de Ioan Slavici

-caracterizarea personajului principalIoan Slavici este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii, a carui opera este o
pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni
si pastrarea masurii in toate, orice abatere de la aceste principii fiind grav sanctionata de autor.
Ghita, personajul principal al nuvelei, este unul dintre cei mai reprezentativi eroi din literatura
romana, impunandu-se prin complexitate, dar si putere de individualizare, ilustrand cosecintele
distrugatoare pe care le are asupra omului setea de inavutire. Drama lui Ghita se dezvaluie treptat, prin
caracterizarea directa, facuta de narator si de celelalte personaje, dar si prin caracterizarea indirecta,
ce reiese din fapte, actiuni, ganduri, relatia cu celelalte personaje.
Nemultumit de conditia sa sociala, Ghita tinde, firesc, spre bunastare si isi convinge familia sa se mute
pentru ,,trei ani la carciuma aflata la incrucisarea unor drumuri importante pentru negot, Moara cu noroc.
Om harnic si cinstit, la inceput, el nu vrea decat sa agoniseasca atatia bani incat sa angajeze vreo zece
calfe carora sa le dea el de carpit cizmele oamenilor. Bun meserias, bland si cumsecade, trudind
pentru ,,fericirea familiei sale, Ghita se bucura cand vede ca afacerile ii merg bine, carciuma era mereu
plina, iar familia ii e fericita.
Totul se schimba insa cand la han isi face aparitia Lica Samadaul, seful porcarilor din zona, care se
prezinta ca fiind ,,stapanul acestor locuri. La prima intalnire cu acesta, Ghita incearca sa fie autoritar si
darz in fata lui Lica, si sa reziste la propunerile nelegiuite ale acestuia, dar este infrant de extraordinara
forta morala pe care Lica o are asupra tuturor.
Actiunile, gesturile si atitudinea lui Ghita scot la iveala nesiguranta care-l domina, teama si suspiciunea
instalate definitiv in el de cand il cunoaste pe Lica. Incearca initial sa-si asigure cateva masuri de
protectie: isi ia doua pistoale, doi caini ciobanesti si o sluga credincioasa, Marti, dar teama si zbuciumul
nu-l parasesc.
Naratorul observa in mod direct schimbarea lui Ghita, care inainte era ,,om harnic si sarguitor, care se
bucura cand o vedea pe Ana vesela si care acum era ,,tot mai ursuz, ,,pus pe ganduri, ,,nu mai zambea
ca mai inainte. ,,se aprindea pentru orisice lucru de nimic. Ajunge sa regrete faptul ca avea sotie si
copii deoarece si-ar fi dorit sa poata spune : Prea putin imi pasa. Se indeparteaza incet, dar sigur de s.
Se indeparteaza incet, dar sigur de sotia sa : Ana se simtea tot mai parasita pentru ca de cand se
imprietenise cu Lica, Ghita parca fugea de dansa.
Personajul este sfasiat intre dorinta de a pleca de la Moara cu noroc, ramanand un om cinstit, si tentatia
care pune stapanire pe el, a setei de bani: ,,Nu-l lasa inima sa paraseasca locul in care in scurt timp putea
sa se faca om cu stare. Ghita realizeaza ca asta depindea numai de Lica si ajunge chiar sa regrete faptul
ca are nevasta si copii pentru ca si-ar fi dorit sa poata zice: ,,Prea putin imi pasa!. Refuza sa dea
amanunte despre afacerile lui Lica si se indeparteaza incet, dar sigur de sotia sa, relatiile dintre ei fiind din
ce in ce mai reci ,,ii era parca n-a vazut-o demult si parca era sa se desparta de dansa.
Conflictul interior este din ce in ce mai puternic, lupta dandu-se intre fondul cinstit al lui Ghita si ispita
imbogatirii: ,,vedea banii gramada inaintea sa si i se impaingenau parca ochii. Dezumanizarea lui
Ghita este lenta, dar sigura, iar Ghita devine complice la talharie si omor, depunand marturie

mincinoasa in favoarea lui Lica. Ana observa la proces schimbarea lui, caracterizandu-l in mod
direct: ,,nu mai era el, omul puternic si plin de viata: in cateva zile se facuse numai umbra din ceea ce
fusese odinioara!.
Dupa proces, Ghita este apasat de remuscari sincere si dureroase, de sentimentul vinovatiei si cere iertare
Anei:,,Iarta-ma, Ano![] Iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi trai pe fata pamantului.
In fata copiilor se autocaracterizeaza cu amaraciune:,,[]voi nu mai aveti []un tata om
cinstit, ,,Tatal vostru e un ticalos!.
Pe de alta parte, cand vine la han dupa proces, Lica ii vorbeste despre ,,dulceata pacatului si recunoaste
influenta malefica pe care a avut-o asupra lui Ghita, caracterizandu-l in mod direct: ,,Tu esti om cinstit
Ghita si am facut din tine om vinovat[] om cu multa ura in sufletul tau. Este momentul in care Ghita
se decide sa-l dea in vileag pe Lica si merge la Pintea cu banii insemnati, primiti drept rasplata pentru
marturie mincinoasa. Se intelege cu acesta sa-l anunte cand Lica mai vine la han cu bani insemnati, dar
Ghita amana la nesfarsit momentul din dorinta de a aduna cat mai multi bani. Constient de patima ce pune
stapanire pe el, da vina pe firea lui slaba si se autocaracterizeaza: ,,Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi
fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?.
Prabusirea lui este inevitabila si rapida, o foloseste pe Ana drept momeala pentru a-l demasca pe Lica nu
numai pentru ca il mustra constiinta pentru ceea ce devenise el, dar si dintr-o gelozie ajunsa la paroxism.
Vazandu-se parasita de sot si impinsa in bratele lui Lica, Ana il caracterizeaza in mod direct,
exprimandusi dispretul fata de ceea ce devenise sotul ei: ,,Ghita nu este decat o muiere imbracata in
haine barbatesti. Impresionat de gestul lui Ghita, si Pintea il caracterizeaza in mod direct,
afirmand: ,,Tare om esti tu, Ghita[..]Si eu il urasc pe Lica; dar n-as fi putut sa-mi arunc o nevasta ca a ta
drept momeala in cursa cu care vreau sa-l prind.
De la complicitate la crima nu mai e decat un pas si Ghita devine el insusi ucigas, injunghiind-o pe Ana,
nu inainte de a-si recunoaste vina in fata ei: ,,[]acu vad, c-am facut rau, si daca n-as vedea din fata ta
ca eu te-am aruncat ca un ticalos in bratele lui pentru ca sa-mi astampar setea de razbunare. Ghita
este ucis si el de Raut care ,,isi descarca pistolul in ceafa lui, cazand prada propriului sau destin, din
cauza neputintei de se impotrivi setei sale nemasurate de avere(hybris). Sanctionarea drastica a
protagonistilor e pe masura faptelor savarsite, lor lipsindu-le stapanirea de sine, simtul masurii si
cumpatul