Caracterizarea lui Ghita

Opera literara “Moara cu noroc” este scrisa de Ioan Slavici si publicata in volumul
“Novele din popor” in anul 1881 si are ca personaj principal pe “Ghita”, un personaj complex ale
carui trasaturi sunt bine evidentiate pe parcursul intregului subiect, atat prin intermediul
caracterizarii in mod direct cat si prin portretul moral al personajului.
Ca personaj principal in nuvela, Ghita se inscrie in categoria personajelor realiste, nuvela
lui Slavici fiind prin tematica, o nuvela realista. Ca personaj realist el ilustreaza un erou tipic
intr-o situatie tipica, reprezentand tipul carciumarului dominat de lacomia pentru bani, trasatura
definitorie care va marca profund evolutia acestui personaj. Este un personaj rotund, complex,
reprezentand totodata tipul taranului naiv, dar dornic de mai bine, aspiratie ce devine obsesiva
si ce il va distruge psihic si emotional, evidentiindu-se astfel consecintele distrugatoare pe care le
are setea de avere asupra omului.
Personajul principal al carui statut social si moral se schimba pe parcursul nuvelei, se
abate de la norma morala enuntata la inceputul nuvele “omul sa fie multumit cu saracia sa, caci,
daca e vorba, bogatia si linistea colibei tale te face fericit”, la inceputul operei aparand in
ipostaza de cizmar cinstit, dar sarac, dornic de a se imbogati. Ca urmare devine hangiu, la
inceput el este apreciat datorita onestitatii, dar este dominat de obsesia banului in continuare. Se
transforma astfel caracterial in tipul parvenitului, omul care decate atat spiritual cat si sufleteste,
nuvela urmarind degradarea morla ain toate etapele. Ultima ipostaza a decaderii il infatiseaza ca
sot ucigas al propriei sotii, dominat de frica, de obsesia pentru bani, fiind exploatat moral de
Lica.
Ghita este caracterizat in mod direct de catre narator, iar autocaracterizarea si opiniile
celorlalte personaje subliniaza atat trasatura dominanta a personajului – dorinta de castig, cat si
alte trasaturi. In mod indirect, portretul moral al personajului se evidentiaza tot mai bine pe
parcursul nuvelei, totodata faptele si vorbele acestuia evidentiind din nou trasatura lui principala.
Portretul lui fizic nu este evidentiat, accentul cazand pe cel moral.
Trasaturile personajului sunt in primul rand, evidentiate de narator, prin intermediul
caruia sunt evidentiate cele doua ipostaze ale personajului: cea a taranului muncitor si iubitor al
familiei sale (“un om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus pe ganduri, se bucura cand o
vedea pe dansa vesela”) si cea a omului dominat de bani si de avere, evidentiindu-se schimbarile
prin care acesta trece din momentul in care acesta gusta averea ce il va transofmra in alt om
(“acum el se facuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucr de nimic, nu mai zambea ca
inainte, ci radea cu hohot incat iti venea sa te sperii de el”, “cand mai se harjonea cateodata cu
dansa isi pierdea lesne cumpatul si lasa urma vinete pe brate”). De asemenea, cele doua
ipostaze ale personajului sunt evidentiate si prin afirmatiile celorlalte personaje, in special prin
opiniile Anei care, ca sotie, observa cel mai bine schimbarile prin care sotul acesteia trece, fiind
victima schimbarilor lui. La inceput, Ana era loiala lui Ghita si avea deplina incredere in el si in
deciziile lui (“Ghita este un om drept si bland la fir, dar e un om cuminte si nu voieste nici sa
auda, nici sa vada, nici sa stie nimic, nu voieste sa atate mania oamenilor rai”), insa odata cu
transformarea sotului ei, ea isi schimba atitudinea fata de situatie, vazandu-si linistea familiei
amenintata de Ghita (“Esti un om netrebnic si grozav; trebuie sa te fi tialosit tu in tine, pentru ca
sa imi spui ceea ce nu crezi nici tu insuti, zise ea si se indeparta fara zgomot. Tu esti acela care
pleaca inaintea lui ca o sluga, iar nu eu Ghita!”). Vorbele Anei demonstreaza in
final dezamagirea acestea fata de sotul sau, fata de care nu mai avea respect sau admiratie, din
contra, il considera las si nedemn (“Tu esti om Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata
in haine barbatesti, ba chiar mai rau de atat.”).
Slabiciunea pentru bani este punctata si de narator ce surprinde reactia lui Ghita la
zarirea banilor, acesta fiind foarte insistent asupra evidentierii placerii de a avea multi bani.
Caracterizarea directa a personajului surprinde astfel opiniile personajelor despre Ghita,
interventiile naratorului asupra caracterului lui Ghita si autocaracterizarea acestuia ce apare in
pozitia de victima a propriei minti si constinte.
Totodata, vorbele exprimate in mod direct de Lica Samadaul, ce intentiona in permanenta
sa atraga pe Ghita de partea banilor, incercand mereu sa-i hraneasca orgoliul prezinta cateva
trasaturi ale cizmarului (“Tu esti om Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu minte:
daca te-as avea tovaras pe tine as rade si de dracul si de muma-sa, ma simt chiar eu mai vrednic
cand ma stiu alaturea de un om ca tine”). lica alimenteaza in permanenta mandria lui Ghita,
atrangandu-l in cursa lui bine planificata a afacerilor necurate.
Caracterizarea in mod indirect este realizata prin faptele personajului, aspiratia obsesiva
la avere si bani, ce se va transforma in patima, conflictul interior si exterior cu celelalte personaje
si relatia cu ele.
Ghita se abate de la norma morala enuntata la inceputul operei, fapt ce are sa conduca la
un final tragic, nefericit. Personajul considera ca saracia echivaleaza cu lipsa demnitatii asa ca
alege sa se mute la Moara cu noroc impreuna cu familia sa, in cautarea unei vieti mai bune, mai
bogate. Cizmarul ajunge din pacate dupa scurt timp dupa mutare, rob al patimilor banilor,
sacrificandu-si familia si linistea in favoarea averii, fiind in permanenta influentat de Lica
Samadaul, stapanul locurilor care fiind un bun cunoscator al psihologiei umane, exploateaza
slabiciunile lui Ghita, transformandu-l intr-un om diferit fata de cel care era cand a ajuns la
moara.
Odata ce afacerea la Moara incepe sa dea roade, Ghita gusta din satisfactia castigului, moment in
care apare si Samadaul, prima intalnire a acestora reprezentand un schimb de replici aspre, Ghita
incercand sa se impuna personajului ce-i era superior. Apare dorinta de egalitate a lui Ghita fata
de Lica (“Oamenii ca mine sunt slugi priejdioase, dar prieteni nepretuiti”) , fapt prin care
probabil Lica devine un model al lui Ghita, demn de urmat, insa nu doreste sa i se supuna
acestuia, dar nu are de ales.
Lica si Ghita sunt prezentati in opozitie in ipostazele stapanului si supusului invins de
autoritatea stapanului, neavand posibilitatea de a se impune, fiind amenintat de Samadau, stapan
al locurilor din zona Morii cu noroc (“Ori imi vei face pe plac, ori imi fac rand de alt om la
moara cu noroc”).
Actiunile, gesturile si atitudinea lui Ghita scot la iveala incertitudinea si nesiguranta
care-l domina, teama si suspiciunea instalate definitiv in sufletul lui. Desi Ghita incearca sa isi
asigure cateva masuri de protectie in momentul in care devine oficial aliatul lui Lica, probabil
doar din dorinta subconstienta de siguranta, frica si smeneria fortat de Samadau nu dispare.
Ghita devine constient in legatura cu faptul ca Samadaul ii controleaza existenta, suferind
o drama psihologica, unde se dezvolta conflictul interior al personajului intre omul bun care era,
omul ec a devenit, dorinta de impunere si dragostea pentru bani. Faptele lui Lica reflecta
slabiciunile lui Ghita, si acesta, desi era cu sufletul incarcate refuza sa il tradeze pe Lica datorita
amenintarilor lui, astfel nu-l denunta si lasandu-i pe oamenii lui sa fie arestati pentru afacerile lui
Lica. Totodata personajul principal refuza sa dea amanunte despre afacerile lui Lica si se
indeparteaza de familia sa in favoarea lui Lica si a afacerilor lui. Ghita isi face reprosuri si are
remuscari sincere si dureroase, manifestate prin autocaracterizari. Acesta isi cere iertare in fata
Anei, probabil pentru nevoie disperata de sprijin, insa in interiorul sau totul se destrama (“Iarta-
ma Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat oi trai pe fata pamantului”). Drama
emotionala prin care trece Ghita este alimentat in acelasi timp si de frica de Samadau, Ghita fiind
constient de ce ar putea pati in cazul in care nu i s-ar supune acestuia, dar care este distrusa de
obsesia pentru bani care, la randul ei, este umbrita usor de omul cinstit si bun care era el de fapt.
O foloseste pe Ana drept momeala pentru a-l demasca pe Lica, nu numai pentru ca il mustra
constinta pentru ceea ce devenise el, dar si pentru gelozia ajunsa la paroxism. Finalul nuvelei
accentueaza setea de razbunare a lui GHita izvorata din demintatea lui calcata in picioare,
singurlui lui gand fiind acela de a-l prinde pe Lica pentru care ajunge sa-si nesocoteasca nevasta.
Patima pentr bani il dezumanizeaza si Ghita decada prada propriului sau destin caruia nu i se
poate opune, prabusindu-se incet, dar sigur de la omul cinstit si harnic la statutul de complice in
afaceri necurate si crima pana a deveni chiar el ucigas, omorandu-si propria sotie, ajungand in
felul acesta pe deplin copia lui Lica, crima fiind considerata ultima treapta a dezumanizarii lui
Ghita.
Ghita ajunge ucigajul distrus psihic si emotional si inca fiind insetat de bani este omorat
de Raut pentru faptele sale, in timp ce Lica se sinucide, iar focul ce cuprinde hanul purifica
locul de nelegiuri, minciuni si alte crime, nelasand vreo urma a celor inamplate.
Relatiile lui Ghita cu personajele din opera variaza in functie de ipostaza morala in care
se afla acesta si evidentiaza trasaturile caracteriale ale acestuia. In prima parte a nuvelei, Ghita se
dovedeste a fi un sot credincios, intelegator si grijuliu in timp ce in cea de-a doua parte devine un
om ursuz, inchis in sine, apasat sufleteste din pricina constiintei incarcate si in cele dinurma
ucigas. Relatia cu sotia sa se destrama si si se raceste pe parcursul subiectului, el devenind
violent in timp ce ea devine dezamagita de propriul sot. Ea incepe sa il aprecieze pe Lica tot mai
mult pentru ca ii acorda mai multa atentie decat sotul ei, fiind mai sigur pe sine, inspirandu-i
protectie si siguranta, iar in final ea i se daruieste Samadaului.
Relatia dintre Lica si Ghita este reprezentanta de un permanent conflict constient sau
inconstient, Ghita dorind initial sa i se impuna Samadaului, dar cedeaza in postura de supus in
fata stapanului pamanturilor din zona Morii cu noroc si celui care i-ar fi putut curma viata. Lica
il implica asadar pe Ghita in afacerile lui necurate, personajul principal ne mai avand
posibilitatea sa renunte la necurate odata implicat, fapt ce duce la decaderea lui morala,
conflicatul interior si schimbarea totala a caracterului personajului condus de setea banilor.