MOARA CU NOROC

-CARACTERIZAREA LUI GHITAIn nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Fiind o
nuvela psihologica, in Moara cu noroc de Ioan Slavici conflictul central este cel moralpsihologic, conflict interior al personajului principal, iar in caracterizarea personajului se
utilizeaza tehnici de investigatie psihologica.
Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al carui destin ilustreaza
consecintele nefaste ale setei de inavutire. Complexitatea si ,, capacitatea de a ne
surprinde in mod convingator fac din Ghita un personaj ,,rotund. Personajul evolueaza
de la tipicitate, sub determinare sociala(carciumarul dornic de avere) la individualizare,
sub determinare psihologica si morala. El parcurge un traseu sinuos al dezumanizarii,
cu framantari sufletesti si ezitari. Ezita intre cele doua cai simbolizate de Ana(valorile
familiei) si de Lica(bogatia, atractia malefica a banilor) sau, in terminologie romantica,
ingerul si demonul. Se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic.
Lica ramane egal cu sine, un ,,om rau si primejdios. In schimb, Ana sufera transformari
interioare, care ii ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine.
Personaj secundar, jandarmul Pintea urmareste pedepsirea lui Lica pe cai legale, motiv
pentru care se asociaza cu Ghita.
Batrana si copiii, personaje episodice, supravietuiesc incendiului de la Moara cu noroc,
fiind singurele fiinte inocente si morale.
Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incordare,
consemnandu-le gesturile, limbajul, prezentand relatiile dintre ele( caracterizare
indirecta). De asemenea, realizeaza portrete sugestive(caracterizare directa): detaliile
fizice releva trasaturi morale sau statutul social(ex.:portretul Samadaului). Mijloacele de
investigatie psihologica sunt: scenele dialogate, monologul interior de factura traditionala
si acela realizat in stilul indirect liber, notatia gesticii, a mimicii si a tonului vocii.
Ghita traieste o drama psihologica, concretizata prin trei pierderi: increderea in sine,
increderea celorlalti in el si increderea Anei in el. Consecintele nefaste ale setei de
inavutire si procesul instrainarii de familie sunt magistral analizate de Slavici, autorul
aducand in prim plan conflictul dintre fondul uman cinstit al lui Ghita si dorinta de a se
imbogati alaturi de Lica.
La inceput, Ghita este un cizmar muncitor si onest, capul familiei pe care incearca sa o
conduca spre bunastare. Hotaraste luarea in arenda a carciumii de la Moara cu noroc. Atat
timp cat se dovedeste un om de actiune, mobil, cu initiativa, lucrurile merg bine.
Carciuma aduce profit, iar familia traieste in armonie. Bun meserias, om harnic, bland
si cumsecade, Ghita doreste sa stranga suficienti bani incat sa-si angajeze vreo zece calfe
carora sa le poata da de carpit cizmele oamenilor. Aspiratia lui e fireasca si nu-i depaseste
puterile.

Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc tulbura echilibrul familiei, dar si pe cel
interior, al lui Ghita. Desi isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia
lui, nu se poate sustrage influentei malefice a acestuia, mai ales ca tentatia imbogatirii,
dar si a existentei in afara normelor etice sunt enorme: ,,se gandea la castigul pe care l-ar
putea face in tovarasia lui Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i se impaienjeneau
parca ochii.
Cu toate acestea, Ghita isi ia toate masurile de precautie impotriva lui Lica: merge la
Arad sa-si cumpere doua pistoale, isi ia doi caini pe care-i asmute impotriva turmelor de
porci si angajeaza inca o sluga, pe Marti.
Din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita
fata de familie. Gesturile, gandurile, faptele personajului tradeaza conflictul interior si
se constituie intr-o magistrala caracterizare indirecta. Naratorul surprinde in mod direct
transformarile personajului: Ghita devine ,,de tot ursuz, ,,se aprindea pentru orisice lucru
de nimic, ,,nu mai zambea ca inainte. Devine violent fata de Ana, careia ,,ii lasa urme
vinete pe brat si se poarta brutal chiar si cu cei mici.
La un moment dat, Ghita ajunge sa regrete faptul ca are familie si copii si ca nu poate sasi asume total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Prin intermediul monologului interior
sunt redate gandurile si framantarile personajului, realizandu-se in felul acesta
autocaracterizarea: ,,Ei! Ce sa-mi fac?...Asa m-a lasat Dumnezeu!...Ce sa-mi fac daca e
in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase
in spinare.
Sub pretextul ca o vointa superioara ii coordoneaza gandurile si actiunile, Ghita devine
las, fricos, subordonat in totalitate Samadaului. In plus, se indeparteaza din ce in ce
mai mult de Ana (,,ii era parca n-a mai vazut-o de mult si parca era sa se desparta de
dansa), aruncand-o in bratele Samadaului: ,,Joaca, muiere, parca are sa-ti ia ceva din
frumusete, ii spune Ghita Anei.
Ghita este caracterizat in mod direct de Lica. Acesta isi da seama ca Ghita e om de
nadejde si chiar ii spune acest lucru: ,,Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau
si esti om cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine, as rade si de dracul si de muma-sa.
Ma simt chiar eu mai vrednic ma stiu alaturea cu un om ca tine. Totusi, Samadaului nu ii
convine un om pe care sa nu-l tina de frica si de aceea distruge treptat imaginea
celorlalti despre carciumar ca om onest si cinstit. Astfel, Ghita se trezeste implicat fara
voie in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei si a unui copil. Este inchis si i se da
drumul numai ,,pe chezasie. La proces jura stramb, devenind in felul acesta complicele
lui Lica. Are totusi momente de sinceritate, de remuscare, cand cere iertare sotiei si
copiilor: ,, Iarta-ma, Ano! ii zise el. Iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi
trai pe fata pamantului.. Axa vietii lui morale se frange; se simte instrainat de toti si de
toate. Arestul si judecata ii provoaca mustrari de constiinta pentru comportamentul sau.
De rusinea lumii, de dragul sotiei si copiilor, se gandeste ca ar fi mai bine sa plece de la
Moara cu noroc. Incepe sa colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer in totalitate nici fata
de acesta, oferindu-i probe in ceea ce priveste vinovatia lui Lica de-abia in momentul in
care isi poate opri jumatate din sume.

Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care, orbit de furie si
dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica, isi arunca sotia, drept momeala, in
bratele Samadaului, la sarbatorile Pastelui. Spera pana in ultima clipa ca sotia va rezista
influentei malefice a samadaului. Dezgustata insa de lasitatea lui Ghita, care se
instrainase fata de ea si de intreaga familie, Ana i se daruieste lui Lica, intr-un gest de
razbunare, considerand ca acesta e ,,om in timp ce Ghita ,,nu e decat muiere imbracata
in haine barbatesti. Magdalena Popescu afirma: ,,Sentimentul lui Ghita fata de Ana e
unul impartit intre vanitate masculina si dragoste. De aceea, in momentul in care isi da
seama ca sotia l-a inselat, Ghita o ucide. La randul lui, este ucis de Raut, din ordinul lui
Lica.
Ghita depaseste limita normala a unui om care aspira spre o fireasca satisfactie materiala
si sociala. Patima pentru bani si fascinatia diabolica a personalitatii Samadaului il
determina sa ajunga pe ultima treapta a degradarii morale. Sfarsitul lui si al celor care-l
inconjoara este in mod inevitabil tragic.
*RELATIA CU LICA
Lica Samadaul exercita asupra celorlalte personaje din nuvela o fascinatie diabolica.
Magdalena Popescu: ,,El reprezinta incarnarea unui principiu, singura personalizare
directa si expresa din literatura lui Slavici a <<vointei de putere>>.
Lica isi impune inca de la inceput regulile si isi enunta pretentiile, in felul acesta
autocaracterizandu-se:,, Eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum, cine trece pe
aici, cine ce zice si cine ce face si voiesc ca nimeni in afara de mine sa nu stie.
Bun cunoscator de oameni, Lica stie cum sa utilizeze slabiciunile celorlalti, cum sa le
transforme vulnerabilitatea intr-o arma favorabila pentru el. Astfel, se foloseste de patima
lui Ghita pentru bani spre a-l atrage in afacerile lui necurate si apoi, pentru a-l dezarma in
totalitate si pentru a-i anula personalitatea.
Ghita il caracterizeaza in mod direct, spunandu-i: ,,Tu nu esti om, Lica, ci deavol.
Lica are in el un fel de noblete salbatica, dar si o inteligenta malefica. Jocul dublu al lui
Ghita ( de a trata cu Lica si de a face marturisiri lui Pintea) esueaza. Nu numai patima
banilor il pierde pe Ghita, ci si lipsa de sinceritate, tactica jumatatilor de masura.
Legatura lui Ghita cu Lica este un fel de pact cu diavolul.incercarea de a-l insela pe Lica
(retinerea unei parti din banii schimbati) ii este fatala. Lica e un om fara scrupule, care
doreste sa-l subordoneze pe Ghita, distrugand farama de umanitate din el (dragostea
pentru Ana). Sacrificiul pe care-l face Ghita, lasand-o pe Ana la discretia poftelor
Samadaului, este inutil si tardiv. Tocmai dragostea Anei (care nu voise sa-l lase singur de
Pasti) declanseaza drama finala. Dorind sa ramana cinstit, in limitele legii, Ghita face
compromisuri, iar Lica il manipuleaza psihologic si il ucide fara scrupule.
Samadaul marcheaza nefast destinul tuturor celor care intra in contact cu el. Astfel, il va
aduce pe Ghita in situatia de a-si ucide sotia, Ghita va muri ucis de Raut tot din ordinul
lui Lica, iar acesta din urma, dupa incendierea carciumii de la Moara cu noroc, isi va

zdrobi capul intr-un copac, pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea. Sfarsitul
personajului este pe masura faptelor sale.*
Prin particularitatile de realizare a personajelor din nuvela ,,Moara cu noroc, prozatorul
dovedeste finete in observarea miscarii psihologice, in detectarea zonelor obscure ale
psihicului uman.