a statutul de om cinstit, drept, el va ajunge subiect intr-o ancheta, fiind banuit de talharie si de crima.

Recunoasterea faptului ca s-a schimbat in rau, fata de copii, reprezinta constientizarea personajului asupra modului gresit in care a actionat de cand a devenit omul lui Lica: Sarmanilor mei copii (),voi nu mai aveti un tata om cinstit. Dupa intamplarea cu procesul crimei, viata morala a protagonistului se frange, simtindu-se instrainat de toti si de toate. Rusinea fata de lume il face sa ia in considerare posibilitatea de a pleca de la moara cu noroc, insa dorinta de a-si recupera banii luati de Lica mistuie gandurile lui Ghita. Reactiile lui sunt contradictorii: pe de-o parte doreste razbunare, pe de alta parte vrea sa-si recupereze banii. Dorinta de a-si apara familia il face sa se alieze cu jandarmul Pintea pentru a-l demasca pe Lica. Mentalitatea de om traditional se observa datorita preocuparii pe care crasmarul o are: imaginea publica este importanta. Este ingrijorat ca nu a putut fi un model pentru copii lui, afirmand cu amaraciune: Nu mai pot sili pe nimeni sa nu le zica copiilor astora: Tatal vostru e un ticalos. In opinia protagonistului: cinstea este sila pe care le-o faci oamenilor rai de te socoti om intre oameni. S-a intovorasit cu Lica, a aparut la judecata alaturi de el, deci nu mai poate sa-si sustina integritatea morala si nu poate pretinde celorlalti sa admita ca este un om cinstit. Monologul interior prin care se autocaracterizeaza ca om neputincios si cu o fire slaba, este o incercare de a motiva faptele grave pe care le savarseste in complicitate cu Lica: Ei! Ce sa-mi fac?Asa m-a lasat Dumnezeu. Ce sa-mi fac daca este in mine ceva mai tare decat vointa mea?. Tot pentru a incerca sa-si disculpe faptele nelegiuite, autorul, prin stilului indirect liber prezinta gandurile lui Ghita: acum parca-i venea sa-si zica : Dar ce-mi pasa?! Cele facute tot nu se mai pot desface. Psihologicul nuvelei reiese si din evolutia relatiei existente in cadrul familiei lui Ghita. La inceputul nuvelei relatia dintre Ana si Ghita este una armonioasa, bazata pe dragoste, intelegere, dar si autoritate, conferind astfel caracterul traditional pe care se baza familia la aceea data. Autoritatea barbatului este recunoscuta, el fiind cel care ia deciziile pentru familie, afisand in fata sotiei lui un spirit protector si impunator in acelasi timp. Intre cei doi exista o comunicare bazata pe incredere, iar Ghita apreciaza calitatile spirituale ale Anei, tipice pentru femeia traditionala din popor: inima-i rade cand Ana cea inteleapta si asezata deodata-si pierde cumpatul si se arunca rasfatata asupra lui, caci Ana era tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa. La aparitia lui Lica, ,Ghita se inchide in sine, iar Ana simtind caracterul demonic al Samadaului incearca sa-si previna sotul. Comportamentul rece al sotului, care se indeparteaza de Ana din cauza problemelor, este perceput la inceput ca un pretext de sotia crasmarului care nu doreste sa renunte la dragostea sotului. De acum Ghita vede in sotia lui o naivitate suparatoare: iara,tu, Ano, esti buna si blanda, dar esti usoara la minte si nu intelegi nimic: sunt cu tine ca fara tine. Ghita isi plange de mila pentru ca Ana se indeparteaza de el: el era singur si parasit. Conflictul interior se rasfrange asupra relatiei dintre cei doi, cand Ghita este banuit de Ana ca ar fi complice la uciderea vaduvei. Ana traieste ea insasi un conflict interior: dragostea pentru sotul ei este pusa la incercare, exista o dorinta de a-si salva casnicia, dar si rusinea de-a avea un sot talhar. Dupa proces, Ana il priveste pe Lica cu recunostinta , ca fiind cel ce i-a salvat sotul de inchisoare. Comportamentul bizar al lui Ghita o va face pe Ana sa-l vada ca fiind un las, iar pe Lica ca pe un adevarat barbat: Tu esti om, Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti. Neintelegerea dintre Ana si Ghita o va determina pe sotia credincioasa sa-i cedeze lui Lica. Esecul lui Ghita este datorat lipsei de comunicare in cuplu. Acesta o ucide pe Ana, nemaiavand nimic de pierdut. Ghita este si el ucis de Raut din ordinul Samadaului. Astfel Slavici si-a urmarit personajele pe parcursul vietii de la bunastre la decadenta. Asadar prin intermediul lui Ghita, Slavici creaza un personaj complex, de exceptie, un personaj mobil a carui stare sufleteasca se schimba profund de-a lungul nuvelei; trairile interioare sunt intens studiate de Slavici si redate cititorilor intr-un stil minutios. Moara cu noroc este o nuvela psihologica pentru ca urmareste modul in care conflictul

exterior se rasfrange in planul constiintei personajelor. Descrierea personajului central este minutioasa, ceea ce a dus la realizarea unui personaj complex. Analiza psihologica duce la o teza moralizatoare: goana dupa bani duce la distrugerea echilibrului interior si provoaca catastrofe in relatiile interumane. CITATE : Drama lui Ghita este analizata magistral -; Calinescu Ghita intaia oara in viata ar fi voit sa n-aiba nevasta si copii Ei! Ce sa-mi fac? Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?!