FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE ȘI EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Departamentul de Pregătire a Pesonalului didactic

Nivelul I Post Univesitar I.F , Anul I, Semenstrul I .

Educației concept și sensuri

Student: Profesor

Mihăilă Rahela Patricia Prof. Univ. Dr. Teodor Pătrăuță

Educație este încă un concept atât teoretic într-o formă definită deoarece
societatea este într-o cotinuuă schimbare, dar cu timpul s-au format câteva
teorii, definiții etc.

În acest context, G. Văideanu în lucrarea “Educația la frontiera dintre milenii”,

face referire la anumite obiective(72,p.65-66), iar autorii care i-au urmat, au
extins aria noiilor educații, adăugând la acestea și altele. Și anume educația:

-relativă la mediu sau educația ecologică ;

-pentru schimbare și dezvoltare;

-pentru tehnologie și progres;

-față de mass-media;

-în materie de populație sau demografică;

-pentru pace și cooperare;

-pentru democrație;

-pentru sanitară modernă;

-economică;

-pentru familie;

-pentru toleranță;

-interconturală;

-pentru libertate;

Pentru a se reuși remedierea problemelor, sistemul educațional va avea nevoie

de profesori și învățători competenți, dornici de a se dezvolta și de a renunța la
modelul de predare tradiționalist.

Pentru a se realiza această schimbare profesia pedagogului este cea mai

importantă deoarece el schimba ființa copilului, iar un om educat înseamnă
schimbare atât în mediul natural, social, cultural, cât și pentru viitoarele
generații.

Deasemenea și elevul trebuie să dobândească aptitudini și competențe strategice

de învățare, cum sa învețe, abilități de rezolvare de probleme, abilități de
evaluare. A face față solicitărilor și provocărilor lumii contemporane înseamnă
capacitatea de a face transferuri rapide și eficiente între diverse „ sertare”
disciplinare, a colecta, a sintetiza și a pune la lucru împreună cunoștințe,
deprinderi și competențe dobândite prin studierea diverselor discipline. Atunci
când ne raportăm la elevi punem accentul pe introducerea istoriei în viața
copiilor de timpuriu poate fi foarte benefică, deoarece aceștia învață prin
“povești” cum diferite culturi au abordat un anumit stil de viață. Copiii pot de
mici să iși dezvolte toleranța și empatia. Părinții pot să îi ducă la muzeu dar și
mai eficient, pot să călătorească în diverse zone geografice pentru a-i expune pe
copiii diferitelor medii de viață.

Datorită faptului că dorim să tragem un semnal de alarmă în legatură de

pragmatizare a educației și înscrierea ei pe extrema utilitaristă deprindem
următoarele considerații:

1. „Dintotdeauna educația a vizat nu doar prezentul, ci mai ales perspectiva

(a persoanei, a comunității). Educația este o construcție previzionară, o
„conducere" a ființei către alte zări decât cea in care este situată la un
moment dat. Este propriu educației ca ea să fie cu un pas înainte față de
cum se arată lumea acum. O educație pertinentă este anticipativă și se face
nu numai pentru o lume dată, ci și pentru cea care poate să se ivească.
Prin educație forjăm viitorul și îl „forțăm" să se prefigureze in forma
dorită. O educație care nu se face cu „fața" către viitor nu are sens, nu
Este viabilă, nu produce transformări.
2. Educația pentru prezent poate să aducă benefici sigure, așteptate, dar
pentru un context dat și un timp determinat. Ea este o formare „de
 menținere", care conduce la o bună inserție în lume, la
întronarea statu-quoului, la stăpânirea sau coabitarea cu scenarii sigure,
știute. Aduce un confort și o securitate pentru situați predictibile. Doar
atât. Nu face fața însã la realiătile inedite, când datele socioculturale se
modifică saucând apar înnoiri, rupturi.
Ori, lumea este dinamică, evoluțile sunt de multe ori improbabile, ceea ce
conduce, în perspectiva acestei filosofii educaționale, la
inadecvare, slabă priză a realității, inoperabilitate în raport cu vitorii
posibili.
3. Educația trebuie să se așeze și să înceapă cu o pregătire multiva-loricã
generală și apoi poate fi orientată spre o zona anume, prin achiziționarea
unei competente specifice. Profesionalizarea devine autentică atunci când
se inalță pe un fundament cultural larg. Cine stăpânește bine
instrumentele culturale de bază poate apoi să o ia ușor in orice direcție. De
asemenea, doar cel cu un orizont cultural polivalent are mari șanse de a se
manifesta mai prolific și mai creativ in perimetrul unei specializări date.

4. Împlinirea omului este adusă de scopuri mari, pe termen lung, și

nu de fulgurații teleologice perisabile, nenumărate, ușor de atins.
Un scop care este implinit prea repede încetează să mai constituie un
orizont de înaintare, de perfecționare. Centrarea educației pe „a avea" în
loc de pe „a fi" conduce la o pervertire a actului paideic.
Să acaparezi statute sau avuții nu e greu; a ști cum să te raportezi la ele și
cum să le utilizezi constituie proba de foc a educației.

5. Educația este un act cultural care conduce la sporirea capitalului

spiritual al umanității. Omenirea durează nu numai prin civilizație, prin
dimensiunile materiale ale culturii, ci și prin formațiunile ei spirituale,
prin idei, prin năzuințe, prin credințe. A cultiva aceste valori în mod
explicit, inclusiv prin școală, constituie o chestiune de continuitate si
salvgardare spiritualã.„Artele liberale" nu trebuie percepute ca gratuități,
 ci ca embleme definitorii pentru evoluăia omenirii. Mai degrabă rezistă în
istorie ceea ce ține de spirit și simțire decât ceea ce este legat de acțune
obiectivată în bunuri materiale.” (Constantin Cucoș, 2017, p.20-21).

Prin urmare Educația ar trebui să acentueze înobilarea omului, pe fomarea

spiritului, pe acaparea unor mijloace culturale, care să îi provoace pe educați la
noi experințe, explorări și valorizări ale unor perspective ce nu sunt definizate în
prezent. Luând acest lucru în calcul ar fi nevoie de o nouă reconfigurare a
acestor valori și experiențe de învățare oferite de către școală. Un program de
învățare ar fi de preferință să atingă nu doar ce are uzanță imediată ci și anumite
constante ce țin de domeniul cunoașterii, înțelegerii sau aprecierii lumii. De
aceea trebuie predată persoanei nu cunoștințe ci metodologii de a ajunge la ele
apoi de a le înțelege sensul și apoi de a le valorifica în contexte posibile.

Educatia face oamenii usor de condus dar greu de

influentat, usor de guvernat dar greu de inrobit. (Peter
Brougham)
Bibliogafie:

-Constantin Cucoș, Educație reîntemeieri, dinamici, prefigurări, 2017,

Polirom,Iași

- George Văideanu, Educația la frontiera dintre milenii,1988, Politica, București