ASPECTE METODOLOGICE PENTRU PREDAREA

TRANSDISCIPLINARĂ ÎN CICLUL PRIMAR

"Pentru că ne aflăm astăzi în plină revoluție a inteligenței, trebuie să înțelegem că
transdisciplinaritatea ne descoperă dimensiunea poetică a existenței, traversând, așa cum am
spus, toate disciplinele dincolo de ele. A nu se confunda însă, cu pluridisciplinaritatea și
interdisciplinaritatea ." (Basarab Nicolescu)
Trăim într-o lume caracterizată prin rapiditate, complexitate, într-o continua
schimbare, în care omul este plasat în contextul „izbucnirilor tehnologice”. Perioada pe care
o traversăm impune activități educaționale ce urmăresc pregătirea copiilor pentru viață,
pentru rezolvarea creativă a problemelor care există și care abia urmează să se contureze.
„Prinși” între reforme, regulamente, ne întrebăm care este constanta, axioma activității
didactice? Cum reușim să stabilim echilibrul dintre curriculum, standardele de eficiență a
învățării, standardele de performanță, regulament de evaluare, strategiile de predare,
evaluarea finală și, cel mai important, viața reală? Probabil, răspunsul ar fi ,,prin măiestria
pedagogică”. Ne asumăm învățarea pe tot parcursul vieții, experimentăm, reorganizăm, ne
implicăm afectiv, ne ascultăm intuiția și încercăm să construim pe termen lung. Așadar, până
se va realiza o reformă eficientă de sus, profesorul ,,de jos”, trebuie să se poată reinventa pe
sine însuși pentru a putea schimba accentele: să nu îi pregătească pe elevi pentru viața de
după școală, dar să aducă viața în școală, să creeze contexte pentru învățare, ca educabilul să
observe lumea, să pună întrebări, să o descopere, să se integreze armonios în societate, să
învețe a lua decizii importante, a construi relații cu cei din jur. Cu alte cuvinte, școala să
devină un bildungsroman, care să-i ofere copilului oportunitățile unui proces inițiatic urmând
treptele devenirii. Competențele, valorile și atitudinile necesare reușitei personale și sociale
nu pot fi formate în întregime prin intermediul disciplinelor școlare clasice, impunându-se o
abordare integrată a curriculumului școlar. Integrarea curriculară se realizează prin stabilirea
unor relații clare de convergență între cunoștințe, capacități, competențe, atitudini și valori
care aparțin disciplinelor școlare distincte, al obiectivelor sau al metodelor. Este importantă
unitatea cunoașterii, ceea ce se află în același timp și între discipline, și înăuntrul diverselor
discipline, și dincolo de orice disciplină. Demersul care își propune să răspundă la întrebări
sau să rezolve probleme semnificative ale lumii reale, prilejul de valorificare și aplicare a
cunoștințelor, de formare a unor capacități ce transced disciplinele este transdisciplinaritatea.
Aceasta reprezintă gradul cel mai elevat de integrare a curriculumului, ajungându-se la
fuziune, faza cea mai complexă și radicală a integrării. Ea este complementară demersului
disciplinar; din confruntarea dintre discipline, făcând să apară noi rezultate și noi punți între
ele; ne oferă o nouă viziune asupra naturii și a realității. Transdisciplinaritatea nu caută să
elaboreze o „superdisciplină” înglobând toate disciplinele, ci să deschidă toate disciplinele
spre ceea ce au în comun și la ceea ce se află dincolo de granițele lor.
Activitățile transdisciplinare sunt activități care abordează o temă generală din
perspectiva mai multor arii curriculare, construind o imagine cât mai completă a temei
respective. Este tipul de activitate unde cunoștințele și capacitățile sunt transferate de la o
arie curriculară la alta, urmărindu-se atingerea obiectivelor tuturor ariilor curriculare într-un
context integrat.
Caracteristici ale activităților transdisciplinare și argumente pentru integrarea lor în
programul activităților zilnice:
 valoarea pedagogică a temelor transdisciplinare oferă elevilor posibilitatea de a se
exprima;
 maximizează probabilitatea ca fiecare elev să învețe în ritm propriu și să fie evaluat în
raport cu performanța sa anterioară;
 oferă elevului posibilitatea de a se manifesta plenar în domeniile în care capacitățile sale
sunt cele mai evidente.;
 situează elevul în miezul acțiunii, rezervându-i un rol activ și principal: să imagineze, să
construiască pe plan mental, să investigheze, să exploreze, să creeze, să transpună în
practică, să găsească mijloace și resurse de traducere în fapt a ceea ce a prefigurat ;
 cultivă cooperarea și nu competiția;
 pune elevii într-o situație autentică de rezolvare a unei sarcini concrete cu o finalitate
reală.
Dinamica socială a ultimelor decenii aduce în fața lumii contemporane o serie de
provocări față de care domeniul educației nu poate rămâne indiferent. Caracterul complex și
integrat al unor probleme cum ar fi globalizarea, migrația, interculturalitatea, protecția
mediului, explozia informațională, conflictele etc. revendică o abordare educațională
transdisciplinară. Pentru a face față schimbărilor caracteristice lumii contemporane, elevii au
nevoie de competențe strategice ca: abilitatea de a învăța cum să învețe, abilitatea de
evaluare și rezolvare de probleme. În planul practicii educaționale, limitele dintre ipostazele
integrării sunt mobile și permeabile. Integrarea transdisciplinară este un proces dinamic, ce
se poate „mișca” cu ușurință de la un nivel la altul.
Proiectarea integrată nu va conduce la desființarea disciplinelor; acestea vor continua
să existe în planurile de învățământ, dar „permeabilizate” și interconectate, deschise către
formarea unor competențe ce trec dincolo de discipline. Rămâne în sarcina noastră să
identificăm o serie de abordări ale instruirii care să favorizeze învățarea integrată, cum ar fi:
învățarea bazată pe proiect, predarea în echipă formată din mai multe cadre didactice,
învățarea prin cooperare, învățarea activă, implicarea comunității, aplicații ale inteligențelor
multiple, etc.
,,Nu există un model universal, absolut, pentru desfășurarea activității/lecției. În
funcție de predominanta referinței la obiective, conținuturi, activități, locuri de desfășurare a
activității/ lecției (atelier, muzeu, natură), mod de organizare a elevilor/copiilor (pe grupe,
individual), se pot structura modele diferite de desfășurarea activităților. Proiectarea
demersului instructiveducativ trebuie să fie adecvată situațiilor concrete de învățare pentru a
obține rezultate satisfăcătoare.
Pornind de la cele menționate, aș dori să prezint câteva aspecte ale abordării
transdisciplinare la clasele primare. În munca mea cu fiecare copil în parte, în activitatea pe
care o desfășor pentru ale forma cele mai frumoase calități omenești, studiez copiii, căutând
înainte de toate să găsesc în fiecare o trăsătură pozitivă și să-l fac să aibă încredere în
aceasta. De aceea, încerc să „centrez” elevul în procesul instructiv-educativ, să-i cunosc
problemele, tulburările și cauzele ce le-au determinat, mergând până la apropierea afectivă și
crearea unei atmosfere de securitate emoțională și de înțelegere. Traversând barierele
disciplinelor, concentrând aspecte ale curriculumului în asociații semnificative, favorizând
adoptarea unei tematice globale de interes pentru elevi, am putut renunța cu ușurință la stilul
de lucru fragmentat. Abordarea de tip transdisciplinar mă ajută să realizez o
decompartimentare a obiectelor de studio implicate. Cunoștințele specifice diferitelor
discipline fuzionează și conduc la dezvoltarea unor proiecte integrate. Pentru aceasta sunt
preocupată de proiectarea și realizarea dezvoltării curriculare intra-, inter- și
transdisciplinare, de a construe demersuri didactice interactive. De altfel, proiectarea
activității școlare și extrașcolare o realizez pe teme, modalitate care îmi permite obținerea
cunoștințelor relevante, în jurul unui subiect, din cât mai multe discipline. Avantajul constă
în flexibilitate și combinare a acestor teme cu altele, fiecare dintre ele pregătindu-ne să
utilizăm altele.
Temele constau în lecții planificate pe o perioadă de învățare de câteva săptămâni. Toamna
în imagini , Copilăria și jocul, Identitatea contează, Țara, Tradiții și obiceiuri, Cartea,
Păstrăm o planetă sănătoasă, Ce ne comunică plantele?, Primăvara – anotimpul trezirii la
viață. sunt câteva dintre temele pe care le-am cuprins în proiectarea transdisciplinară a
activității didactice.
Elevul vine cu „bagajul” de cunoștințe din viața de zi cu zi, iar eu le
„conturez”,valorificându-le. Pentru mine este foarte important să valorific întreaga realitate
înconjurătoare a copilului, să-i ofer o varietate de situații educative favorizante, care îi permit
să facă sinteze, să sesizeze lumea văzută ca întreg, dar în același timp să priceapă și
sistemele, subsistemele acesteia, interdependența dintre ele. Prin transdisciplinaritate, ca
modalitate de intersectare a diferitelor arii disciplinare, reușesc să pun în valoare ceea ce știe
elevul, pentru a învăța să cunoască, a învăța să facă, a învăța să fie, a învăța să construiască.
Numai oferindu-le un mediu care le generează experiențe incitante, relevante pentru vârsta
lor ca individualități, elevii au posibilitatea de a se descoperi , de a se exprima, de a pune
probleme și, în același timp, de a rezolva probleme . Desigur că e importantă și alegerea
celor mai eficiente metode activ-participative, metode și tehnici interactive moderne:
dezbaterea, studiul de caz, proiectul, interviul, dilema, jocul teatral, brainstormingul,
diamantul, ciorchinele, floarea de nufăr, colajul, aplicațiile practice. De un real folos îmi sunt
manualele alternative care cuprind oferte de exerciții-joc transdisciplinare. Dintre
demersurile transdisciplinare pe care le-am realizat cu elevii mă voi opri asupra celor care
consider că au avut cel mai important impact asupra elevilor mei.
Tema: Cartea ( obiecte de studiu: limba și literatura română, științe, educație pentru
sănătate, educație tehnologică)
 Povestea unei cărți (de la tăierea copacului uscat și până când o citim);
 Metoda Ciorchinele – identificarea tipurilor de publicații ce pot fi găsite într-o bibliotecă.
(activitate pe grupe la biblioteca școlii);
 Cartea – comoară de înțelepciune;
 Joc de rol: La bibliotecă și Dialog între carte și elev/cititor;
 Respectul pentru cărți înseamnă respectul pentru semeni (grupa 1) Câteva sfaturi pentru
cititori (grupa 2);
 Elaborarea regulamentului de funcționare a bibliotecii din sala de clasă – codul etic de
lecturare ( se lucrează în 3 echipe și se selectează cele mai bune idei ale fiecărei echipe);
 Legarea cărților (activitate practică de lipire a foilor desprinse în fascicule și prinderea lor
la cotor);
Tema: Păstrează Planeta sănătoasă! ((obiecte de studiu: științe, limba și literatura
română, educație civică, educație plastică, educație pentru sănătate)
 Rolul pădurilor pentru sănătatea aerului;
 Compunere: Apa este sursa vieții;
 Ziua Pământului – 22 Aprilie - acțiune de curățenie în parc și educație ecologică prin joc;
 Păpușa și suportul de creioane- confecționarea de obiecte din material refolosibile;
 Suntem prietenii naturii (activitate practică de reciclare a deșeurilor );
Finalitatea temei constă în confecționarea de afișe prin care să convingă populația păstrarea
sănătății Pământului.
Abordând teme transdisciplinare, elevii colaborează în grup, învață să se ajute între ei,
să se bucure de succesele colegilor, înțeleg și își asumă roluri în funcție de context și de
competențele personale, se formează și se dezvoltă deprinderi practice elementare și de
muncă organizată. De asemenea, ei învață să comunice cu claritate, într-o varietate de forme
(verbal, artistic, non-verbal), exprimă idei, sentimente, credințe cu ajutorul mijloacelor
estetice. Nu neglijez exersarea capacității de aplicare și dezvoltare a gândirii critice, dar și
conștientizarea modului în care deciziile individuale afectează propria persoană, grupul din
care face parte și comunitatea.
De exemplu, pentru realizarea proiectului cu tema: „Datini, obiceiuri specifice
Crăciunului și Anului Nou” se vor face activități din domeniile:
 compunere liberă: sărbătorile de iarnă;
 desen: La colindat; abilități practice (măști, obiecte rituale);
 muzică: o colecție de colinde inspirate de tradițiile locale;
 folclor: accesul la monografia orașului și selectarea unor elemente privind tradițiile locale;
 serbări școlare: proiectarea și realizarea unor programe artistice inspirate de tradițiile
sărbătorilor Crăciunului și Anului Nou;
 literatură: constituirea unei culegeri de texte în proză și versuri referitoare la tradițiile
specifice sărbătorilor de iarnă. Juriul alcătuit din învățători, părinți, elevi va stabili echipa
câștigătoare cu „Cele mai bun proiect”.
Folosirea calculatorului în cadrul orelor opționale, prin diversele conținuturi ce se
leagă cu informatica, prin jocurile didactice, este o activitate cu character transdisciplinar. În
funcție de vârstă, se pot alege programe adecvate ce vin în completarea cunoștințelor predate
în mod clasic. Putem utiliza computerul în activități de consolidare a priceperilor și
deprinderilor prin jocuri matematice instructive, există programe a căror derulare face să
apară pe ecran un set de exerciții, iar grupa de elevi lucrează contra-cronometru la final
calculatorul afișează numărul de greșeli. În lumina considerațiilor asupra integrării
conținuturilor, a privi matematica doar ca pe o simplă disciplină constituie o eroare, iar
învățarea matematicii prin activități practice a devenit o necesitate de multă vreme. Viața în
sine este o continua „matematică a existenței” ființei umane pe pământ, la care nimeni nu-și
permite să rămână corigent, căci nu întâmplător, „Matematica este limba...în care Dumnezeu
a creat lumea”.
Indiferent de tipul de integrare abordat în procesul de învățare, proiectarea integrată și
organizarea învățării se centrează pe învățarea prin cercetare, pe baza viziunii constructiviste
și globale asupra lumii înconjurătoare. Învățarea nu are loc numai în școli; cea mai mare
parte a învățării în societățile contemporane pare a se petrece, de fapt, în afara școlii.
Familiile, comunitatea, „grupurile de egali” și, mai ales, mass-media constituie într-o măsură
tot mai semnificativă medii de învățare. Cel mai puternic argument pentru integrarea
disciplinelor este însuși faptul că viața nu este împărțită pe discipline (J. Moffett).
Obiceiuri și tradiții de iarnă
Sărbătorile de iarnă ocupă un loc aparte în inimile moldovenilor, cu tot felul de tradiții
populare, obiceiuri, datini, una mai frumoasă decât alta

Poporul moldovenesc are tradiții bogate, care imprimă culturii sale un caracter unic.
Sărbătorile de iarnă la moldoveni încep de la Sf. Andrei (13 decembrie) şi ţin până la Sf.
Ioan Botezătorul (20 ianuarie). Este o îmbinare de tradiţii, obiceiuri şi datini - unele venite
din perioada precreştină - cu sărbători religioase creştine. Aceste sărbători dau un farmec
aparte anotimpului friguros, aducând bucurie, veselie, dar şi mister şi trăiri spirituale.

Sfântul Andrei este cel, ce a propovăduit Evanghelia în ținuturile Sciției și Traciei. Este o
sărbătoare religioasă, pe lângă care au loc o serie de practici tradiţionale (unele venind de la
daci), cum ar fi: frecatul uşilor şi a ferestrelor cu usturoi (pentru a nu pătrunde spiritele rele),
punerea grâului la încolţit (pentru a prevesti recolta anului viitor), ritualuri făcute de către
fetele tinere, pentru a-şi visa ursitul.

Sfântul Nicolae, sărbătorit de creștinii ortodocși pe stil vechi (19 decembrie), considerat
ocrotitorul săracilor, este cel care, transformat în „Moş Nicolae”, aduce daruri copiilor.
Aceştia îşi pregătesc de cu seară ghetuţele, în care Moşul va pune darurile. Pentru cei care nu
au fost cuminţi, Moşul va aduce o „nuieluşă”, care şi ea, peste timp, a căpătat statut de
jucărie.
Crăciunul (Naşterea Domnului pe stil nou) este cea mai importantă sărbătoare creştină a
iernii, dar înainte însă, se sărbătorește Ajunul Crăciunului (24 decembrie). În dimineaţa
acestei zile (în unele zone cu o seară înainte), cete de copii umblă de la casă în casă,
cu Colindul. Pentru colindele, cântate în noapte, pe la uşi, pe la fereşti, copiii primesc
covrigi, colaci, turte, mere, nuci şi tot felul de alte daruri. Pe lângă cetele de copii, sunt şi
preoţi, care merg cu icoane în braţe din casă în casă, pentru a stropi cu aghiasmă locuințele
oamenilor şi a anunţa prin cântec, „Naşterea Domnului Iisus Hristos”.

În Ajun, se împodobeşte bradul şi se pregătesc darurile, ce vor fi aduse de Moş Crăciun.

Acesta „va intra pe hornul sobei cu desaga plină de cadouri”. Colindele răsună în toată ţara,
până în ziua de Crăciun (25 decembrie). Fie ele religioase, sau laice, colindele creează o
atmosferă încărcată de spirit şi mister, dar şi de bucurie şi stare de bine. Copiii în cete mici
umblă cu Steaua, simbol al stelei, ce i-a călăuzit pe cei „Trei Magi de la Răsărit”, în căutarea
pruncului Iisus.

Urmează apoi, practic, cea mai așteptată sărbătoare de iarnă, Anul Nou (31 decembrie - 1
ianuarie). Cercetătorii văd în obiceiurile populare, care se desfăşoară în această perioadă,
ritualuri de renovare simbolică a lumii, de alungare a spiritelor rele, sau de divinaţie. Un
complex de ceremonii şi superstiţii, care fac din această perioadă a anului una dintre cele mai
bogate în datini populare, o perioadă de trecere între două cicluri de vegetaţie sau de muncă,
al cărui prag îl constituie Anul Nou.

Aşa cum Crăciunul este dominat de colinde, Anul Nou este marcat de „urături”, făcute prin
intermediul mai multor ritualuri populare: Pluguşorul, Sorcova, Buhaiul, Vasilca, jocuri
mimice cu măști de animale (Capra, Ursul, Căluțul, Berbecul, Cerbul, Cocoșul), sau
personaje ţărăneşti. Nu lipsesc nici colindele, dar acestea au acum alt rol, de vestire a înnoirii
anului. Sunt obiceiuri, care încă se păstrează, poate datorită caracterului lor spectacular, dar
şi datorită prilejului de a petrece.

Cununa sărbătorilor, dar mai ales a petrecerilor, este Revelionul, sărbătoare laică, plină de
mese îmbelşugate, petreceri şi distracţii deosebite. A doua zi copii cu sorcove frumos ornate,
merg cu semănatul: "Să trăiţi/ să-nfloriţi/ ca merii, / ca perii, / în mijlocul verii, / ca toamna
cea bogată / de toate îndestulată! La anul și la mulți ani!".

Urmează apoi Crăciunul pe stil vechi (7 ianuarie). Înainte de Crăciun se ține un post de 6
săptămâni. Pe masa de Crăciun sunt nelipsite cozonacul, sarmalele, piftia, cârnați de porc și
vinul roșu, se mai mănâncă și mămăligă. Cete de băieți umblă cu colindatul.

La 14 ianuarie creștinii ortodocși marchează Sfântul Vasile (Anul Nou pe stil vechi).
Conform tradiţiei, în ajun de Sf. Vasile cete de urători, mascaţi în Capra sau Pluguşorul,
pornesc pe la casele oamenilor cu uratul. Gospodinele se pregătesc din timp să întâmpine
urătorii cu tot ce au mai bun, dulciuri, mere şi, nu în ultimul rând, bani. În dimineaţa de 14
ianuarie copiii merg cu Semănatul sau Sorcova, aruncând cu boabe de grâu, grăunţe de
păpuşoi, ovăz şi binecuvântează familia. Seminţele, aruncate în ogradă sau locuinţă
simbolizează credinţa într-un an mai prosper şi o roadă bogată.
Urmează, pe 19 ianuarie, Boboteaza (Botezul Domnului). Este o sărbătoare religioasă,
preoții sfinţesc apa la biserică, iar oamenii o poartă acasă și stropesc gospodăriile, obiecte,
animale.

Ciclul sărbătorilor de iarnă se încheie pe 20 ianuarie, cu Sfântul Ioan Botezătorul, cel, ce l-

a botezat pe Domnul Iisus Hristos în apele Iordanului. Se spune că în dimineaţa zilei de
Sfântul Ion, oamenii trebuie să se stropească cu agheasmă, pentru a fi feriţi de boli pe tot
parcursul anului. De asemenea, conform tradiţiei populare, se spune că după Sfântul Ion ”se
botează gerul”, adică temperaturile încep să crească.