Transdisciplinaritate -educație-omul de mâine

Prof. înv. primar Pleșeanu Veronica Mihaela

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Craiova

Paradigma culturală din perspectiva căreia este construită viziunea asupra educaţiei, în
studiul de faţă, este aceea a cosmodernităţii (transdisciplinarităţii).
Termenul de transdisciplinaritate este unul relativ recent, dar cu o evoluţie semantică
vertiginoasă de la concept la metodologie şi la viziune asupra lumii.
Conceptul de transdisciplinaritate a fost introdus de Jean Piagetla începutul anilor ’70 ai
sec. XX. În 1985, Basarab Nicolescu a formulat definiţia: „Transdisciplinaritatea priveşte – aşa cum
indică prefixul „trans” – ceea ce se află în acelaşi timp şi între discipline, şi înăuntrul diverselor
discipline, şi dincolo de orice disciplină. Finalitatea ei este înţelegerea lumii prezente, unul dintre
imperativele ei fiind unitatea cunoaşterii”.
Metodologia transdisciplinară „se bazează pe dialogul dintre discipline şi pe punţile care se
pot crea între acestea pentru a atinge unitatea cunoaşterii”. Viziunea transdisciplinară asupra lumii
este fundamentată de ideea că„omul se află în centrul oricărei civilizaţii, iar conştientizarea acestui
lucru poate fi o soluţie la decalajul care precedă declinul oricărei civilizaţii”.
Transdisciplinaritatea se deosebeşte de interdisciplinaritate şi pluridisciplinaritate prin
finalitatea sa – înţelegerea lumii prezente – finalitate ce nu se poate înscrie în studiul disciplinar.
Finalitatea interdisciplinarităţii şi a pluridisciplinarităţii este întotdeauna cunoaşterea
disciplinară.Totuşi, ar fi periculos să fie absolutizată această deosebire, deoarece astfel
transdisciplinaritatea ar rămâne golită de întregul său conţinut, iar eficacitatea acţiunii sale ar fi
anulată. Una dintre tezele fundamentale ale Concepţiei CIRET1 stipulează: „Intra-, inter- şi
pluridisciplinaritatea sunt grade diferite ale aceluiaşi fenomen – transdisciplinaritatea”. Louis D’
Hainaut în Des fins aux objectifs de l’education, distinge, în plan curricular, între
transdisciplinaritatea instrumentală şi cea comportamentală.
Transdisciplinaritatea instrumentală urmăreşte să-i furnizeze elevului metode de muncă
intelectuală transferabile la situaţii noi cu care acesta se confruntă; ea este orientată mai mult către
rezolvarea anumitor probleme, decât pe achiziţia de cunoaştere „de dragul cunoaşterii”.
Transdisciplinaritatea comportamentală intenţionează, după cum sublinia D’Hainaut, să
ajute elevul să-şi organizeze fiecare dintre demersurile sale în situaţii diverse. Acest tip de abordare
se focalizează pe activitatea subiectului care învaţă; ţinând seama de psihologia procesului de
învăţare, transdisciplinaritatea comportamentală se situează permanent într-o strânsă legătură cu
situaţiile de viaţă semnificative (care au sens) pentru cel ce învaţă. Astfel, transdisciplinaritatea a
fost ridicată la rangul de nouă viziune asupra lumii. Această „etichetare” îşi are sursa în convingerea
că domeniul de pertinenţă al transdisciplinarităţii este singurul capabil să conducă la înţelegerea şi
soluţionarea multiplelor şi complexelor provocări ale lumii prezente.
Înţeleasă la modul cel mai general, educaţia (faptul de a educa) este una dintre formele
acţiunii sociale. Dar dacă a acţiona la modul veritabil înseamnă, de fapt, a crea, atunci acţiunea în
plan educativ trebuie să fie şi ea o creaţie. A educa înseamnă nu a forma, ci a crea oameni.
Educaţia integrală este educaţia prin care se creează oameni deplini.
Integrarea transdisciplinară este şansa educaţiei de a răspunde provocărilor sau problemelor
stringente ale lumii contemporane, care au caracter complex şi integrat atât sub raportul cauzelor şi
efectelor, cât şi în ceea ce priveşte impactul asupra oamenilor: globalizarea, migraţia,
interculturalitatea, protecţia mediului, explozia informaţională, sărăcia, conflictele etc. Pentru a face
faţă acestor provocări, sunt necesare competenţe transdisciplinare edificate pe „pilonii învăţării”:
• a învăţa să ştii/să cunoşti – a învăţa să înveţi;
• a învăţa să faci – a te integra în societate;
• a învăţa să munceşti împreună cu ceilalţi;
• a învăţa să fii – a manifesta simţ etic ;
• a învăţa să te transformi pe tine şi să schimbi societatea – a dezvolta solidaritatea şi
coeziunea socială .
Competenţele transdisciplinare pentru învăţământul primar sunt circumscrise de profilul de
formare al absolventului – un nou concept cu valenţe semantice de finalitate a sistemului de
învăţământ, proiectat din premisa unităţii abordării psiho- şi sociocentriste în conformitate cu patru
atribute generice ale viitorilor cetăţeni.
Activităţile transdisciplinare trebuie să ofere copiilor bucuria şi fascinaţia unor experienţe
surprinzătoare şi motivante. Pedagogii au, astfel, cel mai favorabil cadru de manifestare a
creativităţii, pentru a învăţa elevii să ştie a învăţa, a face, a convieţui cu ceilalţi, a fi fericiţi.
„O educaţie viabilă nu poate fi decât o educaţie integrală a omului.”- Rene Daumal
Bibliografie:
1. Botkin J. W., Maliţa M. ”Orizontul fără limite al învăţării” ,Bucureşti: Ed. Politică, 1981.
2. Cadrul de Referinţă al Curriculumului Național. Aprobat prin Ordinul Ministerului Educaţiei,
Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova, nr. 432 din 29 mai 2017.
3. Cartea Transdisciplinarităţii Adoptată la Primul Congres Mondial al Transdisciplinarităţii,
”Convento da Arrábida, Portugalia”, 2-7 noiembrie 1994. Pe: http://ciret-
transdisciplinarity.org/chart.php
4. Centrul de Cercetări şi Studii Inter- şi Transdisciplinare, Cluj-Napoca, Universitatea Babeş- Bo-
lyai. Pe: https://www.schoolandcollegelistings.com/RO/Cluj-Napoca/884727568204577/Cen-trul-
de-Cercetări-şi-Studii-Inter-şi-Transdisci-plinare
5. Centrul Internaţional de Cercetări Transdisci-plinare, Paris. Pe: http://ciret-
transdisciplinarity.org/index.php6.
6. Codul Educaţiei al Republicii Moldova. Modi-ficat lP138 din 17.06.16, MO184-192/01.07.16 art.
401, intrat în vigoare la 01.07.16.7.
7. Curriculum Naţional. Învăţământul primar. Aprobat prin Ordinul Ministerului Educaţiei, Culturii
şi Cercetării nr. 1124 din 20 iulie 2018.