

Să ne spună tuturora vestea sfântă minunată

Cântarea sfinției sale e plină de duh

Îngerii din cer coboară, zboară prin văzduh

Și cu flori de măr în mână, zboară-n sus și-n jos

Să ne anunțe că-ntr-o iesle s-a născut Hristos

De la magi și de la îngeri a aflat poporul

C-a adus fecioara-n lume pe mântuitorul

47
 ÎN CONACUL DE ALTĂDATĂ

Pe patul de pe prispă, în nopțile de vară, dormeam

adeseori
S-ascult cum sună noaptea, cu glasu-i lin și dulce,
talanga la miori
S-ascult freamăt de codru și murmur de izvoare
Cum zbiară prin pădure, când simt real pericol, gingașe
căprioare.

Ce jalnic cântă cucu și păsările toate, în revărsat de zori

Că răsună pădurea, ca la o simfonie, pe coarde de viori
Era atâta farmec, în vremurile acelea, în codrii de pe plai
Că mă simțeam aievea, mereu pe altă lume, pe un
colțișor de rai.

Iar ziua în livadă era atâta zumzet în pomii albi de floare

Și respiram la coasă parfum de sânziene din fân uscat la
soare
Atâta frumusețe pe care zi și noapte mereu le-am întâlnit
Le port în a mea minte, de acum și pân la moarte
Și viața ce-am trăit-o pe plaiul liniștit.

48
 ÎN ZADAR NE MAI CĂIM

Într-o zi, pe la amiază

Bătu-n poarta mea Iisus
Dar eu n-am ieșit din casă
Să-i răspund, și El s-a dus

A plecat trist de la poartă

Și s-a dus în calea Sa
Nu știu dacă altădată
Va mai bate-n poarta mea

Acum mă căiesc amarnic

Și-L aștept și zi și noapte
Să-mi mai treacă pe la poartă,
Să-i deschid, dac-o mai bate

49
 LA ANIVERSARE

Trecut-au ani, treizecișinouă, și ce frumoasă zi era

Când voi v-ați dus la primărie și stând alături ați spus DA

Apoi v-ați dus la cununie, cu cai și cu căruță,

Și lumea vă aplauda pe-a satului uliță.

Vă dete Domnul apoi o fată și fete-i dete-un băiețel

E și frumos și sprinten tare și toți ne bucurăm de el

Ginere brav v-a dat Domnul, scut zilelor de mâine

Căci anii trec se duc în vânt și bătrânețea vine

Să vă dea Domnul sănătate mereu voioși și fericiți

Alături de cei dragi ai casei, întru mulți ani să trăiți

50
 LA CASA CU PRIDVOR

S-au dus acele timpuri și zilele frumoase

Când seara de la lucru mă întorceam acasă
Eram sleit de muncă dar mă-ntorceam cu dor
Că scumpa mea soție mă aștepta-n pridvor

Cu mămăligă caldă și sticla cu rachie,

Căci buna mea nevastă știa ce-mi place mie
Ședeam pe scăunele cu nepoțeii roată
Și ne-nfruptam cu poftă din mămăliga caldă

Dar viața-ncet se duse, trecură anii-n șir

Acum a mea nevastă își doarme somnul veșnic
În groapă-n cimitir
Mi-e gândul tot la dânsa, mă prăpădesc de dor
O tot aștept să vină la casa cu pridvor

51
 LA DESPĂRȚIRE

Veni postul lui Sân Petru

Cucu codru-l părăsi
De femeia ce-am iubit-o
Dumnezeu mă despărți

Am trudit mereu alături

Șaizecișinouă de ani
Ș-am trecut prin timpuri grele
Ca apa prin bolovani

Dar o mână nevăzută

Mi-a trântit-o la pământ
Opt zile și nopți de-a rândul
S-a zbătut ș-a pătimit

S-a zbătut precum se zbate

Un peștișor pe uscat
I-a dispărut și vorbirea
N-a băut și n-a mâncat

Într-a noua zi dimineața

Domnul s-a milostivit
Și al ei suflet blând și mare
Din piept i l-a slobozit

Și s-a dus în clipa aceea

Sus la pronia cerească
Noi să ne rugăm cu toții
Dumnezeu s-o odihnească
Sufletul să-i mântuiască

52
 LA DEZGROPAREA MORȚILOR

Doamne vremea a venit

Ca să caut în mormânt

Taică, opincile tele

Și vreo câteva curele
Au rămas neputrezite
Printre oase-nșiruite

Și pe voi ai mei părinți

Vă găsirăm putreziți
Doar vreo câteva oscioare
De la mâini, de la picioare
De la cei ce-au fost odată
A mea mumă ș-al meu tată

Ce e omul pe pământ
Frunză bătută de vânt
Azi mănâncă, chefuiește
Mâine moare, putrezește.

Toată lumea te-a uitat

Ca și când n-ai fost în sat

53
 LA MOARTEA LUI GORBACIOV

A murit și Gorbaciov
Curând din viață s-a stins
Cinci ani a fost președinte
În imperiul comunist
Cu curaj și fără frică
Acest bun conducător
A lăsat țările toate
Să trăiască-n libertate
Să se conducă cum vor
Și atunci în mare grabă
Imperul s-a destrămat
Am scăpat de comuniști
Și de ai lor securiști
Libertatea ce-am dorit-o
Noi o datorăm cu toții
Doar acestui om de stat
Rușii rău se supărară
Că le-a desființat imperiul
Cât le-a fost conducător
Și-i făcură înmormântare
Lângă soția Raisa
Fără onoruri militare
Ca la orice muritor

54
 LA SPOVEDIT

Mă dusei la spovedit
Sus pe plai, la noul schit
Mă duc să mă spovedesc
Să-i spun popii că greșesc

Că am mândruțe-n multe sate

Și mă-ndeamnă la păcate
Și mândrele-s tinerele
Mă bagă-n păcate grele

Am o mândră la Arșeni
Încă două la Porceni
Vreo două trei în Bumbești
Și-ncă una-n Mușetești

Până mă duc pe la toate

Trece vara jumătate
Le găsesc tot supărate
Că nu le-am iubit pe toate

Ține Doamne vara lungă

Cât mai am parale-n pungă
Și să-mi dai și sănătate
Ca să-mpac mândrele toate

Că dacă îmbătrânesc
De iubit mă potolesc
Mândrele mă părăsesc
Ș-apoi mă călugăresc

55
 LACRIMI DE VĂPAIE

De ce nu vii, te tot aștept mereu

Inima-i amară și pustie
Deși e un an de când te-ai dus
Îmi pare c-a trecut o veșnicie

Că ziua îmi trece mai ușor

Dar noaptea când stau singură-n odaie
Te tot aștept. ca să te aud venind pe coridor
Și lacrimile atunci îmi curg șiroaie

Îmi amintesc de zilele frumoase

Când în drumeții mergeam adeseori
Așa frumoasă ne era atuncea viața
Ca un cireș, când primăvara, era alb de flori

Și ce duios ne cânta cucu și mierlița

Când, printre salcâmii înfloriți, urcam în plai pe-o coastă,
O, Doamne, câtă fericire aveam în suflet
Și păsările cântau de fericirea noastră

Acum stau singură, pustie, în pereții din odaie

Că fericirea s-a dus pe aripile de vânt
Și plâng mereu cu lacrimi de văpaie
Eu în zadar te aștept Ionică,
Că tu nu vrei să vii de acolo din mormânt

56
 MAGNAȚII ȘI GLOBALIZAREA

Doamne, marilor magnați,

Care vor globalizare,
Ce nu-s sătui de parale,
Ăstor blestemați mișei
Dă-le toți banii din lume
Să meargă-n mormânt cu ei.

Și pe masa lor le pune

Doar lăcuste și gândaci.
Pe noi să ne lase-n pace
Și să trăim cum ne place
Să ne păstrăm obiceiul
Ce-l moștenim de la daci.

Să mâncăm carne de vită

Brânză, cârnați și slănină
Noi ne păstrăm obiceiul
După datina străbună.

Neomarxiști, useriști
De la magnați iau parale
Magnații le-au dat poruncă
Ca îndată să distrugă
Fermele de animale.

Și vor să sperie lumea

Că încălzirea globală,
Care vine peste noi
Vine de la animale
Că ne aduc poluare
Turmele de vaci și boi
57
Scopul e cu totul altul,
Banii care îi adună
Crescătorii de animale,
Ar fi bine să s-adune
Doar în punga lor cea mare

Se gândesc să născocească
Să facă bărbați să nască
Ba chiar să și alăpteze,
Femeile dezgolite
Și toți homosexualii
Prin oraș să defileze.

Aici e deznodământul
Pentru păcatele noastre
Se aprinde acum pământul
Domnul ne-a lăsat scriptura
La îndemâna tuturora
Scrie că în vremea veche
N-aveau în lume pereche
Cetăți mândre și bogate
Ca Sodoma și Gomora
Aveau turme de animale
Holde mândre și bogate
Aveau mare îndestulare.

Dar venind ispititorul,

Au uitat de creatorul
Ș-au trecut la desfrânare
Pentru a lor comportare
S-a mâniat Tatăl Sfânt,
Foc din cer pe ei trimeasă
Cu smoală și cu pucioasă
Și i-a șters de pe pământ

58
Luați aminte fraților
Acum suntem la rând noi
Iată acum pământul arde
Pentru ale noastre păcate
În zadar aruncăm vina
Pe turma de vaci și oi
Azi pe plajele din lume,
Milioanele de oameni
Umblă dezbrăcați și goi
Acum pe întreg pământul
E o mare desfrânare
Dumnezeu nu ne mai rabdă
Ș-a-nceput ca să ne ardă
Chiar cu razele de soare

59
 MEDITAȚIE LA 92 DE ANI

Am ajuns în toiul verii, soarele încălzește tare

E căldură pretutindeni, nici în casă nu-i răcoare
Sus pe dealul de la vie aș dori să urc acum
Să mă așez pe-o păturică jos la umbra unui prun

S-ascult cum cântă mierloiul, cu glas dulce și duios

Cum îmi cântă-n fag spre seară sus pe dealul cel frumos
Ușor să m-alinte vântul și pe frunte și pe față
Eu să-mi depăn amintiri, c-am trecut prin multe-n viață

Și să-mi arunc ochii roată, așa cum îmi place mie

Peste satul de altădată, peste vechea colonie
C-au trecut 30 de ani de când mi-am pierdut vederea
Și nu mi-am mai văzut satul, nici copii nici muierea

Dar nu cad în disperare și nici nu m-oi supăra

Sunt dator ca să-mi duc crucea, Doamne fie voia Ta
Nu mai pot ca să urc dealul, în zadar mă tot gândesc
Mi-a scăzut de tot vederea și prin casă abia pășesc

60
 MILA DOMNULUI

Dup-o arșiță prelungă,

Sus pe culmea dealului,
Norii negrii se arată
Și ploaia-ncepu să cadă
Pe fața pământului

Sărmanele căprioare
Acum saltă prin hârtoape
Că vine apă-n izvoare
Și au unde să s-adape

Sărmanele păsărele
Ciripesc de dimineață
C-a scăpat de foc natura
Și se trezește la viață

Când se lasă înserarea

Brotăceii cântă-n baltă
Doar țăranii-s triști, sărmanii
Că arșița prelungită
Le-a distrus recolta toată

61
 MONEDĂ DE SCHIMB

Se tot plâng aleșii noștri,

Seara, la televizoare,
Că opresc rușii gazele
Și la iarnă-i jale mare

Da să nu vă fie frică
Nu vă temeți fraților
Ascultați-mă pe mine
Că eu sunt inovator

Dacă consumăm fasole,

De la mic și pân la mare
Vom produce atâtea gaze,
Nu doar pentru țara noastră

Vom da și peste hotare.

Vecinilor noștri dragi,
Pe lăcuste și gândaci
Fiecare dă ce are

62
 NU VĂ DĂM UITĂRII

La cimitirul de sub deal,

Venind din depărtare,
Acolo dorm somnul de veci
Părinții care ne-au crescut
Și două surioare.

La cruce azi vă punem flori

Și lumânarea arde,
Să ne iertați că venim rar
Că suntem prea departe.

Noi, și pe aici prin mănăstiri,

Mereu v-am pomenit,
Ca Domnul să vă mântuiască
Și sufletul să vi-l așeze
În raiul lui cel sfânt.

Să știți că nu v-am dat uitării

V-avem mereu în gând,
La cimitirul de sub deal
Venim din când în când.

63
NUMAI PLOAIA NE MAI POATE SALVA

Soarele cumplit ne arde

Doar e luna lui cuptor
Au secat izvoare multe
Ard culturile-n ogor

Pajiștea mereu s-aprinde

Ici și colo iese fum
Groaznic sirenele sună
Pompierii trec pe drum

Și tot trec în mare goană

Pe ulițele din sat
Supărați de atâta zgomot
Se pun câinii pe urlat

Ard hectare de pădure

În mijlocul munților
S-au aprins de la țigara
Vreunui om nepăsător

Nor de fum se tot ridică

Înspre coama munților
Numai Dumnezeu cu ploaia
Ne poate fi salvator

64
 O NUNTĂ CA-N POVEȘTI

Auzit-am auzit
Lucru nemaipomenit
Că în țara românească
Este o nuntă-mpărătească

Badea George Simion,

Patriot și mare domn,
Ș-a unit destinele
Cu logodnica Ilinca
La sud de țara Loviștei
Într-o comună Măciuca.

Vreo zece mii de nuntași

Călăreți și pedestrași,
Sosesc, care de pe unde,
De la șes și de la munte.

Feți frumoși pe cai călare

În costume populare,
Sânziene, peste o mie
Cu catrințe și cu ie.

Mulți feciori de boieri mari

Vin pe aprigi armăsari
Au venit și vin întruna
Că nu-i mai încape comuna.

Vreo cincizeci de bucătari

Iscusiți și meșteri mari
Pregătesc mâncări alese

65
Și băuturi pentru mese.
Fripturi multe de vânat
Că e nuntă de-mpărat
Cu rachiu de la Lădești
Și vinuri de Drăgășani
De Cotnari sau de Fetești.
Curge țuica din bădoace
Și vinul din poloboace,
Pline sunt ulcelele
Să bea care cât îi place.

Tarafuri de lăutari
Instrumentiști și vocali,
Fac Loviștea să răsune
De cântece și de strune.
De pe bolta cerului
Soarele privește mut,
Așa nuntă-mpărătească
Niciodată n-a văzut.

Să vedem ce va urma
Cu cei de la DNA
Așa e în țară la noi
Procurorii-s tari, balșoi,
Fac cu noi tot ce le place
C-așa-i legea, n-ai ce face.

Aud c-a fost invitată

Și Geta, vecina noastră,
Dar nu putu trece dealul
Că i se despotcovi calul,
A pierdut potcoavele
Prin toate hârtoapele
Tot alergând toată vara
Din Porceni pân la Mioara
66
 O COMOARĂ ADEVĂRATĂ

Ce e omu-n lumea asta, o pasăre călătoare,

Se tot zbate ca s-adune comori, titluri și onoare
Noaptea nu are odihnă, somnul de la el s-a dus
Se gândește ca s-adune, ca s-ajungă cât mai sus

Urcă-ncet, treaptă cu treaptă, cu trudă și cu sudoare

Până-n punctul culminant și dobândi fericire
Dar când vine bătrânețea, zilele i s-au scurtat
Și coboară-n mare grabă iarăși de unde a plecat

Câte a adunat în viață, într-o clipă-au dispărut

Iar e omu ca oricare, zace-n pat pe un așternut
L-a adus mama pe lume gol, în chinuri și durere
Și iar gol din lume pleacă între patru scândurele

Ș-au rămas toate de dânsul, câte-n viață a adunat

Că nu-i sunt folositoare pe tărâmul celălalt
Omule, trecuși prin viață ca pasărea călătoare
Cât ai trăit pe pământ, la suflet te-ai gândit oare ?

Lui i-ai făcut vreun favor ?

Trupu-n pământ putrezește,
Sufletu-i nemuritor.
Ranguri, titluri și avere
Dispar toate rând pe rând
O comoară adevărată,
Ca să n-o pierzi niciodată,
Fă-o în cer la Tatăl Sfânt.

67
 O MAMĂ CU MULȚI COPII

Mamă, suflet zbuciumat

Ai crescut ș-ai legănat,
Ți-a dat Domnul mulți copii
Ca să-ți facă bucurii

Zile multe necăjite

Și nopțile nedormite
Din furcă torceai fuiorul
Și-i legănai cu piciorul

Să faci haine și să-mbraci

Copilașii tăi cei dragi
Te zbăteai mereu prin casă
Să le pui ceva pe masă

Să le pui bune bucate

Ca de foame să nu rabde
Dar când mari se ridicară
Se răspândiră prin țară

Au salarii ș-o duc bine

Nu se mai gândesc la tine
Acum când îți torci fuiorul
De copii te arde dorul

Și stai singură, pustie

Așteptând mereu sfârșitul
Ca să pleci în veșnicie

68
Vor veni la mormântare
Să-ți dea câte-o sărutare
Să-și dea ultimul sărut
Căci cu trudă i-ai crescut

69
 O TRISTĂ DESPĂRȚIRE

A murit a mea nevastă

S-a dus a mea fericire
Eu sunt orb și ea e moartă
Eu n-o văd, ea nu mă vede

Of, ce tristă despărțire

O tot strig mereu în casă
Pipăind în jurul meu
Dar găsesc numai pereți
Lacrimile-mi curg părău

Și ecoul îmi șoptește

Că s-a dus la tatăl sfânt
Să mă pregătesc de cale
Că mă duc și eu curând

70
 O VĂD AIEVEA-N VIS

A trecut doar o săptămână,

De când muri a mea soție
Ș-atâta jale e acum în sufletul meu
Iar zilele îmi par că trec atât de greu
Ca și când de atunci ar fi o veșnicie

Aș vrea s-o mai revăd

Căci sufletul mi-e plin de dor
O văd în vis aievea în câte-o noapte
Cum duce turma de oi ca să le adape
Le duce jos în vale la izvor

Eu mă căznesc mereu să-i ies în cale

Să-mi astâmpăr inima de dor
O strig mereu dar ea nu îmi răspunde,
O văd cu oile cum urcă sus pe munte
Apoi dispare cu ele într-un nor

O doamne, fă Tu o minune
Cu inima mea îndurerată
Să fiu cu ea iar laolaltă
Să o privesc în ochii ei albaștrii
Să stăm alături ca doi aștri
Ș-acolo-n lumea cealaltă

71
 OMU ȘI CODRU

Vine toamna, cade bruma, frunza-n codru-ngălbenește

Vântu o smulge de pe ramuri și prin văi o-ngrămădește
Crengile rămase goale se tot leagănă în vânt
Și de ger, noaptea-n pădure, s-aud copacii trosnind

Trist apare codru iarna, de frunzișul dezvelit

Ca și omu, când din tânăr se trezește-mbătrânit
Codrului, în primăvară, frunza iar îi odrăslește
Omul pierde tinerețea și nicicând n-o mai găsește

72
 OMUL ȘI CÂINLE

Omul când îmbătrânește

E ca un câine bătrân
Vara, fugărit de muște
Fuge și se ascunde-n fân
Și caută să se ascundă
Unde e umbra mai deasă
Dar când simte că bătrânul
Își răstoarnă mămăliga
Se ridică și se-ntinde
Și se apropie de casă.
La cei 92 de ani
Eu așa mă văd acum
Mi-a slăbit de tot puterea
Și auzul și vederea
De nimic nu mai sunt bun
Stau pe pat și-ndată adorm
Am ajuns din om neom
Dar cum mă strigă copii
Să mă duc că masa-i gata
Mă ridic să-mi caut boata
Merg și-mi iau micul dejun
Că de atâta mai sunt bun
Iar după ce servesc masa
Stau pe pat și iar adorm
Iar mai trag un pui de somn
Îți mulțumesc Doamne sfinte
Că mă ții întreg la minte
Și m-ajuți versuri să compun
Că de atâta mai sunt bun

73
 PE DEALUL CURPENOASA

Anevoie trece noaptea și mă învârtesc în pat

Aștept somnul și nu vine, și gândul mereu mă poartă
Pe unde în viață am umblat
Mă văd copilaș de-o șchioapă, sus pe dealul Curpenoasa
Pe o pajiște frumoasă, căci acolo aveam casa
Pe un câmp cu iarbă verde, cât vedeai cu ochii-n soare
Era numai casa noastră și gardul ce-mprejmuiește
Locurile arătoare
Câte un pom pe ici pe colo, cireși, vișini, peri și pruni
Pomi sădiți din vremea veche de către ai noștri străbuni
Căsuța era modestă, numai cu două odăi
Soba și casa cu focul,
Acolo am văzut lumina atunci când mi-a sosit sorocul
Soba era dormitorul, așa îi ziceau pe atunci
Iar casa cu focul, vatra unde făceau demâncare
Oala de pământ, tigaia, țăstul și-n cârlig un tuci
Străchini și linguri de lemn, pe poliță, fiecare
Și într-un colț în cămăruță, putineiul cu lapte
Sus la grindă, stinghii multe, parcă le zăresc ș-acum
Carnea porcului, acolo, toată iarna sta la fum
Pe camiță sau corlată, sticla cu rachiu de coarnă
Mă căzneam ca să ajung sticla ca să beau o-nghițitură
Dar n-o ajungeam cu mâna, că eram mic de statură
Punea tata-n gura sticlei un pahar cu gura-n jos
Tot mereu mă da de gol, era tare gălăgios
Mă urcam pe un scăunel și puneam mâna pe sticlă
Dar când să mi-o duc la gură am intrat în panică
Picioarele-mi tremurau și paharul făcea zgomot
Arde-o focul pocitură, atunci fugeam ca pisica
Și fugeam afară-n curte, știam eu ce m-aștepta

74
Apărea în ușă muma și ținea în mână o boată
În odaie, pat de scânduri, de la sobă la fereastră
Pe el pătura de lână, nu saltele ca acuma
În alt pat pe lângă sobă se culca mama Maria
De sărmana bunicuță îmi aduc de ea aminte
Mă dezmierda cu blândețe, mă legăna pe genunche
Purta în jurur-i o centură ș-un briceguț, cam de-o
șchioapă
Agățat de un lănțișor , purtau bătrânele toate,
Obiceiul dacilor
Într-o cutie de lemn, într-un cui mai jos de pat
Era ceasul cel de masă, pe care tata-l cumpărase
De la Tata Mohâmblat
Un ceasornicar de frunte, avea casă-n Tg-Jiu
Un jidan bun, cu renume, așa după câte știu
Țăcănea atât de tare, că s-auzea pe prispă afară
El mi-a fost programatorul, ca să nu întârzii la școală
În obor mai avea tata, pentru jug, doi mândrii boi
Doi viței, vaca cu lapte și vreo douăzeci de oi
Vânduse tata juncii și vaca când împlinisem cinci ani,
Și mai făcu o odaie, lângă celelalte două,
Pe un zid de bolovani
Mă făleam și eu la școală, către colegii mei
Că am și eu o casă mare compusă din trei odăi
Dar acum au pierit toate, casa a ars din temelie
Pomii cei bătrâni căzură, doborâți de vijelie,
Pe pajiștea cea frumoasă au plantat salcâmi și vie
Dac-ar veni mama Maria din tărâmul celălalt
Azi n-ar mai cunoaște locul, unde ș-a petrecut viața
Și unde m-a legănat

75
 PE DRUMUL MÂNTUIRII

În curând îngerul morții

În fereastra mea va bate
Și eu plec pe cale lungă
Cu păcate rele-n spate

Prin vămile-ngrozitoare
Satanele mă așteaptă
Voi fi hărțuit pe cale
Până sus la judecată

Iar aici o altă frică

Unde-oi fi repartizat,
Voi fi pus în partea dreaptă
Ori în iadul blestemat ?

Îngrozit alerg la tine

O Iisuse, al meu iubit
Sufletul mi-l curățește
Să nu plec nemântuit

Și-ntr-un colțișor m-așează

Stăpâne, în raiul tău
Cu toți drepții laolaltă
Să te pot slăvi mereu

76
 PE PLAIUL COPILĂRIEI

Nepoatele lui Motancea,

Valentina și Maria,
Au urcat pe dealul Merilor
Să mai vadă odată locul
Unde ș-au făcut copilăria.
Pe poteca-ntortocheată
Cresc arbuștii pe cărare
S-a schimbat tot dealu acela
Niciun farmec nu mai are.
Nu e Ioana, nu e Veta,
Cu cioporelul de capre
Nu-i nici Măria lui Micu,
Cu cioporelul de oi,
Cum le ducea să le adape.
Iar poienile imense
Presărate cu bujor
Dispărură ca prin farmec,
Mărăcinii la tot pasul
Cresc pe tot cuprinsul lor
Printre fagii cei bătrâni
Iată conacul s-arată
Dar nu se mai văd bunicii
Astăzi nimeni nu le așteaptă.
Și când au voit să intre
Au găsit poarta-ncuiată.
Colo-n strunga de altădată
S-a înălțat un paraclis
Ar fi vrut ca să se-nchine
Dar ș-acolo era-nchis.
Au plecat să-și ia dejunul

77
La troiță sub un fag
Ș-au plecat înlăcrimate
De pe locul lor de joacă
De pe plaiul lor cel drag.

78
 PE TĂRÂMUL CELĂLALT

O sărmana mea nevastă, din lume de când te-ai dus,

Tu, în fiecare noapte, îmi apari mereu în vis
În noaptea care a trecut în vis mi te-ai arătat
Urcam amândoi alături pe un munte foarte-nalt

Prin zăpada pân la brâu, am ajuns cu mare greu

Iar pe partea cealaltă, de pe muntele de stâncă
Se vede un tablou de groază, în față-i un mare hău
O prăpastie imensă coboară-ntro vale adâncă

Eu am chiuit odată de pe culmea acelui munte

Dar toată valea-i pustie, nici ecou nu-mi răspunde
M-am trezit din visul acela și atunci m-am întrebat,
Către valea întunecoasă, nu cumva mergeam în iad?

Sau ai venit să-mi arăți mie că prăpastia aceea

E locul ce ne desparte de tărâmul celălalt
Că vedeam în depărtare peste valea întunecoasă
Ca un peisaj de toamnă, o pajiște tare frumoasă

Într-o liniște profundă am urcat întregul drum

Nu cumva locul acela-i unde locuiești acum ?
Fără să-mi zici nici o vorbă, ai pierit de lângă mine
De ce m-ai lăsat acolo, de ce nu m-ai luat cu tine?

79
 PENDULA

Ceasule, dușman al vieții,

N-ai odihnă zi și noapte
Tu, de acolo din perete,
Îmi numeri zilele toate.

Ticăie mereu pendula,

Colo-n cuiul din perete
Trece ziua, trece noaptea
Trece timpul pe-ndelete.

Și pendula mereu bate

În ciuda voinței mele,
Anii trec pe lângă mine
Ca un stol de rândunele.

Bate-n cui mereu pendula

Și odihnă nu mai are,
Trece viața, se duc anii
Ca păsările călătoare

Mă gândesc mereu cu jale

Cu al ceasului ticăit,
S-au dus anii tinereții
Mă văzui îmbătrânit

Și pendula mereu bate

Zile, nopți și ani la rând
Bătrânețea-mi dă târcoale
Eu m-apropii de mormânt.

80
 PISOIUL GETII

Azi o auzii pe Geta

Cum povestea la vecini
Că s-a jucat cu pisoiul
Ș-a zgâriat-o pe mâini

Dar nu-i de vină pisoiul

Și tot Geta poartă vina
Că l-a călcat cumva pe coadă
Și s-a-nfuriat jivina

Nu vă jucați cu pisoii
Sunt agresivi, nevoie mare
Dacă-i supărați o clipă
S-ar putea ca să vă muște
Și de mâini și de picioare

Dacă ai cumva pisică,

Să n-o culci cu tine-n pat
Că umple casa de purici
Toată noaptea-ți dă de lucru
Te saturi de scărpinat

81
 PLOAIA MOCĂNEASCĂ

După seceta prelungă

Domnul se milostivi
Peste plaiurile țării
Ploile le slobozi

Fără tunet și furtună

Pe aici, în zona noastră
Încontinuu zi și noapte
Căzu ploaie mocănească

Bucuroși acum, țăranii

Vor ieși la semănat
Seamănă culturi de toamnă,
Cele de vară s-au uscat

Să-l rugăm pe Tatăl Sfânt

Pentru anul care vine
Să le dea ploaie la timp
Mult belșug și numai bine.

82
 POCĂIȚI-VĂ POPOARE

Doamne, mai am șapte ani și mă apropii de o sută

Iar în viața asta lungă n-am mai întâlnit vreodată
Așa arșiță cumplită

Stă pământul să s-aprindă soarele arde cumplit

Fericiți vor fi aceia ce rabdă pân la sfârșit
Ne spunea mântuitorul, când predica pe pământ
Precum semnele s-arată se-mplinește al său cuvânt

S-a umplut întreg pământul de spurcăciuni și păcate

Bunul nostru creator până când o să ne rabde ?

Foc pe pământ va trimite, și domnul va curăți

De spurcăciuni și păcate și lumea se va rări
Și va pieri multă lume că va merge zi și noapte
Om cu om a se-ntâlni

Va lua Domnu-n ziua aceea și apa de pe pământ

Vom vedea de pe înălțimi îndepărtări strălucind
Și vom porni într-acolo, spre acel loc luminos
Și în loc să găsim apă vom găsi grămezi de aur,
Dar le-ntoarcem spatele că nu ne sunt de folos

Pocăiți-vă popoare, iată semnele s-arată

În curând va veni Domnul, ne cheamă la judecată
Și va plăti tuturora, care precum a lucrat,
Bun și milostiv e Domnul, al cerului împărat

83
 POMANA LUI MAMAIA
(23 iulie 2022 )

Ioană, suflet călător,

Îmi arde inima de dor
Pe tărâmul celălalt
Tu te-ai dus și m-ai lăsat.

Bătrân și neputincios
Abia mă ridic de jos
Îmi erai de ajutor
Că sunt și nevăzător

Când te știam lângă mine

Amândoi o duceam bine
Depănam în plină noapte
Evenimentele toate

De când singur am rămas

Mă trezesc din ceas în ceas
N-am cu cine să discut
Și stau în pat ca un mut

Vino noaptea, când și când,

Din sicriul din mormânt
Și din somn să mă trezești
Jalea să mi-o risipești

De la noi, de când te-ai dus

Inimile noastre triste,
Au oftat mereu ș-au tot plâns

84
Azi copii s-adunară,
De pe unde sunt prin țară
Ca să-ți facă o pomană.

În oraș, în colonie
Pentru a ta pomenire.
Maria și Valentin
Îți fac multe parastase
În vale la cimitir

Iar Lenuța și Vasile

La Mușca la mănăstire
La Mușca și la Muncel
Pentru al tău suflețel.

Să ai sufletu-mpăcat
Dumnezeu fete ți-a dat
Le-ai crescut, le-ai alăptat
Nu degeaba-ai legănat

85
 POPORUL NU MAI RABDĂ

Domnul George Simion și cu alți mulți patrioți

Vor să scoată lumea-n stradă, să scape țara de hoți
Să dizolve parlamentul și să dea guvernul jos
A ajuns, precum se spune, cuțitul până la os

Prețuri mari la alimente, motorină și benzină,

Facturile explodează la gaze și la lumină
Ne jupoaie șarlatanii, banca ridică Roborul,
Și dobânda s-a dublat, mai rabdă oare poporul?

Ratele mereu crescură, cei de sus de la putere

Au dus țara la mezat ca să-și facă ei avere
O să meargă-n pușcărie acei blestemați mișei
De la mic și pân la mare să scape țara de ei

86
 PROVERBE

Două-n lume te omoară

Omul prost și calea lungă,
Dar mai tristă-ți este viața
Atunci, când din întâmplare,
Rămâi fără bani în pungă.

Omul prost îl ocolești

Dar punga, rămasă goală,
Te mână pe altă cale
Alți bani să agonisești

Decât cu un prost la câștig

Mai bine c-un hoț la pagubă

Cu un prost la un câștig,
Când ajungi la o împărțeală
S-ar putea să te sfădești
Dar o pagubă cu hoțul
Repede o depășești

87
 PUTEREA VINULUI

Soarele încălzește tare, se coc strugurii în vie

În curând culesu-ncepe, iar e mare veselie
Iarăși se umple butoiul cu vin dulce aromat
Cum îl beau mă amețește și mă trântește în pat

Vin, licoare aromată, eu te beau că tu ești bun

Tu te urci la cap îndată, mă trimiți pe drum nebun
Picioarele mi se moaie, într-un șanț mă prăvălesc
Acolo voi dormi bine, până când iar mă trezesc.

Dar vin cei de la salvare și din șanț încet mă scoală

Unul zice, lasă-l frate, ca să doarmă mai departe
Ăsta e bolnav din oală

88
 RĂZBOIUL DIN UCRAINA

Pe pământ Satana umblă,

Tot timpul e printre noi,
Să-nvrăjbească omenirea,
Să ne îndemne la război.
În Ucraina-nvecinată
S-aud tunurile cum bat
De vreo șase luni de zile
Luptele n-au încetat
Centrala din Zaporoje
Stă gata să explodeze
A băgat spaimă-n popor
Bătrâni, femei și copii
Fug mereu din calea lor
Zilnic sirenele sună
Vin rachetele în zbor,
Prin orașe asediate
Cad clădiri, bătrânii mor
Cad spitale, grădinițe,
Mor copii nevinovați
Și colo-n câmpul de luptă
Mor mulțime de soldați.
O sărmanelor popoare
Mai lăsați războiul jos
Voi sunteți creștini cu toții
Sunteți frați întru Hristos
Opriți odată măcelul
Încetați a vă mai bate
Nu mai ascultați porunca
A celor mari din palate
Dacă le place războiul

89
Să se bată între ei
Să lase poporu-n pace
Arză-i focul de mișei

90
 REZULTATUL BĂUTURII

Diavolul se arătă
Și unui om îi grăi
Omule tu vei muri
Dacă astăzi nu vei face
Una din aceste trei

Să-l omori pe tatăl tău,

Sau să bați pe sora ta,
Sau să-ncepi din nou să bei

Să-l omor pe tatăl meu?

Vai, mă tem de Dumnezeu,
Nici pe sora n-o s-o bat
Nu fac nici acest păcat

Mai bine încep să beau

Căci a bea și iar a bea
Nu e o faptă așa de rea

Însă după ce bău

Își uită de Dumnezeu
Omul sora ș-o bătu
Ș-a ucis pe tatăl său

91
 ROMÂNII STĂPÂNI LA EI ACASĂ

Tare-s supărați românii

Că-i comandă acum străinii
De la Paris și Berlin
Sfaturi, ordine le vin

Cum să ne gospodărim,
Cum să economisim,
La apă curent și gază
Și ce să punem pe masă

La Bruxelles, doamna Ursula

Ne-a făcut meniu acuma
Și ce trebuie să mâncăm
Dumneaei și alte fuste
Ne spun să mâncăm lăcuste

Lăcuste și gândăcei
Să mănânce dumneaei
Și cu acoliții săi

Pe noi să ne lase-n pace

Să mâncăm doar ce ne place
Lapte brânză și smântână
După datina străbună

Carne, șuncă și cârnați

Precum am fost învățați
Dacă tot ne supărați

92
Noi ne punem în mână șorțul
Ș-o să depunem divorțul
Ș-o să spunem tuturor
Românii nu-ngenunchează
Sunt stăpâni la ei acasă
Sunt stăpâni în țara lor

93
 RUGĂCIUNE
(un păcătos către sfinția sa, protosinghelul, Irodion
Breaz, starețul mănăstirii Vișina din Bumbești-Jiu)

Mi-e tare dor părinte și mult m-aș bucura

Ca să mai trec odată pe la sfinția ta
Să-mi dai cu mir pe frunte, să-mi zici o rugăciune
Ispitele Satanei să fugă de la mine.

Că vin în somn adesea când dorm în așternut

Să-mi ceară socoteală de multele păcate pe care le-am
făcut
Tresar în somn cu frică cu sufletu-ngrozit
Că plec curând din lume și plec nemântuit

Dar m-a lăsat puterea, că anii lungi ai vieții

Trecut-au peste mine ca anii tinereții
Picioarele nu m-ajută s-ajung la mănăstire
La sfânta tăinuire când stai la rugăciune

Mai roagă-te părinte, te rog, și pentru mine

Și eu aici în casă, în rugăciunea mea
Te pomenesc părinte și pe sfinția ta

Mă rog și zi și noapte la pronia cerească

Ca Domnul să mă ierte și să mă mântuiască
Că nu este om în lume, precum eu am constatat
Ca de vrășmașul diavol să nu fie înșelat.

94
RUGĂCIUNEA UNUI MANIFESTANT

Dă-ne Doamne-n fruntea țării

Patrioți, oameni de soi,
Ca să scoată România
Din colaps și din nevoi

Corupții, la pușcărie
C-au supt sângele din noi,
Au înglobat România
În datorii și nevoi

Ție îți mulțumim Doamne

Pentru grija ce ne-o porți
Ai milă de noi, românii
Scapă-ne țara de hoți

Să recăpătăm mândria
Demnitate iar s-avem,
La porțile Europei
În genunchi să nu mai stăm

Ce ne vor europenii,
Ar dori să pună jugul
Peste gâtul acestui neam
Au uitat că noi ne tragem
Din Mihai și din Ștefan

Noi am fost de când e lumea

Și vom fi mândru popor
Jugul ce ni-l doresc nouă
Să-l poarte pe gâtul lor

95
 S-A ÎNCHEIAT EPOCA

Sus la stâna din Argele

Plânge o mamă de durere
Mama își plânge feciorul
Care pășuna cioporul

Filimon cel lat în spate

Ce nu se temea de moarte
Zace acum pe un pat lungit
C-a fost de un fulger lovit

O năpraznică furtună
S-a năpustit peste turmă
Și un fulger mânios
L-a trântit lângă oi jos

Iar cățeaua cea bătrână

A venit urlând la stână
Ș-atunci mama a prins de veste
Că feciorul nu mai este

Ș-a plecat în căutare

Sus pe muntele cel mare
Iar în vârf, pa Sapa sus
L-au găsit pe cel răpus

El zăcea fără suflare

Iar o sută de mioare
Câte-au fost juru-i roată
Au căzut cu el deodată

96
Cu durere și cu jale
Pe a muntelui cărare
Îl coboară-n sat la vale
Ca să-i facă-nmormântare

Și îl jelesc cu durere
Copii ș-a lui muiere
Pe cel ce le-a fost odată
Ei bărbat, la copii tată

Mama-l plânge cu durere

El a fost a ei putere
El s-a îngrijit de turmă
Până-n ceasul de pe urmă

Și nu-i durere mai mare

Pe pământ, din câte știu
Ca o mamă, când își vede
Pe fiul ei în sicriu

În satul Ungureni, Crasna

Și precum mi-aduc aminte
Ciobani mândrii, cu renume,
Toți au fost din tată-n fiu

Ca Filimon Turbăceanu,
Cuscru-i Constantin Jianu
Și fiul lor Porumbel,
Toți aveau mândru ciopor
Iar cu Filimon Jianu
S-a-ncheiat epoca lor

97
 SATUL DE ALTĂDATĂ

Când eram tânăr odată, cu sărmana mea nevastă

Toată vara aveam de lucru, când la sapă, când la coasă
Când venea toamna culesul, treceau carele-ncărcate
Pe șoseaua satului scârțâind de greutate

Ziua culegeam porumbul, și noaptea tăiam cocenii

Nu dormeam întreaga noapte să fim în rând cu sătenii
Descărcam porumbu-n curte, făceam clăci la curățat
Era multă veselie pe la casele din sat

Când terminam cu porumbul, ne culegeam viile

Vinul nou curgea în cadă și umpleam butoaiele
Când se lăsa înserarea vedeai vecini pe la poartă
Se lăudau între dânșii cu recolta adunată

Se cinsteau mereu vecinii cu vin dulce din butoi

Era multă voie bună, pe atunci în sat la noi
Banii ne lipseau cu totul, n-aveam bani măcar de-o pâine
Și nu se plângea vreunul de grija zilei de mâine

Azi suntem boieri cu toții, vine pensia la poartă

Nu mai vezi săteni cu sapa stând în soare ziua toată
Acum când avem de toate voia bună a dispărut
S-a dus viața cea frumoasă, lumea șade-nchisă-n casă
Omu-i trist și abătut.

98
 SĂ NU UITĂM EROII

Sus colo-n Poiana Lungă, de la tata am auzit

Mulți eroi la datorie, au căzut ș-au putrezit
Trecând peste ei în grabă, hoardele germanilor
I-au lăsat să putrezească, i-au dat pradă corbilor
Zeci de ani ale lor oase pe poiană au putrezit
Le-a ars sorele de vară, le-a bătut ploaie și vânt
Cei ce conduceau comuna nicidecum nu s-au gândit
Oasele lor să le adune, să le-ngroape într-un mormânt
Dar ciobanii, vara-n munte, cu oile-n pășunat,
Oasele le adunară și prin gropi și multe scorburi
Cu milă le-au așezat
Domnul nu i-a dat uitării pe acești eroi strămoși
Le trimise mângâiere călugări evlavioși
Episcopul Dionisie și starețul Benedict,
Pe stilul vechi slujesc dânșii, pe Trântor, în noul schit
Au căutat pe poiană oseminte să găsească
Ca să le facă-ngropare cu slujbă arhierească
Și cu mare, multă trudă o capelă ridicară
Pentru cei ce-aici căzură pentru dragoste de țară
Iar de acum înainte sus pe creasta munților
Pomeniți vor fi de-a pururi de ziua Eroilor
Pomeniți-l printre dânșii și pe Petre, tatăl meu
A fost camarad cu ei ș-a luptat ca un erou
Pentru a lui vitejie, tata a fost decorat
De generalul Averescu și regele Ferdinand
Cu crucea sfântului Gheorghe și virtutea militară
C-a luptat cu vitejie pentru rege, neam și țară
Două frumoase medalii fluturau pe pieptul lui
Care reflectau lumină în razele soarelui
Luptele înverșunate pe eșarfă i le-au pus

99
Înscrise pe patru trese, Carpați, Mărăști, Mărășești,
Oituz.

100
 SĂRMANA INIMĂ

După atât amar de vreme

Inimă, ai obosit
Nouăzeci de ani trecură
De când bați necontenit.

Bați întruna zi și noapte

În a pieptului carcasă
Și ești mereu schimbătoare
Când ești tristă, când voioasă.

Va veni în curând vremea

Când Domnul va rândui,
Să te oprești din bătaie
Pentru a te odihni.

Și-n veci vei avea odihnă

Atunci, inimă bătrână,
Din țărână ai fost făcută
Și iar te-ntorci în țărână.

101
 SĂRMANE CĂPRIOARE

Pe băncuța de la poartă m-am așezat într-o seară

Ș-auzii în deal la vie un zbierăt de căprioară
Și zbierătu-i duios, mi-a adus în suflet jale
Voi de unde mai beți apă, sărmanelor căprioare?

Că de așa arșiță mare, izvoarele au dispărut

Numai colo-n râul Sadu mai e apă de băut
Până acolo-i cale lungă, peste dealuri și vârtoape
Gingașele căprioare, nu pot merge să s-adape

Doamne ai milă de ele și de ele și de noi

Curmă arșița cumplită și trimite pe pământ ploi
Să curgă pâraiele, să curgă apă-n izvoare
Să nu mai rabde de sete sărmanele căprioare

102
 SECETA 2022

Soarele ne arde groaznic

Stă văzduhul să s-aprindă
Aerul îi inspirabil
Și-n odaie și pe tindă

Și de așa foc și căldură

Au secat apele multe
Seacă Dunărea cea mare
Seacă râurile din munte

Printre bancuri de nisip

Se strecoară-ncet vapoare
Și de sete, sus pe munte,
Rabdă cerbi și căprioare

Se aprind, pe ici, pe colo

Și ard lanuri mari de grâu
Se aprind păduri și pajiști
A secat și apa-n Jiu

Așa secetă cumplită

A mai fost aici la noi
După cum mi-aduc aminte
În anul douămiidoi

Și acum a fost căldură

Ș-au secat fântâni și ape
Zbierau vitele de sete
Nu aveau unde să s-adape

103
 SEMNELE NATURII

Iată c-a sosit și toamna

Și pe câmp nu mai sunt flori
Soarele nu ne mai arde
Când s-arată printre nori

Nopțile se răcoriră
Păsări nu mai ciripesc
A-nceput să cadă bruma
Florile se ofilesc

Frunza-n codru-ngălbenește
Cerbii boncăne-n pădure
Vrăbiuțe pe la cuiburi
A-nceput să se adune

Și sătenii au dat buzna

Pe deal la cules de vie
După semnele naturii
Avem iarnă timpurie

104
 SFATUL ȚĂRANILOR

Țăranii se adunară
La o margine de drum,
Și discută între dânșii
Despre timpurile de acum

Ce ne facem frățioare,
Ăștia au scumpit benzina
Benzina și motorina,
Nu mai merge limuzina

Nu mai merge nici tractorul,

Cu ce mai lucrăm ogorul
Zice Gheorghe al lui Petrică,
Nu te teme măi Costică
Că ne cumpărăm cotigă

Cu cotiga și măgarul
A trăit tata, sărmanul
Mai spunea sărmanul tată
De timpurile de altădată

Că punea doi boi la plug

Și ara ogorul lung
Nu avea semănătoare
Ca acuma, frățioare,

Cu călcâiul și piciorul
Muma semăna ogorul
Acum, porumb, pentru măciniș
Cumpărăm de la Prundiș

105
Pâinea vine gata coaptă
Și ne-o atârnă de poartă
Cât o ține, cât o merge,
Pân-o face altă lege

Iar atuncea ce ne-om face

Nu mai avem dobitoace,
Pe ogoare au crescut spinii
Că le-au părăsit românii

Nu e plugul nu e grapa
Nu mai știm să dăm cu sapa
Dar foamea ne dă povață
De nevoie omu-nvață

Este o vorbă care spune

Că foamea la drum ne scoate
Iar de ajungi la golătate
Fugi și te ascunzi în pădure

106
 STĂPÂNI ÎN ȚARA LOR

Românie, Românie,
Ai intrat în Europa,
Ș-ai ajuns o colonie

Noi, chiar de la aderare

Am jucat cum ne-au cântat
De intrat în spațiul Schengen
Nici până azi n-am intrat

Am jucat cum ne cântară

Fiindcă am fost disciplinați
Ne-am crezut egali cu toții
Și nu marginalizați

De la Bruxelles ne dau lecții

Ce meniu s-avem pe masă,
Să facem economie
La apă, curent și gaze

Dar iarna care urmează

Se arată o iarnă grea
Ne vom înveli cu pături
Ș-om trăi cum vom putea

Ba ne-au dat și ONG-uri

Să ne ajute-n dezvoltare
Dar în loc să construiască
Ne-au adus la ruinare

107
Au închis fabrici și mine
Au închis termocentrale
Și românii, cu duiumul
Au plecat peste hotare
La viitoarele alegeri
Așteptăm să se ivească
Patrioții din popor

E de ajuns cu plecăciunea
Și punând picioru-n prag,
Să le spună că românii
Sunt stăpâni în țara lor

108
 SUPĂRARE

Tristă-i ziua fără soare,

Noaptea fără cer senin,
Dar mai tristă-mi pare masa
Fără țuică, fără vin.
Nici mâncarea nu-mi mai place
Îmi pare că e venin,
Dar mănânc că n-am ce face.

C-așa Dumnezeu a vrut,

Să mai treac-o lună, două,
Ș-am s-o iau de la-nceput.
Ș-o să-mi alung supărarea
De gust amar și venin,
Ș-o să-mi îndulcesc iar viața
Și cu țuică și cu vin.

109
 ȘI EU AM FOST CIOBAN

Toamna a intrat în drepturi

Sus pe munte a căzut bruma
Ciobanii își fac bagajul
Să coboare-n sat cu turma

Le mai duc să pășuneze

Pe câmpii către banat
Iar când va veni zăpada
Se întorc cu ele acasă
La saivan pentru iernat

Triști apar acuma munții

Fără turme de mioare
Vântul șuieră prin codrii
Și prin stâni rămase goale

Mai încolo-n primăvară

Pe la sfântul Constantin
Stâna iar va prinde viață
Turmele pe munți revin

Și va paște iarbă crudă

Turma blândelor mioare,
Iar va chiui băcița
La stâna din lăsătoare

E un farmec fără margini,

În munți, vara pe la noi,
Peste tot auzi cum sună
Tălăngile de la oi

110
Sus pe vârf doinesc ciobanii
Lângă turmele de miei
Ce n-aș da să mai fiu tânăr
Să fiu mândru printre ei

111
 TRAGICĂ ÎNTÂMPLARE

Ciobănaș de la miori
Unde-s fu moartea să mori,
Sus în vârful muntelui
În bătaia vântului.
Filimon al lui Jianu,
L-a găsit moartea, sărmanu,
Sus pe muntele înalt
Cu turma la pășunat.
Colo sus, în vârful Sapa,
Moartea vru să-i sape groapa
Un nor negru și urât
Peste munți s-a năpustit,
Și un fulger mânios
Îl trânti cu fața-n jos,
Iar o sută de mioare
Au căzut cu el deodată
Să le aibă lângă el
Și pe lumea cealaltă.
Dar un câine credincios
Cu turma ce-a mai rămas,
Coboară spre stână-n jos
Și lătrând a dat de veste
Că Filimon nu mai este.
Sărmanele mele oi
Acum mă despart de voi,
Partea ce mi se cuvine
Le-am ales, le iau cu mine,
Iar pe voi pe cele multe
Eu vă las acum pe munte.
Cine v-o mai îngriji,

112
 Cine v-o mai ciobăni,
Cine v-o mai pășuna
Și de lupi v-o apăra?
Iar tu ,mama mea bătrână,
Nu mai plânge acolo-n stână
Eu așa am fost ursit
Să mor de fulger lovit.
Cioporul ce l-am ales,
Eu mi-l duc imediat
Pe tărâmul celălalt.
Pe-o pășune minunată
Unde tata mă așteaptă.
Veca, mama ta, sărmana,
Nu se vindecase rana,
De când tatăl tău muri,
Și iată-o durere cumplită,
Iarăși sufletu-ți răni.
Că nu-i durere mai mare,
Care vine pe pământ,
Ca atuncea când părinții
Își bagă fii-n mormânt.

Dumnezeu să-ți odihnească sufletul tău

zbuciumat, bătut de viscole și ploi, alături de
sufletul bunicului tău, Filimon Turbăceanu,
bunul meu prieten cu care am ciobănit pe
Griva, în cortul drepților săi.
Adio, în curând voi veni și eu la voi,
DUMITRU MOTANCEA
Bumbești Jiu
Etate, 92 ani, 5 iulie 2022

113
 TRIBUTUL

La o vârstă înaintată
A murit muma Florica,
Și-i luă locu-n Curpenoasa
A lui Giuverdea, Rodica.

Un vițel fu învoiala
Pentru un an, să-l dea tribut
După câțiva ani de zile
I se păru că-i prea mult.

Și din nou făcură târgul

Câte-un ied sau câte-un miel
După cum vedeți tributul
Tot coboară-ncetinel

Și tributul mereu scade

Încontinuu, an de an
Iar acum primi Vasile
10 ouă ș-un gâscan.

114
 TROIȚA DE LA FÂNTÂNĂ

Cruce sfântă părăsită

Tristă stai lângă fântână
Cei ce aici te ridicară
S-au făcut de mult țărână

Cu speranță și credință
Ei aici te-au ridicat
Să le fi ocrotitoare
Pe tărâmul celălalt

În tine le-a fost speranța

Până în ultimul ceas
Dar lumea e trecătoare
Ei s-au dus, tu ai rămas

Azi stai tristă și pustie

Lângă acest sărman izvor
Și privești îndurerată
La tot omul călător

Că lumea din vremea noastră

De credință e străină
Trec mereu pe lângă tine
Dar niciunul nu se-nchină

115
 TRUDA STRĂBUNILOR

Au trudit din greu pe-aice străbunii din neamul meu,

Osteneala le-o cunoaște numai bunul Dumnezeu.

Moș Dumitru Mocinescu, cu nevastă și copii,

Au trudit din greu săracii, cât au fost pe lume vii.

Eu am luat din greu ștafeta ș-am dus munca mai departe

Cu nevasta și copii, am trudit s-avem de toate.

Pustiul mereu se-ntinde peste plaiul Bumbeștean

Holde mândre părăsite și conace, an de an.

Ție îți mulțumesc Doamne pentru grija părintească

Fiindcă n-ai lăsat pustiul, truda să mi-o cotropească.

Și ai îndemnat să vină călugării de la schit,

Terenul să-l moștenească, locul să fie sfințit.

Un sfânt lăcaș înălțară unde aveam strunga de oi,

Toaca, clopotul răsună peste codrii peste văi.

Mult se bucură străbunii de al clopotului glas,

Și de truda lor de veacuri că pustie n-a rămas.

Pentru multa lor sudoare ce a udat acest pământ,

În veci fie al lor nume pomenit de tatăl sfânt.

116
 ȚIGANUL ÎN ARMATĂ

Țiganul fiind militar

S-a bătut cu un soldat
Și primind un pumn în față
Nasul odată s-a umflat

Când se dete adunarea

Căpitanul l-a întrebat
Ce-ai pățit la nas băiete
Că văd că e cam umflat?

Să trăiți domn căpitan

Din greșeală m-am mușcat.
Dar cum ai putu ajunge
Că nasu-i mai jos de gură?

Să trăiți domn căpitan

M-am urcat pe o butură

117
 UN COLȚ DE RAI PE PĂMÂNT

Sus pe dealul de la vie cântă cucu pe-nserat

Și salcâmii își revarsă tot parfumul peste sat

Ce frumos e pe uliță, colo-n scăpătat de soare

Primăvara când salcâmul, peste tot e plin de floare

Peste sat plutește-n aer tot parfumul ca un nor

Mă gândesc că-n vremea aceea, chiar mi-ar pare rău să
mor

Stau bătrânii pe la poartă până-n noapte, pe-nserate

Și admiră peisajul, că nu știu dacă la anul, de el să mai
aibă parte

Încântați de frumusețe și de farmec, zic în gând

Ție îți mulțumim Doamne, că ai pus raiul pe pământ.

118
 UN SUFLET CĂLĂTOR

Nu e durere mai mare care vine-n astă lume

Ca atunci când pe cel drag l-ai pierdut de lângă tine
Pe cel ce ți-a fost alături lângă tine-ntreaga viață
Ca un hoț apare moartea și ți-l răpește din brață

Și rămâi singur pe lume, plângi mereu și te jelești

Amintirile-ți dau năvală, ai dori să-l întâlnești
De când buna mea nevastă, de lângă mine a plecat
Lacrimile-mi curg întruna, ochii mei nu s-au zvântat

O jale grea și amară, pe inimă mă apasă

O tot caut pretutindeni și-i plâng urmele prin casă
O tot strig și zi și noapte, dar nu-mi dă niciun răspuns
Călător e al ei suflet către cer la Tatăl sus

Fără ea acum îmi pare că-i pustie-ntreaga casă

E pustiu acum și locul unde ea ședea la masă
Îmi pare c-o văd aievea pe locul unde ședea
Ș-aș dori cât mai degrabă să mă duc și eu la ea

Nu pot să mă-mpac cu gândul, nicidecum că ea e moartă

O aștept mereu să vină ca s-o văd și să mă vadă
Voi purta durere-n suflet de acum și pân la moarte
Până când îngerul morții din piept sufletu-mi sloboade

119
 UNDE-S ANII TINEREȚII

Vasilică tinerele,
Ai ajuns zilele grele,
Trecu viața ca un vis
Ani frumoși ai tinereții
Oare unde v-ați ascuns?
Ai căuta zi și noapte
Peste văi peste vârtoape
Dacă-ai ști că-i mai găsești
Ai bea vin, rachiu și bere
Ca să prinzi din nou putere
Și să poți să-ntinerești.
Ieri erai fecior de frunte
Și iubeai mândruțe multe,
Pe unde le-ai apucat,
Și-nvârteai pe Nicolița
De-i zbura în vânt catrința
Pe la horile din sat.
Acuma scăzu puterea
Și auzul și vederea,
Viața trece ceas de ceas
Amintirile frumoase,
Cu mândruțe drăgăstoase
Doar în vis ți-au mai rămas.

120
UNUI DEMNITAR CĂZUT ÎN PATIMA BĂUTURII

Nu cerceta cum e pământul

E de dulce sau e de post
Cercetează-te pe tine
Ce-ai ajuns și cine-ai fost

Pe cai mari ai fost odată

Om vestit și salutat
Iar acum, un terchea-berchea
Ai ajuns de râs în sat

De la crâșmă vi tot mangă

Nu ai un pic de orgoliu
Râd copii toți de tine
Că din șanț făcuși fotoliu

121
 VAI DE ȚARA ROMÂNEASCĂ

A fost rău cu Ceaușescu,

Dar acum îl regretăm
Astăzi, sus în fruntea țării
Ar fi bine să-l avem
A fost greu cu comuniștii
Fiindcă-a fost strictețe mare
Am ales democrația
Ș-am ajuns la ruinare
Casele-s pustii prin sate
Țăranii le-au părăsit
Ș-au plecat peste hotare
Care pe unde-au găsit
Fabrici mândre de altădată
Combinate și furnale
Băieții deștepți, meșteri mari
Pe toate le cumpărară
Ș-apoi le falimentară
La fier vechi le-au dat pe toate
Ș-au ajuns miliardari.
Acum ei sunt la putere
Și ne conduc precum vor
În zadar aleșii noștri
Vor să construiască-n țară
Ce au promis la popor,
Magnații le astupă gura
Fiindcă au interese
Pentru buzunarul lor
Dar niciunu-n țara noastră
Nu vrea ca să investească
S-a golit de tot bugetul

122
Guvernanții se împrumută
Și nu la orice dobândă,
Vai de țara românească.

123
 VECINA GETA

Geta e un suflet milos

Mereu aleargă-n sus și-n jos
Ar vrea pe toți ca să-i ajute
Dar timpul trece foarte iute

Și-i tot pe drum mereu sărmana

De la Tuțu la Mioara
La Tuțu face mâncare
Pentru bătrâna lui mamă
Că are burta mare

Are o burtă ca un sac

Lapte, pâini întrânsa încap
Și de așa bucate multe
I-a crescut pân la genunche

Și la colega ei Mioara
Se mai duce câteodată
Și ea trebuie ajutată
Are copii și nepoți
Și poartă grija la toți

Are ș-o mamă bătrână

Și e bolnavă de o mână
O tot strigă pe Mioara
De cu zori și până seara

Ca s-o schimbe, să-i dea apă

Nu știe ce să-i mai facă
Vine Geta s-o ajute
Și la vatră și prin curte
124
La toate în gospodărie
Chiar și la cules de vie
Mai avu pe cap plocon
Pe sărmanul Hornea Ion

Acu de el a scăpat
S-a dus la orfelinat
La un azil la Novaci
Așa-i viața ce să-i faci

125
 VIAȚA E DOAR EA

A trecut numai o lună de când mi-a murit nevasta

Fără ea, acum îmi pare, c-a rămas pustie casa

Am copii lângă mine și cu milă mă-ngrijesc

Dar ei pleacă, rămân singur, n-am cu cine să vorbesc

Atunci mă cuprinde jalea și nevasta-mi vine-n gând

Și ea-i singură, sărmana, în sicriul din mormânt

Atunci când era în viață, intram seara-n așternut

Și ne prindea miezul nopții tot amintiri depănând,
Prin câte-n viață am trecut

Dar acum când rămân singur, amintirile-mi dau năvală

Așa-i viața, n-ai ce-i face, e și dulce și amară

126
 VIN COPIII

Vin copiii de prin țară

A-nceput culesul viei
Astăzi, iar o mare grijă
Cade pe capul Măriei

Să le găsească parcare,
Să le asigure cazare
Toată ziua lângă vatră
Să ne facă demâncare

Că suntem vreo treisprezece,

Precum calculul-l făcui,
Iar din grupul lor lipsește
Strănepotul meu Ștefan
Și nepotul Adrian
Cu toată echipa lui.

Eu sunt cel mai bogat om

Mai fericit decât toți,
Când îmi văd ograda plină
De copii și de nepoți

127
 VIN NEPOȚII

Vin nepoții de la Londra

Că nu ne-am văzut de mult
Vin să mai vadă părinții
Și casa unde-au crescut

Vin ca să mai vadă frații

Și nepoții cum mai cresc
Și plaiul copilăriei
După care tot tânjesc

Să-l vadă și pe bunicu

Că-i bătrân și gârbovit
Mamaia, care-i crescuse
Nu pot s-o mai întâlnească,
De curând ne-a părăsit

Când vor termina vacanța

Vor pleca-n suflet cu jale
Și în inimă cu dorul
De pe plaiurile natale

128
 VIN TURIȘTII

Iată ce mai auzii,

Că primarul asfaltează
Și drumul plaiului

Și de-o fi să-l asfalteze

Vin turiști din tara-ntreagă
Plaiul să ni-l viziteze

Dar ce focu să mai vază?

Că plaiul s-a împădurit
Câte un conac ici și colo
Că multe s-au prăbușit

Vor vedea din Borzul Cioarii

Toți munții din zona noastră
Și colo-n valea adâncă
Un baraj cu apă albastră,

La conacele din Bâlbea

Multe tablouri frumoase
Că se vede foarte bine
Peste sat, peste oraș
Peste foarte multe case

O să viziteze schitul
Sfântul Ioan Botezătorul
Sus colo pe vârf la Trântor
Cu mănăstirea frumoasă
El e pe plai viitorul

129
Iar de vor ieși la munte
Vor avea de văzut multe
Colo sus pe vârf la Recea
Printre stânci și bolovani
Vor vedea tranșee multe

Care au fost construite

Acum o sută de ani,
De aici a plecat armate
În iureș către Ardeal
Să elibereze Ardealul
În primul război mondial

130
 ”VORBA AIA”

De când m-am născut pe lume

Mereu mă sfătuia mamaia,
Ai grijă fetița mamei
Să nu se întâmple ”vorba aia„.

Dar într-o zi era prea cald

Ardea văzduhul să se spargă
M-am dus la gârlă să mă scald
Și mi-am pus rufele pe iarbă

Iar Nicușor în iarbă ascuns

Privea la mine cum fac baia
Când l-am văzut atât am plâns
Că îmi văzuse ”vorba aia„

Iar într-o zi prin Cișmigiu

Mergeam cu pași grăbiți spre casă
M-am întâlnit cu-n ofițer
Și mi-a șoptit că sunt frumoasă

Iar eu i-am zis merci, merci

Și ca să nu m-apuce ploaia
M-am dus cu el, la el acasă
Și s-a-ntâmplat chiar ”vorba aia„

De atunci îmi place să petrec

De la Constanța la Mamaia
În miez de noapte sau de zi
Să-mi fac adesea ”vorba aia„

131
 VOTAȚI AUR-UL

Numai George Simion și AUR-ul în general,

Mai poate salva poporul din acest cumplit calvar
Scaunul din fruntea țării, numai lor li se cuvine
Să poată scăpa românii de grija zilei de mâine

Iar cei care jefuiră, fără milă, acest popor

Să-și ia de aici tălpășița să se ducă unde vor
Să meargă la pușcărie, acei blestemați mișei,
Că aici în România, nu mai e loc pentru ei

De la Bruxelles ne dau sfaturi, cum să ne gospodărim,

Apa, gazul și curentul, să le economisim
Noi nu vrem să primim sfaturi, în ceea ce ne privește,
Că românului îi place să trăiască românește

Să aibă mereu pe masă ce a moștenit de la daci

Nu ce ne oferă alții, greieri, lăcuste și gândaci.

Lăcustele și gândacii, dacă ei și le mănâncă,

Nouă, rău n-o să ne pară, dar greierii să-i ocrotească
Că frumos țârâie-n fân colo-n nopțile de vară

132
 CUPRINS

ALTĂ DATĂ ȘI ACUM 5

AȘA A LUAT FIINȚĂ SATUL............................................6
AȘA SUNT COPII MEI......................................................8
AȘA SUNT EU..................................................................9
AȘA-I VIAȚA...................................................................10
BALUL CORTURARILOR..............................................11
BLESTEMUL STRĂBUNILOR........................................12
CANICULA DIN ANUL 2021...........................................14
CAPRA MOȘULUI HAZLIE............................................15
CÂND MI-A MURIT NEVASTA.......................................16
CÂNTEC.........................................................................17
CINCIZECI DE BANI......................................................18
CIOCADIA.......................................................................19
CLOPOTUL DIN CIMITIR...............................................20
CORTEGIUL REGINEI...................................................21
CUGETARE....................................................................22
CULEG CE AU SEMĂNAT.............................................23
DE ZIUA ONOMASTICĂ................................................25
DEȘERTUL.....................................................................26
DOAMNE FIE VOIA TA..................................................27
DOMNUL NU NE-A UITAT.............................................29
DOR DE PLAIUL DE ALTĂDATĂ...................................30
133
DOUĂ INIMI CARE BAT.................................................32
DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE..................................33
DURERE SUFLETEASCĂ.............................................35
FIE DOAMNE VOIA TA..................................................36
FRATELE TATII..............................................................37
FURTUNA.......................................................................38
GLASUL CLOPOTELOR................................................39
HRAMURILE DE ALTĂDATĂ.........................................40
IAD ȘI RAI.......................................................................41
IARNA INTRĂ ÎN DREPTURI.........................................43
ION ȘI CASA BLESTEMATĂ.........................................44
ISPRĂVILE SATANEI.....................................................45
ÎMPĂRAT ȘI CERȘETOR..............................................46
ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI...........................................47
ÎN CONACUL DE ALTĂDATĂ........................................48
ÎN ZADAR NE MAI CĂIM...............................................49
LA ANIVERSARE...........................................................50
LA CASA CU PRIDVOR.................................................51
LA DESPĂRȚIRE...........................................................52
LA DEZGROPAREA MORȚILOR...................................53
LA MOARTEA LUI GORBACIOV...................................54
LA SPOVEDIT................................................................55
LACRIMI DE VĂPAIE.....................................................56
MAGNAȚII ȘI GLOBALIZAREA.....................................57
MEDITAȚIE LA 92 DE ANI.............................................60

134
MILA DOMNULUI...........................................................61
MONEDĂ DE SCHIMB...................................................62
NU VĂ DĂM UITĂRII......................................................63
NUMAI PLOAIA NE MAI POATE SALVA.......................64
O NUNTĂ CA-N POVEȘTI.............................................65
O COMOARĂ ADEVĂRATĂ..........................................67
O MAMĂ CU MULȚI COPII............................................68
O TRISTĂ DESPĂRȚIRE...............................................70
O VĂD AIEVEA-N VIS....................................................71
OMU ȘI CODRU.............................................................72
OMUL ȘI CÂINLE...........................................................73
PE DEALUL CURPENOASA..........................................74
PE DRUMUL MÂNTUIRII...............................................76
PE PLAIUL COPILĂRIEI................................................77
PE TĂRÂMUL CELĂLALT..............................................79
PENDULA.......................................................................80
PISOIUL GETII...............................................................81
PLOAIA MOCĂNEASCĂ................................................82
POCĂIȚI-VĂ POPOARE.................................................83
POMANA LUI MAMAIA..................................................84
POPORUL NU MAI RABDĂ...........................................86
PROVERBE....................................................................87
PUTEREA VINULUI........................................................88
RĂZBOIUL DIN UCRAINA.............................................89
REZULTATUL BĂUTURII...............................................91

135
ROMÂNII STĂPÂNI LA EI ACASĂ.................................92
RUGĂCIUNE..................................................................94
RUGĂCIUNEA UNUI MANIFESTANT...........................95
S-A ÎNCHEIAT EPOCA..................................................96
SATUL DE ALTĂDATĂ...................................................98
SĂ NU UITĂM EROII......................................................99
SĂRMANA INIMĂ.........................................................100
SĂRMANE CĂPRIOARE..............................................101
SECETA 2022..............................................................102
SEMNELE NATURII.....................................................103
SFATUL ȚĂRANILOR..................................................104
STĂPÂNI ÎN ȚARA LOR...............................................106
SUPĂRARE..................................................................108
ȘI EU AM FOST CIOBAN............................................109
TRAGICĂ ÎNTÂMPLARE..............................................111
TRIBUTUL....................................................................113
TROIȚA DE LA FÂNTÂNĂ...........................................114
TRUDA STRĂBUNILOR...............................................115
ȚIGANUL ÎN ARMATĂ.................................................116
UN COLȚ DE RAI PE PĂMÂNT...................................117
UN SUFLET CĂLĂTOR................................................118
UNDE-S ANII TINEREȚII.............................................119
UNUI DEMNITAR CĂZUT ÎN PATIMA BĂUTURII.......120
VAI DE ȚARA ROMÂNEASCĂ.....................................121
VECINA GETA..............................................................123

136
VIAȚA E DOAR EA.......................................................125
VIN COPIII....................................................................126
VIN NEPOȚII................................................................127
VIN TURIȘTII................................................................128
”VORBA AIA”................................................................130
VOTAȚI AUR-UL..........................................................131

137