EVIDENŢIEREA CONEXIUNILOR DINTRE MATEMATICĂ ŞI ABILITĂŢI

PRACTICE

Motto: ,,Pentru mine, viața fără muncă nu-și are rațiunea...Mulțumirea mea cea
mai mare, singura mulțumire adevărată, este munca, lucrul”. -George Enescu

Scop: Familiarizarea elevilor cu noţiunile matematice prin aplicarea deprinderilor

dobândite la abilitãţi practice de trasare, tãiere, pliere, lipire, asamblare.

Obiective ale educaţiei preşcolare:

 sprijinirea copilului în a interacţiona cu mediul prin explorãri, încercãri,
exerciţii, experimente, alegeri;
 sprijinirea copilului pentru a dobândi deprinderile necesare activitãţilor viitoare
în şcoala;
 sã decupeze dupã contur, sã asambleze obiectele decupate, sã lipeascã şi sã
personalizeze lucrarea folosindu-şi imaginaţia şi cunoştinţele generale.

Obiective ale învãţãmântului primar:

 familiarizarea elevilor cu elemente simple de geometrie;
 formarea priceperii de a manui instrumentele necesare realizãrii unor construcţii
geometrice simple sau a unor mãsurãtori practice;
 formarea conceptului de mãsurã a unei mãrimi, cunoaşterea principalelor unitãţi
de lungime, arie, capacitate, timp şi transformarea unora dintre acestea;
 cultivarea unor trãsãturi pozitive de voinţã şi caracter-perseverenţã, rãbdare,
conştiinciozitate,corectitudine, disciplinã, spirit de ordine etc.
 cultivarea creativitãţii la elevi.

Predarea interdisciplinarã.Avantaje.Limite

În perioada contemporană reforma conţinuturilor învăţământului

românesc a creat cadrul unor transformări la nivelul curriculumului, între care
se distinge perspectiva interdisciplinară.
Societatea în care trăim şi în care vor trăi copiii pe care îi pregătim are
nevoie de oameni care să gândească interdisciplinar, care să treacă cu uşurinţă
de la un domeniu la altul.
 Un învăţământ interdisciplinar poate să-i ajute pe copii să dobândească o
privire de ansamblu asupra vieţii şi universului, să asimileze mai temeinic
valorile fundamentale şi să distingă mai uşor scopurile de mijloace. Abordarea
interdisciplinară porneşte de la ideea că nici o disciplină de învăţământ nu
constituie un domeniu închis, ci se pot stabili legături intre discipline.
Interdisciplinaritatea se referă şi la transferul metodelor dintr-o disciplină
într-alta, transfer cu grade diferite de implicare sau finalizare. Ea apare ca
necesitate a depăşirii limitelor creatoare de cunoaştere, care a pus graniţe
artificiale între diferite domenii ale ei.
Argumentul care pledează pentru interdisciplinaritate constă în aceea că
oferă o imagine integrată a lucrurilor care sunt analizate separat. Predarea
interdisciplinară pune accent simultan pe aspectele multiple ale dezvoltăii
copilului: intelectuală, emoţională, socială, fizică şi estetică.
Interdisciplinaritatea asigură formarea sistematică şi pogresivă a unei
culturi comunicative necesare elevului în învăţare, pentru interrelaţionarea cu
semenii, pentru parcurgeea cu succes a treptelor următoare în învăţare, pentru
învăţarea permanentă.
În procesul de învăţământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la
nivelul corelaţiilor minimale obligatorii, sugerate chiar de planul de învăţămând
sau de programele disciplinelor sau ariilor curriculare. Legătura dintre
discipline se poate realiza la nivelul conţinuturilor, obiectivelor, dar se creează
şi un mediu propice pentru ca fiecare elev să se exprime liber, săşi dea frâu liber
sentimentelor, să lucreze în echipă, individual.
În înfăptuirea unui învăţământ modern, formativ, predarea – învăţarea
interdisciplinară este o condiţie importantă.
Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie
substanţial la realizarea educaţiei elevilor, la formarea şi dezvoltarea
flexibilităţii gândirii, a capacitaţii lor de a aplica cunoştinţele în practică.
Corelarea cunoştinţelor fixează şi sistematizează mai bine cunoştinţele, o
disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită.Posibilităţile de corelare a
cunoştinţelor dintre diferitele obiecte de învăţământ sunt nelimitate.
Important este ca predarea – învăţarea să fie văzută ca o modalitate
modernă de realizare a eficienţei lecţiilor, iar învăţătorul, pentru a-şi atinge
obiectivele propuse trebuie să se pregătească din timp şi să apeleze la
capacitatea sa creatoare.
 Predarea – învăţarea prin corelarea obiectelor de studiu reprezintă noul în
lecţii, care activează pe elevi, le stimulează creativitatea şi contribuie la unitatea
procesului instructiv – educativ, la formarea unui om cu o cultură vastă.
Trebuie, așadar făcut pasul de la conţinuturi la personalitatea celui cu
care se lucrează. Astăzi, acest aspect se numeşte învăţare centrată pe elev.
Astfel, importante devin metodele cu care se prelucrează conţinuturile şi prin
intermediul cărora este implicat educatul în procesul de dezvoltare a sa. Soluţia
este aceea de a regândi atât conţinutul cât şi metoda, plecând de la studiul
educatului.
Pedagogia modernă a demonstrat eficienţa utilizării metodelor interactive
la lecţie (conversaţia euristică, problematizarea, demonstraţia, jocul de rol,
dezbaterea, metode şi tehnici de lucru individual sau pe echipe). Educatorul
trebuie să îşi adapteze conţinuturile la specificul educatului şi să găsească cele
mai bune metode de valorificare a acestuia. Este un proces dificil dar merită a fi
realizat pentru că cel mai important lucru în procesul instructiveducativ este să
contribui la dezvoltarea educatului şi să obţii tot ce este mai bun la el.
(Goodson, 1994)
Avantajele interdisciplinarităţii sunt:
• permite elevului să acumuleze informaţii despre obiecte procese,
fenomene care vor fi aprofundate în anii următori ai şcolarităţii;
• clarifică mai bine o temă făcând apel la mai multe discipline;
• creează ocazii de a corela limbajele disciplinelor şcolare;
• permite aplicarea cunoştinţelor în diferite domenii;
• constituie o abordare economică din punct de vedere al raportului dintre
cantitatea de cunoştinţe şi volumul de învăţare.
Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple
ale dezvoltării copilului: intelectuală, emoţională, socială, fizică şi estetică.
Interdisciplinaritatea asigură formarea sistematică şi progresivă a unei culturi
comunicative necesară elevului în învăţare, pentru interrelaţionarea cu semenii,
pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare în învăţare, pentru învăţarea
permanentă. „Elevul viitorului va fi un explorator” – spune Marshall
McLuhan.Pentru aceasta el trebuie să fie conştientizat de importanţa învăţării
prin cercetare, prin descoperire, de importanţa realizării conexiunilor între
diferitele discipline.
 Abordarea interdisciplinară a devenit o preocupare în practica şcolară
pentru ase ajunge la formarea competenţelor. „Interdisciplinaritatea implică un
anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi diferite
abordări, ca şi utilizarea unui limbaj comun permiţând schimburi de ordin
conceptual şi metodologic”.(G. Văideanu, 1988).
Abordarea interdisciplinară presupune dezvoltarea capacităţii de a
transfera rapid şi eficient cunoştinţe, deprinderi, competenţe acumulate prin
studierea diverselor discipline în vederea rezolvării unor situaţii problemă.
Interdisciplinaritatea poate fi privită ca o punte între discipline.
Interdisciplinaritatea are numeroase avantaje:
 stimulează realizarea de planificări corelate(corelarea în timp) a predării
conţinuturilor, la diverse discipline;
 încurajează colaborarea directă şi a schimbului între specialişti în diferite
discipline;
 încurajează pedagogiile active şi a metodologiilor participative; ajută la
formarea strategiilor de rezolvare de probleme;
 sunt analizate teme din mai multe perspective; se formează competenţe
transversale, integrate, cheie şi transdisciplinare.
Interdisciplinaritatea presupune abordarea predării din perspectivă
integrată. Predarea integrată are ca referinţă nu o disciplină de studiu, ci o
tematică unitară, comună mai multor discipline. Pornind de la o unitate
tematică, profesorul realizează un design instrucţional, astfel încât să atingă
conţinuturile din programă în realizarea unor competenţe, ţinând cont de stilul
de învăţare al elevului, dar şi de stilul personal de predare.
Avantajele predării integrate sunt:
 angajarea responsabilă a elevului în procesul învăţării;
 cadrul didactic este mediator, facilitator;
 profunzimea, trăinicia şi reactivarea rapidă a cunoştinţelor, generate de
perspectiva integrată asupra cunoaşterii;
 încurajarea comunicării şi a relaţiilor interpersonale prin valorificarea
valenţelor formative ale sarcinilor de învăţare în grup.
Dintre limitele predării integrate pot fi amintite:
 timp foarte mult alocat de către profesor în realizarea designului
instrucţional;
  este dificil de corelat întreaga paletă informaţională cuprinse în
disciplinele de studiu specifice curriculumului la nivele diferite;
Deşi predarea interdisciplinară a devenit o practică obişnuită pentru
elevii claselor pregătitoare şi clasa întâi, curriculum-ul pentru celelalte
clase, în acest moment, nu este foarte ofertant pentru realizarea unei predări
interdisciplinare. Cu toate acestea, pot fi realizate activităţi care presupun o
abordare interdisciplinară, ca un prim pas în realizarea competenţelor-cheie
pentru elevii din ciclul primar.
Aplicarea matematicii în practicã reprezintã pentru copil o verigã importantã
în înţelegerea conceptelor cu care lucreazã.Noţiunile matematice trebuie, pe de o
parte , sã ofere verificarea şi utilizarea în concret, în cotidian. Aceasta presupune
ca elevul sã fie capabil:

 sã foloseascã anumite noţiuni matematice învãţate, în situaţii cotidiene;

 sã rãspundã la întrebãri legate de activitatea pe care o desfãşoarã;
 sã formuleze predicţii bazate pe experienţã;
 sã selecteze materialele şi noţiunile pe care sã le poatã utiliza într-o anumitã
activitate practicã;
 sã vorbeascã despre activitatea pe care o desfãşoarã folosind limbajul
matematic adecvat;
 sã raspundã corect la o întrebare de tipul: ,,Ce s-ar întâmpla dacã...?”

Conceptul de interdisciplinaritate poate fi explicat şi precizat ca posibilitate

de intersecţie a informaţiilor din două sau mai multe domenii.
În dicţionarul de filozofie, Iancu Becleanu defineşte conceptul de
interdisciplinaritate ca ,,un proces de coordonare, unificare şi codificare unitară a
disciplinelor contemporane, caracteristice actualei etape de dezvoltare a
cunoaşterii, în care disciplina păstrează autonomia, specialitatea şi independenţa
relativă şi, în acelaşi timp, se integrează în sistemul global de cunoştinţe”.

Interdisciplinaritatea se impune ca una din direcţiile principale ale renovării

activităţii din învăţământ, în ansamblul său şi în mod deosebit în conţinutul
acestuia şi a strategiilor de lucru aplicate.

Interdisciplinaritatea elimină barierele artificiale dintre domeniile cunoaşterii

datorită transferului de cunoştinţe, de metode, de mijloace, dându-le posibilitatea
aplicării cunoştinţelor însuşite pe parcurs. În aceste condiţii activităţile instructiv-
educative sunt mai atractive, eficienţa lor creşte, iar copilul nu este simplu
receptor, ci devine un subiect al cunoaşterii şi acţiunii. Astfel, pe parcursul unui
demers didactic interdisciplinar, copiii îşi completează, îşi adâncesc sau aplică
cunoştinţele dobândite, numără, îmbină figuri geometrice, redau grafic imagini,
separă jucăriile după anumite criterii, în funcţie de legăturile logice dintre
conţinuturile pedagogice.

Cunoştinţele, priceperile şi deprinderile dobândite în activităţile cu conţinut

matematic sunt implicate şi în alte categorii de activităţi ce se desfăşoară în
grădiniţa de copii. Folosindu-le drept instrumente de lucru, aceste din urmă
activităţi contribuie la fixarea şi consolidarea conţinutului informativ şi formativ al
activităţilor cu conţinut matematic. Corelaţiile interdisciplinare realizate motivează
şi condiţionează caracterul sistemic al activităţilor instructiv-educative din
grădiniţă.

În cele ce urmează prezint câteva asemenea corelaţii ale activităţilor cu conţinut

matematic cu celelalte categorii de activităţi.
În cadrul activităţilor de ,,Educaţie plastică”, copiii sunt învăţaţi să-şi
încadreze desenul în pagină, să păstreze proporţiile şi poate fi verificată
cunoaşterea culorilor, raportându-le la realitate. Prin desenele decorative se pot
realiza jocuri logice de transformări identice, cerându-le copiilor să deseneze ca
în modelul prezentat, alternând culorile, mărimile, formele sau poziţiile spaţiale.
Versurile poeziei ,,Geometrie” de Monica Lenos, consolidează
cunoştinţele copiilor referitoare la formele geometrice, prin asemănarea lor cu
obiecte din mediul înconjurător şi-i ajută să realizeze desene decorative, după
model sau din imaginarea obiectelor.

Cu creioane colorate
Poţi să desenezi de toate:
doar o linie – e vântul
ca o minge – pământul
tot un cerc – soarele,
romburi mici – petalele,
un pătrat – e o căsuţă,
un dreptunghi – o săniuţă,
patru linii uşurel
cerc, dreptunghi – un băieţel,
 iar pe cap cu o fundiţă!
Tot aşa e o fetiţă!
Mulţi băieţi şi multe fete
Cercuri, puncte, linii, cete.
Dacă se adună roată
E copilăria toată.
În activităţile de modelaj, preşcolarii pot reda obiectele în diferite
dimensiuni: de exemplu ,,Mărul mare, mijlociu, mic”, ,,Morcovi pentru iepuraşi groşi
şi subţiri”, ,,Panglicuţe late şi înguste” etc.
Deprinderile formate în acest fel permit copiilor să lucreze cu uşurinţă pe
fişele matematice.
Şi în activităţile practice se face apel în desfăşurarea lor la cunoştinţe
matematice simple, contribuind la aprofundarea şi consolidarea acestora.
De exemplu, la înşirarea mărgelelor se poate cere copiilor să realizeze
şiraguri, fie după un model prezentat, fie după indicaţii verbale, alternând
mărimile şi culorile, sau numărând câte mărgele de un anumit fel sunt.
Prin îndoirea unei coli de hârtie de formă pătrată sau dreptunghiulară,
copiii pot obţine obiecte cunoscute, realizând teme
ca: ,,Cartea”, ,,Batista”, ,,Paharul”, ,,Solniţa”, sau pot să-şi confecţioneze jucării:
,,barca”, ,,Avionul”, ,,Vaporul”, ,,Morişca”, ,,Broscuţa” etc.
Tăind pe contur figurile geometrice învăţate, copiii reţin mai bine forma,
iar realizarea unor aplicaţii cu aceste figuri contribuie la exersarea operaţiilor
gândirii şi cultivarea imaginaţiei creatoare.
Din pătratul ,,Tangram”, prin exersarea tehnicii de decupare, îmbinare şi
lipire a hârtiei, precum şi a plasării în pagină, se reactualizează cunoştinţele
matematice referitoare la figurile geometrice, mărimile acestora şi numeraţie,
realizând teme ca: ,,Brăduţul”, ,,Iepuraşul”, ,,Gâsca
aleargă”, ,,Broscuţa”, ,,Pistolul”, ,,Cocoşul”, ,,Litere şi cifre” etc.
Prin recitarea unor versuri ca:

,,Şapte figuri colorate

Din pătrat tăiate-s toate
Cu atenţie le-aşezăm
Şi-un brăduţ realizăm.”
sau
,,Din pătratul colorat
Iute noi am aşezat
Forme diferite, iată!
 Pentru gâsca colorată
Care-aleargă către baltă.”
se fixează tehnicile de lucru şi temele ce pot fi realizate, cât şi numărul figurilor
geometrice ce alcătuiesc pătratul ,,Tangram

Pregătirea pentru viitor este însăși munca, activitatea practică și înțelegerea

valorii acesteia. Orice activitate practică fără o intelectualizare optimă a proceselor
și invers, orice activitate intelectuală fără corespondent rațional în real, determină
mai devreme sau mai târziu grave dificultăți în integrarea socială a copiilor.
Desigur, nu trebuie să se înțeleagă faptul că fără acest model optimal, fără
intelectualizarea dirijată a activităților practice și fără transferul practic al
activităților intelectuale, copiii nu s-ar integra social la maturitate. Ei raportează
oricum activitățile practice la intelect- doar sunt activități conștiente și invers,
activitățile intelectuale la practică- doar sunt activități motivate social, dar
optimizarea acestor raportări pentru o învățare socială superioară este o necesitate
pedagogică de stringentă actualiate.
În acest sens, cred că una dintre strategiile optime de determinare a unor
tendințe viabile în orientarea socială a copilului este o activitate care se cultivă în
primul rând afectivitatea ca intermediar între acțiune și intelectualizarea,
conștientizarea acestuia nu numai ca proces ci și, mai ales, ca necesitate de
realizare individuală. Ideea de utilitate a produsului activității determină
restructurarea orientată social, extern, a necesităților, motivelor individuale în
general. Acest deziderat se poate realiza la ciclul primar prin o nouă abordare a
disciplinei Educație tehnologică, dar și prin alte activități practice, mai complexe.
Astfel se va optimiza transferul practic al activității intelectuale de la o disciplină la
celelalte. Vor fi înțelese mai bine demersurile intelectuale la disciplina matematică
și totodată, se va conștientiza utilitatea lor socială.
Acesta este punctul de vedere pe care, în cele ce urmează, vom încerca să-l
argumentãm, spre a dovedi posibilitatea realizării unui model de predare a
matematicii în unitate interdependentă cu abilitățile practice.
Importanţa activitãţilor practice în predarea matematicii la ciclul
primar

Pregătirea practică a elevilor din ciclul primar are nu numai caracter instructiv, ci
și formativ, atitudinal. Copilul trebuie ajutat să dea semnificație socială activităților
lui individuale.
La nivelul claselor mici, acest obiectiv se poate realiza în primul rând prin
dezvoltarea relațiilor interpersonale ale elevilor, fapt ce facilitează consolidarea
unor modalități psiho-comportamentale de atitudine socială (de atitudine la nivelul
clasei, față de colegi, față de activitate). Oricât de simple ar părea abilitățile
practice, ele sunt circumscrise activității didactice în general, la toate disciplinele
de învățământ. Cu alte cuvinte, lucrările manuale, chiar și acelea care nu necesită
un repertoriu vast de cunoștințe, cum sunt- plierea hârtiei, dezvoltând deprinderi,
dezvoltă priceperi, acestea din urmă fiind ele însele intelectualizări ale activităților.
Trebuie menționat faptul că toate obiectele confecționate de elevi, începând
cu cele mai simple, au o utilitate evidentă, fie că sunt utilizate ca simple jucării, fie
mijloace de învățământ necesare la unele lecții de matematică. Exemple: ceasul,
figuri geometrice, șabloane, riglete, piese TANGRAM etc.
Preocuparea pentru dezvoltarea interesului față de matematică la elevii
claselor primare trebuie să fie permanentă. Interesul constituie un parametru în
definirea persoanei și a personalității. Strong consideră interesul drept ,,tendința de
a ne ocupa de anumite obiecte, de a ne place anumite activități”. R. Meili definește
interesul ca o ,,tendință la acțiune îndreptată spre obiecte sau activități
determinante, o formă specială a motivației”. J. Piaget consideră că ,,interesul este
raportul dintre un obiect și o necesitate pentru că un obiect devine interesant în
măsura în care răspunde unei necesități. Interesul este, deci, orientarea proprie
tuturor actelor de asimilare mintală”iar A. Chircev, drept o ,,atitudine stabilizată de
natură emotiv-cognitivă față de obiecte și activități”. I. Drăgan apreciază interesul
ca o structură a personalității și anume că el este acea componentă pozitivă, activă
și perseverentă față de anumite obiecte sau activități.
Iată câteva dintre sarcinile didactice ce pot fi utilizate în educarea interesului
elevilor mici pentru matematică:
 modelarea cifrelor din plastilină, sârmă, fire textile etc.
  însușirea formei cifrelor prin asemănarea lor cu unele obiecte pe care ei le
pot modela din lut sau alte materiale;
 relizarea unor figuri umane numai din cifre modelate de ei;
 să completeze mulțimi cu flori realizate în tehnica mototolirii hârtiei
creponate conform numărului corespunzător
 identificarea cifrelor din anumite colaje confectionate anterior;
 completarea unor pătrate buclucașe;
 realizarea unor triunghiuri sau pătrate din bețe de chibrituri;
 realizarea unor jucării utilizând unele figuri geometrice;
 confecționarea ceasului din diferite materiale;
 decuparea rigletelor utilizate la efectuarea operațiilor aritmetice;
modelarea unor corpuri geometrice, (cub, sferă, cilidru, cuboid) din plastilină sau
lut;
Procedând astfel, cadrele didactice vor putea contribui într-o măsură tot mai
mare la formarea interesului elevilor mici față de acest dificil obiect de învățământ:
matematica.
În vederea educării interesului față de matematică la școlarii mici, cadrele
didactice vor arăta caracterul practic aplicativ al cunoștințelor predate și al
deprinderilor formate, vor organiza lecții cât mai atrăgătoare. Fiecare învățător
trebuie să-și îmbogățească în mod continuu informațiile psihologice, pedagogice și
metodice pentru a putea obține rezultate școlare tot mai bune în cadrul procesului
instructiv-educativ cu elevii.
Astfel, prin trasarea unui paralelogram și plierea lui după ,,posibile” axe de
simetrie, se poate extrage proprietatea că ,,paralelogramul nu are axe de simetrie”.

La dreptunghi, romb, pătrat, trapez isoscel, folosim plierea fiecărei figuri și

stabilim axele de simetrie.
 În concluzie, o predare eficientă a geometriei trebuie să aibă la bază o
temeinică cunoaștere a definițiilor, teoremelor și proprietăților noțiunilor
vehiculate și o metodologie specifică, bazată pe exerciții concrete de desenări,
decupări, suprapuneri, plieri, lipiri.
Acționând în concordanță cu gândirea concret-intuitivă a școlarului mic,
folosim simțul lui de observație și-l dirijăm, prin situații problemă create,
să ,,descopere”, prin exerciții practice, proprietăți ale figurilor geometrice.
În perspectiva învățării permanente, a învăța nu mai poate însemna a asimila
un set de informații, oricât de importante ar fi acestea la un moment dat sau intr-un
context dat. Învățarea devine un ,,proces de construcție” , de ,,experimentare”.
Asimilând un conținut didactic dat, copilul experimentează de fapt cu sine însuși.
Acest proces este unul complicat care necesită, ca o premisă obligatorie, asigurarea
unui exercițiu didactic adecvat, a unui univers în care copilului să-i fie
recunoscut ,,dreptul” de a face ,,propriile” experiențe, de a încerca ,,propriile” idei,
de a greși, de a avea ,,propriul” ritm, ,,propriile” preferințe și antipatii.
O consecință importantă este aceea că predarea de informații ori deprinderi
nu mai poate reprezenta centrul activității didactice. Copilul însuși, cu propriile
experiențe, idei și rătăciri trebuie să ocupe acest loc.
Fiecare elev este un expert redutabil în nenumărate contexte și un novice în
altele. Didactica informațională recunoaște aceste domenii locale de expertiză, de
excelență ale copiilor, numai atunci când aceste domenii par nemijlocit relevante
pentru obiectivele ei informaționale. A face un dreptunghi din piesele Pentomino
este, desigur, o realizare, dar atâta timp cât singurul obiectiv recunoscut al predării
matematicii este învățarea faptului că ,,formula ariei dreptunghiului este l x L” și
că ,,aria dreptunghiului se măsoară in m pătrați” această capacitate nu are nicio
semnificație. Dar manipularea de piese Pentomino poate fi semnificativă pentru
înțelegerea reală a conceptului de arie decât etichetele verbale ,,aria dreptunghiului
se măsoară în m pătrați” sau ,,formula ariei dreptunghiului este l x L”.
 În condițiile unei didactici care așează în centrul ei copilul și nu informația,
rolul învățătorului nu mai poate fi acela de a spune elevilor ceea ce aceștia trebuie
să reproducă. Acest ,,nou” rol a fost caracterizat de cunoscutul filozof american
John Dewey. Într-un scurt articol (publicat în 1938) și intitulat ,,Către cei care
aspiră la meseria de profesor”, Dewey descria calitatea fundamentală a dascălului
astfel ,,Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se mișcă în
armonie cu mințile elevilor săi, trăind împreună dificultățile și victoriile
intelectuale deopotrivă”( J. Dewey, în Bodystone, 1988, pg.345-346). Drept
urmare, se simte nevoia unui aport didactic mai insistent atât teoretic, cât poate
mai ales practic.
Prescolaritatea este apreciatã ca vârstă ce cuprinde cea mai importantã
experiență educațională a unei persoane, de aceea se impune că activitatea
educativ-formativa din grădiniță să fie supusa unor permanente acțiuni de inoire și
perfecționare .
Abordarea interdisciplinarã este o sarcinã majorã a întregului învățământ,
deci și a învățământului preprimar, deoarece este veriga primarã a sistemului
nostru educațional, iar modernizarea învățământului se impune atât în plan
orizontal cât și în plan vertical pentru a asigura continuitatea între treptele de
învățământ .
Grădiniță are menirea de a da posibilitatea preșcolarului să dobândească
pregătirea necesara pentru începerea activității școlare, pentru a ajunge la
dezvoltarea optima a personalității lui, spre a fi capabil să se integreze în efortul
activității de învățare .
Obiectivele specifice ale activității matematice vizând procesele de
cunoaștere , dar și atitudinile și comportamentele care trebuie formate, sunt
urmărite într-o oarecare măsură – mai mare sau mai mic în toate categoriile de
activități din grădiniță ( știință, educarea limbajului, arta, practica etc. ) .
Folosind drept instrument de lucru cunostintel, priceperile și deprinderile
dobândite în activitatiile matematice, celelalte activități contribuie la fixarea și
consolidarea continutu - lui informativ și formativ al activităților matematice .
 Predarea matematicii la vârsta preşcolarã prin activitãţi
practice

Pentru copiii de la învățământul preșcolar, lucrul cu piramida logică face

posibilă manipularea componentelor și compararea lor ca mărime folosind metoda
de comparație. Când pliați piramida, copilul nu numai că vede detaliile, dar le
simte și cu mâinile sale.
O metodă promițătoare pentru predarea la preșcolari a matematicii, în etapa
actuală, este modelarea: promovează asimilarea acțiunilor specifice, obiective, care
stau la baza conceptului de număr. Copiii au folosit modele (înlocuitori) atunci
când se jucau cu același număr de articole (au cumpărat la fel de multe pălării ca
păpuși din magazin; totuși, numărul păpușilor a fost fixat cu jetoane, deoarece
condiția era ca păpușile să nu fie duse în magazin); au reprodus aceeași dimensiune
(au construit o casă la aceeași înălțime ca eșantionul; pentru aceasta, au luat un băț
de aceeași dimensiune cu înălțimea casei de probă și au realizat construcția lor la
aceeași înălțime ca și dimensiunea bățului).Atunci când măsoară o valoare cu o
măsură condițională, copiii au stabilit raportul măsurii la întreaga valoare, fie cu
înlocuitori de subiect (obiecte), fie verbale (cuvinte numerice). Astfel, copiii pot să
construiască mozaicuri din pătrate colorate care se vor lipi pe foaia de hârtie.
Aceste activităţi se pot desfăşura şi în grup, utilizându-se coli mari de hârtie.
Lucrările rezultate se afişează şi analizează în final.În organizarea materialelor în
structuri există tendinţa de a se lucra în general bidimensional, în plan. Este indicat
să se stimuleze interesul copiilor pentru construcţiile în spaţiu. Aceste structuri
spaţiale se pot realiza cu ajutorul cuburilor. O idee nouă în didactică recomandă
utilizarea nisipului şi argilei, mai ales în activităţile în aer liber. Copiii pot astfel
să-şi proiecteze construcţia în spaţiu, să-şi realizeze un schelet din sârmă care să o
susţină şi să utilizeze materiale decorative din natură: pietricele, castane, ghinde,
conuri, scoici, rămurele, beţişoare.
Plastilina poate fi de asemenea folosită cu succes la aceste construcţii în
spaţiu.
Structurile verticale, exersate în diferite contexte, cu diferite materiale,
constituie elemente de bază, utile mai târziu pentru perceperea raţională a
obiectelor în spaţiu. Copiii vor fi stimulaţi să vorbească despre construcţia lor, ce
au intenţionat să realizeze, cu ce probleme s-au confruntat, dacă şi de ce şi-au
schimbat planul iniţial. Este indicat ca grupul să poarte discuţia, copiii înşişi să
caute soluţii la problemele întâlnite. Nu se vor face observaţii care să pună copiii în
inferioritate unii faţă de alţii. Este important să se menţină permanent tonusul
afectiv pozitiv al copiilor faţă de activitate, faţă de colegi şi faţă de cadrul didactic.

Exemple de actvitãţi realizate la ciclul preşcolar

Activităţile artistico-plastice (desenul, pictura, modelajul) și cele practice

sunt activităţi care dezvolta gustul şi simţul practic şi estetic, cunoaşterea şi
înţelegerea frumosului în natură .
Spre exemplu, prin desen, pictură, modelaj se evaluează culori, forme,
poziţii spaţiale, mărimi, lungimi, scrierea cifrelor, mulţimi.
Prin îndoirea unei coli de hârtie de formă pătrată sau dreptunghiulară, copiii
pot obţine obiecte cunoscute, realizând diferite teme că: Batista, Paharul, Solniţa,
sau pot să-şi confecţioneze jucării: Barca, Avionul, Vaporul, Morişcă, Broscuţa
etc. Atunci când taie după contur forme geometrice, copiii își însușesc mai ușor
forma lor, culoarea, iar prin realizarea unor aplicaţii cu aceste figuri se exersează
operaţiile gândirii şi se cultivă imaginaţia creatoare.
Prin varietatea materialelor puse la dispoziţia copiilor contribuim la
stabilirea unei punţi de legătură între plăcut şi util.
Activitățile practice fac și ele apel în desfășurarea lor la cunoștințele
matematice simple, contribuind la aprofundarea acestora .
La grupa mijlocie la tema « Semnul de carte » le-am cerut copiilor să
lipească doar cinci cerculețe pentru decorare . Copiii au realizat în majoritate
tema .La grupa mare am decupat patrat , triunghi , cerc și au realizat prin lipire «
Căsuță lui Azorel » , consolidandu-se și fixandu-se denumirea figurilor
geometrice .
Activitățile artistico-plastice de desen, pictura, modelaj, vin în sprijinul
fixării și consolidării cunoștințelor matematice referitoare la numărat, așezarea
spațială, forma geometrica .
De fiecare data la desen sau pictura se amintește unde trebuie așezat pe foaie
elementul ce urmează să fie desenat sau pictat ( sus, jos, în mijloc, la dreapta de… ,
la stangă de… , intre… , aproape, departe ) .
 În realizarea temelor de desen în care se reda figura umana se precizează
cate parti are corpul, care sunt ele și numărul lor ( doua mâini, cinci-zece degete,
doua picioare, un cap, doi ochi, doua urechi ) .
La temele de modelaj « Ursul » , « Omul de zăpadă » , copiii sunt pusi în
situație să-și evalueze lucrarea argumentând că au corpul format din trei parti
( cap , trunchi și picioare ) .
Creativitatea copiilor prescolari este organizata pe arii de influenta selectiva.
Arta-aplicatie – « Trenul » - grupa mare . Sarcina copilului este de a realiza
un tren , prin lipirea a 5 dreptunghiuri , doua triunghiuri si 6 cercuri din hartie
glasata si de marimi diferite .
Pentru realizarea acestei lucrari copilul isi consolideaza numeratia si isi
verifica cunostintele despre figurile geometrice cunoscute .

Aplicaţii (pentru ciclul achizitiilor fundamentale – Clasele pregãtitoare ,I şi a

II-a )

Castelul- colaj din corpuri geometrice Locomotiva – colaj din figuri

geometrice
Omul de zăpadă
- pe o coală albă am desenat cât am putut de
mare cifra 8
- am obținut ochii, gura și nasturii desenand
cerculețe
- am conturat nasul și fularul
- am decupat omulețul de zăpadă și stratul de
omăt pe care acesta stă
- am pictat cerculețele, nasul și fularul
- am lipit pe carton omul de zăpadă și stratul de
omăt
- am obținut fulgii prin stropire (se lovește de
deget, deasupra planșei, pensula pe care este
culoarea albă)
*cei care au dorit, i-au făcut căciulă și o mătură
Un model de ceas de mâna, pe care l-
am realizat cu copiii la Abilitãţi
practice în sãptãmâna în care am
învãţat despre mãsurarea timpului.

Ceasul

 Colorare

 Decupare

 Lipire

Biblioteca - colaj din figuri

geometrice
Aplicaţii (pentru ciclul de dezvoltare – clasele a III-a si a - IV- a )

Colaj din figuri geometrice – „Căsuţa piticilor din pădure”

Organizarea colectivului de elevi

 Aerisirea sălii de clasă;
 Pregătirea materialelor necesare
 Distribuirea materialelor necesare elevilor.

Captarea atenţiei
Alba ca Zăpada a rămas la noi pentru că a fost încântată de felul cum aţi lucrat
la matematică. Însă ea a fost foarte multă vreme închisă în castel de împărăteasa
cea rea şi ne roagă să o ajutăm să-şi amintească cum arăta casa piticilor.
Se propune elevilor să realizăm o lucrare din figurile geometrice învăţate la ora
de matematică.

Anunţarea temei şi a obiectivelor lecţiei

Le prezint elevilor tema lucrării de astăzi: „Căsuţa piticilor din pădure”
şi de asemenea obiectivele operaţionale într-o formă accesibilă lor:
- însuşirea tehnicii de lucru;
- asamblarea materialelor cu scopul finalizării lucrării.
4. DIRIJAREA ÎNVĂŢĂRII
a) Intuirea materialelor de lucru.
Copiii vor identifica materialele de lucru, precum şi caracteristicile acestora:
planşa suport, hârtia colorată pentru părţile componente ale căsuţei şi copacilor,
foarfece, lipici, creioane colorate, şabloane pentru trunchiurile şi coroana
copacilor,uşă la casă, acoperiş, geamuri.

b) Demonstrarea şi explicarea modului de lucru

Se prezintă modelul. Vor fi analizate tehnicile de lucru şi ordinea efectuării lor :
conturare, decupare, lipire, decorare, analiză, autoanaliză.
Le voi explica şi demonstra procedeul de lucru.
Vom începe lucrarea prin conturarea după şablon a casei, o decupăm pe care
vom lipi geamul şi apoi o vom lipi pe planşa primită . Sunt rugaţi să realizeze şi ei
la fel. Apoi se trasează conturul pentru uşă şi geamuri, le decupăm apoi le vom
lipi pe casă. La baza de sus a casei vom lipi acoperişul în formă de triunghi. Pentru
copaci vom contura după şablon trunchiurile în formă de dreptunghi şi coroanele în
formă de cerc, se decupează şi se lipesc în stânga şi dreapta casei. Pentru iarbă vom
decupa câteva triunghiuri mai mici pe care le lipim printre copaci Pe bază de
întrebări şi răspunsuri se reiau principalele momente ale realizării sarcinii de lucru.
5. EXECUTAREA LUCRĂRII
După recapitularea, explicarea şi fixarea principalelor momente şi tehnici de
realizare, elevii trec la efectuarea lucrării.
Se pune accent pe respectarea succesiunii operaţiilor.
Se crează climatul necesar, apoi se trece la activitatea propriu – zisă a
elevilor, realizarea compoziţiei.
Se vor da indicaţii suplimentare, individuale privind mărimea, simetria, tăria
culorilor.

BIPLAN
Materiale necesare: carton velin; aracetin; tuş negru .
Prelucrare şi montare. Pe o bucatã de carton subţire , velin, liniaţi (cu creionul)
pãtratele cu latura de 20 mm.Deasupra lor, desenaţi cu tuş cele patru tipuri de piese
- din care se compune jucaria- întocmai ca în figura
13. Liniile întrerupte le veţi trasa cu creionul, cât mai
subţiri.Apoi decupaţi cu foarfecele fiecare piesã.
Ĩndoiţi marginile acestora de-a lungul liniilor
întrerupte, dupã care asamblaţi avionul prin lipire cu
aracetin , aşa cum vedeţi în desenul din colţul stânga –
sus al figurii. Lãsaţi sã se usuce bine lipiturile, apoi
puteţi lansa aparatul de zbor planat dintr-un loc înalt.
Corectarea zborului o veţi face modificând înclinarea micilor cârme (bucãţile
îndoite) din capetele aripilor.

POM DE CRĂCIUN, STILIZAT

Pomul propriu-zis îl veți lucra dintr-un numâr de cinci-șapte (depinde de cât
de mare îl doriţi) conuri de carton, fiecare de altã dimensiune, suprapuse de-a
lungul unui catarg (băț) central.
Materialele necesare: carton velin; hârtie lucioasă de culoare verde; o
bucată de trestie sau un băț de brad; o scândurică de formă pătrată, cu latura de
120-160 mm; un cui lung; sârmă sau cuie subțiri; aracetin.
Prelucrare şi montare. Decupaţi mai întâi — din carton — cinci (sau șapte)
discuri (cercuri) cu diametre descrescătoare, așa cum vedeți în
desenul 1 al figurii de mai jos. Din fiecare tăiaţi și eliminaţi un
sfert din suprafață (ca în același desen). După care,
suprapuneți marginile fiecărui disc rămas — formând un con
neînchis complet la vârf. Ungeţi-le bine cu aracetin și lipiți-le
(suprapuse), fixându-le provizoriu cu câte două ace cu
gămălie. Aşteptaţi până când lipiturile se usucă bine. Apoi
scoateţi acele şi îmbrăcaţi fiecare con în hârtie verde, lucioasă, pe
care de asemenea, o lipiți la margini pe carton.
Pentru a monta vertical aceste conuri, lucraţi suportul-
catarg, orientându-vă după restul desenelor numerotate din
figura de mai jos, astfel: bateți un cui lung în scândurica
pătrată (desen 3). Cu o sulă ascuţită, dați în trestie câte două orificii transversale,
încrucișate (desen 4), în locurile unde vor fi sprijinite conurile de carton (poziţiile
din desenul 2). În aceste orificii introduceţi, pe rând, în cursul montării, câte două
sârme (sau cuie subțiri), peste care așezați câte o rondelă tăiată din carton (sau
placaj subțire), ca în desenul 5.
Dacă în loc de trestie folosiți un băț de brad, bateţi cuiele direct în el.
Plantaţi vertical băţul-catarg pe scâdura-suport (fixându-l în cuiul acesteia) şi
începeţi montarea conurilor de carton, pornind, firește, cu cel de la bază. Când veţi
termina, silueta pomului va arăta ca în desenul 2. Pomul acesta original poate fi
împodobit apoi cu crengute și conuri de brad, globuri de sticla colorată, fâşii de
staniol, jucârii usoare. bomboane învelite etc. Astfel, apârați viața unor brazi sau
molizi din natură. În plus, puteți demonta piesele componente, pe care le veţi
refolosi... peste un an.

JUCĂRII DIN MODULE DE CARTON

Un tractor cu şenile, un camion sau un excavator pãșitor puteți construi,
după dorință, în cel mai scurt timp, din șapte module (piese interschimbabile)
separate, lucrate de voi din carton subțire şi aracetin. Așadar, după ce montați una
din jucăriile amintite mai sus (orientându-vă după figura 68, care vă indică modul
de montare a fiecăruia), puteți să o
desfaceţi și, din piesele ei componente,
să asamblați de îndată o alta, Fireşte,
dacă vreți să le aveți pe toate cele trei
jucării în același timp, lucraţi mai multe
module și le montați, după cerinţe.
Prelucrare şi asamblare.
Observaţi, în figura 69, că modulele sunt
numerotate de în 1 până la 7.
Ele sunt prezentate și sub formă
plană, desfășurată, ca șabloane, în figura
70 (cu detalii) ale fiecăruia. Începeţi lucrul prin a desena pe bucăţi de carton subțire
formele celor șapte şabloane, respectând întocmai dimensiunile indicate în
milimetri. Decupaţi cu foarfecele aceste şabloane. Tăiaţi din fiecare numărul de
bucăţi de care aveţi nevoie. De pildă, din piesa nr. 5 vă trebuie două bucăţi pentru
şenilele tractorului sau ale excavatorului; de asemenea, vă sunt necesare două piese
nr. 6 (roțile camionului) etc. Îndoiţi apoi aceste șabloane din carton (formând
muchii drepte) de-a lungul liniilor întrerupte din fiecare desen. Lipiţi-le marginile
cu aracetin. Lăsaţi-le să se usuce timp de 15 minute, după care faceţi montajul
oricăreia dintre cele trei jucării, astfel:
 tractorul din două module nr. 1 și două nr. 5;
 camionul dintr-un modul nr. 1, două nr. 6 şi unul nr.2;
 excavatorul din două module nr.1 , două nr. 7, două nr. 5, unul nr.3, plus +
un cui subțire sau un băț de chibrit (pentru axul de îmbinare al celor două
piese 7) şi puțină aţă.
Puteţi vopsi modulele după dorinţă cu acuarele. Dacă vă hotărâți să păstraţi
o jucărie în mod definitiv (fără a o mai demonta), lipiți-i între ele modulele cu
substanţă adezivă.

CUB CU….BĂTAIE DE CAP

Jocul acesta de îndemânare are forma unui cub. Cele şase laturi ale sale sunt
compuse din: trei bucăţi de tipul piesei 1, două bucăţi de tipul 2 și o bucată de tip
3.
Confecţionaţi aceste laturi modul din scândură sau placaj cu grosinea de 5
mm, potrivit formelor și dimensiunilor din desene. Finisaţi cu
atenţie, îndeosebi muchiile pieselor, folosind hârtie sticlată
fină, apoi polizați-le cu o bucată de piele (mănușă veche).
Cu aceasta construcția e terminată.Încercaţi să le
îmbinaţi între ele astfe încât, prin încastrare, să obțineti un fel
de cutie de formă cubică.
Dacă nu reușiți, orientati-vă după cele trei desene din
dreapta figurii care vã indicã fazele asamblãrii laturilor.
Desenul notat cu litera A arată lucrarea terminată. Demontaţi și
refaceţi apoi cubul până ce veţi reuşi a-l asambla fară greșeala. După care oferiți-l
și prietenilor, ca pe un test de îndemânare și orientare geometrică.

Concluzii
În concluzie, mintea / creierul învață cel mai bine și reține cel mai mult
atunci când organismul este implicat activ în explorarea locurilor fizice și a
materialelor, precum și în formularea de întrebări la care așteaptă cu nerăbdare
răspunsuri. Experiențele pasive tind să atenueze și nu au un impact de durată.
Matematica făcută cu “creionul și hârtia“, respectiv cu “creta și tabla”
capătă mai puțină importanță și devine mult mai importantă utilizarea unei varietăți
de obiecte care trebuie manipulate în procesul învățării; se trece de la memorare de
reguli și socotit la activitate de rezolvare de probleme prin tatonări, încercări,
implicare activă în situații practice, căutare de soluții dincolo de cadrul strict al
celor învățate.Înțelegerea trebuie concepută ca un spectacol a ceea ce știi și ești în
stare să faci.
Elevii ar trebui să fie expuși de la început la exemple de înțelegere și ar
trebui să li se dea ocazii serioase ca să-și exerseze și expune înțelegerile. Doar dacă
elevii au ocazii multiple pentru a-și pune cunoașterea în practică în moduri noi,
există șanse ca ei să avanseze către o înțelegere mai bună în activitatea școlară și
în viața de zi cu zi.
Toate cunoştinţele dobândite trebuie să aibă legătură directă cu viaţa ,
pentru că au o utilitate practică . Nouă , învăţătorilor , ne revine rolul de a organiza
activitate de învăţare prin acţiuni care leagă cunoştinţele de practică.
 PROIECT DE LECŢIE

Unitatea de învăţământ:
Clasa: Pregătitoare A
Data:
Propunător:
Disciplina:Matematică și explorarea mediului
Aria curriculară:Matematică și știinţe ale naturii
Unitatea de învăţare: Prietenii necuvântătoare
Tema: Plecarea rățuștelor
Subiectul: Numărul și cifra 5
Tipul lecţiei: mixtă
Forma de realizare: Activitate integrată

Competențe specifice:
1.1.Recunoașterea și scrierea numerelor și cifrelor în concentrul 0-31, respectiv recunoaşterea și scrierea numărului și cifrei 5;
1.3.Ordonarea numerelor în concentrul 0-31, folosind poziționarea pe axa numerelor;
1.4.Compararea numerelor în concentrul 0-31.

Competențe integrate:
MM:
2.1.Cântareaîncolectiv,asociindmişcarea sugeratădetext
CLR
1.1.Identificarea semnificaţiei globale a unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar şi rar;
AVAP
2.3. Realizarea de aplicații/ compoziții/ obiecte/ construcții simple, pe baza interesului direct;

Obiective operaționale:
O1 – să ordoneze numerele naturale în concentrul 0-10, pe baza competențelor dobândite; obiectivul se consideră realizat dacă toţi elevii
ordonează numerele: 1, 2, 3, 4, 5 ;
O2 – să stabilească vecinii numerelor, pe baza competențelor dobândite; obiectivul se consideră realizat dacă fiecare elev va stabili în cel puţin 2
dintre cazuri;
O3 – să stabilească numărul mai mare, prin numărare, pe baza competențelor dobândite; obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii stabilesc
numărul mai mare în cel puţin 3 dintre cazuri.
Strategia didactică:
Resurse:
Metodologice
a) Metode şi procedee: instructajul verbal, conversaţia, explicaţia, demonstraţia, munca independentă, jocul didactic.
b) Mijloace de învăţământ: videoproiector, laptop, coli albe, culori, fișe, auxiliar.
c) Forme de organizare: frontal, în perechi, individual.
d) Evaluare: observarea sistematică, aprecieri verbale.

Temporale
Ora are o durată de 45 minute, din care 35 minute activitatea propriu-zisă şi 10 minute activităţi în completare.

Umane
Clasa are un număr de 26 elevi care se caracterizează printr-o dezvoltare psihică şi fizică în general normală, corespunzătoare vârstei.

Bibliografie:

 O călătorie distractivă prin clasa pregătitoare CAIET DE CREAȚIE 1” , Ed. Edu Educrates

 Neacşu, M. Găleteanu,Didacticamatematicii în învăţământul primar,Ed. Aius

 DEMERSUL DIDACTIC

Evenimentul Obiective Conținutul științific Strategia didactică

didactic operațional
e Metode și Mijloace de Forma de Evaluare
procedee învățământ organizar
e
1.Moment Se creează condiţiile optime pentru Conversaţia Frontal
organizatoric desfăşurarea lecţiei: pregătirea materialului
didactic necesar, stabilirea liniştii,
îndrumarea elevilor în activitatea de
pregătire.
2.Captarea Elevii au pe bancăFișa 1, în carevor găsi Conversația fișe observarea
atenției numerele amestecate. Anexa 1 sistematică
schimb de
Li se cere elevilor să găsească și săcoloreze fișe
cu roșu pe vecinul mai mic al numărului 3. autoevaluare
aprecieri
Li se cere elevilor să găsească și să coloreze verbale
cu verde pe vecinul mai mare al numărului
3.
3.Reactualizarea O1 .Se cere elevilor să ia în mână 4 creioane și Conversația Creioane frontal, aprecieri
cunoștințelor să numere împreună , cu voce tare. individual, verbale
în perechi
Vor lucra în perechi la compunerea și
descompunerea numărului 4.
Vor descompune numărul 4 în:
 1 și 3 4 și 0 Numerele:
3 și 1 0 și 4 1, 2, 3, 4
2 și 2 jetoane
Se numără crescător și descrescător de la 1
la 4.
Joc didactic: Jocul didactic
,, Ghiceşte vecinul!,,
Se cere elevilor să răspundă la întrebări:
Cine este vecinul mai mare al numărului 2? frontal
Ce număr urmează după 3?
Care este numărul dintre 2 și 4?

Elevii vor ridica numerele care trebuie și pe

care ei le-au colorat.

4.Anunțarea conversaţia Planșe cu frontal observarea

temei și a Ghicitoare: cifrele sistematică
obiectivelor învățate
operaționale ,,În mănușă sau ciorap
Câte degete încap?,,
(Cinci)

Se anunță tema și obiectivele operaționale:

- Vom scrie cifra și numărul 5.
- Vom ști să numărăm corect .
- Vom realiza relația element cu
element între diferite mulțimi.
- Vomscrie corect cifra și numărul 5.

5.Dirijarea ,,5 se pare că mă-nșel Poezia ,, Cifrei Obiecte Frontal observarea

învățării O1 E o seceră de-oțel 5,, , de MARIA concrete: Individual sistematică
 Dar, deși unealta-i nouă, BOJNEAG creioane,
Coada ei e frântă-n două.,, penare, aprecieri
caiete, verbale
Se afișează planșa cu cifra 5 la tablă. păpuși de
Se intuiește cifra 5, spunând că este formată mână
dintr-o linie scurtă verticală, un semioval şi
o linie orizontală. aprecieri
Se desenează pe tablă elementele grafice verbale
componente. Frontal
Se desenează cifra 5. exercițiul Individual
Se explică elevilor la ce folosește secera.
Se cere elevilor să caute, să găsească și să
coloreze cu albastru în Fișa 1 numărul și
cifra 5.
Vor modela din sârmă plușată cifra 5.

Se deschide laptopul și se va urmări Caietul aprecieri

imaginea din caietul auxiliar, de la pag.56. Exercițiul auxiliar nr 1, Frontal verbale
Elevii vor răspunde la următoarele pag. 56
întrebări:
-Câte raţe sălbatice sunt în zbor? exercițiul Frontal
( 4 , prin numărare)
-Câte se pregătesc să zboare?
( 1- RIRI)
-Câte sunt în total?
( 5 )- se numără.

Se va scrie numărul și cifra 5, pe Caietul

auxiliar nr.1, pag.56.

6.Obținerea O1 Adaugă sau taie elemente, astfel încât în Exercițiul Caietul Individual observarea
performanței fiecare mulțime să fie 5. auxiliar, pag. sistematică
 56 aprecieri
verbale
7.Încheierea Se fac aprecieri globale şi individuale cu conversația frontal aprecieri
activităţii caracter motivant privind participarea verbale
copiilor la lecţie.
 BIBLIOGRAFIE

• Activităţi matematice în învăţământulpreşcolar/coord. V.Păduraru, Polirom, 1999

• Bulboacă, M., Perta, D.L., Chiţu, L.E., Gabor, L.D., Stârciogeanu, D.F., Metodica predării matematicii/
activităţilor matematice, Editura Nedion, Bucureşti, 2007

• Neagu, M., Streinu-Cercel, G., Eriksen, E.I., Eriksen, E.B., Nediţă, N., Metodica predării
matematicii/activităţilor matematice, Editura Nedion, Bucureşti, 2006

• Petrovici, C., Neagu, M., Elemente de didactica matematicii în grădiniţăşi în învăţământul primar, Editura
PIM, Iaşi, 2006

• Radu, Ion T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000
• Chateau, Jean. — Copilul şi jocul, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
• „Crenguţa Lăcrămioara Oprea, Pedagogie Alternative metodologice interactive, București, Editura
Universității din Bucureşti, 2003;
• Cucoş Constantin. (1996). Pedagogie. laşi. Editura Polirom, pag.77-79;
• Ionescu, Miron si Radu, loan. (2001).Didactica modernă. Cluj-Napoca: Editura Dacia, g.113-114, 153-157;

• „ Ciolan Lucian. (2008). Invatarea integrata; Fundamente pentru un curriculum 'plinar. laşi: Editura Polirom,
pag. 125-130;
• „ Kroll, Steven-Cel mai mare dovleac din lume - Scholastic-2004
• Manolescu M., (2004), Curriculum pentru învățământul primar şi preşcolar. Teorie ractică, Universitatea din
București, Editura CREDIS