Sunteți pe pagina 1din 6

Lucruri mai putin cunoscute despre Eminescu

Nu a fost surprinztor pentru mine, atunci cnd, la ntrebarea , ce cunosc tinerii despre activitatea cultural, politico-social si istoric a lui Eminescu, tinerii au vorbit tot timpul despre poezia si despre mondenitatile lui. De restul activittii nu stiau mai nimic. nainte de a m grbi s-i discreditez, m-am gndit la modul cum este predat Eminescu n scoal. Poetul nepereche, Cel mai mare poet, Personalitatea complet a culturii romnesti etc. Dac adugm la zecile de epitete pe care le rosteste la or un profesor si interminabilele comentarii pe care bietul elev trebuie s le nghit cu toptanul fr prea multe ntrebri, avem o imagine a modului defectuos n care va fi perceput Eminescu de copii. Nici un profesor nu mi-a argumentat vreodat de ce Eminescu este un poet att de mare. Nici unul nu mi-a spus c jurnalistul Eminescu era cel putin la fel de profund ca poetul Eminescu. Poate nici ei nu stiau aceste lucruri. Dar cei care fac manualele de asa natur stiu exact care este adevrul si actioneaz n consecint. Dar membrii Academiei Romne stiu si mai bine ce nseamn s scoti tone de crti despre poezia lui Eminescu, evitnd pe ct se poate de dibaci texte la fel de importante n care se pune degetul pe rana societtii romnesti si se dau solutii de vindecare. Modul defectuos sau intentionat defectuos n care se pred Eminescu echivaleaz cu un atentat asupra culturii si istoriei romnesti. Atentat, care este tot mai minutios elaborat n laboratoare obscure si a crui fat ncepem s o ntrezrim n manualele alternative pe care le cunoastem cu totii. Nu vorbim aici despre prezentarea lui Eminescu numai n scoala primar, gimnaziu sau liceu, ci si n universitti. Otrava mprstiat ajunge cu mare usurint n toate revistele literare si culturale. Marii oameni de cultur cad n capcana acestor denigrri mrsave. Eminescu trebuie prezentat copiilor n cu totul alt mod. Nu de poetul genial are atta nevoie copilul ct mai ales de lupttorul neostenit pentru neam si tar. M-as bucura ca n loc de recitrile papagalicesti ale poeziilor lui Eminescu, lumea s reproduc tot mai mult textele sale politice, s ia aminte la lupta si la jertfa sa. Atunci cnd vom ntelege cu adevrat destinul celor mai mari fii ai acestui neam, si vom urma exemplul lor, Romnia va deveni o tar puternica.

Prezenta ziaristului si omului politic Mihai Eminescu n climatul socio-politic al anilor 1880 incomoda teribil cercurile politice romnesti . Ne aflm n apropierea semnrii unor tratate politice mult negociate de statul romn, care pur si simplu nu mai avea loc pentru un Mihai Eminescu. Distrugerea sa nu se putea nfptui ns printr-un procedeu rapid si direct. Fabricarea nebuniei sale reprezenta singura optiune ntruct se putea invoca ori de cte ori ar fi venit vorba de scrierile marelui ziarist. Eminescu era nebun asa c nimic din ceea ce a scris nu trebuie luat n considerare. Procesul de asasinare fizic si moral a lui Mihai Eminescu explodeaz n ziua de 28 iunie 1883. Ziarul Romnul care se afla n polemic cu Eminescu scrie pe 1 iulie: Aflm cu sincer prere de ru c d. Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul, tnr plin de talent si nzestrat cu un deosebit geniu poetic, a czut greu bolnav. Sperm c boala sa nu va fi de ct trectoare si c n curnd vom putea anunta deplina sa nsntosire. Acesta era semnalul scoaterii din viata public a marelui ziarist. Timpul vine cu o declaratie abia pe 2 iulie 1883 n care spunea: Cu ncepere de astzi, 1 iulie, directiunea politic si redactia ziarului Timpul este ncredintat d-lui Mihail Paleologu. Opinia public ntelege astfel c Eminescu este scos din presa romneasc. Nicieri nimeni nu ddea ns nici un motiv, nici o explicatie asupra mbolnvirii sale subite. Timpul revine cu un comunicat a doua zi pe 3 iulie: Unul dintre colaboratorii acestei foi, d. Mihai Eminescu, a ncetat de a mai lua parte n redactie, atins fiind n mod subit de o grav boal. Ne place ns a spera c lipsa dintre noi a acestui stimat confrate nu va fi de ct de scurt durat si c ne va fi dat fericirea de a anunta revenirea sa sntos la functiunile de pn acum. Trebuie s observm faptul c n textul ambelor comunicate Eminescu este numit poet, chiar dac este evident faptul c functia pe care o ndeplinea n cadrul Timpului era cea de ziarist. Ziua decisiv este, dup cum am spus deja, 28 iunie 1883, cnd se petrec o sum de lucruri bizare, atent mestesugite pentru a fabrica nebunia eminescian. Sotia lui Slavici, doamna Szoke, trimite lui Maiorescu un

bilet cu urmtoarea rugminte: Domnul Eminescu a nnebunit. V rog faceti ceva s m scap de el, c e foarte ru. Maiorescu gseste n acest bilet pretextul perfect pentru a pune planul n aplicare. Pe de alt parte ns se stie c Eminescu era n aceea zi la baia Mitrasewschi, lng strada Stirbei Vod, nu departe de sediul Societtii Carpatii, societate interzis de oficialitti n aceeasi zi. Eminescu fusese dus acolo de ctre Grigore Ventura pentru a-l discredita, ceea ce i si reuseste. Eminescu si iese din minti, Ventura l prseste. Anunt apoi imediat politia c trebuie s ridice un nebun de la baia Mitrasewschi. Anunt n acelasi timp pe Secseanu si Ocseanu, prietenii lui Eminescu, care sosesc imediat la locul respectiv, ajutndu-l pe Eminescu s si revin n fire. Ventura era redactorul ziarului LIndependence roumaine, ziar al crui director Emille Galli, fusese expulzat din Romnia n aceeasi zi fatidic de 28 iunie. Galli nu este singurul expulzat n acea zi, aceeasi soart a avut-o si ziaristul Zamfir C. Arbore, prietenul poetului si cu sigurant multi altii. Toate aceste evenimente s-au petrecut pe fondul semnrii iminente de ctre Romnia a tratatului cu Tripla Aliant (Germania, Austro-Ungaria, Italia), negociat mai bine de doi ani si jumtate de ctre Junimisti, condusi de Carp, tratat sustinut n totalitate de Titu Maiorescu. Srbtorile nationaliste de la Iasi, de la nceputul lui iunie 1883, cnd s-a dezvelit statuia lui Stefan cel Mare si cnd Eminescu, perfect sntos, a citit la Junimea poemul su, Doina au iritat puterile centrale. Alturi de Eminescu s-a aflat si Petre Grdisteanu, care a avut un discurs la fel de nflcrat. Von Bismarck este gata s declare rzboi Romniei, dac nu se fac urgent retractri si nu se dau asigurri ferme c se va intra imediat n sfera de influent a Germaniei si Austro-Ungariei. Se cere ferm desfiintarea Societtii Carpatii, un adevrat partid secret de rezerv, cu zeci de mii de membri, care milita pe fat si n ascuns pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea lui la Tar. Rolul central n acest Societate l avea Eminescu. Iat c Romnia se supune exigentelor strine, interzice Societatea Carpatii, elimin din scen pe multi simpatizanti francofoni, Petre Grdisteanu mpreun cu D.A. Sturdza pleac la Viena s i cear personal scuze mpratului pentru discursul de la Iasi. Toate astea se ntmplau pe 28 iunie 1883, ziua cderii lui Eminescu. Nimeni nu lmureste ns opinia public asupra bolii lui Eminescu, despre care se afirm numai c este o boal grav. n luna iulie, Titu Maiorescu initiaz o list de subscriptie pentru a strnge banii necesari internrii lui Eminescu la Viena, list pe care o public n facsimil. n numrul din luna august al revistei Literatorul, Alexandru Macedonski public o epigram prin care va arunca n aer linistea asternut asupra bolii lui Eminescu. Textul epigramei este urmtorul: Un X... pretins poet - acum S-a dus pe cel mai jalnic drum... L-as plnge dac-n balamuc Destinul su n-ar fi mai bun Cci pn ieri a fost nuc Si azi nu e dect nebun. Este momentul mult asteptat de Ventura care ncercase nc din 28 iunie s conving publicul asupra nebuniei eminesciene, atunci ns cei doi prieteni sositi n grab la baia Mitrasewschi reusiser s-l salveze pe Eminescu. Ventura nu voia s fie el cel care declara deschis nebunia lui Eminescu ntruct fusese deja implicat n evenimentul mai sus mentionat. Asadar epigrama a fost pretextul perfect, imediat dup aparitia ei Ventura l atac grav pe Macedonski. Nu este nici o ndoial, prin aceast epigram este vizat nefericitul nostru coleg si prieten, Eminescu. Iat c Ventura cel care anuntase politia de existenta nebunului, se retrage acum n ipostaza prietenului indignat artnd spre Macedonscki: Iat cine l face nebun pe bietul Eminescu. Macedonski la rndul su ncearc s se apere spunnd c este o epigram veche care a fost publicat fr stirea sa, epigram care n plus nici nu l vizeaz pe Eminescu. Exist o logica n argumentatia lui, dac cercetm putin mentalitatea epocii, mai ales dup pres vom vedea c nnebuneau foarte multi oameni prin anii 80 ai secolului trecut, multi se sinucideau. Au urmat, manifestatii publice cu torte si gemuri sparte la casa lui Macedonski. Bastonat de prin cafenele pe biata lui spinare, oprobiul public a atras mult lume n aceste evenimente, a fost un spectacol bucurestean pe

cinste. Ventura si Macedonski intr ntr-o polemic puternic, ns rul era deja fcut, Eminescu era n ochii tuturor un nebun tolerat de societate. n codul de moravuri publice si politice ale epocii, boala grav a nebuniei l ndeprta definitiv de la viata public pe cel atins de ea. Declararea nebuniei cuiva nsemna, implicit, si destituirea lui din functie. Iat, asadar, ce realizeaz Grigore Ventura: dislocarea unui mare ziarist, a unui adversar de temut, din sistemul unui ziar de opozitie. Polemica se stinge, iar la 1 septembrie presa ncepe s discute deschis problema nebuniei lui Eminescu. Telegraful este primul care anunt c Mai multi prieteni din capital, amici ai nefericitului Eminescu, s-au decis a contribui lunar pentru ntretinerea amicului lor n casa de sntate. D.T. Maiorescu are partea cea mai mare n aceast frumoas si nobil actiune. Maiorescu reuseste s dea lovitura de gratie lui Eminescu la sfrsitul anului 1883, cnd public un volum de 64 de poezii eminesciene, ntre care Mai am un singur dor, Se bate miezul noptii etc. Abilitatea sa a fost extrem, aceste poezii erau menite s distrug imaginea unui Eminescu nationalist, adversar de temut al liberalilor, teroretician al problemelor societtii romnesti. Astfel, Maiorescu reuseste s scindeze opera eminescian, limitnd-o la poezie. Din acel moment si pn n zilele noastre Eminescu este cunoscut de toat lumea drept marele poet, poetul national al Romniei, stergndu-se aproape complet opera sa ziaristico-politic, oper cu mult mai valoroas si mai bogat dect opera sa poetic. Una din primele persoane care a sesizat lovitura de maestru a lui Maiorescu a fost Ibrileanu, care scria: Putea, oare, teoreticianul devenit faimos, al pturilor superpuse, apostolul nationalismului, dusmanul marelui partid liberal, tribunul zilnic al durerilor grave ale rasei, s publice: Mi te d cu totul mie, Nu zi ba de te-o cuprinde (...) Or, chiar si acestea, nepotrivite pentru un lupttor politic, cum era el atunci: Mai am un singur dor/ n linistea serii/ S m lsati s mor. Or, ideea de sinucidere din Se bate miezul noptii (...) Nu cumva acum, la maturitate, si cnd avea un stagiu de om public, ca teoretician al unei grave ideologii sociale si nationale - nu cumva credea c nu i-ar fi sezut frumos s publice si elegii amoroase ori invitatii la dragoste si alte poezii usoare - si unele traduse? Volumul de poezii are un succes teribil, multe versuri devin suport pentru romante ieftine, cntate n cafenele si saloane, pierzndu-si profunzimea. Eminescu este internat ntr-o serie de sanatorii din tar si strintate, ns starea snttii sale era foarte bun, dup cum mrturiseste Ioan Slavici: Repausul medicamentos sustinut cu ndrjire de Mihail Eminescu pe timpul fugii din Bucuresti la Viena si apoi la Florenta l-a adus n tar sntos. Eminescu nsusi, viu si dornic s reintre n pres, si va asculta prohodul n aceast parantez a anilor interzisi, 1884-1888. Cteodat se va revolta, va sparge vitrinele librriilor, si va lua volumul de poezii din raft si-l va arunca n noroi, clcndu-si-l n picioare: atunci fortele de ordine vor interveni prompt si-l vor duce pe insurgent la politie. Asa s-a ntmplat la 8 noiembrie 1886, de ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, la lasi: poetul a fost mpachetat pe loc si dus, ca alienat psihic, la stabilimentul rudimentar de la Mnstirea Neamt. Pe lng aruncarea n noroi a propriului volum de versuri, de ziua onomasticii sale, i s-a mai adus acuzatia c se lua de femei pe strzile Iasilor, le apuca de turnura rochiilor, le atingea n mers etc. Ajuns la Neamt, Eminescu si gseste linistea. Continu s scrie n ciuda tuturor. Acolo, la Mnstirea Neamt, poetul va definitiva, zic editorii, poezia De ce nu-mi vii?, pe care o va trimite spre publicare lui Iacob Negruzzi, la Convorbiri literare, cu acest biletel: ti trimit deodat cu aceasta mai multe versuri crora, de ti se par acceptabile, le vei face loc n Convorbiri. ndealtminterelea, m aflu bine si sntos n mijlocul acestor munti si-ti doresc asemenea. Eminescu era perfect sntos n perioada n care a locuit la Mnstirea Neamt, 1886-1887. Gala Galaction vorbeste despre un Eminescu ntreg la minte n momentele respective, mrturie stau si actele de buctrie ale stabilimentului, ntocmite de mna poetului. Intors n casa Henriettei de la Botosani n 1887, Eminescu este supus unui consult medical din care reiese c era

sntos psihic: n urma unei subscrieri, initiat de elevii scoalei artelor frumoase din Botosani, s-au strns 400 lei. De mare ajutor au fost acesti bani, cci au permis s i se aplice un tratament special multumit cruia starea snttii poetului s-a mbunttit n modul cel mai vdit, cci astzi Eminescu este tot att de senin cum a fost nainte de boala cea grea de acum patru ani n urm. n 13 Iulie Eminescu, nsotit de sora sa si de dl. Grigore Focsa, doctoral de aice, a sosit n orasul nostru cu trenul de la ora 1 p.m. A doua zi la ora 11 a.m. a avut loc, n casa dlui. St. Emilian un consult, la care au luat parte dnii. medici: Dr. Filipescu, medic primar al orasului Iasi, Col. Dr. Otremba, medic sef al Corpului IV armat, Dr. Rigler, Dr. C. Bottez si Dr. Negel, profesori la Facultatea de Medicin. Desi mai multi din acesti d-ni. medici aveau s plece din Iasi nc n 13 Iulie, totusi siau amnat plecarea pentru a-l putea asista pe poetul nostru. n urma unei cercetri minutioase la care l-au supus pe Eminescu, medicii au ajuns la concluzia c sntatea lui nu e deloc alterat si c trebuie a-l supune unui tratament radical numai n ce priveste boala lui cea neglijat, care se manifestase la picioare. Eminescu era deci sntos psihic si perfect capabil de a crea. n 1888, Veronica Micle reuseste s l scoat pe Eminescu din casa surorii sale si l va duce de mn pe poet la Bucuresti, unde el si va regsi pana de ziarist. Urmeaz o colaborare anonim la cteva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemic ce va zgudui guvernul fcndu-l, pentru o clip, pe Gun Vernescu s demisioneze rupnd o coalitie destul de fragil de altfel a conservatorilor (care luaser, n fine, puterea) cu liberalii. Repede se afl, ns, c autorul articolului n chestiune este bietul Eminescu si repede acesta este cutat, gsit, internat la sanatoriul doctorului Sutu, n martie 1889. La 13 aprilie 1889, procurorul Mavros cere primului presedinte al Tribunalului Ilfov constituirea unei cure pacientului Mihai Eminescu, aflat n casa de sntate a doctorului Sutu din strada Plantelor. Se constituie un consiliu compus din T. Maiorescu, Dem Laurian, St. Mihilescu, I.L. Caragiale, I.Gr. Valentineanu si Mihail Brneanu, care, convocati conform articolului 440 din Procedura Civil (jurnalul 2783/89), depun la sectia a doua a tribunalului un proces verbal n care sunt de prere c Boala fiind n recidiv, reclam interdictia pacientului si rnduirea unui tutor care s poat primi de la stat pensia lui viager si s poat ngriji de ntretinerea interzisului. Procesul verbal al consiliului este scris n ntregime si depus de Titu Maiorescu, care era si avocat. Dup semnarea actului acestuia (12 iunie 1889) si depunerea raportului medicolegal, isclit de doctorii Sutu si Petrescu. Urmeaz celebrul interogatoriu pentru evaluarea strii psihice a pacientului. n conditii normale, n care incidentul cu Poenaru ar fi real, parchetul ar fi trebuit sesizat din oficiu si ar fi trebuit interogat si autorul prezumtiv al crimei, numitul Petre Poenaru. Nu exist un asemenea interogatoriu. Trei zile mai trziu, Eminescu moare subit. Doctorul Vines, care a fost de fat n acel moment, avea s povesteasc n 1926 exact cum s-au petrecut lucrurile: Eminescu se aseaz pe pat si peste cteva minute cade ntro sincop si moare imediat. Varianta oficial asupra mortii lui Eminescu este ns dementa paralitic. nainte de a analiza putin moartea lui Eminescu, s lum n discutie perioada 1884-1889, perioad numit de mare ntunecime, a creatiei eminesciene. Mrturiile din epoc atest ns contrariul. Cei care l-au vizitat pe Eminescu la Botosani vorbesc de o puzderie de hrtii scrise de ctre poet, unele luate de A.C. Cuza si descifrate, altele luate de rudele poetului. Chiar n strada Plantelor, n mai-iunie 1889, vizitatorii lui Eminescu bolnav, vorbesc de maldre de hrtii scrise de ctre el, aruncate la cos ori mturate de femeia de serviciu. Argumentul creativittii cade dintr-un condei n fata abundentei de mrturii documentare si, cu el, diagnosticul medical. ntr-adevr, un paralitic general, un abulic n ultimul grad, acesta este un pacient care nu mai creez, nu mai fac diferenta ntre viat si vis etc. Alexandru Vlahut, vizitndu-l n spital, l gseste comunicabil, pregtit s scrie poezii. Ilarie Chendi, care a stat n gazd pe strada Stirbei Vod, nr.72, pe lng Cismigiu, la aceeasi adres pe care o avusese si Eminescu n anii 80 ai secolului XIX, va povesti cum btrnele gazde, niste nemti, ncep a-si aduce aminte: Si mi-au spus, ntre altele, c dup moartea lui Eminescu, care a avut loc n 1889, au venit la dnsii doi domni care erau prietenii lui Eminescu si, mpachetnd toat srcia rmas n urma lui, au umplut dou cufere cu crti si cu manuscrise si au plecat. Legendele eminesciene vorbesc, ns, pn astzi de caiete cu poezii ale poetului, pierdute, furate, ascunse n aceast perioad. Biografii si trec sub tcere pn si faptul c n buzunarul de la haina n care si-a dat duhul,

n 15 iunie 1889, se aflau scrise de mna lui poeziile Viata si Stelele n cer. Prima criz a lui Eminescu, din 1883-1884, cnd a fost internat la Dr. Sutu, apoi la Ober Doebing, lng Viena, ct si recidiva din 1886-1887, cnd a fost internat la Mnstirea Neamtului, institutul pentru alienati, corespund unei psihoze maniaco-depresive, n amndou cazurile a prsit spitalul aproape complet restabilit, cu faculttile intelectuale normale. n 1887 medicii din Iasi, Dr. Iuliano Bogdan (semnat doctor de Paris), Hynek, dar mai ales doctorul Francisc Iszac au pus diagnosticul unei alienatii mintale provocat de gome sifilitice pe creier si la picioare, ncepnd un intempestiv tratament antisfilitic, cum se fcea pe atunci, cu frictiuni de mercur, n doze enorme cu efecte, de altfel, nule n sifilisul nervos (oare de ce nu stia acest lucru doctorul Izsac?), dar cu urmri catastrofale toxice. nc din Renastere se stia, ns cum povesteste Benvenutto Cellini c si-a tratat cu fumigatii de mercur boala galic, dar c efectul privea doar stadiul primar sau secundar, mai putin pe cel tertiar si deloc sifilisul localizat cerebral. Supradozajul medicamentos a jucat un rol nefast n evolutia bolii poetului. De altfel, interesarea sistemului nervos central n intoxicatia cronic cu mercur explic modificrile de comportament, depresiune mental, insomnie si cteodat halucinatii, care dup cum stim au dominat tabloul simptomatic dup 1887. Cum reiese din notele doctorului Vines, starea lui Eminescu s-a agravat n clinic, astfel c i-a aprut o stare delirant cu dureri n tot corpul, tremurturi, ncetinirea reflexelor pupilare (la internare, normale), tulburri grave sfincteriene, abolirea reflexelor osteo-tendinoase (la internare exagerate) toate simptome explicate dup noi prin injectiile de mercur ce le primeste n clinic, fr rezultat asupra bolii psihice, dar cu grave efecte secundare. Dup cum se stie, lui Eminescu i s-a fcut autopsia n ziua de 16 Iunie 1889, existnd un raport depus la Academie. Acesta este nesemnat. Autopsia evidentiaz o degenerescent gras a peretilor cordului, deveniti fragili si galbeni, si prezenta unor plci ntinse si proeminente att la baza valvulelor aortice, ct si pe fata interioar a aortei anterioare. n fine, din partea hepatului si a rinichilor s-a observat asemenea o degenerescent granulo-grasoas considerabil. Dac modificrile la nivelul aortei apartin unei ateromatoze incipiente, deloc neobisnuite, rinichii albi ct si modificrile ficatului sunt caracteristice pentru o grav intoxicatie mercurial. Creierul lui Eminescu este uitat pe fereastr, n soare si, dup cteva zile de nefixare, este trimis lui Gh. Marinescu, pentru a fi examinat. Subliniem faptul c, n 1889, Marinescu avea 26 de ani, fiind nceptor, asistentul lui Babes. Dac prof. Babes nu a primit creierul, pot fi avute n vedere dou posibilitti: ori cazul prezenta interes numai pentru curiozitatea tnrului asistent, ori si aceasta este ipoteza spre care nchinm pe undeva, anumiti oameni, s nu spun o ntreag protipendad, se temeau de diagnosticul severului prof. Victor Babes. Gheorghe Marinescu declara despre creierul poetului, multi ani mai trziu: Creierul mi s-a adus dela Institutul Sutu ntr-o stare de descompunere care nu permitea un studiu fin al structurii circumvolutiunilor. Putrefactia era datorat faptului cldurii celei mari, probabil c sa scos prea trziu dup moarte... Creierul era n adevr voluminos, circumvolutiunile bogate si bine dezvoltate si prezenta ca leziuni macroscopice o meningit localizat la lobulii anteriori... Din nenorocire creierul, fiind, cum am spus, descompus, nu am fcut studiul istologic, ceea ce e o mare lacun... Srmanul Eminescu! Nu a avut parte nici de acest studiu anatomic, care, fie zis n treact, nu stiu dac s-a fcut n bune conditiuni altor literati distinsi cari, ca si dnsul, au murit de paralizie general. Eminescu nu a murit ns de paralizie general, Gheorghe Marinescu se nselase. Punnd cap la cap toate dovezile strnse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercettor stiintific, autor a peste 100 de lucrri din domeniul patologiei creierului, sunt ct se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dement paralitic. n ceea ce priveste alcoolismul, acesta nici nu intr n discutie. Presupusul sifilis al lui Eminescu este scos din mneca imposturii si botezat ad-hoc congenital. Asadar, Eminescu a fost scos din viata public si declarat nebun pentru c atitudinea lui pentru unirea trii-

mam cu Ardealul nu era bine vzut de conducerea de atunci a Romniei, de junimistii P.P. Carp si Titu Maiorescu, care ncercau din rsputeri ncheierea unei aliante militare cu Germania si Austro-Ungaria. De remarcat n acest sens este o scrisoare a lui P.P. Carp ctre Titu Maiorescu n care i atrage atentia: Si mai potoliti-l pe Eminescu. Iar Maiorescu l-a potolit, fabricndu-i nebunia si scpnd astfel de o voce periculoas, care l contrazicea tot mai des. Astfel, Eminescu a fost scos din viata public ntre 1883 si 1889, anul asasinrii sale, fiind declarat nebun si, ca urmare, incapabil de a mai crea ceva. Ori, mrturiile din acea perioad ne arat un Eminescu n plin creatie, lucru care nu ar fi fost posibil dac era nebun, cci un nebun e rupt de contactul cu realitatea si nu mai simte nevoia de creatie. Asadar, creatia artistic din acea perioad, nsotit de numeroasele dovezi (ale medicilor si prietenilor) ale snattii sale mentale ne arat faptul c Eminescu a fost asasinat printr-un proces lent de otrvire. Asasinarea lui Eminescu a continuat si continu si n prezent prin trecerea sub tcere a activittii sale de jurnalism politic, a atitudinilor sale nationaliste . Continu prin prezentarea sa n scoli n mod voit deformat. Dar, cel mai mult continu prin lipsa noastr de cinstire a marelui romn Mihai Eminescu, prin lipsa de informare asupra operei, a luptei si a dorintelor sale pentru neamul romnesc.

S-ar putea să vă placă și