REGIMURI DE

CURS DE
SCHIMB
Definiție
►Regimul valutar reprezintă ansamblul
reglementărilor privind mecanismul
de formare a cursului de schimb.
Tipuri de regim de curs de schimb
►bazate pe cursuri de schimb fixe (engl. ”hard
pegs regimes”);
► bazate pe cursuri de schimb flotante (engl.
”floating regimes”);
► intermediare (engl. ”intermediate regimes”),
denumite și regimuri hibride.
Evoluție regimuri de curs de schimb

Sursa: Exchange Rates Regimes of the World, 1870-2000, Feenstra and Taylor: International
Economics, First Edition
► Sistemul Monetar Internațional poate fi
definit ca un ansamblu de relații
și aranjamente instituționale ce
guvernează mecanismul cursului de
schimb, implicând, atât regulile legate de
acest fenomen, cât și instituțiile
participante.
 Evoluție Sistem Monetar Internațional

1870 1913 I RM 1918 1939 II RM 1945 1971 prezent

ETALON FLOTARE LIBERA Sistemul Multitudine

AUR + BRETTON regimuri de
sau alte ETALON AUR WOODS curs de
metale schimb
 Sistemul bazat pe Etalonul Aur
– caracteristici (1)
- substituibilitatea deplină între monedă și
aur;
- masa monetară în circulație era
reprezentată de cantitatea de aur și monedă
existentă la un moment dat;
- reglarea automată a cursului de schimb se
realiza în funcție de conținutul în aur al
fiecărei monede, stabilit de banca centrală;
 Sistemul bazat pe Etalonul Aur
– caracteristici (2)
- obligația băncii centrale era de a menține
prețul fix în aur al monedei naționale
(valoarea monedei naționale față de alte
monede putea varia în funcție de raportul
cerere/ofertă);
- imposibilitatea controlului băncii centrale
asupra masei monetare (= variabilă
endogenă).
 Sistemul bazat pe Etalonul Aur
– avantaje (1)

- reprezintă un mecanism puternic de reglare

automată a cursului de schimb (obligația
băncii centrale era de menținere a parității
monedei față de aur dar nu și față de
celelalte valute; echilibrul extern era
reprezentat de situația în care în țară
cantitatea de aur era constantă – fără intrări
și ieșiri);
 Sistemul bazat pe Etalonul Aur
- avantaje (2)

- volumul rezervelor de aur determină

modificarea masei monetare (creșterea
prețurilor este moderată);
- sistemul monetar este simetric, toate țările
având poziții de relativă egalitate;
- se dezvoltă accelerat comerțul internațional
ca urmare a eliminării incertitudinilor legate
de cursul de schimb.
 Sistemul bazat pe Etalonul Aur
- dezavantaje

- inexistența controlului băncii centrale

asupra politicii monetare determină relativa
ineficiență a sistemului în impulsionarea
economică;
- rezervele de aur determinau modalitatea de
implementare a politicii monetare;
- stabilitatea prețului aurului determina
stabilitatea celorlalte prețuri.
Perioada interbelică (flotare liberă + etalon aur)

- declinul sistemului bazat pe etalonul aur;

- declinul financiar accentuat al țărilor
europene;
- amplă instabilitate a monedelor naționale.
Perioada celui de-al doilea Război Mondial
- prăbușirea țărilor europene din punct de
vedere economic și financiar;
-instalarea New Yorkului în poziția de centru
financiar mondial.
Sistemul Bretton Woods (regim de curs de
schimb fix) - caracteristici

- convertibilitatea în aur numai a USD;

-obligativitatea celorlalte țări de asigurare a
unei parități fixate față de USD cu o bandă de
fluctuație de +/- 1%;
- înființarea Fondului Monetar Internațional
și a Băncii Mondiale.
 Sistemul Bretton Woods – avantaje

- previzionarea modificării ratei inflației

comparativ cu rata inflației din țara
de referință;
- eliminarea incertitudinilor referitoare la
evoluția cursului de schimb;
- eliminarea costurilor implicate de
protejarea la riscul valutar;
- disciplina fiscală.
 Sistemul Bretton Woods – dezavantaje

- pierderea independenței politicii monetare

a băncii centrale;
- vulnerabilitate crescută față de șocurile
macroeconomice care afectează țara de
referință;
- costuri sporite determinate de volatilitatea
macroeconomică.
 Regim de curs de schimb flotant

►flotare liberă = cursul de schimb al

monedei naționale poate fluctua liber pe
piața valutară pe baza raportului
cerere/ofertă fără a fi necesară intervenția
băncii centrale pentru menținerea cursului
de schimb între anumite limite (engl. ”free
floating” – flotare liberă) – cu excepția
intervenției în situații excepționale
 Regim de curs de schimb flotant

►flotare administrată = cursul de schimb al

monedei naționale poate fluctua liber pe
piața valutară pe baza raportului
cerere/ofertă, dar în anumite situații cu
intervenția autorității monetare
(cumpărare/vânzare de valută), însă fără a
impune o anumită direcționare
predeterminată a pieței (engl. ”managed free
floating” – flotare administrată).
 Regim de curs de schimb flotant
– avantaje (1)

- autonomia politicii monetare (banca

centrală poate conduce politica monetară
către atingerea altor echilibre
interne/externe și nu către menținerea
cursului de schimb între anumite limite de
variație);
- vulnerabilitate mai mică față de fluctuațiile
înregistrate de prețuri pe piețele externe;
 Regim de curs de schimb flotant
– avantaje (2)

- posibilitatea stabilirii unui nivel propriu al

inflației pe termen lung;
- simetrie în stabilirea condițiilor monetare la
nivel internațional;
- stabilizarea economică prin mecanismul
cursului de schimb.
 Regim de curs de schimb flotant –
dezavantaje
- lipsa unei discipline a băncii centrale;
- posibilitatea destabilizării economice ca
urmare a fluctuațiilor accentuate
ale cursului de schimb;
- diminuarea relațiilor comerciale
internaționale;
- iluzia unei autonomii monetare.
 Regimuri de curs de schimb
(în practica internațională)
Conventional pegged arrangement →
(regimuri fixe convenționale) se stabilește un
curs fix al monedei naționale față de o
monedă de referință sau un coș de monede
fără un angajament de menținere irevocabilă
a acestei parități, cu posibilitatea de
fluctuație în cadrul unei benzi înguste de
variație (+/-1%).
Currency board arrangement → (consiliu
monetar) regim bazat pe un angajament
legislativ explicit de a converti moneda locală
într-o altă monedă, la o paritate fixă, la care
se adaugă eliminarea anumitor funcții
tradiționale ale băncii centrale (controlul
monetar, creditor de ultimă instanță), lăsând
o mică marjă pentru aplicarea politicii
monetare proprii.
Consiliul monetar urmărește strict emisiunea
de masă monetară.
Exchange arrangements with no separate
legal tender → (regimuri de curs de schimb
fără emitent propriu de monedă) moneda
altei țări circulă ca monedă unică (ex.
dolarizarea) sau țara respectivă aparține unei
uniuni monetare în cadrul căreia există un
emitent unic de monedă.
Adoptarea unui astfel de regim implică
renunțarea totală la independența politicii
monetare naționale.
Pegged exchange rate within horizontal
bands → (regimuri de curs de schimb fix în
cadrul unei benzi orizontale de fluctuație)
paritatea de schimb este menținută în cadrul
unei benzi de fluctuație ale cărei limite
minime și maxime pot fi depășite cu cel mult
2%.
Crawling peg/Crawling band → cursul
fix/fluctuant în bandă prestabilită suportă
ajustări periodice de mică amploare ca
răspuns la modificările apărute la nivelul unui
set predefinit de indicatori macroeconomici
(modificarea ratei inflației raportată la
inflația din principalele țări partenere în
tranzacțiile comerciale).
Cursul pivot este ajustabil la anumite
intervale de timp, când se stabilesc și noi
marje de fluctuație.
Managed floating with no pre-determined
path for the exchange rate → (flotare
administrată) autoritatea monetară poate
influența cursul de schimb fără a avea o țintă
predefinită, intervenția directă sau indirectă
pe piață vizând ajustarea anumitor indicatori
macroeconomici (poziția balanței de plăți,
rezerva internațională).
Independently floating → (flotare liberă)
cursul de schimb este stabilit de piață, pe
baza raportului cerere/ofertă, oficial fără
nicio intervenție din partea autorității
monetare menită să limiteze fluctuațiile
cursului de schimb.
Cursul de schimb reflectă specificitatea
economiei, fiind rezultatul mecanismelor de
piață.
 Regimul de curs de schimb al leului

Etape ale procesului de liberalizare (1)

- 1994 – crearea pieței valutare;

- 1997 – liberalizarea cursului de schimb;
- 1998 – convertibilitatea internă a leului;
- 2001 – începutul liberalizării contului de
capital;
 Etape ale procesului de liberalizare (2)

- 2001 – 2003 – liberalizarea anumitor fluxuri

de capital (investiții directe ale rezidenților în
străinătate, transferuri legate de contracte de
asigurare, tranzacții ale rezidenților cu valori
mobiliare străine etc.);
- 2003 – renunțarea la intervențiile pe piața
valutară a USD și realizarea acestora în EURO;
 Etape ale procesului de liberalizare (3)
- 2004 – liberalizarea completă a
operațiunilor cu impact asupra economiei
reale (cotarea valorilor mobiliare străine pe
piața de capital a României);
- 2005 – liberalizarea operațiunilor cu
depozite denominate în lei ale nerezidenților
la instituții financiare rezidente și acordarea
dreptului rezidenților de a efectua operațiuni
cu depozite la vedere și la termen la instituții
financiare nerezidente;
 Etape ale procesului de liberalizare (4)
- 2006 – liberalizarea tranzacțiilor cu titluri
de stat și alte instrumente ale pieței
monetare, încheierea liberalizării contului de
capital, inclusiv prin accesul nerezidenților la
piața produselor derivate.

Regimul actual al cursului de schimb al

leului este cel de flotare controlată cu
flexibilitate mărită.
 Avantaje
- este adaptat strategiei de țintire a inflației;
- descurajează fluxurile de capital
speculative.
Dezavantaje
- predictibilitatea scăzută a cursului valutar
(cu influențe negative asupra construirii unui
plan de afaceri);
- reducerea efectului aprecierii cursului de
schimb asupra prețurilor interne.
Trecerea la flotarea liberă a leului nu poate
fi realizată decât pe fondul unei stabilități
financiare bazată pe:
-identificarea și prevenirea riscurilor
- reducerea volatilității monedei noastre față
de principalele valute
- performanțele economiei naționale (inflație
redusă, contribuție pozitivă a investițiilor
străine, diminuarea datoriei externe, creștere
economică sustenabilă).
 CRIZELE
VALUTARE
► Criza valutară, împreună cu criza
bancară şi cea a datoriei externe,
reprezintă o componentă a crizei
financiare.

► În realitate, declanşarea unei crize

atrage, sub diferite forme, celelalte tipuri
de criză.

► Cel mai frecvent, criza valutară este

asociată cu cea bancară.
 Cauzele crizelor valutare

- orice criză valutară se manifestă prin

scăderea încrederii în moneda națională şi
creşterea cererii de monedă străină;

- dacă moneda națională se depreciază

puternic, într-un interval de timp scurt, față
de o valută etalon, se poate aprecia că s-a
declanşat o criză valutară;
 Cauzele deprecierii monedei naționale (1)
- scăderea încrederii investitorilor străini în
economia emitentă a monedei care se
depreciază. Aceştia dezinvestesc şi
preschimbă în valută moneda locală. Oferta
de monedă națională pe piață creşte, iar
rezervele valutare scad;

- temerea investitorilor privind schimbarea

trendului de creştere economică.
 Cauzele deprecierii monedei naționale (2)
- cursul de schimb al monedei naționale a
avut o evoluție favorabilă, a crescut puterea
de cumpărare a monedei, iar speculatorii
încep să îşi marcheze câştigurile, ceea ce
determină creşterea ofertei de monedă
națională.
Consecința imediată o reprezintă deprecierea
monedei naționale şi, implicit, reducerea
rezervelor valutare.
În literatura de specialitate se consideră că o
depreciere mai mare de 25% pe an a
monedei naționale, într-o țară emergentă (în
curs de dezvoltare) declanşează o criză
valutară, în timp ce în țările dezvoltate o
depreciere de 10-15% pe an este semnalul
declanşării crizei valutare.
Cauze ale crizelor valutare pot fi considerate
şi problemele structurale ale economiei, cum
ar fi:
- piețe financiare puțin dezvoltate;
- carențe în aplicarea legislației economice şi
financiare;
- politici macroeconomice nesustenabile;
- cheltuieli guvernamentale ridicate.
 Factori de influență asupra nivelului
crizelor valutare(1)

- evoluția ratei dobânzii pe plan internațional

- nivelul creditelor neperformante
- creditele acordate băncilor comerciale de
către banca centrală
- diminuarea depozitelor bancare
- contracția creditului
 Factori de influență asupra nivelului
crizelor valutare(2)

- diminuarea încrederii în instituțiile de credit

- reducerea depozitelor și creșterea
retragerilor
- scăderea gradului de lichiditate a băncilor
- evoluția prețului activelor
- hazardul moral
 Indicatori ai declanșării crizelor
valutare(1)

Chiar dacă previzionarea momentului

apariției unei crize valutare și a intensității
acesteia, sunt dificil de realizat, totuși pot fi
obținute informații referitoare la
nesustenabilitatea cursului de schimb pe
baza analizei evoluției indicatorilor economici
și financiari.
 Indicatori ai declanșării crizelor
valutare(2)
Indicatorul de presiune pe piața valutară

Se calculează ca sumă ponderată a trei

factori:
- cursul de schimb real (e);
- modificarea ratei reale a dobânzii (r);
- modificarea ratei de creștere a rezervelor
internaționale (res).
 Indicatori ai declanșării crizelor
valutare(3)
Relația de calcul a indicatorului de presiune
valutară este:
 
 

unde:
σ2e = volatilitatea cursului de schimb;
σ2r = volatilitatea ratei dobânzii;
σ2res = volatilitatea rezervelor internaționale. 
(Sursa: BNR – Caiete de studii 2006, nr. 16)
 Concluzii
►Cauzele apariției unor crize valutare sunt
multiple, acestea având variate forme de
propagare.
► Băncile centrale sunt intens preocupate de
necesitatea previzionării crizelor.
► În acest scop, s-au dezvoltat sisteme de
avertizare timpurie prin monitorizarea
indicatorilor macroeconomici și utilizarea
unor modele econometrice de anticipare a
crizelor valutare.